Laudati pe Domnul

“Laudati pe Domnul, toate neamurile, laudati-L, toate popoarele! Caci mare este bunatatea Lui fata de noi, si credinciosia Lui tine in veci. Laudati pe domnul!” (Psalmul 117)

Citind acest psalm, am fost indemnat sa astern cateva ganduri din partea Domnului, cu privire la viata noastra de lauda la adresa Creatorului, si fiecare sa ne punem intrebarea…Eu am obiceiul de a-L lauda pe Domnul vietii mele?

As vrea sa ne reamintim ca Tatal nostru este un Dumnezeu care locuieste in mijlocul laudelor…”Tu locuiesti in mijlocul laudelor lui Israel…” (Psalm 22:3), iar noi ca si popor al Sau rascumparat prin jertfa Domnului Isus, suntem chemati sa avem o atitudine de lauda la adresa Creatorului tuturor lucrurilor vazute si nevazute.

Omul lui Dumnezeu, David, si toti cantaretii din casa Domnului strigau catre neamurile din jurul lor, si azi striga la tine si la mine sa laudam pe Domnul Adonai, El-Shadai, cu toata inima…”Laudati pe Domnul!”
Astazi traim vremuri deosebit de dificile, din toate punctele de vedere, si am putea spune ca suntem generatia care va trai cel mai neastepatat eveniment in istoria umanitatii, si anume, rapirea Bisericii.
Spun neasteptat pentru ca lumea nu se asteapta la acest eveniment pe care, insa, copiii lui Dumnezeu tanjesc si asteapta clipa de clipa sosirea Mirelui Ceresc.

Deci, fiindca traim astfel de vremuri la ce ar trebui sa ne raportam noi, ca si copii ai Domnului?
Sa ne uitam la problemele si lipsurile din viata aceasta sau sa ne ridicam privirile spre Cel ce poate sa ne aduca izbavirea, catre Domnul Isus?
De multe ori lipseste lauda la adresa Domnului in viata noastra pentru ca noi privim la muntii care apar in calea vietii noastre si nu privim la Dumnezeul care poate sfarama orice munte.

Va aduceti aminte de Israel care era in calatorie, dar in acelasi timp si in lupta de cucerire a pamantului pe care Dumnezeu li-l fagaduise?
Iosua era comandantul ostirii lui Israel si in calea lor urma sa cucereasca o puternica cetate numita Ierihon (Iosua 6:1).Domnul le fagaduieste ca cetatea este ca si cucerita, dar Israel trebuia doar sa asculte de planul Domnului si sa-l puna in aplicare.

Omeneste, acea cetate era de necucerit, dar la Domnul nici o cetate nu este prea tare care sa nu poate fi cucerita.
Asadar, in fata lor era muntele de neclintit care urma sa se prabuseasca ca si un palat de nisip, dar pentru ca Iosua a ascultat instructiunile lui Dumnezeu au trecut biruitori si au vazut prezenta lui Adonai in mijlocul lor.

Care a fost arma acestui popor calator si lipsit de arme de razboi?
Arma de cucerire, nu se gaseste la popoarele puternice, ci numai la poporul lui Dumnezeu si aceasta arma este lauda la adresa Creatorului.
Preotii care mergeau inaintea poporului sunau din trambita, ei fiind cei care chemau prezenta lui Dumnezeu prin sunetul trambitei.
Noi suntem o preotie sfanta (1 Petru 2:9) si fiecare din noi avem la indemana arma laudei care poate sfarama orice munte care s-ar putea ridica inaintea noastra.

Deci, in primul rand, laudand pe Domnul in moment de incercare, vom experimenta interventia divina si