Pas(i)unea pastorilor

(Emanuel Buliga)

Marcu 14:1-9

Oare de ce a spus Domnul Isus: oriunde va fi propovaduita Evanghelia se va spune si ce a facut femeia aceasta?

(Aceasta predica a fost rostita la noi in adunare in aceiasi zi in care ne-a venit o scrisoare de la Timisoara, prin care eram informati ca partea platita de romani pentru evanghelizarea din iulie 2008 de la Timisoara (10% din total) era aproximativ $200.000. Prima noastra reactie a fost ca si reactia ucenicilor din textul lui Marcu: cu atata banet s-ar fiputu da de mancare la saracii din Timisoara sau s-ar fi putut caldi o catedrala …).

Femeia a adus un vas de parfum scump (300 de dinari este salariul pe aproximativ un an de munca). L-a “spart”, caci era sigilat ca sa nu se evapore mirul, si l-a turnat asupra trupului Domnului Isus. Lasand la o parte locul acestei femei in pregatirile pentru inmormantarea Lui, cred ca putem face o paralela intre vestirea Evangheliei si gestul femeii.

I. Si gestul femeii si vestirea Evangheliei par la prima vedere o “risipa”.
Ganditi-va la cat se sheltuieste cu o evanghelizare pe stadion! oare nu s-ar putea folosi toti banii aceia pentru saraci? oare nu s-ar putea ridica o catedrala cu ei?
Adevarul este ca si daca nu s-ar fi cheltuit “pentru Domnul”, banii aceia tot ar fi intrat in circuitul comercial. Cu el s-ar fi putut cumpara niste cercei sau niste camasi, niste alimente, o bicicleta, o calatorie de placere, etc. Si mirul de nard ar fi sfarsit-o “cheltuit” pe trupul unor domnisoare sau doamne de atunci.

II. Si gestul femeii si vestirea Evangheliei sunt neintelese si criticate, pana si de cei aflati in anutarjul Domnului Isus.

Diavolul nu-i critica pe cei care nu fac nimic pentru Isus!

III. Si gestul femeii si vestirea Evangheliei par fara rezultate, dar nu-si vor pierde “pomenirea”.

Incheiere: care este ultimul “lucru frumos” pe care l-ai facut pentru Domnul isus? care a fost ultima ta “risipa” pentru El? Cand este ultima oara cand ai facut “ce ai putut”? Astazi multi stau departe si sunt zgarciti. Ei nu dau nimic pentru “trupul” lui isus. va veni o zi in care-L vor vedea in slava Sa eterna si atunci vor fi gata sa-i dea tot ce au, dar va fi … prea tarziu. Cine nu o face acum, “mai dinainte” (v.8), n-o va mai putea face niciodata.

Text: Psalmul 1

Introducere:

Ieronim si Augustin au fost de parere ca acest psalm se aplica omului desavarsit, Isus Christos. si celor in care salasluieste El.

Cartea psalmilor incepe cu omul nu cu creatia materiala. Omul binecuvantat din acest psalm nu este Adamul dintai, ci Adamul de la urma. El nu traieste in gradina ideala a Edenului, ci sub amenintarea celor rai, in pustia pacatosilor, sub arsita batjocoritorilor.
v. 1,2 – Practica Omului sfant (v. 1 negative; v. 2 positive)
v. 3 – Puterea Omului sfant (<Raul de apa> este Cuvantul lui Dumnezeu).
v. 4-6 – Permanenta Omului sfant (Cei rai pier; Domnul cunoaste calea celor neprihaniti)
Doi oameni – Doua cai – Doua destine
Domnul Isus este cel ce duce totul la bun sfarsit – Fapte5:38-39; Filipeni 1:6

Iata cateva din binecuvantarile celui “sadit” (ales cu grija, nu crescut salbatic!) El este binecuvantat:

I. De Dumnezeu

II. In Christos

III. Cu toate binecuvanterile

IV. In toate imprejurarile

V. In timp si sternitate

VI. In cel mai inalt grad

Implicit, psalmul descrie si calea caderii in pacat (1:1):

a. se duce spre cei rai

b. se opreste langa ei

c. se aseaza sa fie unul dintre ei

Explicit, psalmul promite rasplatire pentru cel neprihanit (1:6) care este “cunoscut” de Dumnezeu

a. Caracterul cunoasterii: din dragoste

b. Sursa cunoasterii: Dumnezeu este atotstiutor

c. Rezultatul cunoasterii: suport, izbavire, acceptare, proslavire

Text: 2 Cronici 26;16-23

Introducere: Sotia lui Lot a ramas un monument al pedepsei lui Dumnezeu pentru dragostea de lume, iar Ozia va ramane pururi un monument al pedepsei divine pentru mandrie. Ozia a calcat cu bunastinta porunca din Numeri 18:7, care stipula clar cine avea si cine nu avea voie sa intre in Templu ca sa faca slujba dumnezeiasca. Notati pasii caderii lui …

I. O descriere a mandriei  v.16
“inima i s-a inaltat”

II. O decizie a mandriei v.16
“a pacatuit”

III. Obraznicia mandriei v.16
“intrand in templul Domnului”

IV. Mania mandriei v.19
“Ozia s-a maniat”
Cel care tipa cel mai tare este deobicei cel mai gresit

V. Pedepsirea mandriei v. 20
“Domnul il lovise” (cu lepra)

VI. Rusinea mandriei v. 20
“s-a grabit sa iasa”

VII. Izolarea a madriei v. 21
“intr-o casa separata”

VIII. O mostenire ratata v.23
“Este lepros”

De cateva zile ma framanta un gand si ma chinuieste o imagine: Urie (Uriah), soldatul credincios al lui David in drum inapoi spre razboi, purtand la sine, cu grija sa nu o piarda, scrisoarea imparatului pentru Ioab (2 Samuel 11:14-15). la fiecare popas, in fiecare oprire, Urie se cauta preocupat sa vada daca documentul este la locul lui, fara sa stie ca este vorba despre propria lui condamnare la moarte ….