Rugaciune si Rânduiala

Sunday, 29 March 2009

2 Tesaloniceni 3 Astfel ar putea fi întitulat ultimul capitol al celei de a doua epistolă scrisă de apostolul Pavel credincioșilor din Tesalonic! În capitolul 1 al epistolei, apostolul Pavel vorbește despre încercări și despre răsplata ce îi așteaptă pe cei credincioși. În capitolul 2, apostolul vorbește despre vremurile de pe urmă, atacurile Satanei asupra credincioșilor și izbăvirea pe care o aduce Domnul Isus pentru cei credincioși. În ultimul capitol, în încheierea epistolei, apostolul Pavel vorbește despre importanța rugăciunii și despre rânduiala în care ar trebui să trăiască cei credincioși… 1. Rugăciunea pentru cei ce provăduiesc Evanghelia. Demn de remarcat este faptul că apostolul nu solicită aici rugăciune pentru programe ci pentru predicare. În lumea în care trăim predicarea este tot mai mult ignorată. Charles Colson, fostul consilier al președintelui Nixon, care s-a covertit apoi și a inițiat organizația Prison Fellowship, autor al multor cărți, scrie într-un articol din Christianity Today: „În mod clar, atunci când nu mai luăm în mod serios adevărurile istorice ale bisericii, subminăm mărturia noastră, adesea cu consecințe pe care nu le putem controla.” Tot el oferă exemplul unei situații din Sri Lanka unde ajunsese vestea că episcopul Charles Jenkins ar fi declarat că învierea este doar un mit. Budistii și Hindușii au folosit această veste pentru a reconverti creștini la credința de unde au plecat asigurându-i că tot ce propovăduiește creștinismul este o minciună. Atunci când creștinii neglijează predicarea cuvântului credința slăbește iar Biserica suferă. Propovăduirea, predarea Cuvântului, învățarea lui, este foarte importantă. Ea ne păzește de spiritul lumii, de spiritul minciunii și ne echipează în slujirea lui Dumnezeu și în producerea faptelor neprihănirii. Trebuie să ne rugăm pentru cei ce predică cuvântul: - Pentru protecția predicatorilor. 2 Timotei 4:17 “Însă Domnul a stat lîngă mine, şi m’a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine, și s’o audă toate Neamurile. Şi am fost izbăvit din gura leului.” Fie că este vorba despre împotrivitori care atacă cu violență (cazul predicatorului împușcat) fie că este vorba despre atacatori cu subtilități și minciuni, Pavel știe că, în cele din urmă, nu este vorba despre predicator în sine, ci despre atacul împotriva Evangheliei. Pavel i-a avut împotrivitori direcți pe Alexandru și Imeneu. Unul a fost gata să-l atace cu violență celălalt prin instigarea iudaizatorilor. Calvin dă și o explicație pentru aceasta: el traduce căci nu toți au credința ca fiind o constatare a lui Pavel ce ține de nașterea din nou: credința nu este în toți. Astfel, se poate spune că este vorba despre o luptă în credință și necredință. - Pentru oportunități de slujire. Coloseni 4:3-4 “Rugați-vă tot odată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvînt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanțuri: ca s’o fac cunoscut așa cum trebuie să vorbesc despre ea.” – Pentru cuvânt din partea lui Dumnezeu. Efeseni 6:18-19 “Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toți sfinții,  și pentru mine, ca, ori de cite ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvînt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei,” Oricum, încheierea acestei teme apare la Pavel într-o notă optimistă. Oamenii nu au toți credința, dar Dumnezeu este credincios. Sau, oamenii se dovedesc necredincioși dar nu Dumnezeu. El rămâne credincios, în El este nădejde și în cele din urmă, nu cei răi vor birui, ci Dumnezeu, care este sfânt va birui și conduce lucrurile spre biruință. 2. Rânduiala în biserică Cea de a doua temă majoră în acest pasaj este legată de neorânduiala în biserică și atitudinea bisericii în ceea ce privește aceasta. Modul în care Pavel tratează această problemă spinoasă reflectă sensibilitate: Nu-i tratați ca vrăjmași. Amintiți-vă cum am făcut noi. Sensibilitatea nu este însă pasivitate: Depărtați (stelo)- evitați asemenea oameni. Ce făceau acești oameni? Leneveau. Se foloseau de credință pentru avantaje personale. Produceau tulburare. Remedierea: Confruntare. Expunere. Izolare. Principiul este valabil pentru toți cei care nu își găsesc lucrarea în biserică dar care produc tulburare și neliniște. Sorin Covaci