Setea celor ce mor

Mai devreme sau mai târziu, oamenii îți dau seama că locuim într-un cimitir. Mortalitatea umanității este într-adevăr de 100%! Sunt mai mulți oameni sub pământ decât deasupra lui. Cum reacționăm în fața acestei situații?

I. Setea după semnificație. Ps. 90 – Moise în cimitirul pustiei

Una dinreacții este teama de nesemnificație. Omul vrea să aibă sens, să dureze mai mul decât castelele de nisip. În cei 40 de ani de rătăciri prin pustie, aMoise a văzut murind în jurul lui o generație. Vă imaginați la câte înmormântări a participat Moise? După cei 40 de ani, între el și oamenii din jur era o diferenșă de vărstă foarte mare. Moise avea 120 de ani. Cei mai „bătrâni“ dintre ceilalți erau cei ce avuseseră sub douăzeci înaintea pustiei, iar acum aveau cam 60 de ani. Moise era deci de două ori mai bătrân ca mulțimea aceea de oameni.

II. Setea după eternitate.  Ecl. 3:11 – Solomon în cimitirul lumii

Omul care le-a avut pe toate a ajuns la concluzia că, sub soare, totul este o deșertăciune. Nu doar pustia, ci și luxul bogăției, afluența belșugului te pot duce la concluzia că totul este o iluzie și o goană după vânt.

III. Setea după viața veșnică.  Lc. 18:18 - Tânărul bogat în cimitirul religiei

Un frate mai mic al lui Solomon.

IV. Întâlnirea cu viața într-un cimitir. Ioan 11:1-45

Maria și Marta schimbă doliul în hainele bucuriei învierii.