Pas(i)unea pastorilor

(Ile Geanina)

Psalmul 84
Un psalm al fiilor lui Core

I. Adevarul despre Casa Domnului

Casa Domnului este intitulata locasul lui Dumnezeu: 1 Cât de plãcute sunt locasurile Tale, Doamne al ostirilor! Casa lui Dumnezeu, locasul Lui,este locul unde copiii Domnului gasesc satisfactie deplina impreuna unii cu altii, dar mult mai minunat de-atat, impreuna cu Domnul. Acolo unde doi sau trei sunt adunati in Domnul este prezent si El. De ce este Casa Domnului atat de importanta?

Casa Domnului este locul in care sufletul nostru gaseste placere deplina: Cât de plãcute sunt locasurile Tale,…
Casa Domnului amplifica in credincios pasiunea pentru Domnul: Sufletul meu suspinã si tânjeste de dor dupã curtile Domnului, inima si carnea mea strigã cãtre Dumnezeul cel viu!
Casa Domnului este un loc primitor: Pânã si pasãrea îsi gãseste o casã acolo, si rândunica un cuib unde îsi pune puii…
Casa Domnului merita toata pretuirea: Cãci mai mult face o zi în curtile Tale decât o mie în altã parte;
Casa Domnului are intotdeauna prioritate: eu vreau mai bine sã stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât sã locuiesc în corturile rãutãtii!

II. Adevarul despre Dumnezeu

Persoana lui Dumnezeu:
Dumnezeu este Soare si Scut: Cãci Domnul Dumnezeu este un soare si un scut,…Dumnezeu este Lumina si doar prin lumina Lui vedem lumina,El lumineaza intunericul vietilor noastre,am fi pierduti si rataciti fara El. El este Scutul, aparatorul nostru, singurul demn de incredere, un Dumnezeu neschimbat in dragoste si in putere..

Produsul unei vietii traite in neprihanire:
Cei ce traiesc in neprihainrea ceruta de El vor capata indurare si slava, spune Cuvantul Domnului: Domnul dã îndurare si slavã, si nu lipseste de nici un bine pe cei ce duc o viatã fãrã prihanã.

III. Adevarul despre cei care Il iubesc pe Dumnezeu

5 Ferice de cei ce-si pun tãria în Tine, în a cãror inimã locuieste încrederea.
12 Doamne al ostirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!

Fericirea este partea celor ce iubesc locasurile Domnului. Cei ce cauta prezenta Domnului o fac pentru ca gasesc placere,pasiune in prezenta Lui. Fericirea vine din increderea pe care o avem in Dumnezeu. Daca iubim prezenta lui Dumnezeu, iubim locasul Lui cel sfant, ceea ce transforma inimile noastre intr-un “locas” al increderii.

Efectele increderii in Dumnezeu:

Prosperitatea: Când strãbat acestia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, si ploaia timpurie o acoperã cu binecuvântãri. Chiar si atunci cand strabatem valea plangerii, chiar si atunci cand plangem, lacrimile noastre uda “pamantul” care rodeste binecuvantarea.

Puterea: Ei merg din putere în putere, si se înfãtiseazã înaintea lui Dumnezeu în Sion.
Apelul catre Dumnezeu se face pe baza increderii
Atunci cand in inima noastra locuieste increderea, putem apela oricand la Dumnezeu. Rugaciunea psalmului 84 este o rugaciune dintr-o inima plina de incredere. Ea cuprinde cereri bazate intai de toate pe constientizarea ca Dumnezeu ESTE Scut, Suveran,Salvator.

Cererile au in vedere ascultarea rugaciunii si luarea aminte a lui Dumnezeu: Doamne, Dumnezeul ostirilor, ascultã rugãciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! –
Pentru ca cererile noastre sa fie ascultate, noi trebuie sa fim constienti ca numai Dumnezeu este aparatorul nostru: Tu, care esti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, si priveste fata unsului Tãu!

El este SCUTUL: esti scutul nostru…
El este SUVERAN: Tu… Dumnezeule…
El este SALVATOR: …si priveste fata unsului Tãu!

El a privit spre noi pentru ca noi sa Il privim odata fata in Fata. Sa-L slavim pe Salvatorul! Amin.

Text: Matei 28:1-15

Introd: In nici un caz pentru Isus! El putea acum sa treaca prin ziduri si porti incuiate (Ioan 21:19). Atunci pentru cine a fost necesar ca piatra sa fie data la o parte?

I. Pentru femei ca sa le raspunda ingrijorarii
     - “Confirma” grija Lui pentru ele

II. Pentru Ioan si Petru ca sa se poata convinge
     - Ii “Convige” prin ceea ce vad inauntru

III. Pentru dusmani ca sa se dea invinsi
     - Ei ar trebui sa “Capituleze”, dar vor finanta o minciuna. Necredinta n-are nevoie de dovezi!

IV. Pentru noi ca sa vedem dincolo de moarte
     - Ne ia o “piatra de pe inima” si ne fundamenteaza “Credinta”

Text: Ioan 20, Matei 28

In doar trei cuvinte: “Christos a inviat!” se afla o comoara pentru cei necajiti si impovarati. Vesti bune pentru cei carora le-a murit cineva drag, vesti bune celor fara nadejde in viata, vesti bune pentru cei nemultumiti de ei insisi si de cei din jurul lor.

I. Intai, pentru ca Invierea i-a schimbat pe ucenici

II. Apoi, pentru ca Invierea le-a schimbat parerea despre moarte

III. In sfarsit, Invierea le-a schimbat parera despre Isus

Text: Psalm 90

Intro: Timpul este un martor, deocamdata, tacut. Intr-o zi insa ne vom intalni iarasi cu el si ii vom asculta, vrand, nevrand marturia.

I. Timpul tace si face

II. Timpul tace si trece

III. Timpul tace si acuza

IV. Timpul tace si ofera

(Vasile Bonda, TX)

Text: Marcu 15.21

1 Originea : din Cirene, nordul Africii, emigrant, probabil negru
2 Statutul : ,,trecator ” Evr 11.13
3 Ocupatia : agricultor
4 Privilegiul : ,,sa duca crucea Domnului Isus “
5 Rasplata : familia devotata lui Isus Rom 16:13

Toti suntem chemati sa purtam crucea Luca 9:23 ,indiferent de origine,statut si ocupatie si Domnul Isus ne va rasplati pt asta aici si-n vesnicie .

Psalm 51

Adevarata pocainta cere umilinta totala in fata lui Dumnezeu. Omul care se pocaieste de pacatul lui are inima zdrobita de apasarea pacatului sau si smerita in fata sfinteniei lui Dumnezeu. David da exemplu de pocainta autentica in acest psalm. Psalmul este scris cand a venit la el prorocul Natan,dupa ce pacatuise David cu Bat-Seba. Ce este pocainta? Pocainta sincera inseamna recunoasterea pacatului, regretarea pacatului, renuntare la pacat ,reintoarcere . Toate acestea conduc la reabilitarea pacatosului,pe care numai Dumnezeu o poate face.

Caracteristicile adevaratei pocainte si starile inimii

David are inima zdrobita inaintea lui Dumnezeu. Intai de toate el isi recunoaste pacatul inaintea lui Dumnezeu: Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele! Spala-ma cu desavarsire de nelegiuirea mea, si curata-ma de pacatul meu!

David este un pocait ce se pocaieste. Pocainta nu este o religie, ci o relatie restabilita. In urma pacatului sau, a existat “un zid de despartire” intre el si Dumnezeu. Acelasi zid exista si astazi intre omul nemantuit si Dumnezeu,pentru ca pacatele noastre ne separa de Dumnezeu. Insa Dumnezeu poate sa ne separe de pacat. Recunoasterea starii noastre de pacat este inaiul pas spre o pocainta reala.

David spune despre starea omului ca orice om este nascut in pacat: Iata ca sunt nascut in nelegiuire, si in pacat m-a zamislit mama mea. El avea nevoie disperata de Citeşte mai departe »

(Adrian Sebesteanu)

Text: Ioan 19

Ai avea curajul sa mergi cu mine la Golgota? Este dealul din fata portilor orasului Ierusalim. Pe acest deal nu se mai fac glume. Nu se mai spun vorbe de doua parale. Pe acest deal nici macar filozofii nu mai au nimic de spus. Nici locuitorii din oras nu mai au nici o placere sa mearga acolo, iar esteticienii Il ocolesc. De ce? Pentru ca pe acest deal se moare - se moare crunt.

Dar daca ai avea curajul sa te opresti odata si sa-L privesti pe Cel rastignit - aceasta atit de cumplita suferinta -, atunci ti s-ar transmite de la cruce unul dintre cele mai cutremuratoare mesaje care pot fi auzite In aceasta lume.

Nenorocirea pe care o vezi aici la Golgota este aceea a unei lumi Intregi pe care Dumnezeul cel Viu a pus-o pe umerii Fiului Sau.

Priveste miinile. Miinile care sunt pironite aici, sunt miinile unei lumi Intregi. Imi pare ca si cum, In ceasul acela al Golgotei, Dumnezeul cel Viu ar fi luat miinile murdare ale unei lumi Intregi, Impreuna cu blestemul care statea asupra lor, si ar fi spus: “Fiul Meu, poarta Tu blestemul unei lumi Intregi, ia Tu toate astea In miinile Tale!”

Nu ai nimic care sa te fi minjit miinile si de care ai vrea sa scapi? Doar sti bine cite se pot face cu miinile! Cu ele se Incarca arme, se tinteste si se percuteaza. Cu miinile sunt seduse trupurile si tot cu ele se distruge embrionul din pintecele mamei. Cu miinile sunt scrise scrisori care mai bine n-ar fi fost niciodata scrise. Cu miinile se fac lucruri la care, dupa aceea, n-am vrea sa ne mai gindim niciodata…

Un om temator de Dumnezeu spunea odata: “Miinile, atit ale mele cit si ale dvs.; poarta o taina a fiecaruia.” Imi permiti atunci sa te Intreb: Ce se va alege de miinile murdare ale omenirii?

Ce se va Intimpla cu miinile unei lumi care merge spre ziua judecatii de apoi, daca n-ar fi nimeni care sa ne spele aceste miini?

In ceasul de la Golgota, Dumnezeul cel Viu a transmis asupra miinilor nevinovate ale Fiului Sau blestemul tuturor oamenilor, iar Fiul a purtat blestemul miinilor, murdare din est si din vest, din nord si din sud, ale celor virstnici si ale celor tineri.

I. Atunci miinile fara vina ale Domnului Isus au fost pironite pe lemnul crucii, In locul miinilor vinovate ale unei omeniri pierdute. Dar miinile tale si ale mele nu au fost atinse. Acesta este mesajul de la cruce.

Priveste picioarele Celui rastignit, picioare care au umblat facind numai bine; acum, ele sunt pironite In locul picioarelor vinovate ale unei lumi pierdute. Nu este aici nimic din nelinistea care salasluieste In noi si care ne-a purtat In nopti de care nu mai vrem sa ne amintim vreodata.

Nu ai In urma ta cai la care nici nu vrei sa te mai gindesti? N-ai experimentat si tu ce se Intimpla cu omul care traieste In placeri si astfel, Inca Inainte de a intra bine In viata, a si ruinat-o?

Citi dintre noi nu vor sa se mai gindeasca la anumite cai pe care au mers, fiindca li se cere sa nu se mai gindeasca la ele: ei nici nu vor sa mai recunoasca macar ca au umblat pe niste cai pe care, cel mai bine, n-ar fi umblat niciodata…

Insa Dumnezeul cel Viu, Creatorul universului, a luat nelinistea lumii Intregi, a adunat vina cailor gresite ale Intregii omeniri si le-a pus asupra picioarelor Fiului Sau, lasind ca EI sa poarte blestemul din pricina cailor noastre vinovate.

II. Astfel, picioarele Sale nevinovate au fost pironite pe lemnul crucii, acolo unde era locul picioarelor noastre vinovate. Dar picioarele tale nu au fost lovite. Acesta este mesajul de la cruce.

Si trupul? Priveste trupul acesta biciuit.

Am vazut o emisiune In care erau aratate trupuri ale prizonierilor din lagarele de concentrare, iar la scurt timp dupa aceea; alte imagini cu trupuri mutilate din Vietnam. Este neInchipuit de groaznic ce se poate face cu trupul omului…

Citi oare n-au trait asemenea momente, cind trupurile lor sau ale altora au fost sfisiate si sfirtecate?

Dar iata ca Dumnezeul cel Viu a luat blestemele trupurilor omenesti si le-a trecut asupra Fiului Sau cind a fost rastignit pe cruce; fiindca oamenii nu aveau nici o alta posibilitate de a scapa de blestemele trupurilor lor.

III. Si acest trup al Domnului Isus a fost biciuit crunt. Dar trupul tau nu a fost atins. Asa este mesajul de la cruce.

Si capul? Sediul acesta al ratiunii si inteligentei umane? Nu ti se Intimpla si tie sa fii uneori atit de mindru de gindurile care-ti trec prin minte? Ginduri care mai bine le-am Inabusi, daca am putea…

Ura - are si ea legatura cu gindurile noastre.

Patima - are si ea ceva comun cu gindirea noastra.

Dorinta de a uita, deoarece nu mai putem suporta - are si ea ceva comun cu gindurile noastre. Inainte de a porni la razboi, sunt concepute bombele. Inainte de a corupe pe cineva, gindim ispita. Inainte de a face anumite lucruri precise pentru Inlaturarea cuiva, trebuie Intii pus la cale totul.

Cindva, Dumnezeul cel Viu a luat toate gindurile omenirii, tot blestemul care apasa asupra noastra, tot ceea ce a fost gindit vreodata si se va mai gindi, si a facut sa treaca In Intregime asupra capului Fiului Sau.

IV. Si capul Domnului Isus a fost Incununat cu o coroana de spini. Dar capul tau nu a fost atins. Acesta este mesajul de la cruce.

Cind cineva nu mai poate pricepe ce mai ofera lumea aceasta In privinta dragostei si uneori putem fi Intr-adevar disperati - sau cind cineva spune: “Nu mai stiu daca exista un Dumnezeu care sa se intereseze cu adevarat de mine”, as dori sa merg cu el In clipa aceea la Golgota, sa-l pun In fata Domnului Isus crucificat si sa-i spun:

“Priveste, atit de mult te-a iubit Dumnezeul cel Viu, ca a pus toate nenorocirile tale asupra Fiului Sau, pentru ca tu sa ai un loc unde sa-ti depui toata povara acestor nenorociri.”

Acesta este mesajul de la cruce.

Ai Inteles vreodata ca Domnul Isus a platit pentru vina, pentru pacatul tau? Ca EI a atirnat In locul tau pe crucea de la Golgota? Ca EI a ispasit In Intregime pentru toate greselile tale? Ca aceasta este adetvarata iertare? Ca astfel avind In vedere mintuirea ta vesnica - deja a fost platit si Implinit totul, si nu mai trebuie decit sa accepti cu Incredere pentru tine personal aceasta oferta? Ca, prin propriile tale realizari si fapte nu vei putea ajunge In ceruri? Intr-adevar, ca trebuie sa Incetezi cu aceste stradanii si, In schimb, sa te Incredintezi Domnului Isus Cristos?

Adevarata libertate nu Incepe decit acolo unde domneste iertarea si, prin ea, eliberarea de propriul pacat. Aceasta noua libertate este capabila sa patrunda Intreaga fiinta, Intreaga existenta - si noi ti-o dorim din toata inima.

Ce binecuvantare nemarginita !
Mantuirea noastra presupunea: Viata vesnica, venirea Duhului Sfant, iertarea pacatelor, un mijlocitor, daruri spirituale, putere spirituala, un izvor ceresc de binecuvantare, ..
Si toate acestea nu s-ar fi putut realiza … niciunul dintre ele … daca Christos n-ar fi murit … si daca n-ar fi inviat!

“Dar acum, Christos a inviat din morti, parga celor adormiti. Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Christos.” 1 Corinteni 15:20

I. Ne-a dat viata vesnica
„Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.” - Ioan 11:25

II. Ne-a dat Duhul Sfant
“Totus, va spun adevarul: Va este de folos sa Ma duc; caci, daca nu Ma duc Eu, mangaietorul nu va veni la voi; dar daca Ma duc, vi-L voi trimite.” - Ioan 16:7

III. Ne-a iertat pacatele
“ca sa faca ispasirea pentru pacatele norodului” - Evrei 2:17

IV. Ne-a dat un Mijlocitor
“… avem la Tatal un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceste: Paraclet, adica aparator, ajutor), pe Isus Hristos, Cel neprihanit.” - 1 Ioan 2:1-2, Evrei 4, 7

V. Ne-a dat darurile Duhului
„S-a suit sus, a luat robia roaba, si a dat daruri oamenilor.” - Efes 4:7

VI. Ne-a dat putere de viata
Matei 28:18, Fapte 1:8

VII.Ne-a dat o noua pozitie a binecuvantarii
“in locurile ceresti” - Efes 1:3, Efes 2:6-7

(Iosif Ton)

Apostolul Pavel vorbeste despre “valoarea nespus de mare a cunoasterii lui Hristos Isus” si adauga ca el personal are ca tel suprem “sa-L cunosc pe El si puterea  invierii Lui si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui” (Fil.3:7 si 10). Intre telurile acestea vedem stand la loc central telul de a cunoaste “puterea invierii Lui”.

Ce este aceasta, cum o putem cunoaste si, mai ales, cum ne-o putem insusi, ca sa beneficiem de ea in mod practic? Fiindca Scriprura se explica cu Sciptura, trebuie sa ne uitam la celalalt loc unde Pavel vorbeste despre puterea invierii, si anume, in epistola catre Efeseni. Discutia despre puterea invierii incepe in cap.1 (v.17) si se incheie abia la sfarsitul cap.3. De multe ori noi nu intelegem  un text
fiinca nu urmarim dezvoltarea unei idei pe tot parcursul textului. Veniti sa o urmarim impreuna.

Pavel incepe prin a se ruga ca Dumnezeu sa ne dea “un duh de descoperire si de pricepere” si sa ne “lumineze ochii inimii” ca sa putem pricepe “care este fata de Citeşte mai departe »