Pas(i)unea pastorilor

Pre-ocupari de pre-dicatori

Smochin cu rod bun sau rău …

(Andrei C.)

Luca, 13:

6 El a spus şi pilda aceasta: “Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit.
7 Atunci a zis vierului: ,Iată că sunt trei ani, de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?’
8 ,Doamne’, i-a răspuns vierul, ,mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină.
9 Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.”

Dacă ar veni Isus în biserica ta care este via Lui să caute rod, mă întreb la câţi dintre cei prezenţi ar găsi rod de care să se bucure. M-am gândit că la mulţi ar găsi rod dar cu viermi, sau cum se întamplă multor pomi, ropadele putrezesc înainte să fie culese, la alţii probabil că ar găsi roade nedezvoltate, dar dacă s-ar opri Isus în dreptul tău, ce ar putea spune despre rodul pe care îl va găsi la tine?

Un principiu pe care îl poţi deduce de aici, confirmat şi în Matei 7:19 Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc, este că pomii care nu aduc roadă bună, sunt tăiaţi şi aruncaţi în foc. Eşti un pom care face roadă bună? Nu este destul că ai fost sădit în via Lui, trebuie să aduci roadă astfel vei fi tăiat. Pentru mulţi neprihănirea lor proprie stă în calea cercetării pe care ar trebui să şi-o facă.

Iată că sunt mulţi ani de când Hristos caută rod în tine, de când Dumnezeu a investit în tine, ai auzit sute de predici poate, poate ai crescut în biserica şi o familie creştină, ai fost la nenumărate servicii de închinare … va găsi el rod BUN în tine?

Ce motive are Dumnezeu să nu te taie? Nu te înşela, Dumnezeu nu are nevoie de tine, nu are nevoie să ţină un putregai în via Sa.

Sunt 3 păcate care te pot împiedica să aduci rod.

1. Mulţumirea de sine. Când te uiţi la tine şi crezi că ai făcut destul, când crezi că ai ajuns la un nivel destul de înalt şi începi să te mulţumeşti cu ceea ce eşti.

2. Păcatul judecării altora. Atunci când uiţi de propria persoana şi îţi focalizezi atenţia spre ceilalţi din jur, când toate puterile tale sund îndreptate spre contabilizarea păcatelor altora şi uiţi ce e mai important, să-ţi faci examinări cu deamănuntul. Sau poţi cădea în cealaltă extremă când te compari cu ceilalţi din jurul tău şi ca motivaţie pentru păcatele şi trăirile tale îţi iei modele şi exemple pe cei care fac compromisuri.

Compară-te cu Hristos, compară-te cu Scriptura! Uită-te la roadele tale nu la ale celorlaţi pentru că s-ar putea să pierzi din vedere ţinta.

3. Ultimul păcat pe care vreau să-l pomenesc este atunci când îţi lipseşte frica de Domnul. Atunci începi să te temi de tot felul de lucruri şi pierzi din vedere faptul că trebuie să te temi de Domnul, ajungi să faci compromisuri şi să te îndepărtezi de Domnul.

Priveşte pentru câteva momente în inima ta, fă-ţi o analiză şi nu-ţi mângâia firea evitând aspectele negative ale trăiri tale. Ce anume îţi cloceşte mintea când eşti singur navigând pe internet, uitându-te la filme, petrecând cu prietenii tăi, la ce anume te uiţi când eşti singur?, spune comportamentul tău, atitudinile tale, vorbele tale, pasiunile tale, dorinţele tale, gândurile tale că esti CREŞTIN?

Dumnezeu e mai aproape de tine decât crezi, e mai aproape de tine decât eşti tu faţă de gândurile tale, îţi permiţi să-l trădezi prin ceea ce faci?

aprilie 30, 2008 Scris de barzilaiendan | Devotionale | | No Comments

Secretele crucii

Eu nu am nevoie să vă cunosc ca să vă pot spune ce urmează, acesta este cel mai minunat lucru pentru că ştiu cel mai important lucru despre voi, şi anume că fiecare dintre voi sunteţi nişte păcătoşi nenorociţi. Nu îmi pasă cine eşti pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava Lui Dumnezeu. Nu mă intersează ce formă iau păcatele tale chiar dacă în zilele noastre se pune foarte mare accent pe aceasta.

1. Propovăduirea crucii

Propovăduirea crucii, propovăduirea morţii Domnului Isu Hristos pe acea cruce este tocmai miezul şi nucleului evangheliei creştine.

Propovăduirea crucii a adus întotdeauna persecuţie. Crucea a fost întotdeauna respingătoare, refuzată, nimeni nu a îndragit-o şi creştinii au ajuns martiri din cauza ei.

Care este mesajul Evangheliei Bisericii de astăzi?

Nu este primordial predicarea învăţăturii LuI Isus Hristos, nu trebuie să le predicăm oamenilor cum să trăiască, aceasta nu îi ajută cu nimic ci chiar le agravează starea pentru că nimeni nu va putea trăia aşa. Nici măcar modelul Domnului Isus Hristos şi învăţătura Lui nu au fost primordiale pentru el.

Sunt salvat, calea mântuirii mele. Omul este un păcătos vinovat, Dumnezeu este sfânt, cum pot fi aduse acestea împreună? Prin crucea Lui Hristos

Dumnezeu a luat păcatele tale şi ale mele şi le-a aşezat pe capul Fiului Său , i-ar apoi la lovit, l-a pedepsit, l-a bătut, l-a omorât. Plata păcatului este moartea.

2. Crucea este o ofensă pentru inima şi mintea omului:

mâdria intelectuală. Iudeii credeau ca ştiu cum pot fi salvaţi, ce avea să faca Mesia, noi ştim ce trebuie să facă omul, crucea dezvăluie că noi nu suntem salvaţi de idei.

Nu suntem salvaţi de oameni înţelepţi, când este o problemă imediat căutăm oameni deştepţi care se pricep, dar salvarea noastră nu se poate face prin ceea ce ştim noi, de aceea crucea este o ofensă pentru mintea noastră.

Oamenii spun câ întreaga noţiune despre cruce este imorală pentru că fiecare om trebuie să fie pedepsit pentru păcatele lui, fiecare om îşi poartă propria pedeapsă. Oamenii spun că Dumnezeu nu e drept pentru că îşi pedepseşte propriul Fiu pentru alţii.

Din ce cauză cade omul mereu? Mândria – Adam şi Eva. Toate ne spun să credem în noi înşine, mândria, nu este nimic mai ofensator pentru omul firesc decât crucea.

Nu protestează la partea cu salvarea ci la partea că toţi sunt pierduţi, în sensul că au nevoie să fie salvaţi. Ofensa se naşte pentru că suntem falimentari şi păcătoşi

Crucea spune că suntem toţi în mod egal sortiţi eşecului. În momentele noastre bune spunem că nu suntem chiar perfecţi dar totuşi … Eu spun că orice om care se străduieşte să faca bine, a trăit o viaţă morală, care şi-a spus rugăciunile la timp şi a fost la biserică este sortit iadului, pentru că asta declară crucea Lui Hristos, nu este nici o deosebire!

Suntem cu toţii la fel de neajutoraţi. Noi nu putem face absolut nimic şi neprihănirea noastră nu este decât o zdreanţă murdară. Şi ne transmite celor care credem în noi înşine şi în capacităţile noastre că nu putem face nimic.

Crucea ne transmite, nu-mi pasă de zelul tău, de cât de puternică e dorinţa şi voinţa ta, nu mă interesează hotărârile tale. Fă tot ce vrei şi niciodată nu te vei putea salva.

Dacă nu ai simţit această ofensă a crucii înseamnă că niciodată nu ţi-a vorbit crucea cum ar fi trebuit.

Testul creştinului: creştinul nu este omul care crede în cruce, el este omul care se făleşte cu ea.

3. Crucea – fala creştinului

Lauda: nu este nimic care să întreacă măcar, cât de aproape crucea în valoare, el face orice lucru ca să depindă de ea, el este ceva datorită ei, este totul pentru el, ei îi datorează totul, această cruce este centrul universului în orice privinţă.

Se făleşte cu ea din cauza a ceea ce vede în ea, sau din cauza a ceea ce arată ea.

Nemuritorul moare – cel mai surprinzător spectacol. Domnul slavei, atotputernicul Dumnezeu, care a creat totul, murind într-o completă neajutorare, în aparentă slăbiciune

Dragostea & suferinţa nemaiîntâlnită

Cineva fără păcat, un ascultător desăvârşit, neprihănit, nepătat şi curat. Singurul neprihănit pedepsit.

Preocuparea Lui pentru Gloria Tatălui, lasând propria slavă

Ascultarea Lui până la moarte

O dragoste copleşitoare, în ciuda a ceea ce ai făcut, El moare pentru tine, Neprihănitul Fiu, întemeietorul tuturor lucrurilor, să moară pentru mine un depravat ca să pot deveni fiul Lui.

4. Crucea – cunoaşterea Lui Dumnezeu

  • Harul Lui Dumnezeu: graţia oferită oamenilor care nu merită nici un fel de privilegiu. Dacă crezi că ţi se cuvinte cerul nu eşti creştin. – Efeseni 2:8
  • Dreptatea Lui Dumnezeu. Dumnezeu este veşnica antiteză a păcatului. El detestă păcatul cu toată intensitatea sfintei Sale naturi divine şi perfecte. Dumnezeu nu se poate compromite cu păcatul, prin urmare EL a trebuit să pedepsească păcatul – Romani 1:18.Păcatul este răzvrătire împotriva Lui Dumnezeu, înseamnă să calci în picioare sfinţenia Lui Dumnezeu, o ostilitate faţă de Dumnezeu
  • Înţelepciunea Lui Dumnezeu. La cruce vei vedea soluţia Lui Dumnezeu înainte de a crea lumea pentru problema păcatului. Acolo vezi mintea eternului rezolvând problema veşnică.

De ce se fălea Pavel? Acolo a văzut lucruri pe care nu le-a văzut nicăieri.

  • Imuabilitatea Lui Dumnezeu. Dumnezeul predicat astăzi de cele mai multe ori este un dumnezeu care se schimbă, un dumnezeu pe care îl poţi îmbuna şi păcăli, care trece cu vederea păcatul şi care iartă fără limită şi se schimbă cu fiecare secol după teologiile şi învăţăturile noastre.

Dumnezeu spune că va pedepsi păcatulu şi când Fiul Lui face pe reprezentatul păcătoşilor, Dumnezeu se ţine de cuvânt.

  • Dragostea Lui Dumnezeu – Romani 5:8 – Dumnezeu a hotărât totul, nu noi!

Romani 8:3, Isaia 53:4,10, 2 Cor 5:21

Acesta este miracolul crucii, Dumnezeu pedepsindu-Şi propriul Fiu ca să nu mă sancţioneze pe mine şi pe tine.

5. Crucea eliberează de lume – 1 Ioan 2:16

Lumea este o adunare de oameni care se gândesc la lucruri (concepţia, gândirea şi comportamentul) total separaţi de Dumnezeu şi fără Dumnezeu.

  • Pofta firii: beţia, curvia, trupul, mâncarea şi băutura
  • Pofta ochilor: parada, aspectul, aparenţa (Luca 16:15)
  • Lăudăroşia vieţii: invidia, gelozia, dispreţ, răutate

Cum răstigneşte crucea, lumea faţă de noi?

<! Ne arată cum este în realitate lumea, a pus accent pe ceea ce lumea nu pune: sufletul

  • Soarta pe care o aşteaptă: Ioan 3:16, Apocalipsa 14:8

Lumea este tot ce este împotriva Lui Dumnezeu, tot ce se bazează pe om şi pe puterea acestuia şi toate acestea sunt condamnate la distrugere şi ticăloşie veşnică.

  • Crucea Lui Hristos ne separă de această nenorocire ce este gata să vină peste această lume.
  • El îmi dă o putere mai mare decât a lumii (1 Ioan 4:4, 5:4)

aprilie 30, 2008 Scris de barzilaiendan | inviere | | No Comments

Ce este viata?

Ce este viata?
26 02 2008
(Ce este viata? Note de Teodor  Popescu, transcrise de Serban Constantinescu )

Viata este pentru noi o minune, un mister.Intr-o dimineata, când pasarile cântasera pâna au tacut de oboseala, linistea a fost intrerupta de un pitigoi, care a intrebat: Ce e viata? Pasarile s-u speriat intai, dar, mai tarziu, o ciocarlie a raspuns: “Viata este o cântare”.  “Nu, ea este o lupta in intunerec” a spus o cârtita, care tocmai îsi scosese capul deasupra pamantului,  “Eu cred ca viata este o dezvoltare” a zis un boboc de trandafir, deschizandu-si petalele spre marea desfatare a unui fluture care a sarutat bobocul de trandafir si a strigat: “Viata este numai bucurie.”  -

“Numeste-o, mai de graba o vara scurta” a fost raspunsul unei muste, care tocmai bazaia pe acolo,  “Eu gasesc ca viata nu este altceva decat munca si osteneala” a zis o furnica, ce se trudea sa târasca un pai de cateva ori mai mare ca ea,  In clipa aceea, au cazut câteva picaturi de ploaie si au soptit deslusit: “Viata este un intreg sir de lacrimi”.

“Va inselati” a replicat vulturul, care zbura maiestos prin vazduh: “Viata este libertate si tarie.  Se inserase, si o vrabie le-a propus tuturor sa mearga la culcare, pentru o bine meritata odihnå.  Atunci a inceput sa adie vantul de seara, care soptea printre varfurile pomilor  “Viata este numai un vis.”  Peste tot se coborîse linistea, se mijeau zorii, cand intr-o odaita de studiu, un savant stingea veioza. Facand asta a scos din pieptul lui un suspin: “Viata este o scoala continua. Invatam, invatam mereu,”

Afara, se auzeau vorbind cativa tineri: se intorceau dupa o noapte de petrecere si unul dintre ei a scos un geamat tare: “Viata este o dorinta neimplinita!”  Apoi, vantul de dimineata sopti si el: “Viata este un vesnic mister”.

Cunosc insa un om, mai mare decat multi din cei ale caror nume lumineaza in paginile Scripturilor Sfinte. In luptele acestei vieti, in activitate fara ragaz, calatorind din loc in loc si in final aruncat in temnita si matirizat pentru credinta lui. El a strigat in Epistola catre Filipeni  1:21  “Pentru mine a trai este Cristos!”  Cu alte cuvinte: Viata este Cristos!

aprilie 30, 2008 Scris de barzilaiendan | Evanghelizare | | No Comments

Ce este credinta ?

(Serban Constantinescu)

1.  Credinta este o privire  Ioan 3:14-16

2.  Credinta este odihna Evrei 4:11

3.  Credinta este primire. Ioan 1:12

5.  Credinta este o atingere Luca 8;43-48

6.  Credinta este incredere neclintita Evrei 11: si 31

7. Credinta este o taina 1 Timotei 3:9

8.  Credinta este ascultare de adevar (1 Petru 1;220

9.  Credinta inseamna actiune   Ioan 6:47

10.  Credinta este o lupta.

aprilie 30, 2008 Scris de barzilaiendan | Evanghelizare | | No Comments

O rugaciune a Bisericii primare

(Pavel Nicolescu)

“Am sa spun cateva cuvinte inainte de predica, despre “Diaspora romaneasca”. Romania, ca fosta tara comunista din sud-estul Europei, deci nu din Africa sau Asia, are cea mai puternica diaspora religioasa. Este un fenomen specific al fostei Romanii comuniste. Nici Ungaria, nici Bulgaria, nici Cehoslovacia, nici fosta Uniune Sovietica nu are o diaspora religioasa atat de raspandita cum are Romania. Pretutindeni, diaspora romaneasca, chiar daca aparent este slaba, Il cauta pe Dumnezeu. Dupa aprecierea mea, avem pe teritoriul Statelor Unite cel putin doua sute de biserici romanesti, incepand de la baptisti si pana la ortodoxi.

Aceste biserici sunt slujite de peste 250 de slujitori religiosi: baptisti, adventisti, pentecostali, crestini dupa evanghelie, cativa romano catolici si foarte multi ortodocsi. Numai in New York avem doua biserici baptiste, o biserica pentecostala, o biserica adventista, sapte sau opt biserici ortodoxe, o biserica greco catolica.

Avem crestini romani raspanditi in, se pare, 12-14 tari din Europa. Pot spune din toata inima: Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti cei ce-L cautati pe Dumnezeu pretutindeni. Aproape toti ati venit in America pentru securitate economica, religioasa sau politica. Se pare ca atacul terorist din 11 Septembrie anul trecut a distrus mitul acesta cu care am venit din Romania” Eu am stat cu Securitatea romana patru luni si jumatate la poarta si pot spune ca au fost mai buni decat teroristii, nu m-au omorat. Am o dovada ca nu m-au omorat: faptul ca sunt aici. (hohote de ras)

11 Septembrie 2001 a distrus mitul securitatii americane si a demonstrat tuturor ca nu exista siguranta nicaieri. Exista siguranta numai in Dumnezeu si Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti aceia care v-ati pus nadejdea in Dumnezeu, nu intr-un sistem politic sau altul.

Imi place sa ma uit la dumneavoastra. Pe multi va cunosc. Pe fratele Popescu il cunosc de patruzeci de ani, pe fratele Negrut il cunosc de treizeci de ani, pe fratele Geabau de treizeci si cinci de ani, dar … din patriotism local vreau sa-i salut pe ploiesteni.

Spun tuturor romanilor care vin in Statele Unite ca cel mai important lucru aici nu este sa agonisesti lucruri materiale, nu este sa te realizezi, desi si acesta este un lucru important, ci este sa ramai statornic in credinta in Dumnezeu.

Textul pe care l-am citit este o rugaciune a bisericii primare, o rugaciune plina de invataminte, o rugaciune a unor oameni care sunt credinciosi si o rugaciune care este bogata in doctrina.

Auzim mereu din partea credinciosilor sa nu tinem predici grele, pentru ca Citeşte mai departe »

aprilie 9, 2008 Scris de barzilaiendan | Devotionale | | No Comments

Pe urmele lui Isus

(Sandu Capatana)

Introducere: Sunt patru drumuri pe care trebuie sa le faca toti aceia care-L urmeaza pe Isus Christos.

I. De la Nazaret la Iordan
Din anonimat la botez, spre implinirea voiei lui Dumnezeu

II. De la Iordan in Pustie
“Parasirea lumii” si lepadarea de Satan

III. De la Pustie la Golgota
“Rastignirea Eu-lui” 

IV. De la Golgota la dreapta Tatalui
“Spre proslavirea eterna!” 

aprilie 9, 2008 Scris de barzilaiendan | Inaltare, Paste | | No Comments

Mama lui Moise

(De la Ioan Sturz)

Evr 11,23
Introducre: Paul Black:” Cu exceptia puterii Duhului Sfant nu exista pe pamânt o alta putere mai mare decât a unei mame care se roaga. Mamele care s-au rugat au mutat mai multi munti decât buldozerele. „
L. Shaftesbury : ”Dati-mi o generatie de mame crestine si garantez ca în 12 luni voi schimba fata societatii.”
Chuck Swindoll:’’Daca ai fost binecuvântat cu o mama buna, vei beneficia de asta tot restul zilelor… ”
Când ne gândim la multi barbati sau femei cu o credinta remarcabila, vom descoperi ca undeva în umbra anturajului lor este o influienta buna a unei mame care a avut o relatie strânsa cu Dumnezeu. Mamele scriu în inimile copiilor lor, ceea ce mâna aspra a lumii nu poate sterge.
Susannah Wesley, mama lui John Wesley petrecea o ora în fiecare zi în rugaciune pt cei 17 copii ai sai. În plus ea lua fiecare copil alaturi câte o ora în fiecare saptamânapt a discuta cu el lucruri spirituale.
Mergem în Exod 1,6-16.Copiii lui Israel traiau în Egipt desi li se promisese tara Canaan.Ei venisera din cauza foametei . Iosif nu intentionase sa-i stabileasca definitiv aici. „luati si oasele mele de aici”Este aici ceva curios: ei stiau ca nu Egiptul era tara promisa, si totusi înca erau aici.Ei stiau ca foametea a trecut demult.Totusi, de ce erau înca aici?Nu voiau sa coboare din barca.Nilul oferea siguranta, abundenta.Faraon îi asezase în cel mai bun tinut.Iar ei au tinut mai mult la confort decât la ascultare de Dumnezeu. Au ramas în Egipt.Numai ca ramânând acolo si-au pierdut libertatea, au devenit sclavi.Un principiu: Dumnezeu nu ne va binecuvânta atâta timp cât punem confortul înaintea ascultarii.Revenim la mama lui Moise.
Trei caracteristici ale lui Iochebed, care o fac erou al credintei:
I. O mama credincioasa vede ceea ce este cel mai bun în copilul ei.Ex 2,1-2. Cine credeti ca a stabilit ca Moise era „frumos” ?Fara îndoiala, mama lui Moise.Nu concepea, ca acest copil sa fie aruncat în Nil.Ea si sotul ei se gândeau ca cine stie daca nu chiar prin acest copil Dumnezeu va aduce eliberarea.
II. O mama credincioasa îsi încredin-teaza copilul în mâna lui Dumnezeu.V3-6. Imaginati-va. Sa pui un copil de trei luni într-un sicrias, sa-l pui pe apa unui fluviu si sa pleci de acolo.De unde stia ca mica barcuta nu se va rasturna? Sau ca vreun animal nu ar fi atacat?De unde putea sa stie cine îl va gasi?Chiar daca ar fi fost sigura ca îl va gasi fata lui Faraon, ar fi fost linistita?Pai nu Faraon daduse porunca?E adevarat ca sora lui era prin apropiere, dar ce putea sa faca ea?Cel mai rau ce putea face ar fi fost sa intervina cumva…Iochebed si-a lasat baietelul de 3 luni încredintându-l lui Dumnezeu.Prin credinta a facut ea acest lucru, si de aceea este mentionat în Evr 11.Parintii lui Moise au spus:”Copilul acesta nu ne mai apartine, el apartine lui Dumnezeu.” O mama credincioasa îsi încredinteaza copilul în bratul Domnului.
III. Credinta unei mame credincioase este onorata. V7-10. Este incredibil; parca e ca-n filme.„Viata bate filmul”Cine putea sa-l gaseasca pe Moise si sa nu-l ucida. Numai cineva care avea acces la putere.(Toti baietii evrei erau condamnati la moarte)Minunea se întâmpla: da peste el chiar fiica lui Faraon. Exact omul potrivit la locul si timpul potrivit.Iochebed putea sa mearga acum linistita acasa si sa aduca slava lui Dumnezeu. Fiul ei de 3 luni nu mai trebuie sa moara, ba înca nici nu trebuie sa se desparta de el.Cel putin o perioada.
Dumnezeu ascultase rugaciunile mamei; credinta ei fusese rasplatita.Cu profunda recunostinta , ea si-a luat în serios rolul. Era constienta acum ca Dumnezeu are un plan special cu Moise.Stia ca timpul sau alaturi de Moise nu va fi prea lung. (aprox pâna la 12 ani).Cu credinciosie a folosit timpul de a semana si a inocula adevarul cu privire la Dumnezeu si fagaduintele Sale.Stia ca încurând va intra sub influenta celor de la curtea lui Faraon, influenta care va încerca sa-l departeze de Dumnezeu.Ea i-a prezentat nebunia idolatriei si l-a învatat de mic sa se plece si sa se închine viului Dumnezeu.A venit vremea despartirii; dus la curte, trecut prin cele mai înalte scoli.Dar lectiile învatate de la mama sa n-au putut fi sterse. Întregul viitor al vietii lui Moise, marea misiune pe care el a adus-o la îndeplinire în calitate de conducator al lui Israel, dau marturie despre importanta lucrarii unei mame credincioase.
Nu exista o alta lucare care sa-i poata sta alaturi. Într-o foarte mare masura, mama tine îm mâinile sale destinul copiilor ei. Ea se ocupa cu dezvoltarea mintii si a caracterului, lucrând nu numai pt prezent, ci si pt vesnicie. Ea seamana seminte ce vor rasari si vor aduce roade fie spre bine fie spre rau. Lucrarea ei nu este aceea de a picta pe pânza un chip frumos, sau a-l daltui în marmura, ci de a imprima într-un suflet omenesc chipul divin…Fiecare mama trebuie sa fie constienta ca clipele ei sunt foarte pretioase…Nu numai ca Moise avea sa traiasca, dar ea primeste din partea Domnului ocazia de a-l educa. ( si înca contra cost).Tati si mame, daca nu veti uita niciodata ca ei, copiii vostri apartin Domnului, si veti accepta asta, Dumnezeu va onora aceasta credinta asa cum a onorat-o pe a lui Iochebed.Dumnezeu i-a dat ceea ce ea îsi dorea cel mai mult: viata fiului sau. Dar i-a dat mult mai multe binecuvântari decât si-ar fi imaginat.
Tati si mame, aveti destula credinta :
-sa vedeti ce este mai bun în copiii vostrii ?
-Sa-i încredintati în mâna D-lui ?Daca da, fiti siguri ca Dumnezeu va onora credinta voastra.
John Killinger: „ Eu cred în dragostea tuturor mamelor, si în importanta ei în viata copiilor lor.Ea este mai tare ca otelul, mai fina decât puful. Si mult mai mai elastica decât cea mai verde mladita. Ea vindeca rani, risipeste dezamagiri, si face în stare pe cel mai slab copil sa stea în picioare si sa faca fata problemelor vietii…Si cred ca una din cele mai mari minuni din lume este o mama care-si revarsa dragostea peste copilul ei binecuvântând lumea cu gingasia atingerii ei si cu lacrimile bucuriei ei.”

aprilie 8, 2008 Scris de barzilaiendan | Familie, Uncategorized | | No Comments

Certitudinea crestina

Text: 1 Corinteni 15:1-11

Introducere: Am fost la Corint. Am studiat filosofia si religia grecilor. Totul se baza pe “speculatii” teoretice. Aveau un munte, Olimp, pe care sespunea ca ar locui zeii, dar nimeni nu se ducea sus ca sa se convinga. Preferau sa “speculeze” existenta lor. “Si cedaca mergem si nu-i vedem? Poate ca s-u facut nevazuti pentru noi. Asta nu inseamna ca nu exista!”

In contextul acestei culturi, apostolul Pavel vine sa predice Evanghelia crestina. In capitolul 15, el isi avertizeaza ucenicii: “Nu faceti si din crestinism o “religie speculativa”, ea este o religie a faptelor, a certitudinii. N-o modificati, tineti-o asa cum v-am propovaduit-o eu. In text, Pavel mentioneaza trei confirmari care pot aduce certitudinea faptica despre lucrarea lui Christos. Grecia a “renascut” astazi in societatea speculativa numita “post-modernism”. Tu cauta-ti adevarul tau, el mi-l caut pe al meu … nu exista un adevar general valabil pentru toti, nu exista posibilitatea certitudinii …” Iata de ce mesajul lui Pavel catre corinteni este foarte necesar si astazi.

I. Marturia profetiilor - 1 Cor. 15:3-4
“dupa Scripturi”, aduce in instanta marturia Vechiului Testament. Numai Dumnezeu putea descrie “inainte de fapte”, amanuntele vietii lui Christos. Pana si “trasul la sorti pentru hainele Lui”, si “intrarea calare pe un magarus” si “asezarea trupului mort intr-un mormant care nu era al Lui”, etc. Aceste sunt documente care pot fi studiate de oricine. Sunt “fapte” care aduc certitudinea.

II. Marturia ucenicilor - 1 Cor. 15:4-7
La vremea cand scria Pavel, oricine putea sa mearga in israel si sa discute cu cei care “au vazut, au auzit, au pipait” (1 Ioan 1). Marturia ucenicilor este Noul Testament. Ce impresionanta trebuie sa fi fost intamplarea cu cei 500 adunati la o lalta! Isus s-a aratat timp de 40 de zile. Mai intai ucenicilor. Apoi, ucebnicii au spus la altii si altii au spus la altii … Veneau sa stea ciorchine laolata in speranta ca “va veni” si El … a venit la ei ca sa-i invete lucruri privitoare la “imparatia lui Dumnezeu” (Fapte 1).

III. Marturia intalnirii personale - 1 Cor. 15:8-11
Dupa cele 40 de zile de “aratari”, Domnul Isus s-a inaltat la cer. Ce pacat, puteau zice acum grecii, pentru noi credinta nu se poate baza pe o intalnire personala cu Christos ca atunci. Trebuie sa ramana o chestie “speculativa”. Nu! Se grabeste sa spuna Pavel. Christos continua sa se arate si dupa inaltarea Lui la cver. Mi s-a aratat si mie. Fiecare dintre voi trebuie sa aveti o astfel de intalnire personala cu Christos. Fara ea, nu puteti ajunge la Dumnezeu.

Incheiere: Pentru ce li s-a aratat Christos? Printre altele si pentru a-i transforma in “martori ai invierii Lui” (Fapte 2:32, 36). Suntem noi martori ai acestei certitudinii?

aprilie 7, 2008 Scris de barzilaiendan | Paste, inviere | | No Comments

Frumusetea este o Persoana

(Ile Geanina)
Psalmul 92
O cantare pentru ziua Sabatului

M-am tot intrebat ce inseamna “frumosul/frumusetea”. De-a lungul timpului, oamenii au avut diferite conceptii despre frumos. Interesant este ca intelegerea conceptului de frumos s-a modificat odata cu trecerea timpului. Omul Antichitatii vedea frumosul intr-un anumit mod, pe cand omul contemporan il vede total diferit. Cu tema frumosului si-au batut capul oamenii din cele mai vechi timpuri, iata de exemplu filozofii presocratici deja despicau firul in patru. Pitagora a gasit o legatura intre fumusete si matematica. De aici “proportia de aur” care este confirmat, ne atrage mai mult. Estetica este partea filozofiei care se ocupa cu natura si semnificatia frumosului. Se poate vorbi de estetica in artele vizuale, in muzica, in arhitectura, in vestimentatie, in artele culinare, cand mergem la dentist cerem din ce in ce mai mult estetica, si … mai nou se vorbeste de neuroestetica. “Sectiunea de aur” este un punct, sau o zona in jurul unui punct, care ne atrage cel mai mult.Intrebarea este de ce suntem atrasi?
Dicolo de orice teorie a frumosului,psalmistul este atras de frumumusetea Lui,care, apropo, este neschimbata in raport cu timpul. Se spune ca frumusetea este insemnul lui Dumnezeu aupra creatiei…Eu cred ca frumusetea este Insusi Dumnezeu, care a insemnat toate lucrurile, mai ales omul, toate le-a insemnat cu frumusetea Fapturii Sale, caci suntem “…o faptura atat de minuntata!”. Si pentru ca sunt “o faptura atat de minunata”, ce fac eu? “Te laud…”

Frumusetea vietii consta in a-L lauda pe Dumnezeu: Frumos este sã lãudãm pe Domnul,…Conform dictionarului ,“lauda” inseamna exprimare in cuvinte a pretuirii fata de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprima aceasta pretuire; elogiu. Cred ca a lauda pe Dumnezeu inseamna a fi “o declaratie de dragoste scrisa” si insemnata de frumusetea Lui.

Frumusetea vietii consta in marirea adusa Numelui Sau: … si sã mãrim Numele Tãu, Prea Înalte,… “A mari” inseamna a da cinstea, consideratia cuvenita; a pretui, a slavi, a preamari. Daca lauda inseamna declaratie, marirea inseamna dovada.Cinstea,consideratia, pretuirea trebuie dovedite faptic. O viata frumoasa este aceea prin care Numele Domnului este marit. Numele Domnului este marit atunci cand noi “ne facem mici” pentru ca maretia Lui sa se vada in noi.

Frumusetea vietii consta in vestirea lucrarilor Lui: … sã vestim dimineata bunãtatea Ta, si noaptea credinciosia Ta,…A vesti inseamna a aduce la cunostinta, a face cunoscut; a instiinta. Vestirea inseamna marturisirea unui mesaj, a unei vesti. Noi trebuie sa le vestim celor din jur mesajul Evangheliei, vestea mantuirii. In aceasta consta adevarata frumusete.
Un mod eficient de manifestare a frumosului- cantarea: …cu instrumentul cu zece coarde si cu alãuta, în sunetele harfei.
I. Mesagerul cantarii- credinciosul
Cantarea de lauda este o manifestare a frumosului. Eu as zice ca este o manifestare a omului uimit si insemnat de frumusetea lui Dumnezeu. Celui neprihanit “ii sade bine cantarea de lauda” deoarece numai cel uimit de bogatia frumusetii lui Dumnezeu poate canta cu adevarat frumos. Cel fara prihana inverzeste ca finicul si creste ca cedrul, cu alte cuvinte este plin de viata (verde) si este hranit (creste). Viata lui este in si din Dumnezeu prin credinta si hrana lui este in Cuvantul Sau. El este sadit in Casa Domnului, deci se adapa din Izvorul Vietii, se hraneste din Cuvantul Vietii,este statornic si stabil. De aceea el “inverzeste”, “aduce rod”, este “plin de suc”, este “verde”

Omul prost nu cunoaste lucrul acesta, si cel nebun nu ia seama la el. Dacã cei rãi înverzesc ca iarba, si dacã toti cei ce fac rãul înfloresc, este numai ca sã fie nimiciti pe vecie. Cei credinciosi “inverzesc” si “infloresc” spre nemurire, pe cand cei necredinciosi spre nimicire, ca sã arate cã Domnul este drept, El Stânca mea, în care nu este nelegiuire.

II. Mesajul  cantarii
Bucuria in Domnul: Cãci Tu mã înveselesti cu lucrãrile Tale, Doamne, si eu cânt de veselie, când vãd lucrarea mâinilor Tale.
Maretia lui Dumnezeu: Cât de mari sunt lucrãrile Tale, Doamne,
Adancimea Fiintei lui Dumnezeu: si cât de adânci sunt gândurile Tale!

aprilie 3, 2008 Scris de barzilaiendan | Devotionale | | No Comments

De ce le-a vorbit Isus ucenicilor despre Imparatie?

Text: Fapte 1

Introducere: In acest veritabil seminar de dupa inviere, in aceasta sesiune de toamna venita dupa ca toti au cazut la examen cu ocazia invierii, o singura tema este abordata: Imparatia lui Dumnezeu.  Oare de ce tocmai acest subiect?

I. Nu ca sa le spuna CAND va veni.
Curiozitatea lor este potolita repede de El (Fapte 1:7)
Singura zi indicata de Scripturi pentru venirea Domnului si comunicata tuturor celor cer studiaza profetiile este “cand nu va asteptati”!

II. Ca sa-i faca sa se simta valoarea!
Parerea lor buna despre ei insisi fusese spulberata de zilele tradarii si parasirii.
Pe de alta parte, Domnul stia ca vor ajunge pana la marginile pamantului, neinsermnati, nebagati in seama, neimportanti in felul lumii, emigranti prigoniti pentru Imparatie.
Nu-i de mirare ca Isus vrea sa le dea adevarata lor valoare, descoperindu-le rolul lor ca “pietre vii” in mareata lucrare pe care o face insusi Dumnezeu.

Se spune ca un trecator privea la cei ce munceau pe un santier din Evul Meidu. L-a intrebat pe unul: Ce faci?” “Car piatra. i s-a raspuns. L-a intrebat pe altul: “Ce faci aici?” El i-a raspuns: “Car lemne”. L-a intrebat pe un al treilea si acela i-a raspuns: “Construiesc o catedrala!” E mare diferenta sa ai viziunea edificiului final! Este mare diferenta sa te sti integrat intr-un proiect al Imparatiei lui Dumnezeu, singura care are dimensiuni eterne!

III.  Ca sa-i faca sa-si  simta responsabilitatea.
Pavel stia ca este “mester zidar” si le-a atras atentia celor din timpul lui sa bine seama cum zidesc deasupra” (1 Cor. 3:10).
Tot ce faceti, cu cuvantul sau cu fapta, sa faceti totul ca pentru Domnul.

IV. Ca sa-i le daruiasca certitudine.
Este mare lucru sa sti ca totul se va sfarsi cu bine. De aceea ne-au fost lasate profetiile! Mai ales Apocalipsa.
Pierdem uneori bataliile, dar Dumnezeu a castigat deja razboiul!

Incheiere:  As fi vrut din toata inima sa fiu si eu la “seminarul acela” si sa pun intrebari la care sa primesc raspunsuri la nedumeririle mele. Chiar daca n-am fost, stiind ca asa ceva s-a petrecut imi intareste extraordinar credinta.

aprilie 3, 2008 Scris de barzilaiendan | Inaltare, Paste | | No Comments

« Intrări Precedente