O problema de viata si de moarte

(W.W. Wirsbe)

Death—Life (2 Cor. 3:4-6 )

Paul was quick to give the glory to God and not to himself. His confidence (“trust”) was in God, and his sufficiency came from God. Paul was a brilliant and well-educated man; yet he did not depend on his own adequacy. He depended on the Lord.

The legalists, of course, told people that any person could obey the Law and become spiritual. A legalistic ministry has a way of inflating the egos of people. When you emphasize the grace of God, you must tell people that they are lost sinners who cannot save themselves. Paul’s testimony was, “But by the grace of God I am what I am” (1 Cor. 15:10 ). No one is sufficient of himself to minister to the hearts of people. That sufficiency can only come from God.

As you read this chapter, note the different names that Paul used for the Old Covenant and the New Covenant as he contrasted them. In 2 Corinthians 3:6 , “the letter” refers to the Old Covenant Law, while “the spirit” refers to the New Covenant message of grace. Paul was not contrasting two approaches to the Bible, a “literal interpretation” and a “spiritual interpretation.” He was reminding his readers that the Old Covenant Law could not give life; it was a ministry of death (see Gal. 3:21 ). The Gospel gives life to those who believe because of the work of Jesus Christ on the cross.

Paul was not suggesting that the Law was a mistake or that its ministry was unimportant. Far from it! Paul knew that the lost sinner must be slain by the Law and left helplessly condemned before he can be saved by God’s grace. John the Baptist came with a message of judgment, preparing the way for Jesus and His message of saving grace.

A legalistic ministry brings death. Preachers who major on rules and regulations keep their congregations under a dark cloud of guilt, and

LA – ACELEA TARMURI

LA – ACELEA TARMURI … ( Cant Evangh. nr 468 )

Ioan 21 . 1 – 14

A 3 a Aratare a Domnului Isus arunca o imagine asupra situatiei in care ne aflam noi astazi si in care vom fi ,,la-acelea tarmuri ” . Ca odinioara ucenicii , si noi suntem azi pe marea vietii cu zbaterile , necazurile si falimentele noastre in timp ce ,, La – acelea tarmuri ” se afla Mantuitorul Inviat , Domnul Isus Christos .Iata cateva aspecte ale acestei realitati .

1 . Chiar daca Domnul Isus e acolo si noi aici e posibil un dialog v. 5-6
El ne vorbeste prin Biblie , predici , Duhul Sfant si noi prin rugaciune .

2. Daca ascultam de poruncile Domnului noi suntem binecuvantati aici v.6

3. Unii pleaca dintre noi mai repede la Domnul v. 7
Ca si Petru care i-a lasat pe mare pe ceilalti asa unii pleaca mai repede in vesnicii , la acelea tarmuri , unii sunt copii, altii tineri , altii in mijlocul varstei .

4. Vine timpul cand ne vom reuni cu totii ,,La-acelea Tarmuri ” v. 8 – 9a 1Tes 4. 13-17

5. ,, La-acelea Tarmuri ” ne vom intalni cu ceea ce a pregatit Domnul pt noi v. 9b Ioan 14.2-3
6. Acolo Domnul ne va cere rodul ascultarii noastre de pe vremea cand eram pe marea vietii v.10 ,11, 2 Cor .5.10 , Apoc 22.12

7. Acolo cu totii vom fi intr-o partasie minunata cu Domnul cel Inviat v. 11-12 Luca 22. !5 – 18 , Apoc 3.20 ; Apoc 19. 7-9

,, In patria-mi acasa doresc ,
Acolo unde toti ma iubesc;
Mantuitorul loc mi-a gatit ,
Vin-dar cu mine, fii fericit . ” vers 4 din Cant 468

Unii au ajuns ,, La – acelea Tarmuri ” , unii mai zabovim pe marea vietii dar ne bucuram ca Acolo e Domnul Isus cel Inviat , Mantuitorul nostru . E viu cu-adevarat si sade la dreapta lui Dumnezeu . F Ap. 7. 56 . Slavit sa fie El !

Christos a Inviat !
Amin

50 de motive pentru care a murit Domnul nostru

PATIMILE lui ISUS CRISTOS

de JOHN PIPER

50 de motive de ce a murit Domnul nostru

1 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a absorbi mînia Lui Dumnezeu

„Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii,făcându-se blestem pentru noi (căci este scris :Blestemat este oricine care atârnă pe lemn)”(Galateni 3:13)
„pe care Dumnezeu L-a rânduit să fie jertfa de împăcare , prin credinţa în sângele Lui , ca să-Şi arate dreptatea Lui , căci Dumnezeu în îndelunga Sa răbdare trecuse cu vederea peste păcatele făcute mai înainte ”
(Romani 3:25)
„Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu , ci că El ne-a iubit şi a trimis pe Fiul Său ca o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:10)

Dacă Dumnezeu n-ar fi fost drept , nu ar fi fost nevoie ca Fiul Său să sufere şi să moară .Şi dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor , nu ar fi fost doritor ca Fiul Său să sufere şi să moară , de aceea dragostea Lui este gata să împlinească cererile dreptăţii Sale .
Legea Lui Dumnezeu cerea : „iubeşte pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta , cu tot sufletul tău şi cu toată voinţa ta” ( Deuteronom 6:5) , dar cu toţii am iubit alte lucruri mai mult .Iar acesta este păcatul: a-L dezonora pe Dumnezeu preferând alte lucruri în defavoarea Lui şi trăind conform lor .De aceea Biblia spune „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava Lui Dumnezeu ”(Romani 3 : 23 ) .Noi glorificăm ceea ce ne face plăcere , iar acestea nu sunt Dumnezeu, prin urmare păcatul nu este mic pentru că nu păcătuim împotriva unui Suveran mic .Seriozitatea unei insulte creşte odată cu demnitatea celui insultat.Creatorul universului este infinit de vrednic de respect , admiraţie şi loialitate.De aceea eşecul în a-L iubi pe El nu este trivial – este trădare.Îl defăimează pe Dumnezeu şi distruge fericirea umană
De vreme ce Dumnezeu e drept , El nu ascunde aceste “crime “ ale noastre sub presul universului ci mai degraba simte o manie sfinta impotriva lor . Ele merita sa fie pedepsite si a facut acest lucru clar “Fiindca plata păcatului este moartea “ (Romani 6:23 ) “Sufletul care păcătuieşte , acela va muri “ ( Ezechiel 18 :4)
Exista un blestem sfânt atîrnînd asupra tuturor păcatelor, iar nu le pedepsi ar fi nedrept şi natura lui Dumnezeu ar fi ştirbită , o minciună ar domni la temelia realităţii . De aceea Dumnezeu zice :”Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii , ca să le facă “(Galateni 3:10 , Deuteronom 27:26). Dar dragostea Lui Dumnezeu nu poate sta alături de blestemul care atîrna asupra întregii omeniri păcătoase .Dumnezeu nu se bucură sa afişeze mânie,oricât de sfânta ar fi aceasta .
Prin urmare Dumnezeu şi-a trimis singurul Său Fiu pentru a absorbi /anula mânia Sa , şi pentru a purta blestemul în locul celor ce se incred în El . „Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii,făcându-se blestem pentru noi (căci este scris :Blestemat este oricine care atârnă pe lemn)”(Galateni 3:13)
Aceasta este definiţia cuvîntului “ispăşire “ în textul citat mai sus ( Romani 3:25 ) Se referă la indepărtarea mîniei Lui Dumnezeu , prin oferirea unui substitut. Substitutul este oferit de insăşi Dumnezeu , adică Isus Hristos, care nu doar anulează mânia , El o absoarbe şi o direcţionează dinspre noi spre El . Mania Lui Dumnezeu este dreaptă şi ea a fost consumată nu retrasă sau amînată
Haideţi să nu luăm ca un fleac sau să trivializăm dragostea Lui Dumnezeu.Niciodată nu vom sta uimiţi în faţa dragostei Lui Dumnezeu dacă nu vom ţine seama de seriozitatea păcatului nostru şi de dreptatea mâniei Lui împotriva noastră .Dar când prin har conştientizăm propria nevrednicie ,atunci ne vom putea uita la suferinţe şi la moartea Domnului Isus şi spune : „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu , ci că El ne-a iubit şi a trimis pe Fiul Său ca o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:10)

2 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a-şi mulţumi Tatăl Ceresc

„Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă ….. Dar, după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat , va

Intelepciunea talharului

(Bonda Vasile)

LUCA 23 . 39 – 43

Analizand atitudinea , declaratia si rugaciunea talharului ajungi la concluzia ca el a dat dovada de o mare intelepciune in momentele acelea cruciale din viata sa .

1 . ATITUDINEA v. 40
- nonconformism ( colegul lui s-a alaturat corului de batjocoritori dar el nu a facut-o )
- curaj ( l-a infruntat pe celalalt )
- teama de Dumnezeu ( in situatia lor trebuia sa dovedeasca asta chiar daca nu era suficient . vezi Ecles 12. 13- 14

2. DECLARATIA v. 41
- si-a recunoscut vinovatia
- a recunoscut nevinovatia Domnului Isus
( Alaturi de el a recunoscut NEVINOVATIA DOMNULUI ISUS , urmatorii : Pilat ; Luca .23.14 ; Irod Lc 2315 ; Sutasul Lc 23. 47 ; Iuda Mat .27 .4 ; Sotia lui Pilat Mat 27 .19 ) Aplicatie . 2 Cor 5.21

3. RUGACIUNEA .v. 42
- facuta cu respect ,,Doamne “
- crede in revenirea Domnului Isus
- crede in existenta dupa moarte
- crede ca Domnul este Imparat asa cum era inscriptia de pe cruce

Domnul Isus ii rasplateste INTELEPCIUNEA prin ai oferi cel mai mare dar : mantuirea . v. 43 De aceasta avea nevoie talharul atunci si fiecare om astazi . Daca o sa ai intelepciunea talharului o poti primi mantuirea chiar azi bucurandu-ti viata si vesnicia .
Amin

Hristos, Istorie sau Persoana

Hristos, Istorie sau Persoana

Saturday, 18 April 2009

Matei 28:1-16 Atunci când citim Sfintele Scripturi, când reflectăm la relatările Evangheliilor cu privire la învierea Domnul Isus, nu o facem doar pentru că dorim să avem informaţie pe care să o stocăm în mintea noastră, să o sistematizăm, să o prezentăm frumos şi să-i convingem şi pe alţii de adevărul ei. Citim pentru a fi transformaţi de Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar şi cu privire la învierea Domnului este important să verificăm modul în care ne raportăm acestui eveniment. Ne raportăm doar unui eveniment istoric sau ne raportăm unei persoane care este vie şi prezentă în viaţa noastră? Cei interesaţi de istorie se distanţează de Hristosul cel înviat. V-aţi gândit la faptul că primii care sunt martori ai învierii şi cei care au acces la cele mai convingătoare mărturii ale învierii Domnului sunt soldaţii? Ei au fost cei care au resimţit pe propria piele „puterea” învierii. v.1-4 Au fost acolo, au „simţit” învierea. Ai crede că aceasta ar fi deajuns să facă din ei credincioşi gata să abandoneze totul şi înceapă o viaţă nouă. Ei care erau obişnuiţi cu moartea, aveau acum ocazia să vadă învierea. Cu toate acestea nu se schimbă nimic în viaţa lor. Ei continuă să se teamă pentru viaţa de acum şi de aici şi nu îşi doresc nimic pentru viaţa de după moarte. Ce semnificaţii şi ce sensuri. Ei se raportează unei istorii şi nu unei persoane. Pe ei nu-i interesează Domnul Isus ci sunt preocupaţi în continuare de viaţa lor. În aceeaşi manieră, cei ce se raportează doar istoriei învierii, mâine se vor depărta de Hristosul cel înviat. Mi se pare interesant faptul că sunt atâţia care, cu ocazia acestei zile umplu bisericile. Apoi se mai gândesc la o altă istorie legată de Domnul Isus, naşterea Lui. Nici într-un caz, nici în altul, nu se apropie de persoană. Cei intresaţi de istorie sunt deranjaţi de Domnul cel înviat. Celelalte personaje implicate în istorie învierii dar nu şi în relaţia cu cel înviat, sunt preoţii şi cărturarii. Ei îl sacrificaseră pe Domnul Isus pentru că nu se înscria în planurile lor. Atunci când l-au văzut depus într-un mormânt au crezut că s-a terminat cu problemele lor. Nu mai aveau decât să se asigure că ucenicii nu-l vor lua de acolo şi vor face din el un erou prin fraudă. Nici măcar nu le trecea prin cap că Domnul Isus, cel care făcuse minuni sub ochii lor, care îl înviase pe Lazăr, ar putea să învie. De aceea au şi cerut garda care să păzească mormântul. Se întâmplă însă ceea ce Domnul spusese: a treia zi a înviat. Soldaţii le aduc această veste rea pentru ei. Au văzut probabil spaima de pe faţa soldaţilor care fuseseră martori la ceva neobişnuit. Dar nu au stat să analizeze prea mult ce se întâmpla cu soldaţii. Ei aveau altele pe cap acum. Isus devenea o problemă şi pentru că ei nu cunoaşteau alte rezolvări ale problemelor decât pe cale umană, aşa caută să o soluţioneze şi pe aceasta. Imediat apelează la ceea ce ştiau mai bine, mită şi şantaj. L-au mituit pe Iuda pentr a-l vine pe Domnul Isus, l-au şantajat pe Pilat pentru a-L răstigni, acum i-au mituit şi i-au şantajat pe soldaţi să nu spună nimic despre înviere. Vedeţi, în acelaşi mod, cei care se raportează unei istorii a învierii sunt deranjaţi de Domnul Isus cel înviat. Ei nu pot să-i facă loc în experienţa lor de viaţă. Ei vor continua să recurgă la mijloace umane pentru a soluţiona problemele lor. Nu vor să aibă de-a face cu o persoană vie, gata să asculte rugăciuni, gata să intervină. Ei vor să deţină ei controlul asupra situaţiei. Cei interesaţi de istorie păstrează tăcerea asupra învierii Domnului. Soldaţii, preoţii, cărturarii nu au avut nici un interes să vorbească despre înviere şi despre Domnul cel viu. Fiecare avea motivele lui să nu pomenească despre acest eveniment. Nu voiau să se întâlnească cu cel înviat, nu voiau să vorbească despre el şi ar fi dorit ca şi alţii să facă la fel. Nu vi se pare că şi astăzi există oameni care procedează la fel? Ei consideră că problema credinţei este personală şi nu trebuie făcut prea mare caz de ea. Ah, ei cred în înviere, dar este ceva personal. Nu trebuie să vorbească altora despre aceasta şi nu este cazul ca alţii să se intereseze prea mult despre aceasta. Dar, să vedem ce se întâmplă în cealaltă tabără, a celor ce s-au întâlnit cu Domnul cel înviat. Pentru ei nu era o istorie, era o persoană. Cei interesaţi de Domnul îi caută părtăşia. Femeile erau interesate să împlinească tot ceea ce trebuia împlinit privitor la moartea Lui şi aceasta pentru că el era important pentru ele. În momentul în care Domnul învie, părtăşia cu El devine atât de dragă şi sunt gata să meargă oriude pentru a-l vedea. V.7 Cei interesaţi în Domnul se bucură de El. Pentru ucenicii Domnului, învierea nu era un motiv de teamă ci unul de bucurie. De acum nimic nu-i mai putea despărţi. Moartea fusese o posibilă ameninţare dar şi aceasta a fost biruită. Cei interesaţi de Domnul propovăduiesc învierea. Dragi fraţi şi surori, nădăjduiesc că suntem cu toţii printre cei care sunt interesaţi de o persoană şi nu de o istorie. Domnul Isus este viu, el nu este doar un personaj istoric, cu învăţături frumoase, cu o viaţă ce inspiră sentimente nobile, El este viu. El doreşte să aibă o relaţie vie cu noi, să aibă părtăşie, să ne bucurăm de El să vorbim despre El. Hristos a înviat! Nu este un salut tradiţional ci o realitate din inima noastră. Sorin Covaci

Umblând cu Dumnezeu

Wednesday, 11 February 2009

1 Tesaloniceni 4 În capitolul 4 al Primei Epistole către Tesaloniceni, Apostolul Pavel pare a răspunde unor întrebări ridicate de credincioşii de acolo. Fără să ştim întrebările, putem doar deduce, din răspunsurile date de Pavel, care erau preocupărilor lor. Acestea pot fi însumate într-o preocupare veritabilă de a umbla cât mai aproape de Dumnezeu. Ei doreau să acopere toate detaliile umblării în ascultare de Dumenezeu. Dealtfel, Pavel ne spune că aceşti credincioşi din Tesalonic erau practicanţi ai acestor lucruri doar că doreau să le aprofundeze: 1 Tesaloniceni 4:1-2 . În Sfânta Scriptură, avem oferite modelele unor oameni care au umblat cu Dumnezeu. Geneza 5:24 – Enoh Geneza 6:9 – Noe Deuteronom 5:33 Pavel dorea ca şi credincioşii din Tesalonic să umble cu Dumnezeu.  Ce implică umblarea cu Dumnezeu? 1. Umblare în curăţie. Pavel trasează aici o linie de demarcaţie între neamuri (păgâni) cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu şi credincioşi. Puritatea sexuală este considerată de Dumnezeu ca fiind foarte importantă. Legile care reglementează relaţiile intime, sfaturile pe care le primim prin Epistole, exemplul curăţiei lui Iosif, toate acestea ne arată cât de important este pentru Dumnezeu să ne păstrăm puritatea sexuală. Modalitatatea de a păstra curăţia implică: Puritatea privirilor. Puritatea gândurilor. Puritatea acţiunilor. 2. Umblarea în dragoste. Pavel se referă aici la relaţiile frăţeşti. Condiţionările pe care Pavel le ataşează dragostei frăţeşti sunt foarte folositoare. Sfaturile sale sunt sfaturi utile, practice şi extrem de necesare. Evitarea tulburărilor. Evitarea abuzurilor. Evitarea condiţionărilor. 3. Umblarea în nădejde. Se pare că aici intervenise o problemă printre credincioşii din Tesalonic. Se prea poate ca unii să fi răspândit zvonul că Domnul Isus venise deja şi îi ridicase la ceruri pe adevăraţii credincioşi. Un asemenea zvon, în contextul unei biserici confruntată cu opoziţie, era extrem de dăunător. Aceşti oameni se gândeau că nu mai au pentru ce să sufere. Pe de altă parte, se prea poate ca unii să fi lansat acest zvon în încercarea de a le transmite credincioşilor ideea că ei trebuie să sufere pentru a fi şi ei ridicaţi la ceruri. Pavel adresează această problemă şi îi ajută pe aceşti oameni să vadă că nădejdea trebuie să aibă un alt suport. Sorin Covaci

Dumnezeu, inima si media

Sunday, 22 March 2009

Efeseni 5:1-15 Întreaga noastră activitate trebuie să fie caracterizată de valorile ce decurg din statutul nostru de copii ai lui Dumnezeu. În această calitate, noi credincioșii, trebuie să fim imitatori ai sfințeniei lui Dumnezeu, ai curăției ce caracterizează natura Sa. Din această cauză, totul trebuie filtrat prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu. Într-o lume care ni se „servește” frumos împachetată și ornamentată, trebuie să manifestăm maturitate și discernământ în lucrurile pe care le lăsăm să ajungă la inima noastră. 1. Pentru că suntem ai lui Dumnezeu nu putem privi la ceea ce pe l-ar face să-şi întoarcă privirea. Habacuc 1:13 “Ochii Tăi sînt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea!” Cum aţi descrie cele mai multe din emisiunile de astăzi de la televizor? Cum aţi descrie showrile de astăzi?  Nu vi se par că sunt pline de senzualitate, minciuni, divorţuri, înşelătorie, violenţă gratuită? 2. Pentru că suntem ai lui Dumnezeu nu putem asculta la ceea pe El l-ar face să-şi astupe urechile. Oamenii folosesc senzualitatea şi cuvintele descrise de Pavel drept  “porcoase”, în mod curent în conversaţiile lor.  Ei bine, să luăm aminte la ce spune Pavel aici: “Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, cari nu sînt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulţămire.” 3. Pentru că suntem ai lui Dumnezeu suntem riguroși cu privire la ce lăsăm să intre în mintea și inima noastră. Din pasajul pe care l-am citit ați observat, cu siguranță, că în  calitate de copii ai lui Dumnezeu ni se cere să trăim ca niște oameni înțelepți. Ce înseamnă aceasta în raport cu lucrurile pe care le-am amintit? Înseamnă că trebuie să dăm dovadă de mult mai multă atenție față de ceea ce ajunge să afecteze mintea noastră și aceasta, înseamnă că trebuie să fim mult mai atenți și cu privire la modul în care ne folosim timpul. De fapt, am găsit o listă de întrebări care ne pot folosi drept ghid în ceea ce privește interacțiunea noastră cu mijloacele media: 1. Probleme legate de timp. Renunț sau amân ceva important numai pentru că vreau să vizionez ceva la televizor? Ce alte opțiuni sociale am în afara vizionării televizorului sau a unui film. Cât timp am petrecut astăzi la televizor, computer, video games? În săptămâna care a trecut, cât timp am petrecut în practicarea disciplinelor spirituale (rugăciunea, post, citirea Bibliei, meditație) părtășie frățească, întărirea relațiilor, slujirea în biserică, în raport cu timpul consumat cu mijloacele media (tv, computer, film, video games). După ce mi-am petrecut timpul vizionând acest film, etc. pot să declar că a fost un timp investit sau unul risipit? 2. Probleme legate de inimă. De ce vreau să vizionez acest film sau program? Ce tip de divertisment îmi oferă? Caut prin vizionarea unui program sau film să scap de ceva ce ar trebui să se bucure de atenția mea? Caut confort și relaxare pe care le pot găsi doar în Dumnezeu? Ce ispite păcătoase sunt declanșate de acest program sau film? Vreau să vizionez ceva ce conține momente nepotrivite, păcătoase? Mă auto-înșel spunându-mi că mă pot controla? Îmi spun că sunt suficient de puternic pentru a nu intra pe site-uri cu imagini provocatoare atunci când știu că anumite site-uri conțin imagini păcătoase? Vizionez acest program pentru că sunt plictisit sau mi-e lene? Dacă așa stau lucrurile ce spune aceasta despre inima mea? Vizionez acest program sau film doar pentru că alții îl vizionează? Caut să fiu relevant sau să mă integrez? Cum au influențat relațiile mele virtuale pe cele reale, față în față? Cât de mult mi-a afectat timpul petrecut pe internet sufletul în bine sau în rău? Ce mă motivează să mențin un web site, blog, facebook, myspace sau alte lucruri de acest gen? 3. Probleme legate de conținut. Ce concepție despre lume și viață este prezentată în acest program sau film? Care este punctul de vedere cu privire la natura omului? Care este punctul de vedere cu privire la păcat? Este păcatul identificat și privit ca atare? Care este punctul de vedere cu privire la autoritatea și ordinea stabilită de Dumnezeu? Cum sunt aceste vederi prezentate în raport cu Dumnezeu? Ce promovează acest film sau program? Care sunt valorile promovate de acest film? Cine sunt eroii prezentați? De ce sunt considerați eroi? Sunt prezentate consecințele păcatului ca fiind negative? Sau păcatul este prezentat într-o manieră elogioasă și atrăgătoare? Ce este amuzant în această prezentare? Ce anume este prezentat ca fiind amuzant cu privire la aceste persoane? De ce sunt ironizați? Este violența prezentată o consecință naturală a narațiunii sau este oferită doar ca element de divertisment? Care este conținutul sexual al materialului prezentat? Conțin scenele prezentate imagini, limbaj sau sugestii impure? Este materialismul prezentat ca fiind legitim și necesar pentru a defini o „viață bună?” Mă ajută vizionarea acestui material să înțeleg mai bine lumea lui Dumnezeu? Mă ajută vizionarea acestui material să înțeleg mai bine cultura din jurul meu fără să ma atragă într-un compromis păcătos? Există un avantaj semnificativ în favoarea mea dacă voi petrece timp în vizionarea/ascultarea acestui material? Ce abilități imi va forma jocul acesta dacă voi investi timpul meu în el? Ce voi avea de câștigat dacă voi naviga pe acest site, voi privi la imagini sau voi citi informațiile prezentate? În schimbul de mesaje virtuale folosesc aceleași standarde și valori ca și în comunicarea obișnuită? Pot arăta tuturor prietenilor imaginile la care mă uit/postez pe internet? Acum câteva sfaturi practice: Vizionați, ascultați, folosiți, orice material media cu atenție și responsabilitate. (Nimic nu rămâne fără consecințe) Urmăriți-vă obiceiurile în folosirea mijloacelor media. Cât timp alocați acestora în raport cu disciplinele spirituale? Recunoaște-ți problemele și căutați soluții. Verificați ce ascultă/vizionează/folosesc copii dvs. Instalați programe de filtrare a conținutului internetului: Instalați programe de contabilizare a folosirii internetului. Folosiți postul de televizor/computer/jocuri video pentru practicarea disciplinelor spirituale. Sorin Covaci

Rugaciune si Rânduiala

Sunday, 29 March 2009

2 Tesaloniceni 3 Astfel ar putea fi întitulat ultimul capitol al celei de a doua epistolă scrisă de apostolul Pavel credincioșilor din Tesalonic! În capitolul 1 al epistolei, apostolul Pavel vorbește despre încercări și despre răsplata ce îi așteaptă pe cei credincioși. În capitolul 2, apostolul vorbește despre vremurile de pe urmă, atacurile Satanei asupra credincioșilor și izbăvirea pe care o aduce Domnul Isus pentru cei credincioși. În ultimul capitol, în încheierea epistolei, apostolul Pavel vorbește despre importanța rugăciunii și despre rânduiala în care ar trebui să trăiască cei credincioși… 1. Rugăciunea pentru cei ce provăduiesc Evanghelia. Demn de remarcat este faptul că apostolul nu solicită aici rugăciune pentru programe ci pentru predicare. În lumea în care trăim predicarea este tot mai mult ignorată. Charles Colson, fostul consilier al președintelui Nixon, care s-a covertit apoi și a inițiat organizația Prison Fellowship, autor al multor cărți, scrie într-un articol din Christianity Today: „În mod clar, atunci când nu mai luăm în mod serios adevărurile istorice ale bisericii, subminăm mărturia noastră, adesea cu consecințe pe care nu le putem controla.” Tot el oferă exemplul unei situații din Sri Lanka unde ajunsese vestea că episcopul Charles Jenkins ar fi declarat că învierea este doar un mit. Budistii și Hindușii au folosit această veste pentru a reconverti creștini la credința de unde au plecat asigurându-i că tot ce propovăduiește creștinismul este o minciună. Atunci când creștinii neglijează predicarea cuvântului credința slăbește iar Biserica suferă. Propovăduirea, predarea Cuvântului, învățarea lui, este foarte importantă. Ea ne păzește de spiritul lumii, de spiritul minciunii și ne echipează în slujirea lui Dumnezeu și în producerea faptelor neprihănirii. Trebuie să ne rugăm pentru cei ce predică cuvântul: - Pentru protecția predicatorilor. 2 Timotei 4:17 “Însă Domnul a stat lîngă mine, şi m’a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine, și s’o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului.” Fie că este vorba despre împotrivitori care atacă cu violență (cazul predicatorului împușcat) fie că este vorba despre atacatori cu subtilități și minciuni, Pavel știe că, în cele din urmă, nu este vorba despre predicator în sine, ci despre atacul împotriva Evangheliei. Pavel i-a avut împotrivitori direcți pe Alexandru și Imeneu. Unul a fost gata să-l atace cu violență celălalt prin instigarea iudaizatorilor. Calvin dă și o explicație pentru aceasta: el traduce căci nu toți au credința ca fiind o constatare a lui Pavel ce ține de nașterea din nou: credința nu este în toți. Astfel, se poate spune că este vorba despre o luptă în credință și necredință. - Pentru oportunități de slujire. Coloseni 4:3-4 “Rugați-vă tot odată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvînt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanțuri: ca s’o fac cunoscut așa cum trebuie să vorbesc despre ea.” – Pentru cuvânt din partea lui Dumnezeu. Efeseni 6:18-19 “Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toți sfinții,  și pentru mine, ca, ori de cite ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvînt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei,” Oricum, încheierea acestei teme apare la Pavel într-o notă optimistă. Oamenii nu au toți credința, dar Dumnezeu este credincios. Sau, oamenii se dovedesc necredincioși dar nu Dumnezeu. El rămâne credincios, în El este nădejde și în cele din urmă, nu cei răi vor birui, ci Dumnezeu, care este sfânt va birui și conduce lucrurile spre biruință. 2. Rânduiala în biserică Cea de a doua temă majoră în acest pasaj este legată de neorânduiala în biserică și atitudinea bisericii în ceea ce privește aceasta. Modul în care Pavel tratează această problemă spinoasă reflectă sensibilitate: Nu-i tratați ca vrăjmași. Amintiți-vă cum am făcut noi. Sensibilitatea nu este însă pasivitate: Depărtați (stelo)- evitați asemenea oameni. Ce făceau acești oameni? Leneveau. Se foloseau de credință pentru avantaje personale. Produceau tulburare. Remedierea: Confruntare. Expunere. Izolare. Principiul este valabil pentru toți cei care nu își găsesc lucrarea în biserică dar care produc tulburare și neliniște. Sorin Covaci

Muzica închinarii si închinarea prin muzica

Sunday, 05 April 2009

1 Petru 4:7-11 Cu ceva timp în urmă am început o serie de mesaje a căror temă generală este lupta spirituală. Consider că este necesar ca noi, credincioșii, să fim conștienți de faptul că suntem supuși unui asalt spiritual constant, a cărui menire este acela de a ne îndepărta de Dumnezeu, de a ne împiedica să aducem roadele spirituale pe care Duhul Sfânt dorește să le aduce, roade duhovnicești prin care ar trebui să-l slăvim pe Dumnezeu. În sensul acesta am spus că diavolul se folosește de foarte multe stratageme, stragegii, mijloace pentru a ne ataca. El ne ispitește cu ceea ce se află adesea în interiorul nostru și ne presează și din afară, pentru aceasta folosind lumea în care trăim. Spuneam că aceste presiuni sunt de două feluri: persecuție și seducție. Fie suntem atacați, persecutați și suntem forțați să ne lepădăm de credință fie suntem atrași de lume și rezultatul este același, lepădarea de credință…După ce am vorbit desrpre efectul mijloacelor mediatice astăzi voi vorbi despre muzică. Muzica este parte integrantă a vieților noastre. O ascultăm în mașină, în timp ce gătim, la servici, în lift, la spital, în parcuri de distracție, în avion, este de jur împrejurul nostru și parcă nu o putem evita. Mai mult decât atât, muzica este astăzi foarte ușor de produs. Datorită afluenței economice tot mai mulți copii beneficiază de lecții în muzică și învață să cânte la diferite instrumente. Instrumentele electronice sunt tot mai accesibile, computerele pot scrie muzica, reda muzică, corecta muzică. Într-o industrie extrem de prolifică (Vânzările anuale în SUA înregistrează câștiguri de peste 45 miliarde, dublul vânzărilor din Japonia care este a doua mare consumatoare de muzica, iar la nivel mondial se vinde muzică în valoare de peste 120 de miliarde. Produsul Intern Brut al Romaniei pe 2008 a fost de 89 miliarde de euro) dorința de accede în această industrie este foarte puternică. Chiar și în rândurile muzicienilor creștini, foarte mulți ajung să cânte muzică seculară fiind atrași de banii și faima pe care o poate aduce muzica. Cele mai multe din companiile producătoare de muzică creștină sunt de fapt deținute de mariile companii de media precum Viacom și Turner. Ce înseamnă aceasta? Spiritul comercial și valorile lumii reprezintă o amenițare cât se poate de reală. În ce măsură suntem conștienți de efectele muzicii? O folosim în mod corect? Ce este adecvat a fi cântat în închinare? Cum ne asigurăm că avem o atitudine corectă față de muzică? Cum putem elimina pericolele? Toate acestea sunt întrebări legitime și sper că vom găsi răspusurile pentru ele. Muzica are începuturi foarte timpurii. Geneza 4:21 “Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cîntă cu alăuta și cu cavalul.” Este unul din descendenții lui Lameh. Muzica a evoluat constant și ea a fost folosită atât în închinare cât și pentru distracția oamenilor. Exod 15:1 “Atunci Moise şi copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis: ,,Voi cînta Domnului, căci ªi -a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ. {bible} Judecători 16:25{/bible} “În bucuria inimii lor, au zis: ,,Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze!“ Au scos pe Samson din temniță, și el a jucat înaintea lor. L-au aşezat între stîlpi.” Chiar și pe Domnul Isus și pe ucenici îi găsim cântând: Matei 26:29-30 “Vă spun că, de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței, pînă în ziua cînd îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.“ După ce au cîntat cîntarea, au ieşit în muntele Măslinilor.” Apogeul folosirii muzicii în închinare, cel puțin în vechime îl găsim pe timpul lui David: 1 Cronici16:4-7 “A dat Leviţilor sarcina să facă slujba înaintea chivotului Domnului, să chieme, să laude și să slăvească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.  Aceştia erau: Asaf, căpetenia; Zaharia, al doilea după el, Ieiel, ªemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom și Ieiel. Ei aveau instrumente de muzică, alăute şi arfe, şi Asaf suna din ţimbale.  Preoţii Benaia şi Iahaziel sunau mereu din trîmbiţe înaintea chivotului legămîntului lui Dumnezeu.  În ziua aceea David a însărcinat pentru întîiaș dată pe Asaf şi fraţii săi să vestească laudele Domnului.” În timpul lui, Dumneze a instituit și regularizat folosirea muzicii în închinare. Având în vedere prosperitatea pe care o atinge Israelul în acele vremuri, stabilizarea împărăției, transformarea Ierusalimului într-o capitală religioasă, sunt toate motive pentru care înflorește și această latură a închinării. Așa cum știm, aceasta nu i-a făcut mai credincioși și mai statornici în închinarea lor. După domnia lui Solomon, poporul se îndepărtase de Dumnezeu și această îndepărtare continuă până la punctul în care poporul ajunge în robie. Din această vreme avem consemnat un episod legat de muzică și închinare: Psalm 137:1-4 “Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos și plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.   În sălciile din ținutul acela ne atîrnaserăm arfele.  Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noștri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntați-ne cîteva din cîntările Sionului!“ -  Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?” Ce învățăm din toate aceste relatări? -    Muzica este folosită de-a lungul istoriei omenirii – muzica nu este nouă în sine dar este în permanentă înnoire. -    Muzica cunoaște o evoluție direct legată de evenimente și circumstante – nu putem să o judecăm doar comparând-o cu ceea ce a fost în trecut. -    Muzica trebuie folosită cu discernământ – ceea ce este dedicat închinării nu poate fi folosit distracției și divertismentului și invers. Aceasta înseamnă că și muzica, asemenea celorlalte activități implică discernământ și ca atare, trebuie să vdem care este standardul pentru evaluarea ei. Este un efort dificil, având în vedere multitudinea factorilor, diversitatea genurilor muzicale și mai ales, caracterului ei artistic. Bob Kauflin, muzician creștin, ale cărui opinii le puteți găsi pe http://www.worshipmatters.com spune: „Un creștin înțelept înțelege că ascultând muzică fără discernământ și intenție duhovnicească, demonstrează o inimă dispusă să cocheteze cu lumea.” „A wise Christian undestands that listening to music without discernment and godly intent reveals a heart willing to flirt with world.” Fără discernământ nu suntem conștienți de efectul pe care îl are muzica asupra noastră. Muzica este o combinație organizată a melodiei, armoniei și ritmului. Melodia este partea ce poate fi fluierată, armonia descrie muzica care susține melodia și ritmul este tempo-ul acesteia (mai repede, mai cadențat, mai lin, mai rar) Melodia în sine nu poate comunica „adevăruri” despre noi, nu poate articula în mod coerent date despre creație sau incarnarea Domnului Isus. Muzica poate afecta însă emoțiile noastre într-un mod profund. Cineva spunea: legăturile fiziologice între melodie și minte sunt mult mai puternice decât ne putem noi imagina. Ascultarea muzicii și cântatul ei poate altera modul în care funcționează creierul și trupul nostru. În cele din urmă, muzica în sine este doar un mediu, un mijloc, un purtător. Ea poartă însă trei elemente foarte iportante: conținut, context și cultură. Acum, poate nu veți fi surprinși să aflați că aceste elemente sunt cruciale în ceea ce privește concepția despre lume și viață. Ori, noi știm și începem să știm și mai bine, că satan încearcă să ne facă să preluăm concepția despre lume și viață a lumii al cărui domn este el încă. El caută să ne facă să ne aliniem valorile la valorile lumii acesteia. Sper că nu sunteți deranjați de faptul că mesajele mele nu sunt presărate, la fiecare două cuvinte, cu versete biblice și pentru că nu sunt considerați că este o pierdere de vreme. Aș dori să înțelegeți cu toții că noi avem datoria să căutăm să discernem vremurile în care trăim. Și ca să nu credeți că nu am suport biblic pentru ceea ce vă spun vă voi citi trei versete din Biblie. În momentul în care David își organiza curtea împărătească au fost unii care aveau menirea, responsabilitatea de a înțelege vremurile: 1 Cronici 12:32 “Din fiii lui Isahar, cari se pricepeau în înţelegerea vremurilor și știau ce trebuia să facă Israel, două sute de căpetenii, și toți fraţii lor erau puşi supt porunca lor.” Domnul Isus îi admonestează pe cei din timpurile sale: Luca 12:56 “Făţarnicilor, faţa pămîntului şi a cerului ştiţi s’o deosebiţi: vremea aceasta cum de n’o deosebiți?” Apostolul Pavel, vorbind despre modul în care trebuie să se poarte cei credincioși spune: Efeseni 5:16-17 “Răscumpăraţi vremea, căci zilele sînt rele.  17 De aceea nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului.” Cred că este datoria mea în primul rând și datoria noastră a tuturor să măsurăm toate lucrurile, tot ceea ce face parte din experiența noastră zilnică și să le raportăm la Sfintele Scripturi. Acesta este motivul pentru care consider că este important să analizăm și media, la ce ne uităm, ce ascultăm, muzica pe care o folosim, lucrurile de care ne înconjurăm și hainele cu care ne îmbrăcăm. Îmi dau seama că este foarte mult material, dar, cu atenție și concentrare, vom fi câștigați dacă îi dăm ascultare. Deci, continuăm: Conținutul muzicii: Când vorbim despre conținutul muzicii, ne referim la versuri, în primul rând. Din punctul acesta de vedere, un principiu general care se aplică muzicii și altor domenii din viață este cel din Filipeni 4:8 Filipeni 4:8 “Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însuflețească.” Ce înseamnă aceasta în raport cu muzica pe care o auzim? La ce trebuie să ascultăm? Când este vorba despre muzica seculară, trebuie să vedem ce promovează: senzualitate, ură, materialism, blasfemie. „Imagine there’s no Heaven It’s easy if you try No hell below us Above us only sky Imagine all the people Living for today Imagine there’s no countries It isn’t hard to do Nothing to kill or die for And no religion too Imagine all the people Living life in peace” Imagine – John Lennon Transmit acest cuvinte o convingere despre lume și viață? Nu vreau să mă înțelegeți greșit. Sunt convins că dacă cineva ascultă această melodie nu își va pierde credința. Problema este însă aceea că asemenea cuvinte pot să ne slăbească discernământul și să redirecționeze afecțiunea noastră dinspre Dumnezeu înspre lume. De asemenea, atenție la argumentul: ascult doar pentru valoarea lor artistică, melodică, nu sunt atent la cuvinte. Se prea poate să nu fi atent la cuvinte. Unii ajung chiar să nu fie atenți la cuvinte. Se disciplinează în felul acesta. Problema este că veni veni Duminica la biserică și vei face același lucru. Pentru că cele mai multe biserici nu au posibilitatea să țină pasul cu lumea divertismentului, calitatea muzicii, a interpretării nu este cea mai performantă. De aceea, din această pricină, atenția la ceea ce cântăm, la semnificația cuvintelor scade foarte mult. De fapt, de cele mai multe ori, oamenii vor alege cântârile în virtutea liniei melodice și mai puțin în virtutea mesajului transmis. Celălalt pericol este acela că muzica, alcătuită din melodie, versuri și ritm, ajunge să fie înregistrată în subconștient. Muzica este astăzi folosită tot mai mult în medicină și în terapie. Motivul pentru care este folosită este efectul pe care aceasta îl are asupra subconștientului și asupra comportamentului ulterior. În același mod, muzica pe care o ascultăm o să ne influențeze în cele din urmă. O să ajungem să fredonăm melodii care sunt atașate de cuvinte ce poartă un mesaj străim Sfintelor Scripturi. În cele din urmă o să ajungem să fim atrași de lucrurile și poftele lumii acesteia. 1 Ioan 2:16 “Căci tot ce este în lume: pofta firii pămînteşti, pofta ochilor și lăudăroșia vieții, nu este dela Tatăl, ci din lume.” Concluzia? Trebuie să fim atenți la ceea ce ascultăm. Iată câteva recomandări: -    Nu ascultați muzică la care nu puteți fi atenți. -    Ascultați mesajul muzicii pe care o ascultați. -    Nu ascultați muzica al cărei mesaj promovează senzualitatea, agresiunea, materialismul, violența, rebeliunea sau alte lucruri care reprezintă valorile lumii. Contextul muzicii: O mare parte din muzica pe care o ascultăm o ascultăm din pricina emoțiilor ce sunt produse în momentul amintirilor pe care le evocă. În prima fază a ascultării unei melodii ne atrage melodicitatea (ține de temperament, de atmosferă, de starea emoțională) și cuvintele (mesajul pe care îl poartă). În cea de a doua fază, atunci când ascultăm muzică în mod repetat și mai ales muzică ce nu este nouă, ascultăm prin prizma amintirilor. Bob Kauflin, relatează o întâmplare povestită de un cunoscut: Un tânăr făcuse parte dintr-un cult satanic care obișnuia să folosească o anumtă muzică în cadrul ritualurilor lor. În timp, tânărul s-a convertit  și s-a pocăit de faptele sale. Într-o dimineață însă, ajuns la biserică stătea în bancă și asculta la muzica cântată de organistul bisericii. La un moment dat sunetele au început să-l umple de teamă și a fugit afară din biserică. Organistul interpreta o bucată din Johann Sebastian Bach, bucată pe care cei din cultul satanic o folosiseră în ritualurile lor. Nu muzica era problema ci contextul în care a fost folosită și ascocierile ce se creaseră în inima lui. Contextul poate transmite mesaje confuze. Când suntem obișnuiți cu o anumită muzică o alta ni se pare nepotrivită. Pericolul apare aici manifestându-se în ambele direcții. Pe de o parte poate veni prin dorința ca muzica din biserică să samene tot mai mult cu muzica pe care o ascult în restul timpului. În momentul în care nu mai are același ritm, molodie și armonii mi se pare plictisitoare. Cea de a doua direcție este aceea în care doresc să conserv muzica din biserică pentru că nu vreau să-mi amintească de muzica pe care o ascult în restul timpului, fie că este vorba de muzica din filmele la care privesc fie o ascult. Ambele poziții prezintă un pericol potențial și de aceea trebuie să admitem că și contextul în care ascultăm sau folosim muzica este foarte important. Dacă prima tendință poate genera o tendință de a recrea tot mai mult atmosfera cluburilor, spectacolelor și manifestărilor din afara bisericii, a doua poate genera o viață duplicitară și fariseică. Trebuie, de aceea să fim atenți atât la ceea ce urmărim în afara bisericii cât și la ceea ce facem în interiorul bisericii. Tot Bob Kauflin vorbește despre un tânăr creștin ce s-a îndrăgostit de un anumit tip de muzică. La atenționările părinților el spunea că este vorba doar despre muzică și nimic mai mult. În cele din urmă s-au schimbat și hainele, freza, manierele și chiar stilul de viață. Poate considerați că este o exagerare…uitați-vă la cei mai mulți dintre cântăreții creștini și cei din lume. Din păcate diferența începe să fie tot mai mică. Cultura muzicală. Cultura descrie valorile care sunt legate de muzică. De foarte multă vreme, sunt multe cântecele care au glorificat paharul (România are o categorie de cântece numite „De pahar”) senzualitatea (Vin diseară la portiță să imi dai niscai guriță), rebeliunea (We don’t need no education, We dont need no thought control…), materialismul, narcisismul și alte lucruri care sunt străine valorilor și concepției despre lume și viață al cărui centru este Domnul Isus Hristos. Nu știu dacă ne dăm seama de lucrul acesta, dar aceasta este realitatea. Într-un asemenea context, trebuie să căutăm acele cântări care îl onorează pe Dumnezeu, care ne îndreaptă inimă spre ascultare, adorare și recunoștiință. 1. Ce trebuie să caracterizeze cântările unei biserici? •    Să exprime unitatea în închinare înaintea lui Dumnezeu. Romani 15:5-7 “Dumnezeul răbdării şi al mîngîierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţiminte, unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;  pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.  Aşa dar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v’a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.” •    Să reflecte în mod sincer emoţiile şi trăirile celor mântuiţi. Matei 15:8 “Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.” Apocalipsa 5:8-9 “Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alăută şi potire de aur, pline cu tămîie, cari sînt rugăciunile sfinţilor.  Şi cîntau o cîntare nouă, şi ziceau: ,,Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.” •    Să creeze oportunitatea onorării lui Dumnezeu prin cântare de laudă. 1 Regi 1:40 “Tot poporul s-a suit după el, şi poporul cînta din fluier şi se desfăta cu mare bucurie; se clătina pămîntul de strigătele lor.” Psalm 30:4 “Cântaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfînt!” •    Să reprezinte în mod corect teologia şi crezurile biblice. Psalm 47:6-7 “Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi, cântaţi Împărarului nostrum. Căci Dumnezeu este împărat peste tot pămîntul: cântaţi o cântare înţeleaptă!” Coloseni 3:16 “Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. ‘nvăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.” 2.    Cum trebuie folosite cântările în Biserică? -    Să aibe un mesaj biblic şi corect din punct de vedere doctrinar. -    Să aibă claritate atât a mesajului cât şi a muzicii. Oamenii trebuie ajutaţi să se închine şi să iubească adevărul nu să devină spectatori sau să iubească un anumit stil muzical. -    Să reflecte adevăruri despre Dumnezeu, rugăciune, trăiri, încurajări. -    Delimitarea cadrului potrivit al cântării: ( cântări pentru domeniul privat, colectiv, grup specific, nepotrivite) -    Melodii uşoare care se pot învăţa uşor. Melodii frumoase ne pot ajuta să reţinem cuvinte importante. Ce ar trebui să facem? -    Să verificăm dacă avem un filtru pentru ceea ce ascultăm. -    Să purificăm colecția noastră muzicală. -    Să fim mult mai atenți la ceea ce ascultăm la radio, ipod sau cd-uri. -    Să urmăm reacțiile pe care le avem la anumite cântece și să verificăm afirmațiile pe care le fac acestea. -    Să căutăm să cultivăm o muzică care îl onorează pe Dumnezeu și care ne întărește în credință. Sorin Covaci

Sa-l cunoastem pe Dumnezeu prin Cina Domnului

Ioan 17:2,6, 25-26 Atunci când Domnul Isus a pășit în lumea noastră a făcut-o pentru a-L revela și pentru a-L proslăvi pe Tatăl. Ne-a arătat sfințenia Tatălui, dreptatea Tatălui, dragostea, compasiunea și tot ceea ce trebuie ca oamenii să cunoască despre Tatăl. Aceasta a fost misiunea Sa și prin tot ceea ce a făcut și a vorbit a căutat să aducă slavă lui Dumnezeu. Chiar și în actul Cinei Domnului se regăsesc numeroase elemente care vorbesc despre Dumnezeu. Ce ne spune aceste elemente despre Dumnezeu?1. Este Dumnezeul care izbăvește. Atunci când Domnul Isus a instituit Cina Domnului, se afla, împreună cu ucenicii la masa pascală. Era o masă pregătită pentru a sărbători un eveniment din trecut dar care, în același timp, era un eveniment ce trebuia să le folosească în prezent. Prin intermediul acestui eveniment ei își aduceau aminte de faptul că Domnul îi scosese din robie. El îi eliberase de sub stăpânirea opresivă egipteană. Era un mesaj pe care ei nu trebuiau să-l uite. În condițiile în care, din nou, erau sub controlul romanilor, mesajul paștelor pentru ei era unul foarte important: „Așa cum Dumnezeu ne-a izbăvit în trecut o va face și acum.” Aceasta este o dimensiune valabilă și pentru noi în participarea la Cină. Ea ni-l prezintă pe Dumnezeu în calitatea Sa de izbăvitor. I-a izbăvit pe evrei în atâtea rânduri. Mai mult de atât, El ne izbăvește nu doar din situațiile dificile aici pe pământ, El ne izbăvește de cel rău. Ce asigurare minunată avem chiar și în această dimineață. Suntem amenințați de situații economice, suntem amenințați de boală, suntem amenințați de conflicte…Avem un izbăvitor. 2. Este Dumnezeul care îngrijește. Specific mesei pascale era pâinea fără aluat. Atât în perioada premergătoare cât și la masa pascală, pâinea trebuia să nu fie dospită. De ce le-a cerut Dumnezeu lucrul acesta? Deuteronom 16:3 „În timpul sărbătorii, să nu mănînci pîne dospită, ci şapte zile să mănânci azimi, pânea întristării, căci ai ieşit în grabă din ţara Egiptului: așa să faci, ca să-ți aduci aminte toată viața ta de ziua cînd ai ieşit din ţara Egiptului.” Pe de o parte era vorba despre întristarea pe care o avuseseră. Pe de altă parte era mesajul grabei…nu și-au luat provizii, nu au avut posibilitatea să-și facă provizii suficiente pentru călătoria lor. Aceasta pentru că Dumnezeu se va îngriji de ei. El le va da mana în pustie, le va da prepelițe, le va purta de grijă în toate nevoile lor. În momentul în care Domnul Isus spune, luați mâncați, acesta este trupul Meu avem parte de o asigurare că Dumnezeu se va îngriji de nevoile noastre cele mai stringente. El ne va da atât hrana pentru trup cât și hrana pentru suflet. Așadar, prin intermediul Cinei îl vedem pe Dumnezeu îngrijind. 3. Este Dumnezeul credincios promisiunilor Sale. În relatarea ieșirii Egipt, găsim mereu referințe că El va duce poporul în țara promisă părinților lor. Chiar și atunci când ei cârtesc, se arată necredincioși, Dumnezeu rămâne credincios promisiunilor Sale. Este o altă calitate pe care o descoperim la Dumnezeu și care este reflectată în acțiunilor Sale și care este releiefată în contextul Cinei. Faptul că evreii ieșiseră din Egipt, ajunseseră într-o țară binecuvântată nu se datora credincioșiei lor ci credincioșiei lui Dumnezeu. În acealași mod, Domnul Isus promite prin intermediul Cinei că noi vom ajunge în locul acela pe care El l-a pregătit pentru noi. El ne promite că vinul Cinei va fi băut din nou în Împărăția Cerurilor împreună cu cei răscumpărați, cu noi. Sorin Covaci