La Eben-Ezer nu totul este bine …

Evreii n-au mai putut de bucurie când și-au dat seama că providența fixase frontul de război la Eben-Ezer! Era locul amintirilor cu aroma fructului copt al biruinței; era locul sărbătoririi credincioșiei lui Dumnezeu! Strigătele entuziaste ale evreilor lor s-au ridicat până la cer când a fost adus în tabără și chivotul Domnului, purtat de Hofni și Fineas, fii bătrânului preot Eli. Filistenilor li se tătase curajul, iar inima le curgea la vale în tristețea presimțitoare de moarte (1 Samuel 4:1-10). La Eben-Ezer n-a fost însă bine de data aceasta. Zeci de mii de evrei au murit pe câmpul de luptă. Au murit și cei doi preoți purtători de Dumnezeu, iar chivotul slavei a fost dus în captivitate. Numele Eben-Ezer nu garantează neapărat biruința. Nici chiar prezența chivotului nu garantează biruința! Asta pentru că biruințele sunt ale Domnului și El le dă celor ce Îl cinstesc, nu celor care, bălăcindu-se în păcat, trăiesc din amintiri sau se bazează superstițios pe ceremonii și simboluri sfinte. La Eben Ezer nu este întotdeauna bine! Iată o predică pe care n-am auzit-o încă nicăieri, deși este valabilă în foarte multe locuri.

Observatii despre 1 Ioan

1 Ioan este una din cele mai îndrqgite cărți ale Noului testament, supranumită uneori și „sfânta sfintelor“ a epistolelor. Spre deosebire de celelalte două epistole ale lui Ioan, 1 Ioan este mai mult o predică decât o scrisoare personală. Ea dezvoltă temele iubirii și adevărului amintite și în celelalte două.

Stilul lui Ioan este caracterizat și aici în structurarea adevărurilor expuse în septate, serii de câte șapte, așa cum face și în Evanghelia lui și în Apocalipsa. Găsim:

Șapte contraste: Lumină vs. Întunerec (1:5 – 2:11), Tatăl vs. Lume (2:12- – 2:17), Christos vs. Antichrist (2:18 – 2:28), Fapte bune vs. Fapte rele (2:29 – 3:24), Duhul Sfânt vs. Erezie (4:1 – 4:6), Iubire vs. Piozitate falsă (4:7 – 4:21), și Cei năwcuți din Dumnezeu vs. ceilalți (5:1 – 5:21).

Șapte teste: al mărturiei (1:5 – 2:11), al dorinței (2:12 – 2:17), al învățăturii (2:18 – 2:28), al comportamentului (2:29 – 3:24), al discernământului (4:1 – 4:6), al motivației (4:7 – 4:21) și al nașterii din Nou (5:1 – 2:21).

Alte structuri în septate sunt: cele șapte încercări ale nașterii din nou (2:29; 3:9; 4:7; 5:1 (2x), 4, 18); șapte motive pentru care a fost scrisă epistola (1:3, 4, 2:1, 13-17, 21-24, 26, 5:13); șapte teste pentru autentificarea credinței (1:6, 8, 10; 2:4, 6, 9, 4:20); și șapte teste pentru siceritate și realitate (1:6, 8, 10; 2:4, 6, 9; 4:20). (Veți observa însă că nu vom găsi decât șase mincinoși: 1 Ioan 1:6, 10; 2:4, 22; 4:20; 5:10.)

Cele trei epistole ale lui Ioan se concentrează asupra umblării în dragoste, în adevăr și în intimitatea cunoașterii personale a lui Dumnezeu. Ele sunt o reluare a cunoscutului verset din profetul Osea:

„Ascultaţi Cuvîntul Domnului, copiii lui Israel! Căci Domnul are o judecată cu locuitorii ţării, pentru că nu este adevăr, nu este îndurare, nu este cunoştinţă de Dumnezeu în ţară“ (Osea 4:1).

Ideea principală din toate cele trei epistole este că dragostea și adevărul trebuie puse în practică: trebuie să „umblăm în ele“. A umbla în adevăr înseamnă a asculta de adevăr. Este mult mai ușor să studiezi despre adevăr, decât să trăiești în adevăr. Adevărata cunoaștere despre care ne vorbește Ioan este acea care transformă viețuirea, aliniind-o cu adevărul și iubirea, subordonând-o lor ăn toate aspectele ei posibile.

Trei lumi posibile

Pastorul Iosif Morcan a predicat despre cele trei lumi posibile din 2 Petru

Dumnezeu are în vedere trei lumi: cea trecută, cea prezentă şi cea viitoare.

1. Lumea de odinioară.
A fost născută din ape şi a pierit prin ape. Era o lume în care ploaia era de neconceput. Acea lume a fost distrusă de Dumnezeu prin apă, potopită din cauza nelegiurilor, silniciei (definită ca atentat la viaţa, libertatea, demnitatea şi bunurile aproapelui), imoralităţii şi ocultismului.

Din acea lume au fost salvate 8 suflete prin lemn, în arca lui Noe. Lemn pe apă.

2. Lumea de acum.
Seamănă cumva cu lumea de odinioară, dinainte de potop. Fărădelega s-a înmulţit şi Dumnezeu a hotărît ca să scurteze timpul de examen pentru om. I s-a dat între 70 şi 80 de ani pentru a-şi da examenul ascultării. Lumea de acum este strîmbă şi imperfectă, geme din toate încheieturile şi va trebui să scăpăm şi din aceasta.

Dacă prima lume a fost potopită cu apă, aceasta va fi potopită de foc şi va fi un cer nou şi un pămînt nou. Calea de scăpare din această lume spre cea viitoare, ce bună, perfectă, pregătită de Dumnezeu este tot prin lemn. Lemnul crucii. Sînge pe lemn.

3. Lumea viitoare.
Este lumea pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru cei răscumpăraţi. În această lume se poate ajunge doar prin puterea sîngelui lui Isus Cristos.

Noi nu putem ajunge în acea lume prin puterile noastre. Dacă trebuie să fim găsiţi neprihăniţi, fără vină şi în pace, atunci trebuie să facem schimb cu Isus. El ne dă neprinănirea Lui, nevinovăţia Lui, pacea Lui, noi îi dăm vinovăţia, păcatele, neliniştile noastre, El a venit în locul nostru ca noi să putem trăi împreună cu El pentru veci în noua lume pe care ne-a pregătit-o, aşa cum ne-a promis (Ioan cap. 14. “Eu mă duc să vă pregătesc un loc”)

Lecţii de la roaba lui Naaman

(Petrică Vidu)

Textul din 2 Împăraţi 5

Cîteva lecţii de la roaba lui Naaman:

1. Există multe neamuri puternice şi unele cîştigă războaie împotriva altora. Dumnezeul poporului Israel rămîne un Dumnezeu mai puternic decît dumnezeii lui Naaman şi atunci cînd poporul Israel este biruit de sirieni.

2. Robia fizică nu presupune pierderea libertăţii spirituale. Înrobirea fetiţei nu i-a afectat acesteia credinţa în Dumnezeul părinţilor ei.

3. A fi rob şi înjosit nu aduce cu sine pierderea demnităţii, nobleţii sufleteşti, generozităţii. Roaba lui Naaman se gîndeşte la cel mai mare bine al stăpînului ei, înrobitorul. Şi toate acestea fără porunca Domnului Isus de a ne iubi vrăjmaşii.

4. Diferenţa de potenţial economic, social, politic, millitar între Naaman şi roaba sa a fost anulată de diferenţa de potenţial epistemic dintre roabă şi general. Roaba a cunoscut ceva şi pe cineva care a schimbat cursul vieţii lui Naaman cel puţin la fel de dramatic pe cît puterea militară i-a schimbat cursul vieţii acelei fetiţe din fiică liberă în roabă.

Dacă privim diferit, roaba este liberă şi Naaman este rob bolii. Robia exterioară şi libertatea la vedere sînt altfel atunci cînd ne uităm dinspre lăuntru spre afară. Roaba este cu totul puternică, iar Naaman slab şi demn de jale.

Diferenţa de potenţial epistemic este în cele mai multe cazuri cea care ne aduce adevărata libertate şi putere, mai ales cînd vorbim de puterea care vine de la Dumnezeu şi de cunoaşterea de Dumnezeu.

5. Soluţiile lui Dumnezeu pentru noi pot fi umilitoare, suprinzătoare, diferite decît ne-am fi aşteptat noi. Cufundarea în apele mîloase ale Iordanului a reprezentat o experienţă pedagogică, dar nu numai, i s-a vindecat trupul şi spiritul deopotrivă. A devenit un închinător al lui Iahve.

Testul său cel mare?Ascultarea…. Pocăinţa începe cu ascultarea, înfrîngerea voinţei şi orgoliului, apoi vine “schimbarea minţii”, metanoia.

Lui Naaman nu i s-a făcut doar carnea ca de copil, ci şi mintea i s-a mutat într-un alt loc.

6. Este interesant că, din moment ce profetul nu a acceptat darurile, Naaman a cerut permisiunea de a căra pămînt din Israel ca să se închine pe pămînt sfînt. Aici vine o problemă foarte interesantă a “locului potrivit pentru închinare”, a eutopiei. Naaman s-a simţit imediat distopic. Sufletul îi aparţine lui Iahve, dar el trebuie să se închine în templul lui Rimon. Trăieşte o schizoidie lăuntrică şi atunci îi cere profetului îngăduinţa de a se închina în locul nepotrivit Dumnezeului adevărat. Din punct de vedere tehnic este distopic, din punct de vedere lăuntric, sufletesc, este în faţa Dumnezeului potrivit. Mai interesant este că profetul acceptă acest soi de convertire: Du-te în pace! La fel ca propria-i roabă. Este nepotrivită în locul de roabă, pe dinăuntru este un adevărat pedagog, călăuză, ea, copila.

7. Aceste inversări de roluri sînt parte din istoria mîntuirii fiecăruia. Fiecăruia dintre noi Dumnezeu îi cere mutarea locului, schimbarea atitudinii, mutaţia sufletească.

O viață de pocăință

Simu

Text:  Cuvîntarea lui Petru: Fapte 3:12-26

Termenul pocăinţă a fost subiectul unui abuz lingvistic şi teologic. Pocăinţa a ajuns să fie o poreclă, sinonim cu erezia, semănîndu-se confuzie în mintea românilor. Pocăiţii nu sînt eretici, ci sînt cei care urmează porunca lui Dumnezeu. Termenul se găseşte şi în bibliile ortodoxe. Porunca este pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.  Din păcate, atunci cînd oamenii se referă la pocăiţi, bagă într-o oală mare culte evanghelice alături de martori ai lui Iehova, mormoni şi alte mişcări, culte eretice. Din acestă pricină oamenii, cînd aud de pocăinţă, îşi declanşează un mecanism de autoapărare. Se feresc de pocăinţă şi de pocăiţi.

Există trei împărăţii, a oamenilor, în care se desfăşoară toată drama pocăinţei, şi deasupra acestei împărăţii, împărăţia întunericului în conflict cu Împărăţia lui Dumnezeu.

I. Ce înseamnă pocăinţa? Între poreclă şi prefacere?

I.1. Pocăinţa înseamă transformare, prefacere, nu prefacere… imitaţie.

I.2. Pocăinţa te apropie de Împărăţie… pocăiţi-vă căci Împărăţia este aproape.

I.3. Pocăinţa nu înseamnă succes – vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor.

II. Piedici în calea pocăinţei

II.1. Poticnirea în mirare – se mirau… de cele ce spuneau apostolii.

II.2. Poticnirea în privirea ţintă la oameni – fiecare privit de aproape avem defecte. Ne pocăim atunci cînd ne uităm ţintă la Cristos, desăvîrşirea noastră.

II. 3. Proporţiile nebănuite ale păcatului. L-aţi răstignit pe cel sfîtn, cel neprihănit, Domnul vieţii.

III. Privilegiile pocăinţei

III.1. Ştergerea păcatelor.

III.2. Vremuri de înviorare.

III. 3 Apropierea de venirea Lui.

IV. Pericolele nepocăinţei

Nimicirea inevitabilă, instantanee şi irevocabilă.

Cîteva spuse memorabile ale pastorului Simu:

Pocăinţa este ori prefacere ori prefacere… ori transformare, ori poreclă fără acoperire.

Pocăinţa nu refelecă apartenenţa la un cult, ci cultura biblică.

După 50 de ani de republică, ne este greu să îneţelegem ce înseamnă monarhie,

Moharnia însaemnă autoritatea nenegociabilă a Regelui, sfinţenia Lui neîmpărţită şi draostea Regelui împărtăşită. Trebuie să înţelegem ce înseamă a trăi sub autoritatea unui monarh absolut, sfînt şi iubitor pînă la sacrificu, singurul rege care şi-a dăruit viaţa pentru a-şi mîntui supuşii.

Sînt 9 roade ale Duhului, dar diavolul a pregătit 18 roade ale firii ca să le înlocuiască pe cele ale Duhului.

Aşa cum îngerii n-au nevoie de Evanghelie, oamenii mîntuiţi n-au nevoie de limbi îngereşti.

Păcatul este cel mai isteţ detectiv, te ajunge oriunde şi te descoperă complet.

Setea celor ce mor

Mai devreme sau mai târziu, oamenii îți dau seama că locuim într-un cimitir. Mortalitatea umanității este într-adevăr de 100%! Sunt mai mulți oameni sub pământ decât deasupra lui. Cum reacționăm în fața acestei situații?

I. Setea după semnificație. Ps. 90 – Moise în cimitirul pustiei

Una dinreacții este teama de nesemnificație. Omul vrea să aibă sens, să dureze mai mul decât castelele de nisip. În cei 40 de ani de rătăciri prin pustie, aMoise a văzut murind în jurul lui o generație. Vă imaginați la câte înmormântări a participat Moise? După cei 40 de ani, între el și oamenii din jur era o diferenșă de vărstă foarte mare. Moise avea 120 de ani. Cei mai „bătrâni“ dintre ceilalți erau cei ce avuseseră sub douăzeci înaintea pustiei, iar acum aveau cam 60 de ani. Moise era deci de două ori mai bătrân ca mulțimea aceea de oameni.

II. Setea după eternitate.  Ecl. 3:11 – Solomon în cimitirul lumii

Omul care le-a avut pe toate a ajuns la concluzia că, sub soare, totul este o deșertăciune. Nu doar pustia, ci și luxul bogăției, afluența belșugului te pot duce la concluzia că totul este o iluzie și o goană după vânt.

III. Setea după viața veșnică.  Lc. 18:18 - Tânărul bogat în cimitirul religiei

Un frate mai mic al lui Solomon.

IV. Întâlnirea cu viața într-un cimitir. Ioan 11:1-45

Maria și Marta schimbă doliul în hainele bucuriei învierii.

Manifest împotriva perfecționismului

“Văd că tot ce este desăvârşit are margini”

(Psalmul 119:96)

Standardele înalte şi atenţia pentru detalii sunt lăudabile; ele arată că te mândreşti cu munca ta. Totuşi, anumiţi perfecţionişti au o abordare de tipul totul sau nimic, găsind defecte şi fiind obsedaţi de faptul că puteau face mai bine. Cazul nostru este următorul: după ce a rostit unul din cele mai memorabile discursuri din istorie, Abraham Lincoln îşi descrie discursul de la Gettysburg drept “un eşec categoric”. Perfecţioniştii văd oportunităţi să facă bine, dar şi drept oportunităţi de a eşua, deci chiar şi când îşi ating ţelul nu au sentimentul împlinirii. Nici unul din tre noi nu va atinge perfecţiunea în această parte a veşniciei. Suntem cu toţii imperfecţi; obişnuieşte-te cu ideea! “Cunoaştem doar în parte” (1 Corinteni 13:9). Aşadar:

1) Ingăduie-ţi să mai greşeşti pentru a reuşi.
Henry Ford a spus: “Eşecul este numai o oportunitate de a începe iarăşi cu mai multă pricepere”.

2) Deşi la început nu poţi excela, nu-ţi fie teamă să încerci.
Nu vei obţine rezultate perfecte, vei putea înţelege că uneori “mediu” înseamnă progres.

3) Înveseleşte-te. Iartă-te şi extinde-ţi atitudinea şi faţă de ceilalţi.
Emerson a spus: ”O consecvenţă prostească este sperietoarea minţilor mărunte”.

4) Nu te poticni în detalii.
Stabileşte-ţi o limită de timp; spune: “Voi acorda acestui lucru treizeci de minute”. Un bine-cunoscut consilier spune: “Trebuie să ai aşteptări rezonabile … fă tot ce poţi şi încurajează-i pe ceilalţi să facă la fel. Defectele şi imperfecţiunile îţi determină unicitatea. Eliberează-le. Îmbrăţişează-le … eşti uman … Dumnezeu te-a făcut aşa”. Adevărul este că Dumnezeu nu ne judecă greşelile la fel de aspru pre­cum o facem noi. El “îşi aduce aminte că suntem ţărână” (Psalmul 103:14).

 

Duhul Sfânt in Vechiul Testament

Duhul Sfânt a avut un rol primordial la creatie când se misca pe deasupra apelor (Genesa 1:2).

Duhul Sfânt a actionat în oameni de la Adam pâna la potop, când pentru îndaratnicia lor i-a lasat în voia mintii lor (Genesa 6:3).

El a inspirat pe Iosif sa dezlege visele lui Faraon (Genesa 41:38).

A inspirat pe Moise prin Duhul Sau si l-a folosit la pregatirea altora ca sa primeasca Duhul lui Dumnezeu (Numeri 11:24-29).

A înzestrat pe Betaleel cu daruri în inventii si tehnica (Exod 35:30-35).

A dat lui Iosua Duhul Sau (Numeri 27:18) ca sa fie un lider destoinic.

A asezat Duhul Sau peste judecatori ca: Otniel (Jud 3:10), Ghedeon (Jud 6:34), Iefta (Jud 11:29), Samson (Jud 13:14-25).

Duhul Sfânt a inspirat pe regi în anumite ocazii si la anumite actiuni: Saul (1 Samuel 10:9-10),
David (1 Samuel 16:13). A inspirat pe Solomon (1 Împarati 3:5-28).

A înstiintat pe unii oameni sfinti despre raspunsul Domnului la rugaciunile si asteptarile lor, cum a fost cazul lui Simion, Ana (Luca 2:26-38). A produs în unele cazuri, ca la David, mântuirea (Psalmul 51:12).

Duhul Sfânt a fost prezent în îngerul calauzitor din pustie 40 de ani, a povatuit pe Moise cum sa-i conduca, cum sa-i izbaveasca.

Profetii luau atitudini categorice prin Duhul Sfânt (Mica 3:8).

Ei au vorbit despre Isus având Duhul Sfânt în ei, Duhul lui Isus (1 Petru 1:11).

Duhul Sfânt se dadea doar celor ce slujeau cauza Domnului si uneori se retragea de la om cum a fost în
cazul lui Saul (1 Samuel 16:14).

Duhul Sfânt era în mijlocul poporului Israel dar nu era în ei. De aceea coeziunea adunarii nu era atât de perfecta ca aceea din biserica.

Duhul Sfânt a insuflat si condus lucrarea de redactare a scripturilor, profetii, poetii, muzicienii, preotii, levitii, regii au vorbit sub inspiratia Lui (1 Samuel 3:19, 2 Samuel 12:1, 1 Împarati 17:1-2,
Ezechel 3:24).

Scriitorii Bibliei au fost instrumente în mâna Duhului Sfânt care a tinut cont de libertatea, stilul personal si
pregatirea scriitorului.

Avantajele celui ce construieste impreuna cu Dumnezeu

1 Corinteni 3:9 – Caci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, cladirea lui Dumnezeu.

Introducere: Lucrarea in echipa are mari avantaje, mai ales cand ai privilegiul de a lucra cu un … maestru!

I. Stam aproape de El

II. Putem invata de la El

III. El poate repara ce stricam noi
Calitatea materialelor de constructie
1 Corinteni 3:9 -  Caci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, cladirea lui Dumnezeu.

1 Cor. 3:10-15

Introducere: In ultima instanta, calitatea conteaza mult mai mult decat aspectul unei constructii. Cine ar trece pe un pod facut din … hartie sau carton? Multe persoane, famili si Biserici seamana intre ele ca aspect, dar sunt fundamental diferite in natura lor. Apostolul Pavel face analiza acestei realitati.

I. Porti cladi rau pe o temelie buna!

II. Poti pacali lumea, dar nu-l poti pacali pe Dumnezeu

Carti de studiu, predici, ilustratii

La sugestia multora, mai ales a celor care n-au avut ocazia sa le cumpere din librarii,
afisez aici link-uri catre cateva cartii de studiu biblic:

1. “Chemarea inteleciunii, studii in cartea Proverbelor” – pdf

2. “Chemarea harului, studii in cartea lui Iov” – pdf

3, “Chemarea Bisericii, studii in Efeseni” – pdf

4. “Chemarea datoriei, studii in cartea Estera” – pdf

5. “Identitate crestina in istorie” – html

6. “Chemarea vesniciei”, studii in Eclesiastul – pdf

7. “Grija de frati” – html

8. “Introducere in teologie” – html

9. “Raspunsul meu” – Billy Graham – html

10. “Dinamica Bisericii locale” – html

11. “Incredinteaza Domnului nervii tai obositi” – html

12. “Agonia batranei noastre planete” (rezumat), Hall Lindsey – html

13. “Divort si recasatorire” – pdf

14. “Maxicugetari” – html

15. “Amintiri cu sfinti”, vol. I – html

16. Amintiri cu sfinți, vol. II – pdf

17. “Amintiri cu sfinti”, vol. III – pdf