Alege căile Domnului, în loc de căile omului

<!– /* Font Definitions */ @font-face {font-family:”Cambria Math”; panose-1:2 4 5 3 5 4 6 3 2 4; mso-font-charset:0; mso-generic-font-family:roman; mso-font-pitch:variable; mso-font-signature:-1610611985 1107304683 0 0 159 0;} @font-face {font-family:Calibri; panose-1:2 15 5 2 2 2 4 3 2 4; mso-font-charset:0; mso-generic-font-family:swiss; mso-font-pitch:variable; mso-font-signature:-1610611985 1073750139 0 0 159 0;} /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-unhide:no; mso-style-qformat:yes; mso-style-parent:”"; margin:0in; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:”Times New Roman”,”serif”; mso-fareast-font-family:Calibri; mso-fareast-theme-font:minor-latin;} pre {mso-style-priority:99; mso-style-link:”HTML Preformatted Char”; margin:0in; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:”Courier New”; mso-fareast-font-family:Calibri; mso-fareast-theme-font:minor-latin;} span.HTMLPreformattedChar {mso-style-name:”HTML Preformatted Char”; mso-style-priority:99; mso-style-unhide:no; mso-style-locked:yes; mso-style-link:”HTML Preformatted”; mso-ansi-font-size:10.0pt; mso-bidi-font-size:10.0pt; font-family:”Courier New”; mso-ascii-font-family:”Courier New”; mso-hansi-font-family:”Courier New”; mso-bidi-font-family:”Courier New”;} .MsoChpDefault {mso-style-type:export-only; mso-default-props:yes; mso-ascii-font-family:Calibri; mso-ascii-theme-font:minor-latin; mso-fareast-font-family:Calibri; mso-fareast-theme-font:minor-latin; mso-hansi-font-family:Calibri; mso-hansi-theme-font:minor-latin; mso-bidi-font-family:”Times New Roman”; mso-bidi-theme-font:minor-bidi;} @page Section1 {size:8.5in 11.0in; margin:1.0in 1.0in 1.0in 1.0in; mso-header-margin:.5in; mso-footer-margin:.5in; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} –>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:”Table Normal”;
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-priority:99;
mso-style-qformat:yes;
mso-style-parent:”";
mso-padding-alt:0in 5.4pt 0in 5.4pt;
mso-para-margin:0in;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:11.0pt;
font-family:”Calibri”,”sans-serif”;
mso-ascii-font-family:Calibri;
mso-ascii-theme-font:minor-latin;
mso-hansi-font-family:Calibri;
mso-hansi-theme-font:minor-latin;}

- Zac Poonen

Citim în 2 Samuel capitolul 6, că David a avut o mare dorinţă să aducă chivotul Domnnului la Ierusalim. Dorinţa era una bună. Însă nu a făcut-o
aşa cum a poruncit Dumnezeu să o facă în Legea Lui. Rezultatul a fost nenorocire - unul dintre oamenii credincioşi lui David a murit. Odată, când
filistenii capturaseră chivotul, Dumnezeu i-a pedepsit cu boală şi s-au hotărât să îl înapoieze lui Israel. Aşa că au trimis chivotul înapoi pe
un car tras de boi. David auzise de acest incident. Ştia că legea lui Moise zice foarte clar că chivotul trebuie transportat doar de către Chehatiţi, fii
lui Levi. Însă David a crezut că acea metoda era una buna doar pentru distanţe scurte. Aceasta fiind o distanţă lungă, a hotărât că metoda
filistenilor era mai bună şi mai practică. Aşa că a aşezat chivotul pe carul cu boi. Pe drumul pietros, boii s-au împiedicat şi chivotul a început
să se clatine. Uza şi-a întins mâna să ţină chivotul pentru a nu se răsturna. Dumnezeu l-a lovit pe loc pentru necuviinţa lui şi a murit.

Uza a făcut ce a făcut cu un motiv bun. Dar încălcase totuşi legea lui Dumnezeu. Chiar dacă motivul nostru este bun, dacă încălcăm Cuvântul lui
Dumnezeu, tot vom suferi. Să faci un lucru bun având un motiv rău este inacceptabil pentru Dumnezeu. Însă în mod egal este inacceptabil pentru El
să facem un lucru rău având un motiv bun. Rezultatul nu poate justifica niciodată mijloacele. Vedem aici că rezultatul lui Uza era bun - de a
împiedica căderea chivotului. Dar Uza ştia şi el legea lui Moise care zicea ca nimeni să nu atingă chivotul. Nici chiar Chehatiţilor nu le era permis să
atingă chivotul în sine. Trebuiau să îl acopere cu învelitoarea cortului înainte de a-l transporta, în aşa fel încât să nu atingă chivotul (Numeri
4:15). Dumnezeu declarase foarte clar că pedeapsa pentru oricine atingea chivotul va fi moartea.

Putem întâlni această situaţie, când ne hotărâm să facem evanghelizare. 
Cum ar trebui să o facem - în felul lui Dumnezeu sau în felul oamenilor? Ar trebui să imităm metodele companiilor multinaţionale atunci când facem
lucrarea lui Dumnezeu?

Mulţi creştini spun astăzi că au nevoie de bani pentru a face evanghelizare. Este dependenţa ta faţă de bani sau de Duhul Sfânt? Ce ar
trebuie să zici este ,,Avem nevoie de puterea Duhului Sfânt să facem evanghelizare." Dacă ai puterea Duhului Sfânt, chiar dacă ai bani sau
nu, lucrarea lui Dumnezeu va fi făcută. Doar corporaţiile şi organizaţiile lumeşti au nevoie de bani pentru a supravieţui. Dacă şi bisericile ajung la
situaţia în care spun ,,Dacă am avea bani am putea continua", putem spune că s-au coborât la nivelul acestor organizaţii lumeşti. În Faptele
Apostolilor nu există nici o menţiune despre bani în raport cu evanghelizarea sau lucrarea lui Dumnezeu. Doar ocazional au adunat bani pentru creştinii
săraci, însă niciodată pentru a-i plăti pe apostoli! Nu s-au rugat niciodată lui Dumnezeu pentru mai mulţi bani, aşa cum fac oamenii astăzi.
S-au rugat pentru puterea Duhului Sfânt. Metodele lumii (carul cu boi) au înlocuit astăzi metodele lui Dumnezeu. Deaceea există moarte spirituală.
Trebuie să înţelegem ce încearcă Dumnezeu să ne spună aici.

Mai târziu, David a adus chivotul la Ierusalim, locul cuvenit - pe umerii leviţilor. De data aceasta, era aşa plin de bucurie că a dansat înaintea lui
Dumnezeu cu toată energia lui (6:14). Aşa îşi exprinau ei închinarea şi lauda pentru Dumnezeu. Foloseau instrumenete muzicale, băteau din palme,
strigau şi dansau. David a fost un închinător. Dar, în timp ce se apropiau de oraş, soţia lui, Mical (fiica lui Saul), l-a văzut dansând şi a fost
foarte supărată (v.16). Ea l-a dispreţuit în inima ei. A dispreţuit unsul slujitor al lui Dumnezeu, care se închina într-un fel care nu era apreciat de
ea. S-ar putea să existe oameni astăzi, care se închină Domnului într-un mod pe care tu nu îl apreciezi. Nu trebuie să îi imitezi. Dar nici să îi
dispreţuieşti nu trebuie. Mical nu a trebuit să înceapă să danseze ca David. Dar nu ar fi trebuit să îşi dispreţuiască soţul. Hadeţi să nu ne
imaginăm că doar modul nostru de închinare este cel bun.

Aproapre orice grup creştin crede că doar felul lor de închinare este cel bun. Şi cer ca toţi să o facă în felul lor. La serviciul de închinare de
duminica a unor grupuri creştine, toţi stau jos ca şi cum ar fi un serviciu funebru. Ar trebui să fie un timp de bucurie, pentru că sărbătorim faptul
că crucea este goală, că Isus a biruit mormântul şi a înviat din morţi. Însă aceştia se comportă ca şi cum Isus este încă mort! Dar, apoi sunt
alţi creştini, care merg la extremitatea opusă. Ei simt că Duhul Sfânt este prezent doar atunci când zgomotul ajunge la un anume nivel - deci continuă
să-şi ridice vocile şi să-şi creeze emoţiile pentru ,, a aduce Duhul Sfânt în mijlocul lor". Şi aceasta este o înşelăciune. Duhul Sfânt
nu vine când volumul este ridicat la amplificator. Mi-aş dori să fie atât de uşor, dar nu este. Trebuie să ai o conştiinţă curată.

Nu vreau să dispreţuiesc nici unul din aceste grupuri. Dar nici să îi imitez nu vreau. Sunt liber să ma închin Domnului în felul meu. Nu dispreţui
felul în care o altă persoană se închină Domnului, şi nu îţi imagina că felul tău este singurul corect. Dă altora libertate. Dumnezeu se uită la
inimă, şi nu la expresia exterioară.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas

Zidind Casa lui Dumnezeu cu înţelepciune

Zac Poonen

David a dorit să zidească un templu Domnului (2 Samuel 7). Nimeni nu i-a zis să facă lucrul acesta. Însă el s-a gândit în inima lui ,,Eu locuiesc într-o casă frumoasă, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într-un
cort.” (v.2). Îmi doresc ca mult mai mulţi creştini să gândească aşa: “Doamne, ce casă confortabilă mi-am construit pentru mine. Cât de mulţi bani am cheltuit pentru propria-mi casă. Cât de puţin am dat pentru
lucrarea Ta! Cât de puţin sunt preocupat de lucrarea Ta!”

Lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de lucratori care se vor sacrifica ei însuşi, ambiţiile lor, timpul lor şi banii lor. Mulţi creştini muncesc peste program în fabrici şi aduc profit pentru companiile lor. Putem noi, ca slujitori ai lui Dumnezeu, să facem puţină lucrare peste program pentru El – fară plată şi fără nici o tânguială?

David a fost un om după inima lui Dumnezeu, şi el era preocupat de casa lui Dumnezeu. Fie ca noi toţi să avem o astfel de inima ca a lui, până la sfârşitul zilelor noastre – întodeauna îngrijoraţi de lucrarea lui
Dumnezeu, mai mult decât ne îngrijorăm de casa noastră. Dumnezeu va avea grijă de casa noastră, dacă noi avem grijă de a Lui. Cu mulţi ani în urmă i-am spus Domnului “Doamne, eu am o casă şi Tu ai o casă. Dă-mi har să am grijă de casa Ta, şi te rog ca Tu să ai grijă de a mea.” Am facut acel mic schimb cu Domnul şi vreau să spun că Dumnezeu a fost mult mai credincios în a avea grijă de casa mea, decât am fost eu în a avea grijă de a Lui.

Dar Dumnezeu nu i-a îngăduit lui David să Îi construiască casa. Motivul a fost că David fusese un om de război, iar casa lui Dumnezeu putea fi zidită numai de un om al păcii (1 Cronici 28:3).

Luaţi aminte de acest principiu: Un om de război nu poate zidi casa lui Dumnezeu. Trebuie să depăşim războiul şi să intrăm în odihna lui Dumnezeu. Pentru început, războiul este necesar. Dar trebuie să intrăm în
odihnă. David a eliberat calea pentru Solomon învingând toţi duşmanii lui Israel. A acumulat, deasemenea, tot aurul şi argintul necesar pentru templu. Însă Solomon a fost cel care l-a zidit. Suntem şi noi gata să facem aceasta.  Putem oare şi noi să facem toată munca grea şi apoi să lăsăm pe altcineva să ia lauda pentru această muncă? Sau vrem lauda pentru noi. Omul după inima lui Dumnezeu face toată munca în ascuns pentru a le fi mai uşor altora şi este pregătit să îi lase pe ei să primească lauda.

Chiar dacă Solomon a fost cel mai înţelept şi cel mai inteligent om care a trăit vreodată, şi chiar dacă el avea să fie acela care va zidi templul lui Dumnezeu, cu toate acestea, Dumnzeu i-a dat planul templului lui David şi nu lui Solomon. Este cu adevărat uimitor să citim în 1 Cronici 28:11-19 cum a trebuit să i se spună celui mai înţelept om din lume cât de mult aur ar trebui să folosească pentru sfeşnice şi cum să facă furculiţele! De ce a fost planul dat lui David? Pentru că David a fost un om după inima lui Dumnezeu. Solomon a fost un om care a avut un cap deştept, însă David a avut o inimă bună.

Dumenezu i-a dat lui Moise planul chivotului, nu cât avea 40 de ani, ci când avea 80 de ani. De ce? La 40 era plin de înţelepciunea Egiptului şi ar fi modificat planul lui Dumnezeu în mod considerabil. Ca urmare, gloria lui Dumnezeu nu s-ar fi odihnit peste chivot. Până ca Moise să ajungă la vârsta de 80 de ani, pleava înţelepciunii umane îi fusese scoasă din cap şi era gata să se supună înţelepciunii lui Dumnezeu. Acum, putea zidi chivotul ca o construcţie simplă, aşa cum a intenţionat Dumnezeu să fie.

Fusese aceeaşi situaţie şi cu templul. Solomon a fost doar contractorul care l-a zidit. Cel ce primise planul de la Dumnezeu a fost David – ,,omul după inima lui Dumnezeu”. Chiar şi astăzi, Dumnezeu nu îşi descoperă planul Său pentru zidirea Trupului lui Hristos oamenilor deştepţi, cu creier, ci oamenilor smeriţi şi cu inimi bune. Dacă eşti inteligent şi eşti şi smerit, asta este bine. Însă, cerinţa de bază pentru lucrarea Domnului este smerenia, şi nu inteligenţa.

1 Corinteni 3:18 zice: ,,Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.”

Mulţumeşte Domnului pentru inteligenţa care ţi-a dat-o. Este foarte folositoare în studiul stiinţei şi matematicii. Dar când vine vorba de Scriptură, este diferit. Aici trebuie să te faci nebun pentru a deveni
înţelept. Aceasta înseamnă că trebuie să vii la Dumnezeu în smerenie şi să îi spui: “Doamne, în lucrurile spirituale sunt la fel de prost ca un măgar. Te rog învaţă-mă. ” Înţelepciunea acestei lumi este o nebunie
înaintea lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:19).

În continuare este scris că “Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.” (1 Corinteni 3:20). Ia toate raţionamentele şi argumentele celor mai deştepţi oameni din lume şi pune-le împreună, şi Dumnezeu spune că toate sunt zadarnice. Când vine vorba de lucruri spirituale, doar cel smerit are un mare avantaj. Iar cel ce este mândru de inteligenţa şi deşteptăciunea lui are un enorm dezavantaj.

Dacă cerinţa principală pentru a sluji lui Dumnezeu ar fi fost inteligenţa, Isus ar fi mers la şcoala biblică condusă de Gamaliel în Ierusalim, şi şi-ar fi ales ucenicii de acolo. De ce nu afăcut-o? De ce a mers pe malul lacului în Galilea şi a ales pescari care nu fuseseră niciodată la o şcoală biblică? Pentru că El nu căuta oameni deştepţi, ci oameni smeriţi, care erau dispuşi să înveţe. Eşti tu unul care poate fi învăţat? Dacă te simţi jignit de ceea ce citeşti, aceasta ar fi cea mai clară dovadă că eşti mândru. Doar oamenii mândri se simt jigniţi.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas

Simon din Cirene – copurtatorul Crucii Domnului

Vasile Bonda

Marcu 15.21

1  Originea    ; din Cirene , nordul Africii ,emigrant ,probabil negru
2  Statutul     : ,,trecator “  Evr 11.13
3  Ocupatia   :  agricultor
4  Privilegiul   ; ,,sa duca crucea Domnului Isus “
5  Rasplata    : familia devotata lui Isus   Rom 16 .13

Toti suntem chemati sa purtam crucea Luca 9.23 ,indiferent de origine,statut si ocupatie si Domnul Isus ne va rasplati pt asta aici si-n vesnicie .

Vorbeste cu viata

Ceea ce facem, vorbeste mai tare decat ceea ce spunem !

Un comerciant de articole de papetarie a încercat sa-l convinga un director al unei companii dintr-un anume oras, sa comande si sa cumpere, cincisute de pixuri cu pasta. Cand comerciantul  a crezut ca a reusit sa-l convinga pe noul cumparator sa faca aceasta investitie si a început sa scrie comanda în facturier, directorul companiei l-a oprit deodata, zicîndu-i: „ Opreste-te; nu mai scrie nimic, pentru ca renunt la comanda !

Surprins de aceasta schimbare neasteptata, comerciantul a parasit biroul directorului foarte manios.

Mai tarziu seful comerciantului întalnindu-l pe acest director l-a întrebat : de ce ai anulat comanda pentru cele cincisute de pixuri cu pasta, recomandate de angajatul meu ? Mai întrebi de ce; i-a raspuns directorul. Angajatul tau a discutat cu mine o jumatate de ora aratandu-mi toate beneficiile pe care le pot avea folosind aceste pixuri. spunându-mi ca  folosind aceste pixuri pot sa-mi cresc chiar si profitul companiei, iar toti cei ce îi vor vedea pe angajatii companiei mele folosindu-le, îi vor invidia.

Cand însa angajatul tau a început sa scrie factura, am observat ca el folosea un pix cu cerneala produs de o alta firma. Pentru ca el  nu folosea produsele pe care încerca sa mi le vînda, am anulat comanda !

Nu este nimic mai dezamagitor în viata, decît a spune un lucru si a face cu totul altceva. Este adevarata declaratia : „Ceea ce facem, vorbeste mai tare decat ceea ce spunem !” Oamenii de astazi sunt obositi de atatea reclame care nu sunt conforme cu realitatea. De aceia sa luam bine seama ca nu cumva prin viata noastra spirituala, sa-i înselam pe cei care ne urmaresc, spunand una si înfaptuind cu totul  altceva.

GUIDING GRACE

by Charles R. Swindoll

Colossians 3:17 NLT

In his letter to the Romans, Paul goes into great detail regarding the issue of personal freedom—greater detail than almost anywhere else in his writings. In the fourteenth chapter, for example, he sets forth four very practical guidelines that can be followed by all who are serious about releasing others in grace. My hope is that we not only learn what they are but, equally important, that we spend our days following them.

Guideline 1: Accepting others is basic to letting them be. The problem was not a meat problem; it was a love problem, an acceptance problem. It still is. How often we restrict our love by making it conditional: “If you will (or won’t), then I will accept you.” Paul starts there: “Accept one another!” In other words, “Let’s allow each other the freedom to hold to convictions that are unlike our own . . . and accept them in spite of that difference.” Those who didn’t eat (called here “weak in faith”) were exhorted to accept and not judge those who ate. And those who ate were exhorted to accept and not regard with contempt those who did not eat. The secret lies in accepting one another. All of this is fairly easy to read so long as I stay on the issue of eating meat. That one is safe because it isn’t a current taboo. It’s easy to accept those folks today because they don’t exist!

Guideline 2: Refusing to dictate to others allows the Lord freedom to direct their lives. I especially appreciate the statement at the end of verse 5: “Let each man be fully convinced in his own mind.” Give people room to make up their minds. Do you have a few new converts who are a part of your life and ministry? Do you want to help them grow toward maturity? Here is how: Let them grow up differently. Let them learn at their own pace, just like you had to learn, including failures and mistakes. If you really want grace to awaken, be easier on them than others were on you. Don’t make up their minds—let them! Don’t step in and push your weight around—give them plenty of space. Whatever you do, don’t control and manipulate them to get what you want.

Be an accepting model of grace. Refuse all temptations to be a brother hasher or sister smasher. We already have too many of them roaming around the religious landscape. And nothing catches the attention of the unsaved world quicker than those times when we Christians beat up on one another. Don’t think the unsaved world doesn’t notice our cannibalism.

Guideline 3: Freeing others means we never assume a position we’re not qualified to fill. This, in one sentence, is enough to stop any person from judging another. We’re not qualified. We lack full knowledge. How often we have jumped to wrong conclusions, made judgmental statements, only to find out later how off-base we were—then wished we could cut out our tongue.

Guideline 4: Loving others requires us to express our liberty wisely. In other words, love must rule. I’m not my own, I’m bought with a price. My goal is not to please me; it is to please my Lord Jesus, my God. It is not to please you; it is to please my Lord. The same is true for you. So the bottom line is this: I don’t adapt my life according to what you may say; I adapt my life according to the basis of my love for you because I answer to Christ. And so do you.

Crestinii in conflict

1 Corinteni 9:20
O traducere  dintr-un mesaj by Charles R. Swindoll
As vrea sa ne fixam atentia astazi si sa invatam ceva din versetele din Romani capitolul 14. Citeste vesetul 19 incet si cu atentie. “Preaiubitilor nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune minia lui Dumnezeu; caci este scris: “Razbunarea este a mea; Eu voi rasplati” zice Domnul”.

Pe baza acestei declaratii , considerati patru trepte de actiune.

1. Concentrativa in lucrurile care incurajeaza pacea si ajutati-va unii pe altii intr-o crestere continua. O tehnica care pe mine ma ajuta este aceea de a filtra gindirea mea raspunzind la 2 intrebari: a)prin atitudinea mea o sa intaresc pe cineva, o sa aduc vreun beneficiu sau o sa incurajez pacea? b). O sa produca ceea ce spun durere si o sa distruga spiritul cuiva  sau o sa ajute si o sa intareasca pe fratii si surorile mele? Hai sa ne fixam pe linia incurajarilor si a lucrurilor pozitive, afirmative.

2. Amintiti-va ca lovind in lucratori, loviti de fapt in lucrul Domnului. Nu darimati lucrul Domnului pentru interesele voastre personale. (versetul 20). Cind lupti impotriva lucratorilor care nu au cum sa iti raspunda in aceeasi masura datorita pozitiei care o au, este nedrept, suna a sabotaj. Este o batalie nedreapta, murdara. Bucurati-va de libertatea care o aveti cu discretie…si intelepciune.

3. Exercitativa anumite libertati numai cu cei cu care va puteti permite. Si repet: privat si personal. Ce altii nu stiu, nu-i poate darima. Asta nu este deceptie este doar o forma de a te stapinii cu intelepciune si este absolut necesara. Discretia nu este ipocrizie ci mai degraba in cazul asta reafirma dragostea.

4. Poti sa-ti stabilesti pozitia ta fata de o situatie dar nu te apuca sa judeci pe altii ca si cind tu ai fi Dumnezeu. Suna tare simplu si usor, dar este mai greu decit iti inchipui. Intii trebuie sa fi sigur ca stii despre ce vorbesti si ca ai dreptate  si abia atunci poti face vreo miscare. Cind le dai altora libertatea de a se judeca singuri abia atunci poti sa te concentrezi in ceea ce  vrea Dumnezeu de la tine in situatia respectiva. Si anumite probleme iti iau prea mult timp si energie…in numele dragostei fata de ceilalti…lasind trecutul in urma…concentrati-va pe ceea ce ne sta inainte.

O oferta irezistibila!

Puteti descarca predicile (mp3) mult apreciatului John MacArthur de la aceasta adresa:

http://www.sfpulpit.com/2008/11/05/free-sermon-downloads/

Psalmul 119 sau Excelentele Cuvantului lui Dumnezeu

(Serban Constantinescu)

Psalmul 119

Psalmul  118 incheie prima jumatate a Bibliei, in timp ce Psalmul 119 deschide cea de a doua jumatata a Bibliei.  Psalmul 119 este un psalm acrostihi (fioecare verset incepe cu o litera care, luate impreuna in ordinea in care apar) formeaza un cuvant sau un mesaj. In cazul psalmului 119, acrostihul este “alfabetul” limbii ebraice. Aceasta structura i-a inlesnit foarte mult memorarea.

Am putea numi psalmuol 119: “Voia Domnului de la A la Z”!

Sunt grupe de opt versete care incep cu cele 22 litere ale alfabetului ebraic, in ordinea  lui fireasca.

Tema Ps. 119 este EXCELENTELE CUVANTULUI LUI DUMNEZEU.  Fiecare grupa de 8 versete descrie o excelenta specifica.  Sunt opt termeni care desemneaza Cuvantul lui Dumnezeu: Legea, Cuvantul, oranduielile , poruncile , sfaturile , povata, desfatarea, invataturile.

Repetarea de opt ori a literei ebraice la rand, dupa unii autori Il desemneaza pe Domnul Isus ca Infaptuitorul excelentelor Cuvantului lui Dumnezeu.  Numarul “sapte” ìnsemna odihna incheierii primei creatii. Caderea lui Adam a dus la ratarea acestei odihne, si Dumnezeu a hotarìt ca “Ziua a opta” cea a Invierii, sa reprezinte Inaugurarea celei de a doua creatii, care incepe cu Cristosul Inviat si Vesnic Viu.  Psalmul 119 vorbeste despre Cuvantul Scris al lui Dumnezeu  reveleaza Logosul, pe Cristos este Vesnic, ìnaintea oricarui inceput si prin care, excelentele Cuvantului devin experiente personale ale credinciosilor care au viata noua din Dumnezeu

1. Alef         v. 1-8               Binecuvantrea izvorita din Scripturi
2. Beth        v. 9-16             Traire curata prin Cuvant
3. Gimel      v. 17-24            Cuvantul confera discernamant spiritual
4. Daleth     v. 15-32            Inviorare in viata personala prin Cuvant
5. He           v. 33-40            Puterea adusa de Cuvant
6. Waw        v. 41-48            Mamtuirea traita zi de zi prin Cuvant
7. Zayin       v. 49-56            Nadejdea, mangaierea prin Cuvant
8. Heth        v. 27-64            Sfintirea practica adusa de Scripturi
9. Teth         v. 65-72            Pretul imens al Cuvantului trait
10. Yodh      v. 73-80            Intepciune si partasie prin Cuvant
11. Kaph      v. 81-88            Alinare ìn adversitati, prin Cuvant
12. Lamedh  v. 89-96           Cuvantul vesnic al Dumnezeului Infinit
13. Mem      v.  97-104         Intelepciunea si priceperea vin prin Cuvant
14. Nun       v. 105-112        Lumina in umblarea practica prin Cuvant
15. Samekh   113-120          Separarea de rau, lucrata de Cuvant
16.  Ayin     v.  121- 128      Separarea de rau inseamna iubirea Cuvantului
17.  Pe         v.  129-136      Sfintenia, bucuria, partasia prin separare de rau
18.  Tsadhe  v. 137-144      Cuvantul lucreaza ravna pentru Dumnezeu cel Viu
19.  Qoph    v. 145-152       Mantuitii cunosc si traiesc Cuvantul
20.  Resh     v. 153-160       Puterea harului in viata prin cunoasterea Cuvantului
21.  Sin and Shin 161-168   Strans legati de Domnul, separati de rau prin Cuvant.
22.  Taw   v. 169-176          Cuvantul si viata personala: nevoia de Dumnezeu si de har.
(ca o Concluzie)

Serban Constantinescu

http://heisable.wordpress.com/