Pas(i)unea pastorilor

(Ile Geanina)
Psalmul 92
O cantare pentru ziua Sabatului

M-am tot intrebat ce inseamna “frumosul/frumusetea”. De-a lungul timpului, oamenii au avut diferite conceptii despre frumos. Interesant este ca intelegerea conceptului de frumos s-a modificat odata cu trecerea timpului. Omul Antichitatii vedea frumosul intr-un anumit mod, pe cand omul contemporan il vede total diferit. Cu tema frumosului si-au batut capul oamenii din cele mai vechi timpuri, iata de exemplu filozofii presocratici deja despicau firul in patru. Pitagora a gasit o legatura intre fumusete si matematica. De aici “proportia de aur” care este confirmat, ne atrage mai mult. Estetica este partea filozofiei care se ocupa cu natura si semnificatia frumosului. Se poate vorbi de estetica in artele vizuale, in muzica, in arhitectura, in vestimentatie, in artele culinare, cand mergem la dentist cerem din ce in ce mai mult estetica, si … mai nou se vorbeste de neuroestetica. “Sectiunea de aur” este un punct, sau o zona in jurul unui punct, care ne atrage cel mai mult.Intrebarea este de ce suntem atrasi?
Dicolo de orice teorie a frumosului,psalmistul este atras de frumumusetea Lui,care, apropo, este neschimbata in raport cu timpul. Se spune ca frumusetea este insemnul lui Dumnezeu aupra creatiei…Eu cred ca frumusetea este Insusi Dumnezeu, care a insemnat toate lucrurile, mai ales omul, toate le-a insemnat cu frumusetea Fapturii Sale, caci suntem “…o faptura atat de minuntata!”. Si pentru ca sunt “o faptura atat de minunata”, ce fac eu? “Te laud…”

Frumusetea vietii consta in a-L lauda pe Dumnezeu: Frumos este sã lãudãm pe Domnul,…Conform dictionarului ,“lauda” inseamna exprimare in cuvinte a pretuirii fata de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprima aceasta pretuire; elogiu. Cred ca a lauda pe Dumnezeu inseamna a fi “o declaratie de dragoste scrisa” si insemnata de frumusetea Lui.

Frumusetea vietii consta in marirea adusa Numelui Sau: … si sã mãrim Numele Tãu, Prea Înalte,… “A mari” inseamna a da cinstea, consideratia cuvenita; a pretui, a slavi, a preamari. Daca lauda inseamna declaratie, marirea inseamna dovada.Cinstea,consideratia, pretuirea trebuie dovedite faptic. O viata frumoasa este aceea prin care Numele Domnului este marit. Numele Domnului este marit atunci cand noi “ne facem mici” pentru ca maretia Lui sa se vada in noi.

Frumusetea vietii consta in vestirea lucrarilor Lui: … sã vestim dimineata bunãtatea Ta, si noaptea credinciosia Ta,…A vesti inseamna a aduce la cunostinta, a face cunoscut; a instiinta. Vestirea inseamna marturisirea unui mesaj, a unei vesti. Noi trebuie sa le vestim celor din jur mesajul Evangheliei, vestea mantuirii. In aceasta consta adevarata frumusete.
Un mod eficient de manifestare a frumosului- cantarea: …cu instrumentul cu zece coarde si cu alãuta, în sunetele harfei.
I. Mesagerul cantarii- credinciosul
Cantarea de lauda este o manifestare a frumosului. Eu as zice ca este o manifestare a omului uimit si insemnat de frumusetea lui Dumnezeu. Celui neprihanit “ii sade bine cantarea de lauda” deoarece numai cel uimit de bogatia frumusetii lui Dumnezeu poate canta cu adevarat frumos. Cel fara prihana inverzeste ca finicul si creste ca cedrul, cu alte cuvinte este plin de viata (verde) si este hranit (creste). Viata lui este in si din Dumnezeu prin credinta si hrana lui este in Cuvantul Sau. El este sadit in Casa Domnului, deci se adapa din Izvorul Vietii, se hraneste din Cuvantul Vietii,este statornic si stabil. De aceea el “inverzeste”, “aduce rod”, este “plin de suc”, este “verde”

Omul prost nu cunoaste lucrul acesta, si cel nebun nu ia seama la el. Dacã cei rãi înverzesc ca iarba, si dacã toti cei ce fac rãul înfloresc, este numai ca sã fie nimiciti pe vecie. Cei credinciosi “inverzesc” si “infloresc” spre nemurire, pe cand cei necredinciosi spre nimicire, ca sã arate cã Domnul este drept, El Stânca mea, în care nu este nelegiuire.

II. Mesajul  cantarii
Bucuria in Domnul: Cãci Tu mã înveselesti cu lucrãrile Tale, Doamne, si eu cânt de veselie, când vãd lucrarea mâinilor Tale.
Maretia lui Dumnezeu: Cât de mari sunt lucrãrile Tale, Doamne,
Adancimea Fiintei lui Dumnezeu: si cât de adânci sunt gândurile Tale!

Text: Fapte 1

Introducere: In acest veritabil seminar de dupa inviere, in aceasta sesiune de toamna venita dupa ca toti au cazut la examen cu ocazia invierii, o singura tema este abordata: Imparatia lui Dumnezeu.  Oare de ce tocmai acest subiect?

I. Nu ca sa le spuna CAND va veni.
Curiozitatea lor este potolita repede de El (Fapte 1:7)
Singura zi indicata de Scripturi pentru venirea Domnului si comunicata tuturor celor cer studiaza profetiile este “cand nu va asteptati”!

II. Ca sa-i faca sa se simta valoarea!
Parerea lor buna despre ei insisi fusese spulberata de zilele tradarii si parasirii.
Pe de alta parte, Domnul stia ca vor ajunge pana la marginile pamantului, neinsermnati, nebagati in seama, neimportanti in felul lumii, emigranti prigoniti pentru Imparatie.
Nu-i de mirare ca Isus vrea sa le dea adevarata lor valoare, descoperindu-le rolul lor ca “pietre vii” in mareata lucrare pe care o face insusi Dumnezeu.

Se spune ca un trecator privea la cei ce munceau pe un santier din Evul Meidu. L-a intrebat pe unul: Ce faci?” “Car piatra. i s-a raspuns. L-a intrebat pe altul: “Ce faci aici?” El i-a raspuns: “Car lemne”. L-a intrebat pe un al treilea si acela i-a raspuns: “Construiesc o catedrala!” E mare diferenta sa ai viziunea edificiului final! Este mare diferenta sa te sti integrat intr-un proiect al Imparatiei lui Dumnezeu, singura care are dimensiuni eterne!

III.  Ca sa-i faca sa-si  simta responsabilitatea.
Pavel stia ca este “mester zidar” si le-a atras atentia celor din timpul lui sa bine seama cum zidesc deasupra” (1 Cor. 3:10).
Tot ce faceti, cu cuvantul sau cu fapta, sa faceti totul ca pentru Domnul.

IV. Ca sa-i le daruiasca certitudine.
Este mare lucru sa sti ca totul se va sfarsi cu bine. De aceea ne-au fost lasate profetiile! Mai ales Apocalipsa.
Pierdem uneori bataliile, dar Dumnezeu a castigat deja razboiul!

Incheiere:  As fi vrut din toata inima sa fiu si eu la “seminarul acela” si sa pun intrebari la care sa primesc raspunsuri la nedumeririle mele. Chiar daca n-am fost, stiind ca asa ceva s-a petrecut imi intareste extraordinar credinta.

Text: Luca 19:41-44

Introducere: Am fost facuti “dupa chipul si asemanarea” divina.  Si plansul il avem de la Dumnezeu. Noi stim de ce plangem. Oare pentru ce plange Dumnezeu? Iata-L la intrarea in Ierusalim.

I.  Plange privind istoria Israelului
Trceut,)”de cate ori am vrut”), prezent (”n-ai cunoscut ziua cercetarii”) si viitor (”iata ca vor veni zile”)

II. Plange pentru ca-L doare
Nu sunt lacrimi de neputinta.
Nu sunt lacrimi d enecaz.
Sunt lacrimile unui parinte care-si disciplineaza din dragoste “copii.”

Incheiere: Si tu ai o “vreme a cercetarii”. Ca sa-L intelegi plansul lui Isus adu-ti aminte cand ai simti-o ultima oara.
Adu-ti aminte cand a fost ultima oara cand ai fost cu daruri si flori la usa cuiva care … nu era acasa. Adu-ti aminte cand te-ai intors acasa, la servici sau la biserica dupra o indelungata absenta anticipand caldura cu care vei fi p[rimit si … nimeni nu te-a bagat in seama. Adu-ti aminte ce ai simtit atunci cand ai sunat pe cineva la telefon si te-a pus  … “on hold”, dupa care a uitat de tine. Intelegi acum de ce plange Dumnezeu?