În focul argintarului

“El va şedea, va topi şi va curaţi argintul” - (Maleahi 3:3)

            Te afli cumva în focul argintarului? Dacă este aşa nu te revolta şi nu încerca să scapi, ci stai liniştit şi lasă-l pe topitor să-şi facă treaba. Biblia spune: “El va şedea, va topi şi va curaţi argin tul; va curaţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite”. O femeie care a citit acest verset la un studiu biblic a dorit să afle care este legătura cu umblarea ei cu Domnul, aşa că şi-a făcut o programare la un argintar. Fără a menţiona altceva decât un interes general pentru proces, ea a stat şi l-a observat pe argintar lucrând. A văzut cum ţine argintul în foc, explicându-i-se că pentru a arde toate impurităţile tre buie să fie ţinut în mijloc unde este cel mai fierbinte. Ea l-a întrebat dacă stă în faţa focului tot timpul. “Da”, i-a răspuns el, “şi nu trebuie doar să-l ţin, dar trebuie să-l şi urmăresc. Dacă-l las în foc prea mult, se va distruge”. După ce s-a gândit la acest lucru o vreme, femeia a întrebat: “De unde ştii când s-a terminat procesul?” Zâmbind, el a răspuns: “E simplu, îmi văd faţa reflectându-se în el”.

            Dacă esti în focul argintarului, ţine minte:

            a) El ştie ce face, aşa că ai încredere în El;

            b) El nu va lăsa să fi distrus de împrejurări şi nu-şi va lua ochii de la tine;

            c) Când procesul s-a termi nat, vei semăna mai mult cu Domnul Isus şi mai puţin cu vechiul tău eu. Nu este ceea ce-ţi doreşti? Nu este lucrul pentru care te-ai rugat?

Porunca de a nu avea părtășie cu unii frați

Posted on 3 mai, 2011 by ambasadorul

Până și titlul acestor rânduri va crea un sentiment de disconfort pentru cei care au impresia că viața de credință este un picnic continuu în care toți trebuie să se simtă bine și acceptați.

Porunca cea nouă a Domnului nostru este să ne iubim unii pe alții. Nu negociem cu ea. Prin aceasta vor cunoaște cei din lume că suntem copii de Dumnezeu veritabili.

Dar, ce înseamnă să ne iubim unii pe alții? Înseamnă doar tolerare aproapelui? Îngăduință? Nepăsare? Acțiune? Implicare? Disciplinare?

Iată o dilemă la care caut un răspuns biblic.

Cum împăcăm versetele care ne cer să iubim cu următoarele versete?

În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte în neorînduială, şi nu după învăţăturile, pe cari le-aţi primit dela noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n’am trăit în neorînduială, între voi. ( 2 Tes. 3:6-7 )

Şi dacă n’ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi -l, şi să n’aveţi nici un fel de legături cu el, ca să -i fie ruşine.  Să nu -l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să -l mustraţi ca pe un frate. ( 2 Tes. 3:14-15 )

Ci v’am scris să n’aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcarcă îşi zice ,,frate”, totuş este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau răpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mîncaţi. ( 1 Cor. 5:11 )

Acestea sunt doar trei din cele mai importante pasaje biblice care ne îndeamnă să nu avem părtășie cu un anumit gen de persoane. Dar mai sunt și alte pasaje, precum: 1 Cor.5:9, 13; Rom.16:17; 1 Timotei 6:5; 2 Timotei 3:5; 1 Timotei 6:5; Evrei 12:15-16; 2 Ioan 10.

Precizez încă o dată că nu promovez răzbunarea, ura, disprețul, aroganța și răutatea între frați. Doamne, ferește-ne!  Toate acestea nu au nimic de-a face cu viața de pocăit. Ele sunt fapte ale firii pământești și trebuie osândite, omorâte, crucificate, lepădate.

Dar, la fel de important este să avem puterea de a trăi și imperativul biblic de a nu avea părtășie, legătură, relație cu cei care trăiesc în neorânduială cu principiile Sfintei Scripturi. A continua să stai în părtășie cu astfel de oameni este împotriva Bibliei.

În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate, care trăieşte în neorînduială, şi nu după învăţăturile, pe cari le-aţi primit dela noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n’am trăit în neorînduială, între voi. ( 2 Tes. 3:6-7 )

Câteva observații:

1. Cerința de a nu avea părtășie cu cei care trăiesc “în neorânduială” și nu după învățăturile Bibliei, este ștampilată de Domnul Isus Cristos. Autoritatea este clară și divină. Nu are de-a face cu capriciile sau simpatiile mele. “În Numele Domnului Isus, vă poruncim…” Iată că autoritatea acestei cerințe este dată de Însuși Mântuitorul.
2. Cuvintele folosite în versetele biblice pentru a descrie atitudinea față de astfel de persoane: “depărtați-vă”, “înseamnți-vi-l”, nici să nu mâncați”, “nu aveți nici un fel de legături” descriu o atitudine, o strategie. Este chemarea de a nu avea o socializare strânsă cu aceste persoane.
3. Asta nu înseamnă că aceste persoane trebuie neapărat și excluse din părtășia bisericii. În unele situații, este suficient doar o cenzură socială sau o izolare socială. Dacă privim la clauza din 2 Tesaloniceni 3:14-15 care spune “să nu-l socotiți ca pe un vrăjmaș, ci să-l mustrați ca pe un frate” înțelegem că uneori excluderea eclesială nu-i necesară.
4. Depărtarea de aceste persoane nu trebuie confundată cu bădărănia și motocănia spirituală. Adevăratul pocăit este civilizat și manierat. Față de aceste persoane putem păstra o atitudine civilizată fără să ne implicăm într-o relație strânsă cu ele. Ele nu vor deveni prietenii noștri apropiați.

Care credeți că este motivul pentru care ni se cere

“să nu avem nici un fel de legături cu ei?” 

*********

Dragă Adrian

Nu există nici un bine care să rămână nepedepsit! Nu degeaba se spune că pe cel ce nu-l lași să moară, nu te va lăsa să trăiești!

Acestea nu sunt versete biblice, dar sunt rezultatul multor situații în care, din bunătate, s-a ocolit disciplinarea. Chiar și eu plătesc prețul unor faceri de bine ... Domnul ne va răsplăti însă și pentru asta.

Cred că părunca apostolică și practica eclesiastică trebuie aplicată din următoarele motive:
1. Arată celui greșit și celorlalți gravitatea cochetării cu păcatul. Deci contribuie la sfințirea Bisericii.

2. Accentuează deznodământul: pocăința sau plecarea. Este un fel de ciur prin care cei care n-au ce căuta printre noi ies afară (1 Ioan 2:19).

3. Este un gest de iubire. Deși pare paradoxal, disciplinarea este o exprimare a dragostei. Lucrăm ca și chirurgii care ... salvează vieți omenești. Sunt tineri care au revenit la o Biserica „severă“, cu cuvintele: „Sunteți singurii care ați dovedit că vă pasă de mine și că vă așteptați să pot face ceva mai bun.“

4. Cine este pedepsit acum și aici, nu va mai fi pedepsit „odată cu lumea“ (1 Cor. 11:32).

Sunt sigur că alți cititori vor adăga și alte motive. Teoria este ușoară, dar practica este foarte dificilă ...

De ce este importantă membralitatea?

Posted on 3 mai, 2011 by ambasadorul

Jonathan Leeman ne oferă douăsprezece motive pentru care contează membralitatea într-o biserică locală. Acestea sunt oferite în jurnalul electronic al lui 9 Marks.

Membralitatea este importantă pentru că:

1. Este biblică.
2. Biserica înseamnă membrii.
3. Este o pre-condiție pentru Cina Domnului.
4. Este reprezentarea oficială a Domnului Isus.
5. Ne declarăm legământul cel mai înalt.
6. Este felul în care experimentăm simboluri biblice.
7. Îi slujim în felul acesta pe alți creștini.
8. În felul acesta ne urmăm conducătorii.
9. Îi ajutăm pe lideri să conducă.
10. În felul acesta este posibilă disciplinarea spirituală.
11. Oferă structură vieții de creștin.
12. Se poate forma o mărturie.

Articolul în întregime poate fi găsit aici.

Reabilitarea lui Petru

(Nelu Urs)

Ioan 21:1-25

Introd. – Nu iertarea este tema pasajului, ci reabilitarea lui Petru. Petru este un caz complex care ne arată că Dumnezeu își arată slava prin oameni cu defecte.

I. Dumnezeu își arată slava prin oameni slabi.
- un apostol care se teme de o slujnică, un curajos care se leapădă, etc.

II. Dumnezeu Îșia rată puterea prin oameni deosebiți
- un vameș și un zelot în același lot

III. Dumnezeu Îți arată puterea prin oameni care răspund chemării: Tu vino după Mine!

IV. Dumnezeu Își arată puterea prin cei ce-L iubesc și sunt gata de slujire
- paște mielușeii Mei.

Biserica celor înviați

(Daniel Șarlea)

Ioan 20:19-22

Intro. – De unde să știi dacă te afli într-o adunare a adevăraților ucenici ai Domnului?

I. Dacă Christos e în mijlocul lor v.19

II. Dacă găsești acolo pace v.19b

III. Dacă găsești acolo binecuvăntare v.

IV. Dacă găsești acolo o suflare proaspătă a Duhului Sfânt v. 22