Sacru si sacramental

Introducere: De curind, in dorinta de a stabili un dialog intre reprezentantii Bisericii istorice romane ortodoxe si “noii venitii” neoprotestanti, cineva m-a rugat sa cladesc un capat de pod pe care sa putem incepe o discutie. Cererea s-a suprapus cu o rugaminte a unui frate baptist nemultumit cu atmosfera de “distractii” din Biserica de a-i defini conceptul de “sacru” in caracterizarea Bisericii. Am citit citeva lucrari si am asternut pe hirtie un scurt “cuvint introductiv” la o discutie pe care cititorii acestor rinduri o pot face mai larga si mai interesanta. Va invit deci la lectura si la … complectari.

1. Caracterul sacru al Bisericii se manifesta in citeva aspecte distincte. Biserica este “sacra” (in sensul de colectivitate pusa de o parte pentru Dumnezeu) prin:

- alegerea ei in Christos
- comportamentul ei deosebit de al lumii
- atitudinea ei de respect in relatiile cu divinitatea din timpul serviciilor de inchinaciune.

2. Aspectul “sacru” al serviciilor de inchinare.

Probabil ca cel mai semnificativ aspect al Bisericii “sacre” este atitudinea membrilor ei atunci cind se afla in comunitatea celor care se inchina lui Dumnezeu. Biserica primelor veacuri a avut de ales intre doi termeni din limba greaca care descriu specificul slujirii din Biserica.

a. Primul termen este “litughia” si se refera la slujirea celor prezenti inaintea lui Dumnezeu (tot ce se face este pentru Dumnezeu).

b. Al doilea termen este “latreia” si se refera la slujirea celor prezenti fata de cei prezenti (tot ce se face este pentru binele si multumirea oamenilor prezenti, “entretaiment”).

Este clar din istoria Bisericii ca, timp de secole, Biserica a avut “slujbe liturghice”, unele dintre ele desfasurate chiar la miezul noptii, in absenta multimii, dar in plinatatea prezentei lui Dumnezeu.

Intr-o disputa cu reprezentantii protestanti si

Cum poti afla voia Domnului ?

Acum cativa ani am primit vizita unei tinere care dorea sa-mi ceara un sfat. Nu era sigura ca il iubeste pe tanarul cu care se imprietenise. Totusi, intensitatea sentimentelor dintre ei crestea vertiginos. Dupa multa framantare si multa rugaciune, se decisese sa ceara direct de la Dumnezeu intelepciune. Ar fi vrut ca El sa-i vorbeasca printr-un semn clar. Ii spusese Domnului sa-i arate daca este de acord cu aceasta prietenie. Cum era in preajma Craciunului, semnul cerut ca si confirmare a fost ca baiatul sa-i dea drept cadou o pereche de manusi si o esarfa. Bineiinteles ca ea a asteptat apoi cu inima cat un purice venirea Caraciunului. N-a spus nico vorba cuiva despre planul ei. In seara de Craciun a venit acasa si , surpriza, a dat cu ochii de un cadou. Parintii i-au spus ca este chiar de la baiatul cu care se imprietenise. L-a luat repede, afugit cu el in camera ei si l-a deschis. Ce sa vezi? Era chiar o pereche de manusi si o esarfa!

Tanara nu mai putea de bucurie. Vai insa, fericirea ei s-a terminat repede cand ftratele ei i-a spus ca (in gluma) el ii cumparase cadoul si doar o pacalise (sau o mintise?) ca ar fi de la prietenul ei. In prima zi de Craciun a venit si cadoul din partea prietenului ei, dar vai! Nu erau nici manusi si nici urma de esarfa. “Va rog,” a spus tanara, “sa-mi spuneti care este parerea dumneavoastra despre astfel de “semne”. Le putem considera o metoda prin care sa primim calauzirea lui Dumnezeu?”

Cum ne calauzeste Dumnezeu astazi? Cum poate El (care este spirit invizibil si atotputernic) sa-si comunice intentiile omului (care este carne si sange) ? Trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne vorbeasca prin semne, cum a facut tanara de care v-am vorbit? Trebuie sa “dam cu banul” dupa ce ne-am rugat in prealabil ca Dumnezeu sa ne arate voia Sa? Nu cumva este de ajuns sa ne silim sa facem ce credem noi in momentul acela ca este cea mai buna alternativa si sa o declaram pe aceasta drept “voia Domnului” ? In timpuri biblice, Dumnezeu si-a calauzit poporul in multe feluri. Iosif a fost fortat sa-si aleaga drumul in viata sub presiunea circumstantelor potrivnice. Lui Moise, Dumnezeu i-a vorbit din mijlocul tufisului arzand. Israelitii au fost condusi prin pustie de un nor ziua si de un stalp de foc noaptea. Iosua a fost calauzit prin felul in care i-a raspuns Dumnezeu la rugaciune (Iosua 7:7-15). Evanghelistul Filip a fost calauzit printr-un inger, sutasul Corneliu printr-o vedenie. Dumnezeu le-a vorbit oamenilor “cand intr-un fel, cand intr-altul”. Calauzirea divina nu este data deobicei prin semne spectaculoase, printr-un foc din cer, o voce extraterestra, o vedenie de noapte sau o coincidenta extraordinara a circumstantelor. Metodele cele mai folosite de Dumnezeu sunt mult mai putin dramatice. Majoritatea copiilor lui Dumnezeu despre care citim in Biblie au fost calauziti nu prin mijloace extraordinare (voci, vedenii, ingeri), ci prin intermediul lucrurilor naturale. Cei mai multi dintre ei au fost calauziti prin simplul fapt ca au facut ceea ce stiau ca trebuie sa faca: sa-si ingrijeasca turmele, sa-si dreaga navodul sau sa puna mana pe coarnele plugului.

Probabil ca cea mai grea indeletnicire din viata este sa luam decizii. Trebuie sa ne hotaram sa mergem undeva sau sa nu mergem, sa cumparam ceva sau sa nu cumparam, sa acceptam ceva sau sa nu acceptam. Viata este o lunga succesiune de alegeri pe care trebuie sa le facem intre bine si rau, intre adevar si minciuna, intre ceea ce este bun si ceea ce este cel mai bun. Cu siguranta ca Dumnezeu vrea sa ne ajute sa facem decizii intelepte – nu numai in problemele majore, ca insuratoarea sau alegerea unei meserii, ci si in micile detalii ale vietii de fiecare zi.

Aflarea voiei lui Dumnezeu este , intr-un fel, foarte legata de procesul prin care devenim o persoana dupa voia lui Dumnezeu. Cu cat ne vom stradui sa fim asemenea lui Christos in caracter, cu atat vom putea afla mai usor care este voia lui Dumnezeu pentru viata noastra. In Proverbe 3:6 ni se spune: “Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile”. Totusi, chiar si cei mai buni copii ai lui Dumnezeu ne vor spune ca, uneori, nu este chiar atat de simplu sa aflii care este voia Domnului pentru o anumita situatie. Exista cateva reguli practice pentru aflarea voiei lui Dumnezeu. Vrem acum sa ne uitam impreuna la cateva dintre ele.

1. Invatatura Cuvantului
In subiecte despre care putem citi in Biblie, ceea ce este

De vorba cu mine insumi

“Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inlauntrul meu?”

Aceasta intrebare aparent retorica apare de doua ori in psalmul 42 si o data in psalmul 43 cu care este pereche.

Problema pe care o ridica aceasta interogatie este urmatoarea: Ce ne spune ea despre omul care si-o pune?

I. Capacitatea introspectiei, a  cercetarii de sine, a lui “self realisation”, a meditatiei este treapta care separa lumea umana de lumea animala, vegetala si minerala. Nici un animal nu o are. Vaca, desi rumega, nu mediteaza la ceea ce i s-a intamplat peste zi. Boul se duce fara sovaiala drept inainte, “ca boul”, iar vitelul nu se mira decat atunci cand da de “o poarta noua”, la capatul drumului pe care venea deobicei “acasa”.

Poate ca ati auzit pe cineva spunand: “Nu ma mir mai ca nu ma inteleg cu ceilalti, pentru ca nu ma inteleg nici macar cu mine!” Observatia da pe fata, nu neaparat o inima certareata, cat o inteligenta foarte superioara.

Sunt sigur ca ati auzit de titlul “Galceava inteleptului cu lumea”. El subliniaza capacitatea omului de a fi o “personalitate” care nu merge cu valul, nu poate fi stapanit cu spiritul de turma. Fiecare om este o “exceptie” cu o individualitate foarte bine si precis conturata. Ei bine, personalitatea aceasta se poate uita din cand in cand in oglinda si poate sta de vorba … cu ea insasi.

“Pentru ce te mahnesti suflete?”

II. Peformanta psalmistului scoate la iveala conflictul pe care-l avem fiecare dintre noi in launtrul nostru atunci cand suntem trasi in directii contrare.

De exemplu, daca m-ati intreba daca-mi plac fustele mini, ar trebui sa raspund: “Da”, si “Nu”. Creierul meu, pus in miscare de instictele mele primare raspunde imediat: “Da”, dar personalitatea mea, stapanita de hamurile constiintei si indrumata de Duhul lui Dumnezeu spune: “Nu!”.

La fel se intampla si cu tine cand stai in fata unei farfurii cu o felie de tort: “Mai vrei una?” Aprinsa de pornirile papilelor gustative din cavitatea bucala si arsa de secretiile sucului gastric din stomac, gura s-ar grabi sa strige sincera: “Bineinteles!” Personalitatea este insa mai mult decat trupul material cu poftele lui nesatioase. Gandindu-te la ultima oara cand ai strivit cantarul, la privirile ironice ale colegilor, la privirile indiferente ale sotiei si la sfatul intelept al medicului, tu eviti putin si spui apoi: “Nu, multumesc frumos, nu mai vreau”.

In cazul psalmistului, dialogul se desfasoara intre personalitatea lui si sufletul cel mahnit dinlauntru. Din acest dialog putem extrapola intrebarea, transformand-o in: “Care sunt lucrurile carora le dai voie sa te mahneasca”.

La prima vedere, genocidul din Somalia este mai tulburator decat faptul ca ti s-a spart roata de la masina. Totusi, in socotelile noastre, roata sparta te intristeaza mult mai mult decat ceeace se petrece in Somalia.

Daca s-a ars motorul de la masina de spalat te poti supara foarte tare, poti spune ca asa ceva nu trebuia sa se intample tocmai acum si tocmai tie. Ai datorii, n-ai de unde sa iei bani ca sa platesti reparatia, etc. Necazul poate parea disproportionat de mare.

Gandeste-te insa ca ai putea primi aceasta veste in seara aceleiasi zile in care doctorul tocmai te-a informat ca prietenul sau ruda ta moare din cauza unei tumori inoperabile pe creier? Ce valoare mai are atunci stricarea unei masini de spalat rufe?

III. Inteleasa in acest context, intrebarea psalmistului este semnul celei mai superioare intelepciuni duhovnicesti, iar restul psalmului nu face altceva decat sa ne convinga de micimea “problemelor” cu care ne framantam fata de imensa marime a binecuvantarile pe care le avem si care ne asteapta.

Sfatul intelept pe care si-l da psalmistul este si sfatul pe care trebuie sa ni-l dam si noi noua insine:

“Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda; El este mantuirea mea si Dumnezeul meu!”

Cat de mare sa fi fost motivele mahnirii lui? Daca este adevarat ca autorul este david, dincolo de Iordan (v.6), cand fugea de Absalom, atunci am putea spune ca situatia psalmistului se prezenta cama sa:

Fiul sau dorea sa-l omoare, generalul sau dorea sa-l omoare, cel mai bun dintre sfetnicii lui doreau sa-l omoare, semintiile lui Isarel il lepadasera si veneau dupa el sa-l omoare …

Care sunt necazurile tale? Se pot compara cu ale lui? Gandeste-te ca Divid si-a spus: “N-am sa las nimic din toate acestea sa ma tulbure! Dumnezeu este de partea mea! Planul Lui este desavarsit! Cred din toata inima ca la sfarsit va fi bine, chiar si raul de azi se poate transforma intr-un mare bine! Oricate de multi ori fi ei, de partea mea este insusi Dumnezeu!”

El, El, El ! El si numai El este rasplata mea ce afoarte mare!
El este turnul meu de scapare!
El este stanca si mantuitorul meu!
El este Mirele care ma iubeste!
El este Tatal de la care se coboara tot darul bun si desavarsit!
El este Tatl orfanilor, ocrotitorul vaduvelor!

El … si lista argumentelor noastre ar putea continua la infinit, ba chiar va continua … la infinit … in infinit!

Dumnezeul durerilor noastre

Psalm 68:19-20

Text: Psalm 68:19-20

Introduction:
Remedies to the predicament of man.: Protection & Meaning to Life
A. Primitive example:
B. Modern example: exerpt from “Life” magazine:
C. The Christian’s world-view: Psalm 68:19-20 (the chorus to an historical hymn)

I. GOD BEARS OUR DAILY BURDENS: Protection = v.19
A. The Means
1. Spiritual interaction with God Himself
2. Understanding how God has moved in the past
3. Reliance upon His provision: i.e., FAITH!
B. The Results
1. Protection: Prayers are answered
a. for ourselves:
b. for others: Illustrate
2. Faith is strengthened as a member of God’s community

II. GOD SAVES US FROM DEATH: Meaning = v.20
A. Negative Implications (We do/have not….)
1. We are not subject to Nihilism. (grunge music’s characteristic skepticism)
2. We are not  overly influenced by the times.(generation X’s search for self)
B. Positive Implications
1. Meaning
2. Hope

Conclusion:
A. We need to understand our situation. (In this case, ignorance is not bliss!)
B. We need to open up our lives to God through Petition & Praise.
C. We need to tell the world of the truth we have found. (68:32-35)

Smerit, despre smerenie

1Petru 5.5  „să fiţi împodobiţi cu smerenie“

Mai întâi, ce este smerenia ? Diavolul atacă des conceptele noastre desfiinţând sau denaturând definiţia mai întâi. Aşadar
citim în DEX http://dexonline.ro/search.php?cuv=smerenie
smerenie = atitudine umilă, supusă, respectuoasă; comportare modestă, plină de bună-cuviinţă

Ce zice Biblia despre smerenie ? Cum arată un om smerit ?
- 2Cron.12.6 => cel smerit dă dreptate lui Dumnezeu
- Ezra.9.3-5 => am stat jos mâhnit … apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea
- poţi să te smereşti înaintea lui Dumnezeu (2Cron.34.27; Ps.95.6), a omului (2Cron.36.12) a soarelui (de vreo 10 ori apar in biblie altare inchinate soarelui) sau înaintea îngerilor  Col.2.18
- smerit înseamnă a fi cu ochii plecaţi  Iov.22.29
- îmbrăcămintea, gospodăria, locul de muncă, masa zilnică pot fi smerite(modeste) sau extravagante 1Cor.11.22

Ziua de sărbătoare (de odihnă) era şi este o zi în care omul trebuie să-şi smerească:
- inima  Dan.5.22; Mt.11.29
- sufletul  Lev.16.29; Lev.16.31; Lev.23.27; Lev.23.29; Lev.23.32; Num.29.7

Sunt 3 sensuri ale cuvântului smerit/smerire/smerenie:
- smerenie a sufletului (referinţele de mai sus) sau
- stare smerită  Deut.8.16; Prov.12.9; Plâng.1.5; Lc.1.48; Fil.3.21 sau
- mod de viaţă  Mica.6.8

1. Beneficii ale smereniei:
- ne ajută să reparăm greşelile (păcatele)  Lev.26.41
- ne ajută să păzim poruncile lui Dumnezeu  Deut.8.2; Ps.119.67; Ier.44.10
- ne ajută să învăţăm voia lui Dumnezeu  Deut.8.3; Ps.25.9; Ps.119.71
- aduce mântuire, izbăvire  2Sam.22.28; Ps.18.27; 1Împ.21.29
- 2Cron.7.14 – ascultarea rugăciunilor; iertarea păcatelor; tămăduirea ţării
- cel smerit are parte de ajutorul lui Dumnezeu  2Cron.12.7
- cel ce se smereşte abate mânia lui Dumnezeu de la el  2Cron.12.12; 2Cron.32.26
- aduce înălţarea  Iov.5.11; Iac.4.10; 1Pet.5.6
- ne ajută să umblăm în dreptate  Ps.25.9^0
- aduce harul lui Dzeu  Prov.3.34
- aduce înţelepciune  Prov.11.2
- aduce slavă  Prov.15.33; Prov.18.12; Prov.22.4; Prov.29.23
- aduce bunăstare materială  Prov.22.4
- aduce înviorare şi îmbărbătare  Is.57.15
- ne duce la încredere în Domnul  Ţef.3.12
- aduce mângâierea lui Dzeu  2Cor.7.6
- ne ajută să respectăm pe ceilalţi  Fil.2.3

2. Cum se ajunge la smerenie? Cum putem obţine această stare ?
- e nevoie să înţelegem cine suntem noi  1Tim.1.15
- şi cine este Dumnezeu  Luc.5.8
apoi:
- strâmtorarea, întristarea şi suferinţa ne duc la smerenie  2Cron.32.26; Is.38.15; Ps.107.12
- postul şi rugăciunea ne ajută să ne smerim  Ezra.8.21; Ier.36.7
- devenim mai smeriţi unindu-ne cu cei smeriţi  Prov.16.19

Ne smerim de bună voie  Dan.10.12
DAR
şi Dumnezeu ne smereşte din credincioşie  Ps.119.75

Modele de smerenie:
1. Domnul Isus  Zah.9.9; Mt.11.29;
2. copiii  Mt.18.4

Avertismente:  Is.2.17; Is.5.15; Is.23.9; Dan.4.37; Fapt.20.19
Nu totdeauna cel sărac este şi smerit şi nu totdeauna cel bogat este şi mândru !

Îndemnuri:  Col.3.12; 1Pet.5.5; 1Pet.5.6
Principiu dumnezeiesc:  Mt.23.12 = Lc.14.11 = Lc.18.14 = Iac.4.6

Costel Pîşlac

Copiii si autoritatea

Traind biruinte spirituale in familia ta

Deprinde-i pe copiii tai
sa respecte autoritatea

TED TRIPP

Dorinta lui Dumnezeu pentru casnicia ta este ca tu sa produci urmasi evlaviosi. In primul rand, El vrea ca tu sa fii evlavios. Apoi El vrea ca tu sa transmiti credinta ta copiilor tai. Din nefericire, multi parinti nu vor sa-si asume responsabilitatea de a transmite mai departe credinta lor. Multi doar spera ca ai lor copii vor primi credinta. O biruinta majora pentru parintii crestini este sa-si asume responsabilitatea de a creste copii evlaviosi. Noi, ca parinti ai copiilor nostri, avem raspunderea de a fi o autoritate pentru ei. Avem raspunderea de a le spune despre lucrurile lui Dumnezeu. Avem raspunderea de a le arata cum sa puna in aplicare lucrurile Domnului. Suntem responsabili. Esti tu gata sa-ti asumi raspunderea?

Baietii erau afara in atelier, lucrand la carucior. Fiica noastra a iesit afara sa-i cheme la masa. „Voi amandoi sa intrati in casa, sa va spalati, si sa va pregatiti pentru masa. Imediat!“ a anuntat ea cu autoritate.
„Vin baietii inauntru?“ a intrebat sotia mea, cand fiica noastra s-a intors in casa singura.
„Eu i-am chemat“, a spus ea cu o privire care o trada.
De ce nu venisera baietii? Pentru ca sora lor era cea care ii chemase, si ei n-aveau de gand sa se supuna autoritatii ei.
Ea s-a intors in atelier cu acelasi mesaj, dar a adaugat doua cuvinte puternice: „Mama a spus …“.
Fiica noastra nu avea autoritatea sa ordone baietilor sa intre in casa. A doua oara cand i-a chemat pe baieti, ea i-a chemat ca agent al mamei lor. Ei au stiut atunci ca era timpul sa vina.

CONFUZIE CU PRIVIRE LA AUTORITATE

Culturii noastre nu-i place autoritatea. Nu numai ca nu ne place sa

Tatilor, ajutati-i pe copiii vostri

Traind biruinte spirituale in  familia  ta

Tatilor, ajutati-i pe copiii vostri
sa ramana in picioare

STEVE FARRAR

Recent i-am pus unui student de la colegiu in vacanta de vara urmatoarea intrebare: „Care este cea mai mare surpriza pe care ai gasit-o in colegiu?“ Era o intrebare deschisa, asa ca nu eram sigur la ce sa ma astept. Stiti ce a spus? „Nici unuia din baietii din dormitoare nu-i place de parintii lui! Nici unul din ei nu are o relatie cu parintii lui. Si aceasta este peste tot!“ Ce tragedie! Dar, tatilor, exista o speranta. Daca ai copii mici, poti sa schimbi lucrurile chiar acum. Si daca ai copii mari, tot nu e prea tarziu sa incepi sa aplici aceste principii acum.

Cand te uiti la copiii tai, ce vezi? Ii vezi asa cum sunt acum, sau asa cum vor fi? Cred ca multi oameni se uita la copiii lor in varsta de patru ani si vad doar niste copii in varsta de patru ani. Si noi trebuie sa-i evaluam si sa-i apreciem ca si copii in varsta de patru ani. Dar pe de alta parte, noi trebuie de asemenea sa vedem clar ca acesti copii de patru ani nu vor fi intotdeauna de patru ani. In zece ani ei vor fi de paisprezece ani, urmand ca in cativa ani sa obtina permisul de conducere.
Ei vor fi de asemenea sub uriasa presiune a anturajului, facand unele din cele mai critice alegeri din viata lor. O decizie pe care o vor lua in fiecare zi este daca sa fie conducatori sau urmasi.
Sunt convins ca noi trebuie sa-i „Gutenberg“ pe copiii nostri. Asa cum Johannes Gutenberg a luat un teasc si un poanson si le-a transformat intr-o presa de tipar, tot asa noi, tatii, trebuie sa-i luam pe copiii nostri si sa le modelam caracterul astfel incat sa-i transformam in conducatori morali si spirituali. Vorbesc despre transformarea copiilor nostri in oameni de caracter care pot sa faca acele alegeri grele pe care putini conducatori din lumea noastra contemporana par sa fie in stare sa le faca.
Timpul pentru a incepe sa facem aceasta este acum. Cand un copil ajunge la adolescenta se intampla ceva. Cand copiii sunt mici, ei tind sa creada ca tatal lor a agatat luna pe cer. Cand copiii ajung la adolescenta, uneori ei incep sa creada ca tatal lor trebuie sa se duca in luna. Ca sa facem un pas mai departe, cand un baiat sau o fata ajunge la adolescenta, se va intampla unul din doua lucruri. Un adolescent fie va merge la tovarasii lui si-si va critica parintii, fie va merge la parintii lui si-si va critica tovarasii. Bineinteles ca noi vrem ca ai nostri copii sa vina la noi.
Altfel spus, un copil va fi fie un conducator, fie un urmas. Adolescentii hotarasc aceasta in fiecare zi a vietii lor. Exista o presiune care ii impinge sa se drogheze, sa faca sex si tot ceea ce fac ceilalti. Deci cum combatem noi aceasta? Transformandu-i pe copiii nostri in conducatori. Si vom vedea imediat cum.
CONDUCEREA: CE ESTE EA?
Ce este conducerea? Un prieten de-al meu a scris teza sa de doctorat despre conducere si a gasit 165 de definitii publicate. Unele din aceste definitii sunt destul de complexe si de uluitoare. Dr. Howard Hendricks, un distins profesor de la Seminarul Teologic din Dallas, a venit cu cea mai buna definitie a unui conducator pe care am  auzit-o vreodata. Dupa parerea lui Dr. Hendricks, „Un conducator este cineva care conduce“. Nu lasa ca simplitatea acestei definitii sa te pacaleasca. Ea este plina de semnificatie.
Recent un om mi-a dat cartea lui de vizita. Pe ea era scrisa pozitia lui de Director general si Presedinte. Am aflat mai tarziu ca omul acela este doar un pretext subred de conducator. Totusi cartea lui de vizita era impresionanta. Omul acela avea o pozitie de conducere, dar o carte de vizita sau un titlu ilustru nu-l face pe cineva conducator.
Este important de asemenea sa facem deosebirea intre a conduce si „a administra“. Administrarea este de obicei legata de un anumit tip de structura organizatorica. Un adevarat conducator poate sa nu aiba nici un fel de structura organizatorica. El pur si simplu conduce.
In 1947, Dr. Chandrasekhar, profesor la Universitatea din Chicago, a fost planificat sa predea un curs despre astrofizica avansata. Profesorul locuia in Wisconsin; planul lui

CAND DUPA UN NECAZ VINE ALTUL…

Cand vin necazurile, ele nu vin in grupe de cercetasi, ci in “batalioane”, spunea Shakespeare in “Hamlet”. Toti am putut constata acest lucru. Necazurile au un mod ciudat de a veni unul dupa altul. Pentru o vreme totul pare normal si placut ca apoi, dintr-o data, intreaga lume sa se prabuseasca in jurul nostru. Nimeni nu intelege de ce necazurile sosesc toate deodata. Multi au incercat sa explice aceasta ciudatenie, dar dupa ce s-a spus totul, e un mister neelucidat.
Dar ca Dumnezeu nu se indeparteaza niciodata de noi, indiferent de multimea necazurilor pe care le infruntam nu e un mister. Emerson a fost cel care a spus: “Vremurile rele au o valoare stiintifica. Ele sunt ocazii pe care un bun elev cauta sa nu le piarda”. Dar cei mai multi dintre noi nu suntem elevi “buni”. Preferam o viata lipsita de probleme ca sa stapanim lectiile care insotesc calea umbrita a vietii. Dar trebuie sa invatam ca vremurile grele si stresante ne aduc aminte din nou cat de dependenti suntem de Dumnezeu. Cand lucrurile merg bine ne incredem in puterile noastre de a ne rezolva problemele personale. Atunci avem sentimentul ca ne putem rezolva singuri problemele. Dar cand problemele ne coplesesc si ne inconjoara de toate partile, increderea in noi insine dispare; atunci ni se aduce aminte intr-un mod dramatic cat de fragili suntem si ca trebuie sa strigam la Domnul  dupa ajutorul Sau. In asemenea momente incepem sa ne dam seama ca nu suntem atat de tari si atat de stapani pe noi pe cat am crezut ca suntem.
Merita sa faci aceasta descoperire. Ea produce in noi o umilinta care ne obliga sa ridicam bratele in rugaciune catre Domnul. Semnificatia dependentei de Dumnezeu este cel mai bine invatata nu pe drumul luminat de stele, ci pe cel umbrit de necazuri.

Versete biblice pentru meditatie

1. Primul lucru pe care sa-l faci cand esti in necazuri: Roaga-te!
1Timotei 2:8 Vreau dar ca bãrbatii sã se roage în orice loc, si sã ridice spre cer mâini curate, fãrã mânie si fãrã îndoieli.

2. Intelege scopul din spatele tuturor incercarilor
Iacov 1:2 Fratii mei, sã priviti ca o mare bucurie când treceti prin felurite încercãri,3 ca unii care stiti cã încercarea credintei voastre lucreazã rãbdare.4 Dar rãbdarea trebuie sã-si facã desãvârsit lucrarea, pentru ca sã fiti desãvârsiti, întregi, si sã nu duceti lipsã de nimic.

3. Stai aproape de Dumnezeu
Psalmi 57:1 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine! Cãci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scãpare, pânã vor trece nenorocirile.

4. Dumnezeu ne va ajuta intotdeauna sa trecem prin necaz
Psalmi 34:17 Când strigã cei fãrã prihanã, Domnul aude, si-i scapã din toate necazurile lor.

5. De ce nu trebuie sa ne pierdem increderea in Dumnezeu
Psalmi 71:20 Ne-ai fãcut sã trecem prin multe necazuri si nenorociri; dar ne vei da iarãsi viata, ne vei scoate iarãsi din adâncurile pãmântului.

6. Adu-ti aminte de biruintele lui Dumnezeu din viata ta din trecut
Psalmi 77:11 Dar tot voi lãuda lucrãrile Domnului, cãci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioarã;12 da, mã voi gândi la toate lucrãrile Tale, si voi lua aminte la toate isprãvile Tale.

7. O promisiune ce nu va fi niciodata calcata
Psalmi 34:18 Domnul este aproape de cei cu inima înfrântã, si mântuieste pe cei cu duhul zdrobit.

8. Orice altceva poate esua, dar Dumnezeu – NICIODATA!
Psalmi 46:1 Dumnezeu este adãpostul si sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseste niciodatã în nevoi.2 De aceea nu ne temem, chiar dacã s-ar zgudui pãmântul, si s-ar clãtina muntii în inima mãrilor.

__._,_.___

Ii vei pune numele Isus

Mat. 1:21

Introducere: Numele ales de Dumnezeu pentru Fiul sau n-a fost un nume unic. Oricat pare de neasteptat, in generatia aceea, numele Isus era unul din cele mai comune nume date copiilor. El era ca o urare din vremuri grele, aducandu-le evreilor aminte de doua personalitati mari din istoria lor: o capetenie de seama si un mare preot.

I. O capetenie de seama
Capitolul 13 din cartea Numeri ni-l prezinta pe tanarul Hosea, fiul lui Nun ca pe una din cele doisprezece iscoade, Mai tarziu, dupa ce l-a luat pe langa el ca ucenic, Moise i-a schimbat numele (Num. 13:16) in Iosus (Iashua). Hosea inseamna izbavire, Iosus inseamna Iehova da izbavirea. Probabil ca Moise i-a schimbat numele din cauza ca Hosea a aratat credinta in Iehova in controversa iscata de raportul iscoadelor intoarse din Canaan.

Si-a indeplinit acest Iosua misiunea? Numai in parte. Falimentul lui n-a fost din cauza lui sau a lui Dumnezeu, ci din cauza pacatelor poporului pornit la rau. Spre sfarsitul vietii, Iosua isi marturiseste esecul, strangandu-si langa ei familia: “Cat despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului …”
Autorul epistolei catre evrei ne spune ca Iosua n-a reusit sa le dea “oduhna” promisa de Dumnezeu (Evrei 3:7 – 4:8).

II. Un mare preot pacatos
Cea de a doua mare pesrsonalitate istorica cu numele de Iosua a fost primul “Mare preot” de dupa captivitatea Babiloneana (Zaharia 3:1-8).
Scena ni-l prezinta pe Satan invinuindu-l de necuratie inaintea lui Dumnezeu. Un preot care nu-si putea implini misiunea de mijlocitor pentru ca era imbracat cu haine murdare. Interventia ingerului Domnului (Christos inainte de intrupare) rezolva situatia.

Intelegeti acum semnificatia din mesajul ingerului in Matei 1:21? “ii vei pune numele Isus (Ioshua) pentru ca El va fi adevaratul Ioshua,  care va mantui pe poporul Lui de pacatele sale”!
Isus este capetenia de care avem nevoie ca sa ajungem in odihna de sus! Isus este Marele Preot care ne trebuieste pentru mijlocirea necesara iertarii de pacate!

III. Un Mare preot …imparat?
Una din cele mai perplexe situatii prin care poate trece un mare preot ne este redata in Zaharia 6. Dupa vedenia despre pedepsirea Neamurilor urmeaza o ilustratie care anticipeaza domnia mesianica. Patru oameni evlaviosi vin din babilon cu un dar de aur si argint pentru marele Preot, Iosua. Zaharia ii transmite sa ia acest au r si s afaca din el o … coroana. Nu-i de mirare ca Iosua ezita. Ultima data cand cineva a incercat sa fie si imparat si preot s-a lasat cu … lepra. Dumnezeu ii spune insa ca va fi doar un gest simbolic care anunta venirea unei alte persoane, Odrasla, care va implini amandoua oficii. Zaharia ii spune sa ia apoi aceasta coroana si sa fie pastrata in templu, ca un anunt profetic.
Everii de astazi rad de Biserica si spun: “Ce buna-vestire? Voi traiti o buna-pacaleala? Daca Isus al vostru ar fi fost Mesia, El ar fi luat intr-adevar in stapanire tronul tatalui sau David. Noi, evreii, il asteptam si astazi pe acel Mesia. Al vostru a fost un impostor. ce stim noi si nu stiu ei este ca, deocamdata, Isus este Mare preot. La prima Lui venire a facut curatirea de pacate si s-a dus la dreapta Tatalui sa mijloceasca pentru noi. La cea de a doua venire a Sa, Isus va fi si imparat. Atunci si evreii il vor primi si-L vor plange amarnic pentru ca s-au inselat prima data.

Tipuri de sarbatori de Craciun

Pana cand vom sarbatori impreuna “cu Christos”, la 25 Decembrie exista trei feluri de sarbatori:

1. “Fara Christos”

2. “Din cauza” lui Christos

3. “Pentru Christos”

4. Sarbatorile lui Christos
Atunci cand pacatosii se intorc la Dumnezeu cu pocainta!