Pas(i)unea pastorilor

Serban Constantinescu-26 06 2008

Efeseni 4:12-15

….pentru desavarsirea sfintilor, in vederea lucrarii de slujire,, pentru zidirea trupului lui Cristos, pana vom ajunge toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare. la inaltimea staturii plinatatii lui Cristos; ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vant de invatatura prin viclemia oamenilor si prin siretenia lor in mijlocele de amagire: ci credinciosi adevarului in dragoste, sa crestm in toate privintele,  ca sa  ajungem la Cel ce este Capul: Cristos.”

Textul ciatat din Efeseni 4, vorbeste despre maturizarea spirituala.   Biblia invata ca viata crestina este o viata de crestere spirituala.  Stagnarea denota fie lipsa vietii, fie boala spirituala.  In viata crestinilor exista diferite stadii de crestere.  Conditia de copil reprezinta o conditie fiziologica normala, numai pentru cei nascuti de curand.  In epistola 1 Ioan sunt specificate trei stadii de crestere: copii, tineri si parinti.  Un copil al lui Dumnezeu care experimenteaza o viata duhovniceasca normala, creste;  Imaturitatea spirituala prelungita reprezinta o conditie patologica.

I. Dar care sunt mijloacele de crestere ale credinciosilor?
Sunt mijloace folosite in viata lor personala.  Dupa cum in viata fizica crestem hranindu-ne. sorbind aer curat si facand exerctii fizice, tot asa, crestem atunci cand ne hranim cu Cuvantul Scripturii, cand respiram aerul curat al dragostei lui Dumnezeu de la Golgota. cand lucram cu rugaciune ca sa facem voia lui Dumnezeu.  Dar, afara de viata personala, cresterea este asigurata de vietuirea impreuna a credinciosilor, in manifestarea vitalitatii bisericilor sau a adunarilor locale: centraliatea Domnului Isus Cristos, autoritatea Scripturii, lucrarea Duhului Sfant in viata unei adunari locale,supunerea reciproca a credinciosilor unii fata de altii, iata mijloace si conditii prin care credinciosii pot creste.

II. Cum se masoara maturizarea?
V. 13 foloseste expresia “pana veti ajunge toti la starea de om mare. la inaltimea plinatatii lui Cristos”.. Cresterea spirituala este crestere in asemanarea cu Domnul Isus Cristos.”   Doctrina care uneste pe credinciosi este invatatura deplinei suficiente a lui Cristos, in  viata personala si in viata comunitatii sfinte in care ne-a pus Dumnezeu

V. 15 devaluie coordonatele vietii de crestere a credinciosului,  a unei biserici locale: “ci credinciosi adevarului, in dragoste, sa crestem in toate privintele”.   Putem distinge trei coordoante:  Credinciosi = fiind practicanti ai credintei (ai acele credinte a carei Capetenie si Desavarsire este Domnul Isus Cristos (Evrei 12:2);

adevarul - nu este teorie despre adevar, ci este Adevarul - Cristos, aflat, crezut, trait si vestit;
dragostea care caracterizeaza cresterea spirituala este dragostea Lui, care genereaza, activeaza si promoveaza dragostea noastra.  Ea ne face sa cantam: “M-a biruit, Isuse-a Ta iubire    Acuma poti cu orice sa ma legi!”.

III. Dar cum  este cresterea spirituala potrivit chipului slavit al lui Cristos?
Este o crestere
-echilibrata, dezvaluind frumusetea caracterului crestin.  Este o crestere
-activa  pentru ca, un caracter crestin nu este doar frumos ci si
-harnic:
-harnic in adorarea lui Dumnezeu,
-harnic in slujirea lui Dumnezeu si a fratilor si
-in vestirea evangheliei la cei nemantuiti, -harnic in cea mai aleasa partasie:
-cu Intreit Unicul Dumnezeu,
-cu credincisii care Il iubesc pe Domnul Isus Cristos.

(Iosif Serac)

Luca 10:25-37

Intro: Pilda Samariteanului ne prezinta trei filosofii de viata. Ea ne arata limitele “religiei teoretice” ale “formalismului mort” in pretentiile lui nejustificate. Pilda apare ca un raspuns dat la o problema: problema unui “invatator al legii”. Adevarata problema nu era intrebarea Lui, ci viata lui. “Teoria, ca teoria, dar practica ne omoara”.

Dupa ce-i da un test: “Ce citesti in Lege”, Domnul Isus ii da nota “10″ la proba teoretica: “Bine ai raspuns” (10:28), pasajul se incheie insa cu o corijenta la proba practica: “Du-te de fa si tu la fel” (10:37).

In comparatie cu multi alti crestini, neoprotestantii evanghelici sunt “toba” de carte cand este vorba de cunoasterea “legii” lui Dumnezeu. Corijentele noastre sunt tot de domeniul practicii. iata de ce, pilda aceasta ne este necesara. fara sa stim, fiecare dintre noi se incadreaza intr-una din categoriile ilustrate de personajele pildei rostite cu atata pricepere de Domnul Isus.  Ea ilustreaza trei filosofii practice de viata:

I. Filosofia HOTULUI
“Ce-i al meu este al meu si ce-i al tau este … tot al meu”. Talharii care l-au jefuit pe nenorocitul din pilda sunt exponentii acestei atitudini de viata. Ei ilustreaza atitudinea poftei firii pamentesti. “Ochii vad, inima cere”. Am vrea sa avem tot ce vedem frumos la altii. pe aceasta se bazeaza succesul “reclamelor”!

II. Filosofia PREOTULUI si LEVITULUI
“Ce-i al meu este al meu si ce-i al tau este al tau”. probabil ca preotul gandea “parohial”, in virtutea sferei lui de responsabilitate. Probabil ca el isi spunea: “Sarmanul om! Bine ca nu mi s-a intamplat mie! Hai sa fug repede din locul acesta!” Aceasta este filosofia practica a multora care zic: “Nu ma tulbura cu problemele tale, am si asa prea multe ale mele …” “Nu pot sa-ti dau nimic pentru “mofturile nevestei tale. Sti ce mofturi are nevasta-mea? …”

Am intalnit um om care mi-a spus care este secretul reusitei in America: “Tu si familia ta!” Uita-i pe ceilalti si nu baga in seama problemele lor. lasa-i sa se descurce singuri! Tu ai drumul tau in viata! Ei il au pe al lor.

Ce bine ne cunostea Domnul isus inima!

III. Filosofia “SAMARITEANULUI”
“Ce-i al tau este si al meu, iar ce-i al meu este si al tau”. Problemele tale sunt si problemele mele, resursele mele sunt si resursele tale. L-a luat pe asinul sau dupa ce i-a uns ranile, l-a dus la han, a platit pentru el si a promis ca va achita toata nota de plata viitoare. Ce extraordinar!

Incheiere: Daca priviti cu atentie, veti observa abilitatea “povestotorului”. La intrebarea Domnului Isus: “Care dintre acestia trei ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui cazut intre talhari?”, invatatorul Legii nu poate raspunde: “Samariteanul”, din cauza nationalismului lui evreiesc (evreii ii dispretuiau pe samariteni!). Singurele vorbe care-i ies de pe buze sunt: “Cel care si-a facut mila cu el”.

Ce abila umilire! Domnul Isus ii spune: “Du-te si fa macar ca aceia pe care-i dispretuiesti … In religia adevarata, s-ar prea putea ca ei sa-ti fie cu mult superiori.

Doamne ai mila de noi astazi sa nu devenim astfel de “teoreticieni” care si-au pierdut asemanarea cu Tine! Nu uitati ca “pacatul Sodomei” nu a fost doar homoxexualitatea. Cititi explicatia pedepsei lui Dumnezeu din Ezechiel 19 (mai ales de la 48-63) si veti vedea ca adevarata vinovatie a fost “nepasarea celor bogati fata de problemele si suferintele celor saraci.

Nu uitati ca una din Bisericile din Apocalipsa a devenit sora Sodomei si a fost mustrata de Domnul: “Tu spui: sunt ogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic. Si nu sti ca (in ochii mei) esti …” (Apoc. 3:17)

Text: Ps.1

1 . Este o cale cu interdictii v.1
- ,,nu…nu…nu… ”
2 . Este o cale cu placeri v.2
- in Legea Domnului
- in meditatie la Cuvantul Sfant
3 . Este o cale cu roade v.3
- pt ca ei sunt saditi langa un izvor de apa
- pt ca ce incep ei duc la bun sfarsit
4.  Este o cale pe care nu merg cei rai v 4
- ei sunt usuratici
- sunt coplesiti de vinovatie v.5
- ei sfarsesc in pieire v.6b
4 . Este o cale ce o cunoaste Domnul v6
- deaceea nu sfarseste in pieire ci in viata vesnica
Fie ca tot mai multi oameni sa gaseasca aceasta Cale si sa umble pe pana cand vor ajunge in viata vesnica .

(wes- bonda vasile)

“Sa puteti pricepe, impreuna cu toti sfintii, care este larginea, lungimea, adancimea si inalltimea si sa cunoasteti dragostea lui Cristos,  care intrece orice pricepere. (Efeseni 3:18-19).

I. Largimea spune despre mare capacitate de cuprindere a dragostei lui Cristos: ea ii cuprinde pe toti oamenii, fara distinctie, dar nu fara exceptie.

II. Lungimea spune despre intinderea in timp a dragostei lui Cristos: cei salvati prin Cristos sunt alesi inainte de intemeierea lumii si sunt in dragostea Lui. in timp si in vesniciie, inclusiv in vesniciile vesniciilor viitoare, caci mantuirea in Cristos este vesnica.

III. Adancimea spune despre fundul prapastiei pierzarii in care eram cufundati. unde ne-a gasit Mantuitorul Cristos si de unde ne-a ridicat prin harul lui Dumnezeu
Inaltimea spune despre locul inalt din care a tasinit iuburea divina, din inima Dumnezeului inaltat de-asupra cerurilor cerurilor, si despre susul suprem unde ne duce mantuirea prin Domnul Isus, in cerul Cristosului inaltat in glorie.

Serban Constantinescu 12 06 08

(Serban Constantinescu 9 06 200

text: Iuda 1:1

V. 1 din Epitola lui Iuda are o adresa precisa: “catre cei chemati, care sunt iubiti in Dumnezeu Tatal si pastrati pentru Isus Cristos.” Iuda ii distinge pe credinciosii in Domnul Isus Cristos cu trei atribute esentialw:

a. Ei sunt chemati cu o chemare efectiva.
Scriptura deosebeste o chemare cu caracter general (de exemplu cand Domnul nostru a invitat “Veniti la Mine, voi, toti cei truditi si impovarati - Matei 11); si o chemare cu caracter efectiv (ca de pilda cand Lazar era in mormant si Domnul Isus a strigat: “Lazare, vino afara!” Care a fost efectul acelei chemari? Lazar a inviat (Ioan 11). Toti cei cu adevarat credinciosi in Domnul Isus sunt chemati cu o chemare efectiva

b. Ei sunt iubiti in Dumezeu Tatal.
Iubirea in Dumnezeu-Tatal are atributele lui Dumnezeu: este El vesnic, si iubirea lui este vesnca; este El infint, si iubirea Lui este infinita, este El in veci neschimbat, si iubirea Lui este statornica, neschimbata. . Este El Suveran, si iubirea Lui este suverana. In suveranitatea Lui, iubirea Lui este neconditionata. Referirea la iubirea de Tata a lui Dumnezeu sugereaza privilegiul nemasurat de mare al credinciosilor in Domnul Isus de a fi copii ai lui Dumnezeu. Din pacatos pierdut sa devii copil al lui Dumnezeu, sa ai o fire noua din Dumnezeu si sa fi cu Domnul Isus Cristos mostenitor al cerului, este cu adevarat minunat. Dragostea infinita a lui Dumnezeu este minunea harului Lui, aratat in Cristos

c. Pastrati pentru Isus Cristos.
Pastrarea credinciosilor in Domnul Isus Cristos - ar putea fi definita cu un termen teologic “preservarea sfintilor”. Pastrarea credinciosilor face ca mantuirea primita prin credinta in Cristos sa fie vesnica: Cel ce este o data mantuit este pentru vesnicie mantuit. Da, mantuirea primita prin credinta in Domnul Isus este deplina, vesnica, data in dar, o data pentru totdeauna, Prezervarea sfinilor are un efect binecuvantat. Ea lucreaza perseverenta sfintilor, urmarirea pacii si a sfintirii in viata noastra de fiecare zi. De ce? “Suntem pastrati pentru Domnul Isus Cristos, pentru cerul Lui, pentru gloria Miresei, care impreuna cu Mirele vor umple cu glorie cerurile cerurilor.’’

Psalmul 93

Candva Dumnezeu Si-a lasat Fiul preaiubit sa moara pe o cruce. Totusi Domnul Isus Hristos nu Si-a negat niciodata identitatea. Pe langa minunatul statut de Salvator al nostru, El a fost din vesnicii, chiar si la cruce si va fi intotdeauna Imparatul! “Esti Tu Imparatul iudeilor?”, a intrebat Pilat odata. “Da, sunt.”, i-a raspuns Isus. Totusi, El nu a fost cinstit pentru asta, ci a fost batjocorit, ba chiar aceste cuvinte pline de sens, de viata si de har pentru intreaga omenire au fost luate in batjocura- la crucea Lui scrisesera inteleptii vremii: Isus din Nazaret, Imparatul iudeilor. Daca ar fi realizat omenirea ca acest adevar minunat este adevaratul sens al existentei sale! Existam pentru ca exista un Imparat!

I. Cine este Imparatul?
1 Domnul…
- este Suveran absolut: îmbrãcat cu mãretie
- este Stapan cu puteri nelimitate: este îmbrãcat si încins cu putere
- este Stapan vesnic: 2 Scaunul Tãu de domnie este asezat din vremuri strãvechi; Tu esti din vesnicie!

II. Ce face Imparatul?
-El domneste: 1 Domnul împãrãteste,…
-El sustine Universul: de aceea lumea este tare si nu se clatinã

III. Cum este Imparatul?
El este puternic. Un Creator al unor lucruri marete si pline de o forta nebanuita nu poate fi decat insasi Puterea: 3 Râurile vuiesc, Doamne, râurile vuiesc tare, râurile se umflã cu putere. 4 Dar mai puternic decât vuietul apelor mari, si mai puternic decât vuietul valurilor nãpraznice ale mãrii, este Domnul în locurile ceresti.
El este plin de Adevar. El este Adevarul in Sine: 5 Mãrturiile Tale sunt cu totul adevãrate
El este Sfant. Acolo unde gasim prezenta Lui Dumnezeu gasim sfintenia. El este impodobit cu sfintenie: sfintenia este podoaba Casei Tale, Doamne,…
El este Acelasi ieri, azi si in veci: pentru tot timpul cât vor tine vremurile.

(Emanuel Buliga)

Marcu 14:1-9

Oare de ce a spus Domnul Isus: oriunde va fi propovaduita Evanghelia se va spune si ce a facut femeia aceasta?

(Aceasta predica a fost rostita la noi in adunare in aceiasi zi in care ne-a venit o scrisoare de la Timisoara, prin care eram informati ca partea platita de romani pentru evanghelizarea din iulie 2008 de la Timisoara (10% din total) era aproximativ $200.000. Prima noastra reactie a fost ca si reactia ucenicilor din textul lui Marcu: cu atata banet s-ar fiputu da de mancare la saracii din Timisoara sau s-ar fi putut caldi o catedrala …).

Femeia a adus un vas de parfum scump (300 de dinari este salariul pe aproximativ un an de munca). L-a “spart”, caci era sigilat ca sa nu se evapore mirul, si l-a turnat asupra trupului Domnului Isus. Lasand la o parte locul acestei femei in pregatirile pentru inmormantarea Lui, cred ca putem face o paralela intre vestirea Evangheliei si gestul femeii.

I. Si gestul femeii si vestirea Evangheliei par la prima vedere o “risipa”.
Ganditi-va la cat se sheltuieste cu o evanghelizare pe stadion! oare nu s-ar putea folosi toti banii aceia pentru saraci? oare nu s-ar putea ridica o catedrala cu ei?
Adevarul este ca si daca nu s-ar fi cheltuit “pentru Domnul”, banii aceia tot ar fi intrat in circuitul comercial. Cu el s-ar fi putut cumpara niste cercei sau niste camasi, niste alimente, o bicicleta, o calatorie de placere, etc. Si mirul de nard ar fi sfarsit-o “cheltuit” pe trupul unor domnisoare sau doamne de atunci.

II. Si gestul femeii si vestirea Evangheliei sunt neintelese si criticate, pana si de cei aflati in anutarjul Domnului Isus.

Diavolul nu-i critica pe cei care nu fac nimic pentru Isus!

III. Si gestul femeii si vestirea Evangheliei par fara rezultate, dar nu-si vor pierde “pomenirea”.

Incheiere: care este ultimul “lucru frumos” pe care l-ai facut pentru Domnul isus? care a fost ultima ta “risipa” pentru El? Cand este ultima oara cand ai facut “ce ai putut”? Astazi multi stau departe si sunt zgarciti. Ei nu dau nimic pentru “trupul” lui isus. va veni o zi in care-L vor vedea in slava Sa eterna si atunci vor fi gata sa-i dea tot ce au, dar va fi … prea tarziu. Cine nu o face acum, “mai dinainte” (v.8), n-o va mai putea face niciodata.

Text: Psalmul 1

Introducere:

Ieronim si Augustin au fost de parere ca acest psalm se aplica omului desavarsit, Isus Christos. si celor in care salasluieste El.

Cartea psalmilor incepe cu omul nu cu creatia materiala. Omul binecuvantat din acest psalm nu este Adamul dintai, ci Adamul de la urma. El nu traieste in gradina ideala a Edenului, ci sub amenintarea celor rai, in pustia pacatosilor, sub arsita batjocoritorilor.
v. 1,2 – Practica Omului sfant (v. 1 negative; v. 2 positive)
v. 3 – Puterea Omului sfant (<Raul de apa> este Cuvantul lui Dumnezeu).
v. 4-6 – Permanenta Omului sfant (Cei rai pier; Domnul cunoaste calea celor neprihaniti)
Doi oameni – Doua cai – Doua destine
Domnul Isus este cel ce duce totul la bun sfarsit – Fapte5:38-39; Filipeni 1:6

Iata cateva din binecuvantarile celui “sadit” (ales cu grija, nu crescut salbatic!) El este binecuvantat:

I. De Dumnezeu

II. In Christos

III. Cu toate binecuvanterile

IV. In toate imprejurarile

V. In timp si sternitate

VI. In cel mai inalt grad

Implicit, psalmul descrie si calea caderii in pacat (1:1):

a. se duce spre cei rai

b. se opreste langa ei

c. se aseaza sa fie unul dintre ei

Explicit, psalmul promite rasplatire pentru cel neprihanit (1:6) care este “cunoscut” de Dumnezeu

a. Caracterul cunoasterii: din dragoste

b. Sursa cunoasterii: Dumnezeu este atotstiutor

c. Rezultatul cunoasterii: suport, izbavire, acceptare, proslavire

Text: 2 Cronici 26;16-23

Introducere: Sotia lui Lot a ramas un monument al pedepsei lui Dumnezeu pentru dragostea de lume, iar Ozia va ramane pururi un monument al pedepsei divine pentru mandrie. Ozia a calcat cu bunastinta porunca din Numeri 18:7, care stipula clar cine avea si cine nu avea voie sa intre in Templu ca sa faca slujba dumnezeiasca. Notati pasii caderii lui …

I. O descriere a mandriei  v.16
“inima i s-a inaltat”

II. O decizie a mandriei v.16
“a pacatuit”

III. Obraznicia mandriei v.16
“intrand in templul Domnului”

IV. Mania mandriei v.19
“Ozia s-a maniat”
Cel care tipa cel mai tare este deobicei cel mai gresit

V. Pedepsirea mandriei v. 20
“Domnul il lovise” (cu lepra)

VI. Rusinea mandriei v. 20
“s-a grabit sa iasa”

VII. Izolarea a madriei v. 21
“intr-o casa separata”

VIII. O mostenire ratata v.23
“Este lepros”

De cateva zile ma framanta un gand si ma chinuieste o imagine: Urie (Uriah), soldatul credincios al lui David in drum inapoi spre razboi, purtand la sine, cu grija sa nu o piarda, scrisoarea imparatului pentru Ioab (2 Samuel 11:14-15). la fiecare popas, in fiecare oprire, Urie se cauta preocupat sa vada daca documentul este la locul lui, fara sa stie ca este vorba despre propria lui condamnare la moarte ….