CUM VOI FI GĂSIT?

(Ticu Moisa)

 (2 Petru 3.10-14)

Introducere: Chiar dacă nu am cunoscut toate experienţele fiului celui mic din pilda Mântuitorului (care a pretins totul, a strâns totul, a experimentat totul, a cheltuit totul, a recunoscut totul, a părăsit totul şi, în final, a câştigat totul), un lucru este absolut sigur: şi el, şi eu am fost pierduţi (pierduţi într-o lume răzvrătită, pierduţi într-o viaţă stricată, pierduţi pe o cale păcătoasă). Dar, de asemenea, şi el, şi eu am fost găsiţi!

În nemărginitul Său har, Domnul Isus m-a găsit în lumea răzvrătită şi m-a cucerit; m-a găsit într-o viaţă stricată şi mi-a reparat-o deplin şi definitiv; m-a găsit pe o cale păcătoasă şi mi-a îndreptat paşii pe calea mântuirii (Ps. 40.1-2)

El va reveni, numai că de data aceasta, nu în vederea păcatului, ci pentru a aduce mântuirea trupului celor care Îl aşteaptă (Evr. 9.28). Cum mă va găsi?

1. Eu vreau să fiu găsit în El (Fil. 3.9) = un loc al siguranţei

Aşa după cum în lumea viitoare nu există decât două locuri: Raiul şi Iadul, şi aici pe pământ există tot numai două locuri: în Cristos (Fil. 3.9) şi în Cel Rău (1 Ioan 5.19). În Cristos, nu există nici o osândire (Rom. 8.1), în Cel Rău nu există nici o ocrotire (Mt. 25.41); în Cristos nu există slăbiciune (Fil. 4.13), în Cel Rău există doar întinăciune (Ioan 8.44); în Cristos nu există nici o umbră de mutare (Evr. 13.8), în Cel Rău nu există nici o nădejde de schimbare (Iacov 2.19); în Cristos nu există nici un cusur şi nici o prihană (1 Petru 1.19), din Cel Rău nimic sfânt nu emană (Ioan 8.44); în Cristos, toată lumea are pace (Ioan 16.33), în Cel Rău toată lumea zace (1 Ioan 5.19). Tu unde vei fi găsit?…

2. Eu vreau să fiu găsit veghind (Luca12.38) = un loc al slujirii

Voi veghea asupra casei mele (Lc. 12.39); voi veghea asupra căilor mele (Ps. 39.1); voi veghea asupra cererilor mele (Ef. 6.18; 1 Petru 4.7); voi veghea asupra confruntărilor mele (1 Petru 5.8). Tu vei fi găsit veghind sau dormind?

3. Eu vreau să fiu găsit bun (Iacov 1.12) = un loc al sfinţirii

Doresc fierbinte să fiu găsit ca

Three Miracle Births

John 3:1-7

1. THE DEFICIENCY OF THE NATURAL BIRTH

1. John 3:6

1. Nicodemus was born into the natural world; therefore he was bound to sinful world because he was born with a sinful nature.

1. Psalm 51:5
2. Ephesians 2:3
3. Galatians 5:19-21

Nicodemus was also blind to the spiritual world.

1. John 3:3
2. John 3:10
3. Ephesians 4:18
4. 2 Corinthians 4:3-4

2. THE EFFICIENCY OF THE VIRGIN BIRTH

1. John 3:14-17

1. The efficiency of the virgin birth makes up for the deficiency of the natural birth.

1. John 3:1-2

Alternativele Craciunului

MOS CRACIUN  sau ISUS CHRISTOS?

Introducere:  Doua femei din America  faceau  cumparaturi pentru sarbatorile de iarna. Vazand intr-o librarie pe proprietarul ce amenaja cu mare pasiune o iesle cu paie ce reamintea trecatorilor pe adevaratul sarbatorit, o femeie a exclamat:,, … il vezi pe fanaticul acesta, incearca sa-l puna pe ISUS in sarbatoarea noastra…nici acum nu putem scapa de ISUS…,’’ Din cele prezentate se observa cum unii oameni nu au inteles cine este adevaratul sarbatorit. Si in acest an oamenii au doua alternative…

1.Mosul este un personaj legendar ,Isus Christos

este un personaj real. (Matei 2:11;Luca 2:17,28)

2.Mosul este creat , Isus Hristos este creator.

(Ioan 1:3)

- Mosul creaza  jucarii , Isus Christos creaza vieti noi

-Mosul este produsul  oamenilor , Isus Christos  este produsul cerului

3.Mosul colaboreaza cu spiridusi,  craciunite, Isus Christos colaboreaza cu ucenici. ( Matei 5:27; 10:1)

4.Mosul te viziteaza o data pe an,Isus Christos te

viziteaza permanent. ( Apocalipsa 3:20; Ioan 14:23)

5.Mosul aduce bucurii temporare , Isus Christos aduce bucurii vesnice. ( Marcu 10:30;Luca 25:34)

6.Mosul are un sac limitat, Isus Christos are un cer nelimitat. ( 1Cor 2:9)

7.Mosul are o casa in Laponia , Christos  are o

imparatie. ( Ioan 18:36;14:2,3)

Incheiere e cine vei sarbatori in acest an?

Cipry Pasare

mai multe schite  pe HOMILETICIANU ‘  http://schitedepredica.blogspot.com/

CE NE-A ADUS ÎNTRUPAREA CUVANTULUI !

IOAN 1.14

1. Aduce iluminare divina
Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. ( Ioan 1:9)

2. Aduce  infiere divina
Le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu (v:12)

3. Aduce prezenta divină
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi (v:14)

4. Aduce harul divin
Am primit din plinătatea Lui şi har după har (v:16)

5. Aduce  Adevarul  divin
Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Christos ( v:17)

6. Aduce iertare divină
Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! (v:29)

Sa celebram cu Isaia !

(wes)

Isaia 9.1-7

Proorocul Isaia ne prezinta adevaratele motive ale celebrarii Intruparii Domnului Isus . Intr-o mai mica sau mai mare masura le regasim si azi dupa  2700 de ani . Doar ele umplu golul din sufletul omului !

1.   Celebram schimbarea reala v 1 –   de la ocara la slava

Doar cei adusi din ocara pacatului la Slava Domnului celebreaza cu adevarat Intruparea Salvatorului !

2.   Celebram Lumina  v. 2.   -  in tara umbrei mortii apare Lumina divina .

Multimea luminilor din aceste zile nu va afecta  niciodata pe un om, ca efectul Luminii ceresti in mintea si sufletul lui !  Ioan 8.12

3.   Celebram bucuria seceratorului , a eliberarii de asuprire ,a biruintei in lupta v. 3-5

Ps 126.

4.   Celebram Darul lui Dumnezeu  v.6    2Cor. 9.15

5.  Celebram Domnia Domnului Isus !   v 7  Apoc. 11. 15-17,  22.3

Trei categorii de inchinatori

Matei 2, 1-12

Posted by florin

*  Nasterea Domnului scoate la lumina trei categorii de oameni. Interesant este ca in prezenta lui Isus toti oamenii devin inchinatori intr-un fel sau altul, dar ce fel de inchinatori sunt ei?

Inchinatori de profesie (preotii)

. Credinciosi cu numele – v.4 “preotii cei mai de seama”, “carturarii norodului”

. Bine instruiti – v. 5-6 Cunosteau exact Scripturile.

. Fara legaturi spirituale – indiferenti si reci. Nu s-au gandit: “Sa mergem sa vedem si noi pe prunc!”

Inchinatorii mincinosi (Irod)

. Oameni ai puterii – v. 3 Preocupati de pozitia lor

. Cu planuri ascunse – v.4 Activi, vicleni, cu ganduri rele.

. Oameni dejucati de Dumnezeu – v. 12 Dumezeu totdeauna dejoaca planurile facute in intuneric de inchinatorii mincinosi, protejandu-si lucrarea.

Inchinatori adevarati (magii)

. Din toate neamurile – v.1 Magii veneau din Rasarit. Erau din toate categoriile sociale: pastorii din Betleem.

. Calauziti de Dumnezeu – v.9 Erau calauziti de o stea, apoi Dumnezeu le-a vorbit in vis. Ei nu mergeau de capul lor. Ei erau calauziti de Dumnezeu.

. Oameni care au ceva de dat lui Dumnezeu. – v.11 Au dat lucruri scumpe: aur, argint, tamaie. Au dat cu risc, aveau un drum de facut la intoarcere, drumul poate fi neprevazut. Ei totusi s-au inchinat Domnului cum se cuvine.

* Toti suntem purtati de firea pamanteasca, cand intr-o categorie, cand in alta. Sa faca Dummnezeu sa intram in ultima categorie si sa nu mai iesim de acolo! Amin!

Cine face ravagii în biserici?

Ei sunt niște cârtitori, nemulțumiți cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufașe și slăvesc pe oameni pentru câștig…Ei sunt aceia care dau naștere la dezbinări, oameni supuși poftelor firii, care n-au Duhul.( Iuda 16,19 )

Fratele Petru Popovici în cartea “Oameni cu totul deosebiți“, ilustrează în culori țipătoare un tablou al apostaților. Conform versetelor din Iuda, apostații sunt cei care s-au lepădat de credință. Ei se deosebesc de ceilalți păcătoși prin faptul că au fost odată scăpați de murdăriile lumii, dar s-au lăsat din nou biruiți de vechile păcate și pofte.

Iată cum sunt apostații:

1. Cârtitori. Au în ei un duh de opoziție. Tot ce fac alții este rău. Este duhul lui Absalom în ei. Se spune că odată lumina și întunericul s-au vorbit să colinde lumea și să împărtășească apoi cele văzute. După un timp, s-au întâlnit și lumina a spus ce frumuseți și minunății a văzut peste tot, dar întunericul a spus că el nu a văzut așa ceva, ci numai lucruri urâte, negre și întunecate.

2. Nemulțumiți cu soarta lor. Nemulțumiți de biserica lor. De păstorul lor. De casa lor. De banii lor. Sunt orgolioși. Aceștia au pierdut mulțumirea pe care o avea apostolul Pavel chiar și în temniță.

3. Ei au vorbe trufașe. Vorbele lor sunt umflate. Vorbesc de sus și nu au nevoie de nimeni să-i învețe. Vorba lui Spurgeon: “ei sunt ceva nemaivăzut, nemaiauzit, nemaipomenit”.

4. Ei slăvesc pe oameni pentru câștig. Ei sunt după slava omului. Fac totul pentru a primi o favoare, un câștig. Sunt dornici de ciolane, căci sunt lihniți de foame.

5. Dau naștere la dezbinări. Au dor de întâitate, ca și Core. Ei găsesc aderenți și rup biserica, ca să fie în frunte. Dezbinarea se poate produce și de cătree conducerea bisericii. Atunci când păstorul este liberal și se înconjoară cu persoane sub nivel spiritual, pot apărea certuri.

6. Nu au Duhul. Acest mic amănunt explică totul. Nu există creștinism fără Duh Sfânt.

Ferește-ne, Doamne, de așa stări!

GÂNDIND LA OAMENII FĂRĂ PRIHANĂ

 (Iov 1.1, 8; 2.3)

Introducere: Citirea acestor texte biblice despre neprihănitul Iov ne provoacă să cugetăm la câteva binecuvântări ale unui om neprihănit, ca unii care ,,suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă“ şi ,,avem pace cu Dumnezeu“ (Rom. 5.1).

1. Condiţia oamenilor fără prihană (Ps. 119.1; 128.1) = o condiţie privilegiată

- se bucură de atenţia Domnului (Ps. 34.15) = ochii Lui îi cercetează

- se bucură de aprobarea Domnului (Ps. 34.15, 17) = le ascultă rugăciunile

- se bucură de apărarea Domnului (Ps. 34.19) = îi salvează din necazuri

- se bucură de anturajul Domnului (Ps. 140.13; Dt.33.12) = le asigură un loc lângă El

2. Calea oamenilor fără prihană (Ps. 119.1; 128.1) = o cale minunată

Ca urmaşi ai Înţelepciunii, ei umblă pe calea nevinovăţiei şi pe cărările dreptăţii (Pv. 8.20-21). Calea lor este tot mai luminoasă (Pv. 4.18) şi duce la viaţă  şi fericire veşnică(Mt. 7.13-14).

3. Cântarea oamenilor fără prihană (Ps. 33.1) = o cântare înflăcărată

Cântarea se asortează bine cu condiţia celui neprihănit: viaţa lui este transformată, buzele sale sunt sfinţite, inima sa este curăţită, mintea sa este luminată, voinţa sa este eliberată.

Într-un cuvânt, Domnul i-a făcut bine (Ps. 13.6). De aceea el cântă:

a. o cântare de laudă (Ps. 33.1);

b. o cântare nouă (Ps. 40.3; 33.3);

c. o cântare înţeleaptă (Ps. 47.7);

d. o cântare acompaniată (Ps. 81.2).

4. Casa oamenilor fără prihană (Ps. 112.2; 37.37) = o casă binecuvântată

Posteritatea celor neprihăniţi este o familie puternică, un neam aflat sub binecuvântarea Domnului (Exod 34.7). Binecuvântarea părinţilor se revarsă şi asupra copiilor lor atunci când aceştia îi cinstesc şi le urmează poveţele (Ef. 6.1-3; Gen. 18.19; Pv. 6.20-23). Dumnezeul lui Avraam a devenit Dumnezeul lui Isaac şi apoi Dumnezeul lui Iacov (Exod 3.6, 15).

5. Cetatea oamenilor fără prihană (Pv. 11.11) = o cetate protejată

Prezenţa celor neprihăniţi poate asigura protecţia cetăţii lor (Gen. 18.23-26 şcl.) Iată o garanţie solidă (Pv. 11.6) şi un exemplu grăitor (Ecl. 9.13-15). Între fericirea celor neprihăniţi şi fericirea cetăţii lor există o strânsă legătură (Ier. 29.7).

6. Compania oamenilor fără prihană (Ps. 111.1) = o companie selectată

Oameni de teapa lui, sfinţii care duc o viaţă evlavioasă în frică de Domnul şi abătându-se de la rău, constituie anturajul celui neprihănit (Ps. 16.3).

Cu certitudine, omul fără prihană nu participă la sfatul răilor, nu păşeşte pe calea păcătoşilor, nu poposeşte pe scaunul batjocoritorilor (Ps. 1.1).

Cel neprihănit agreează mustrările înţelepte ale dragostei, nu se aliază cu hoţii, nu se asociază cu preacurvarii, ci, punându-şi frâu limbii, nu urzeşte vicleşuguri şi nu urăşte pe fiul mamei sale (Ps. 50.16-20), pe fratele său născut în chinuri la Calvar.

7. Concluzia oamenilor fără prihană (Ps. 49.14; 52.5-6) = o concluzie echilibrată

Constatând sfârşitul năprasnic al păcătoşilor îngâmfaţi şi împietriţi, oamenii fără prihană vor trage o concluzie echilibrată despre răzvrătirea şi răsplătirea celor răi, precum şi despre sfinţenia şi suveranitatea lui Dumnezeu. Iar această constatare întemeiată le va produce o bucurie justificată (Ps. 107.42; cf. Apoc. 12.12; 18.20 etc.)

Încheiere:

Iată, cugetând la oamenii fără prihană, comunicând cu ei, colaborând cu ei, călătorind cu ei, ne vom trezi convieţuind cu ei în cerurile noi şi pe pământul cel nou ,,în care va locui neprihănirea“ (2 Petru 3.13).

Aşa să ne ajute Dumnezeu! Amin.

 

Dacă Duhul Sfânt nu e, atunci … nimic nu e

(1Corinteni 2:6-3:3)

POSTED BY STATU ⋅ 2 DECEMBRIE 2011 ⋅

Introducere

Ne putem uita la noi înşine ca să diagnosticăm singuri cum stăm cu modul în care Duhul Sfânt exercită autoritatea asupra vieţii noastre. De exemplu, cum interpretezi un câştig neaşteptat sau un necaz neaşteptat? Prin calcule probabilistice, sau ca noroc şi ghinion? Aceasta este înţelepciune lumească. Dacă crezi că este o intervenţie a lui Dumnezeu şi un dar nemeritat şi te face mai recunoscător şi mulţumitor lui Dumnezeu atunci este înţelepciune duhovnicească. Cum interpretezi faptul că liderii creştini sunt atât de diferiţi în aşa de multe privinţe? Cum interpretezi că unii se despart şi încep alte lucrări, sau unii se asociază deşi păreau duşmani?  Chiar şi între Barnaba şi Pavel a apărut o neînţelegere care i-a despărţit (F. ap. 15:36-41). Dacă crezi că poţi explica totul prin teorii ale conspiraţiei, interese, lipsa principiilor şi pusee de mândrie s-ar putea să ai probleme cu înţelepciunea firească. Însă, dacă crezi că harul lui Dumnezeu poate să folosească chiar şi conflictele pentru lărgirea împărăţiei Sale, dacă crezi că oamenii pot ajunge să-şi schimbe convingerile şi să-şi îndrepte viaţa, atunci dovedeşti că ai învăţat să gândeşti duhovniceşte. Lasă judecata celor îndreptăţiţi să o facă şi fii credincios în lucrul încredinţat ţie.

Confuzia creată în Biserica din Corint, care s-a manifestat prin divizare şi partizanat, a fost diagnosticată de Pavel. Apostolul a constatat că adunarea din Corint făcea confuzie între Apostoli şi misionari sau alţi lucrători creştini, dovedea a nu fi înţeles ce înseamnă Biserica şi lucrarea lui Cristos. Înainte de a merge mai departe şi a adresa câteva probleme specifice care i-au fost raportate despre adunarea din Corint şi de a adresa răspuns la câteva întrebări de ale corintienilor, Pavel mai scoate în evidenţă o problemă de înţelegere din partea lor. Tocmai creştinii din Corint care susţineau manifestările Duhului prin daruri spirituale sunt apostrofaţi aici de Apostol pentru carenţe majore în înţelegerea lor cu privire la Duhul Sfânt.

Diferenţele dintre omul firesc şi omul duhovnicesc

Pavel îşi începe argumentaţia despre Duhul Sfânt în prima secţiune a epistolei sale, pentru a o continua mai târziu şi a o detalia în privinţa darurilor spirituale. Pentru Apostol era clar că adunarea din Corint nu a înţeles rolul Duhului Sfânt în iluminarea minţii, etapa premergătoare convertirii. După ce i-a lăudat că sunt plini de daruri, mai ales dintre cele senzaţionale, daruri de cunoştinţă şi vorbire (1:5), aici Apostolul le atrage atenţia că a fost în imposibilitatea de a le fi vorbit ca unor oameni spirituali ci a trebuit să li se adreseze ca unor oameni lumeşti (sarkikos – 3:1, 3) sau fireşti (psyhikos – 2:14). Oare când a avut dreptate? Dacă omul duhovnicesc este cel care are Duhul şi înţelege Evanghelia, atunci darurile din Biserica din Corint de unde erau? Din moment ce Pavel însuşi nu se grăbeşte să dea un răspuns la această problemă, probabil că

Superlativele dragostei lui Dumnezeu

Ioan 3:16

 florin

Cand eram la seminar aveam acest verset impartit in 12 superlative. Este vorba de Ioan 3,16 impartit in 12 parti, din care se scoate tot ce se poate. Este real, este practic si instructiv. Suntem in luna nasterii mantuitorului. Dumnezeu ne-a dat pe Fiul Sau pentru ca ne-a iubit, pentru ca doar asa putea sa ne aduca din nou la Sine. Noi am fost creati pentru Dumnezeu, va mai amintiti? (vezi gradina Edenului) De aceea aici in lume ne simtim adesea ca o pasare plecata din cuibul ei. Da suntem plecati si dusi inca foarte departe…

Iata cum este dragostea lui Dumnezeu!

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3:16)

1        Singurul izvor de binecuvântare (Dumnezeu)

2        Cea mai mare dragoste (fiindcă atât de mult a iubit)

3        Cel mai mare obiect pe care dragostea îl poate cuprinde (lumea)

4        Cel mai înalt nivel al dragostei (încât a dat)

5        Cel mai mare dar (pe singurul Său Fiu)

6        Cel mai mare număr care poate fi cuprins (pentru ca oricine)

7        Cea mai simplă condiţie (crede)

8        Cel mai demn de încredere (în El)

9        Scăparea de cel mai îngrozitor destin (să nu piară)

10    Cea mai mare alternativă pentru pieire (ci)

11    Cea mai mare asigurare (să aibă)

12    Cel mai mare câştig (viaţa veşnică)