Singularitati

Text: Fapte 17

1. EXISTA UN SINGUR DUMNEZEU.

-Dumnezeu a creat totul .

Fapte 17:24-25 “Dumnezeu care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamintului, si nu locuieste in temple facute de miini. El nu este slujit de miini omenest, ca si cind ar avea trebuinta deceva,El care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile.
Genesa 1:1 “La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamintul”
Coloseni 1:16 ‘Pentruca prin El au fost facute toate lucrurile cari sint in ceruri si per pamint, cele vazute si cele nevazute; fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapiniri. Toate au fost facute prin El si pentru El.”

(Mina Lui Dumnezeu se vede in absolut tot ce exista in lumea micro si macro. Totul are aceeasi semnatura…)

-Oamenii au pierdut contactul cu Dumnezeu.

Fapte 17:23…”caci pe cind strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la care va inchinati voi, am descoperit chiar si un altar, pe care era scris:”Unui Dumnezeu necunoscut!” …
Romani 1:20-22 “In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, dela facerea lumii, cind te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovatii; fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la ginduri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat.”

-Metodele oamenilor de a-L gasi pe Dumnezeu sint fara rezultat…

Fapte 17 :22-23 “…In toate privintele va gasesc foiarte religiosi. Caci pe cind strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la cari va inchinati voi, am descoperit chiar si un altar, pe care este scris:”Unui Dumnezeu necunoscut!”
Fapte 17:24-25…”Dumnezeu…nu locuieste in temple facute de miini. Nu este slujit de miini omenesti, ca si cind ar avea trebuinta de ceva…”
Romani 10:2-3…”ei au o rivna pentru Dumnezeu dar fara pricepere: pentruca, intrucit n-au cunoscut neprihanirea, pe care o da Dumnezeu, au cautat sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi, si nu s-au supus astfel neprihanirii, pe care o da Dumnezeu.”
Faptele 17;29…”nu trebuie sa credem ca Dumnezeu este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu mestesugirea si iscusinta omului.”

2. EXISTA O SINGURA RASA.

-Dumnezeu a creat o singura rasa umana.
Fapte 17:26 “El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur sa locuiasca pe toata fata pamintului; le-a asezat anumite vremi si a pus anumite hotare locuintei lor…”

-Poftele au creat aceasta lupta ce exista intre oameni

Iacov 4:1-2”Voi poftiti si nu aveti; ucideti, pizmuiti, si nu izbutiti sa capatati; va certati si va luptati…”
Ioan 4:9…”Femeia Samariteaca I-a zis “Cum Tu Iudeu, ceri sa bei de la mine, femeie Samariteanca?” –Iudeii in adevar, n-au legaturi cu Samaritenii.”

-Dumnezeu ne reuneste prin Fiul Sau Isus Christos

Efeseni 2:13-15 “Dar acum in Christos, voi, care odinioara erati departati, ati fost apropiati prin singele Lui Isus Christos. Caci El este pacea noastra, care din noi a fcaut unul, si a surpat zidul dela mijloc care-i despartea, si in trupul Lui, a inlaturat vrajmasia dintre ei, ca sa faca pe cei doi sa fie in El insus un singur om nou, facins astfel pace…”
Coloseni 3:11 “Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici taiere imprejur, nici netaiere imprejur,nici Barbar,nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Christos este totl si in toti.”
Galateni 5:28 “…toti sintem una in Isus Christos”

3. EXISTA O SINGURA SPERANTA.

-Dumnezeu ne invita sa il cautam.
Fapte 17:27…”ca ei sa caute pe Dumnezeu, si sa se sileasca sa-L gaseasca bijbiind, macar ca nu este departe de fiecare din noi.”
Romani 10:12-13 ‘In adevar , nu este nici o deosebire intre Iudeu si Grec; caci toti au acelasi Domn, care este bogat in indurare pentru tori cei ce-L cheama.”

-Dumnezeu nu este niciodata departe.
Fapte 17:27…”El…nu este departe de fiecare din noi.”

-Dumnezeu va judeca lumea intr-o zi.
Fapte 17:31 “…pentruca a rinduit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul pe care L-a rinduit pentru aceasta…”
……………..
Mi-a ramas in minte o imagine …
…Cind se face o transfuzie de singe, nu se tine cont de culoarea pielii sau daca sintem africani, asiatici, albi…indieni…sau alte “rase” umane. Sintem o singura rasa…umana. Nu se poate face transfuzie cu singele nici unui animal…dar daca ai grupa sanguina potrivita…singele este acelasi pentru toti oamenii. Noi sintem cei care am hotarit sa facem diferentieri…Mai degraba pacatul…pizma, egoismul, rautatea din noi a pus granite si ura intre oameni.

La inceput a fost un singur Dumnezeu …Creatorul. Cu vremea insa oamenii au inceput sa-si faca dumnezei dupa poftele lor. Si inca ne mai facem dumnezei dupa aceleasi criterii…chiar daca nu ii numim dumnezei…slujim acestor gusturi personale, placeri…lacomii. Cum sa fie pace pe pamint cind nu mai exista pace in familiile noastre? Exista o singura iesire din cumplitul abis in care este cazuta omenirea…sa recunoasca pe singurul Dumnezeu Adevarat si sa-L slujeasca. Sa parasim dumnezeii creati de miinile noastre si sa ne prosternem in fata Dumnezeului vesnic…pina nu vine judecata…pina nu este prea tirziu.

–
Posted By Rodica Botan to PE GINDURI

Intelepciunea talharului

(Bonda Vasile)

LUCA 23 . 39 – 43

Analizand atitudinea , declaratia si rugaciunea talharului ajungi la concluzia ca el a dat dovada de o mare intelepciune in momentele acelea cruciale din viata sa .

1 . ATITUDINEA v. 40
- nonconformism ( colegul lui s-a alaturat corului de batjocoritori dar el nu a facut-o )
- curaj ( l-a infruntat pe celalalt )
- teama de Dumnezeu ( in situatia lor trebuia sa dovedeasca asta chiar daca nu era suficient . vezi Ecles 12. 13- 14

2. DECLARATIA v. 41
- si-a recunoscut vinovatia
- a recunoscut nevinovatia Domnului Isus
( Alaturi de el a recunoscut NEVINOVATIA DOMNULUI ISUS , urmatorii : Pilat ; Luca .23.14 ; Irod Lc 2315 ; Sutasul Lc 23. 47 ; Iuda Mat .27 .4 ; Sotia lui Pilat Mat 27 .19 ) Aplicatie . 2 Cor 5.21

3. RUGACIUNEA .v. 42
- facuta cu respect ,,Doamne “
- crede in revenirea Domnului Isus
- crede in existenta dupa moarte
- crede ca Domnul este Imparat asa cum era inscriptia de pe cruce

Domnul Isus ii rasplateste INTELEPCIUNEA prin ai oferi cel mai mare dar : mantuirea . v. 43 De aceasta avea nevoie talharul atunci si fiecare om astazi . Daca o sa ai intelepciunea talharului o poti primi mantuirea chiar azi bucurandu-ti viata si vesnicia .
Amin

Hristos, Istorie sau Persoana

Hristos, Istorie sau Persoana

Saturday, 18 April 2009

Matei 28:1-16 Atunci când citim Sfintele Scripturi, când reflectăm la relatările Evangheliilor cu privire la învierea Domnul Isus, nu o facem doar pentru că dorim să avem informaţie pe care să o stocăm în mintea noastră, să o sistematizăm, să o prezentăm frumos şi să-i convingem şi pe alţii de adevărul ei. Citim pentru a fi transformaţi de Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar şi cu privire la învierea Domnului este important să verificăm modul în care ne raportăm acestui eveniment. Ne raportăm doar unui eveniment istoric sau ne raportăm unei persoane care este vie şi prezentă în viaţa noastră? Cei interesaţi de istorie se distanţează de Hristosul cel înviat. V-aţi gândit la faptul că primii care sunt martori ai învierii şi cei care au acces la cele mai convingătoare mărturii ale învierii Domnului sunt soldaţii? Ei au fost cei care au resimţit pe propria piele „puterea” învierii. v.1-4 Au fost acolo, au „simţit” învierea. Ai crede că aceasta ar fi deajuns să facă din ei credincioşi gata să abandoneze totul şi înceapă o viaţă nouă. Ei care erau obişnuiţi cu moartea, aveau acum ocazia să vadă învierea. Cu toate acestea nu se schimbă nimic în viaţa lor. Ei continuă să se teamă pentru viaţa de acum şi de aici şi nu îşi doresc nimic pentru viaţa de după moarte. Ce semnificaţii şi ce sensuri. Ei se raportează unei istorii şi nu unei persoane. Pe ei nu-i interesează Domnul Isus ci sunt preocupaţi în continuare de viaţa lor. În aceeaşi manieră, cei ce se raportează doar istoriei învierii, mâine se vor depărta de Hristosul cel înviat. Mi se pare interesant faptul că sunt atâţia care, cu ocazia acestei zile umplu bisericile. Apoi se mai gândesc la o altă istorie legată de Domnul Isus, naşterea Lui. Nici într-un caz, nici în altul, nu se apropie de persoană. Cei intresaţi de istorie sunt deranjaţi de Domnul cel înviat. Celelalte personaje implicate în istorie învierii dar nu şi în relaţia cu cel înviat, sunt preoţii şi cărturarii. Ei îl sacrificaseră pe Domnul Isus pentru că nu se înscria în planurile lor. Atunci când l-au văzut depus într-un mormânt au crezut că s-a terminat cu problemele lor. Nu mai aveau decât să se asigure că ucenicii nu-l vor lua de acolo şi vor face din el un erou prin fraudă. Nici măcar nu le trecea prin cap că Domnul Isus, cel care făcuse minuni sub ochii lor, care îl înviase pe Lazăr, ar putea să învie. De aceea au şi cerut garda care să păzească mormântul. Se întâmplă însă ceea ce Domnul spusese: a treia zi a înviat. Soldaţii le aduc această veste rea pentru ei. Au văzut probabil spaima de pe faţa soldaţilor care fuseseră martori la ceva neobişnuit. Dar nu au stat să analizeze prea mult ce se întâmpla cu soldaţii. Ei aveau altele pe cap acum. Isus devenea o problemă şi pentru că ei nu cunoaşteau alte rezolvări ale problemelor decât pe cale umană, aşa caută să o soluţioneze şi pe aceasta. Imediat apelează la ceea ce ştiau mai bine, mită şi şantaj. L-au mituit pe Iuda pentr a-l vine pe Domnul Isus, l-au şantajat pe Pilat pentru a-L răstigni, acum i-au mituit şi i-au şantajat pe soldaţi să nu spună nimic despre înviere. Vedeţi, în acelaşi mod, cei care se raportează unei istorii a învierii sunt deranjaţi de Domnul Isus cel înviat. Ei nu pot să-i facă loc în experienţa lor de viaţă. Ei vor continua să recurgă la mijloace umane pentru a soluţiona problemele lor. Nu vor să aibă de-a face cu o persoană vie, gata să asculte rugăciuni, gata să intervină. Ei vor să deţină ei controlul asupra situaţiei. Cei interesaţi de istorie păstrează tăcerea asupra învierii Domnului. Soldaţii, preoţii, cărturarii nu au avut nici un interes să vorbească despre înviere şi despre Domnul cel viu. Fiecare avea motivele lui să nu pomenească despre acest eveniment. Nu voiau să se întâlnească cu cel înviat, nu voiau să vorbească despre el şi ar fi dorit ca şi alţii să facă la fel. Nu vi se pare că şi astăzi există oameni care procedează la fel? Ei consideră că problema credinţei este personală şi nu trebuie făcut prea mare caz de ea. Ah, ei cred în înviere, dar este ceva personal. Nu trebuie să vorbească altora despre aceasta şi nu este cazul ca alţii să se intereseze prea mult despre aceasta. Dar, să vedem ce se întâmplă în cealaltă tabără, a celor ce s-au întâlnit cu Domnul cel înviat. Pentru ei nu era o istorie, era o persoană. Cei interesaţi de Domnul îi caută părtăşia. Femeile erau interesate să împlinească tot ceea ce trebuia împlinit privitor la moartea Lui şi aceasta pentru că el era important pentru ele. În momentul în care Domnul învie, părtăşia cu El devine atât de dragă şi sunt gata să meargă oriude pentru a-l vedea. V.7 Cei interesaţi în Domnul se bucură de El. Pentru ucenicii Domnului, învierea nu era un motiv de teamă ci unul de bucurie. De acum nimic nu-i mai putea despărţi. Moartea fusese o posibilă ameninţare dar şi aceasta a fost biruită. Cei interesaţi de Domnul propovăduiesc învierea. Dragi fraţi şi surori, nădăjduiesc că suntem cu toţii printre cei care sunt interesaţi de o persoană şi nu de o istorie. Domnul Isus este viu, el nu este doar un personaj istoric, cu învăţături frumoase, cu o viaţă ce inspiră sentimente nobile, El este viu. El doreşte să aibă o relaţie vie cu noi, să aibă părtăşie, să ne bucurăm de El să vorbim despre El. Hristos a înviat! Nu este un salut tradiţional ci o realitate din inima noastră. Sorin Covaci

Jesus’ Claim to Deity

John 5:18-23

We need to ask why did Jesus share sOutline of Johnuch a private message about His inner most thinking (see verses 5:19-20) with the public at hand? This is all the more dramatic when we think of the larger context of the Gospel of John.

The Gospel of John’s first four chapters shows Jesus conversing with people on a personal level. It is here in chapter 5 that Jesus starts speaking to the public as a whole. He addresses large groups of people in numerous kinds of settings.The key to understanding John’s purpose is seen in the “therefore” of verse 19. Jesus was clarifying His own view about being called God in verse 18.

For this cause therefore the Jews were seeking all the more to kill Him, because He not only was breaking the Sabbath, but also was calling God His own Father, making Himself equal with God (John 5:18).

Jesus 3 affirmations of DeityIn the eyes of the Jews, they knew when Jesus called God His own Father that He was meaning something more than the average Jew meant. They were out to kill Him for blasphemy for this. Jehovah Witnesses vehemently deny Jesus’ deity, but this passage clearly shows what they seek to disprove. Jesus affirmed His deity in three ways.

First of all John showed that The Father and the Son are of equal purpose. Secondly he shows how they are of equal

Religios ori Mantuit?

Ce te caracterizeaza?

Faptele Apostolilor 4:12.
“In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.”

De-alungul anului, celebram multe sarbatori religioase. Gasim ca omul firesc doreste sa fie religios, si din cand in cand, face multe lucruri crezand ca se inchina lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca a fi religios nu e acelasi lucru cu a fi salvat. E foarte posibil sa fii religios si sa n-ajungi in ceruri!

Textul nostru ne-nvata ca nu este salvare sau mantuire in nici un alt nume decat Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu exista nici un alt nume sub ceruri prin care putem fi mantuiti. Ori esti mantuit prin Isus Hristos, ori nu esti mantuit si esti pierdut!

Pur si simplu, nu trebuie sa fie nici confuzie, nici contradictie. Sub ceruri in multe nume putem gasi religie, dar mantuire putem gasi numai intr-unul singur: acela e Numele lui Isus Hristos.

Preotii, proorocii, supunerea la autopedepse, si nici chiar rugaciunile nu te pot mantui, ci numai Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Serviciile religioasa, faptele bune, darniciile, si chiar lacrimile, nu au putere de a produce viata vesnica. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in I Ioan 5:11, 12, ca “Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata.”

In general oamenii accepta a cunoaste despre viata de crestin, dar refuza sa accepte in inimile lor pe Hristos. Oamenii accepta sa lucreze pentru biserica, dar refuza sa se identifice cu pacatosul vinovat care are nevoie sa fie salvat. Oamenii accepta sa creada in principiile morale ale Cuvantului lui Dumnezeu bazate pe cele zece porunci dar refuza sa creada in lucrul Fiul lui Dumnezeu care prin moartea Sa le-a salvat sufletele. Deasemenea ii vine greu omului sa se odihneasca in aceasta credinta.

RELIGIA este inbunatatirea naturii omului.
MANTUIREA este primirea naturii noi prin acceptarea lui Isus Hristos ca Domn si Mantuitor personal.

Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in Ioan 1:12 ca “tuturor celor ce L-au primit, adica celorce cred in

Experienta lui Isaia in Templu

Isaia 6:1-6

Textul din Isaia ne pune la dispozitie ocazia sa vorbim despre lucruri foarte importante. Exista trei posibilitati, toate incepand cu litera R in aceasta directie.

I. Religie.
Este o traire universala a fiintei umane. Filosofia mai de mult, sociologia mai de curand si zilele trecute stiinta au adeverit lucrul acesta. Omul este un animal religios. etc. Experimente pe creier au descoperit zone care nu sunt activate decat in timpul trairilor religioase (adorare, rugaciune, etc.).

A fi religios este un DAT, nu un merit. Aceasta realitate nu te mantuieste si nu-ti foloseste la nimic in relatia ta cu Dumnezeu.

II. Revelatia
Aceasta este calea cea adevarata inspre Dumnezeu. Ea vine de sus in jos, nu bajbaie de jos in sus ca celelalte incercari de a ajunge la Dumnezeu. Romani 3:1 ne spune ca in aceasta sta intaietatea iudeului: ca lor le-au fost incredintate “oracolele” lui Dumnezeu. Relevatia este un avantaj, dar si o responsabilitate. Ea nu te mantuieste insa automat. Dovada este soarta iudeilor in istorie.

III. Relatia personala
Isaia a trait in templu o astfel de relatie personala. Ea a implicat CE A VAZUT el, CE A AUZIT el, ce a EXPERIMENTAT (curatia prin altar) si ce A HOTARAT el (sa asculte total de Dumnezeu).

Numai o astfel de experienta de reaseaza intr-o pozitie corecta fata de Dumnezeu. Fa-o acum.

Cei doi tâlhari

În Luca 23,32-33 este scris: «Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, care trebuiau omorâţi împreună cu Isus. Când au ajuns la locul numit &bdquoCăpăţâna “, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stânga». În privinţa executării Sale Domnul Isus a spus că trebuie să se împlinească toate profeţiile, chiar şi faptul că va fi pus în numărul celor fărădelege (Luca 22,37). Aici Isus S-a referit la textul din Isaia 53,12, unde este scris: «De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşl la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi». După aproape 700 de ani de la profeţia lui Isaia, faptul că Isus a fost răstignit între doi tâlhari s-a împlinit cuvânt cu cuvânt. Şi în Evanghelia după Marcu este scris: «Împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga Lui. Astfel s-a împlinit Scriptura, care zlce: &bdquoA fost pus în numărul celor fărădelege”» (Marcu 15,27-28). În Biblie aceşti oameni sunt numiţi tâlhari, hoţi, oameni ai fărădelegii şi chiar ucigaşi. În Matei 27,44 este scris că şi tâlharii L-au batjocorit pe Isus împreună cu oamenii, soldaţii şi preoţii care erau acolo: «Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El, Îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură». Însă după aceea unul dintre ei s-a cercetat în sufletul său. Ei au văzut că Isus Se ruga pentru cei care L-au răstignit: «Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!» (Luca 23,34). Ei au văzut că în ciuda chinurilor groaznice, Isus s-a îngrijit de mama Sa şi de ucenicul Său Ioan (Ioan 19,25-27). Ei au simţit relaţia dintre Isus şi Tatăl, căruia S-a rugat nerostind nici un cuvânt de blestem, fără amărăciune sau ură. Ei L-au văzut pe Isus atârnând pe cruce ca un Miel, având pace în suflet şi îndurând cu răbdare batjocurile oamenilor. Unul dintre ei a observat însă că Isus se ridică deasupra cuvintelor ce i-au fost adresate. Sunt oare adevărate cuvintele scrise deasupra capului Său: «Isus din Nazaret, Regele evreilor»? Tâlharul a recunoscut şapte adevăruri esenţiale:

1. Că Isus a fost fără păcat şi nevinovat, dar atârna pe cruce ca un tâlhar (Luca 23,40-41)

2. Că batjocura prietenului său a fost nejustificată (v. 40).

3. Dintr-o dată s-a temut de Dumnezeu (v. 40).

4. El a recunoscut înaintea lui Isus că este păcătos (v. 41).

5. El s-a pocăit, a recunoscut şi a mărturisit că Isus va merge în Împărăţia Sa şi că doar prin El se poate ajunge acolo (v. 42).

6. E1 L-a mărturisit pe Isus ca Mântuitor personal: «Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta» (v. 42).

7. A arătat o mare credinţă (v.42). Răspunsul prompt şi clar al lui Isus a fost: «Adevărat îţi spun că astăzi vel fi cu Mine în rai» (Luca 23,43, vezi şi 2 Cor. 12,4; Apoc. 2,7).

Ne întrebăm ce şansă îi acordă Dumnezeu unui hoţ, tâlhar sau chiar criminal? Cel care crede în Isus şi îşi mărturiseşte păcatele este

SALVAREA ESTE LIBERTATE – Warren

Rick Warren

Alt cuvint pentru salvare este libertatea. Biblia spune “In mijlocul strimtorarii am chemat pe Domnul; Dumnezeu m-a ascultat si m-a scos la larg.”
De ce anume ne ofera Isus sa ne elibereze?

I. LIBERI DE VINOVATIILE DIN TRECUT.
Vinovatia este pretul mintal pe care il platim cind violam constiinta pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Noi stim ca daca calcam o lege, urmeaza o pedeapsa. Cind calcam legile morale universale ale Lui Dumnezeu, cineva trebuie sa plateasca plata acelei incalcari de lege. Dar Dumnezeu dintr-o dragoste adinca pentru noi a trimis pe Isus sa rezolve problema “Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata a Lui Dumnezeu, este viata vesnica in Isus Christos, Domnul nostru.”

Cind Isus a murit pe cruce, El a platit pentru absolut toate lucrurile rele pe care le-ai facut tu sau le vei face pe viitor. Cit de minunat este acest lucru? Asta s-a numit “Marele Schimb”’ iar tu si cu mine am primit partea buna a acestui schimb.”Pe cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El.”

Iertarea lui Dumnezeu este mult mai puternica decit toate greselile si pacatele tale, toate puse la gramada, si tu vei fi fara nici o datorie. Asta este libertate. Chiar daca nu ar exista rai si iad (dar exista), este un dar sa nu trebuiasca sa cari povara unei constiinte vinovate in fiecare zi… este o minunatie.

II. LIBER DE AMARACIUNE SI RESENTIMENT.
Fara indoiala, ca ai fost nedreptatit in viata ta de unele lucruri pe care ti le-au facut sau spus vreodata oamenii in trecut. Nu putem controla ce fac altii, dar putem controla felul cum vom raspunde. Resentimentul este cancerul emotiilor noastre. Si daca nu il lasi pe Isus sa te elibereze de el, eventual o sa iti distruga viata, fericirea.

III. ELIBERAT DE ASTEPTARILE, APROBARILE (expectations) ALTORA.
De cite ori ai spus sau ai facut lucruri pe care n-ai vrut sa le faci si le-ai facut doar ca sa ocolesti dezaprobarea altora? Biblia spune,” Frica de

Adancul pacatoseniei cheama adancul milei…

(Marcel Saitis)

Daniel 4

Binecuvantat sa fie Domnul, care isi calauzeste turma cu dragoste si intelepciune. Am vazut lucrul acesta si duminica trecuta, cand, prin predica rostita de fratele Petrica Vrabioru, am fost cercetati si pusi in fata propriei analize a vietii.

Am meditat de-a lungul saptamanii la conditia lui Nebucadnetar (Daniel 4:27-34), imparatul Babilonului si la mare mila a lui Dumnezeu. Am constatat cu uimire ca Dumnezeu isi descopera Numele Sau – ,,Dumnezeu plin de indurare” oricarui om de pe fata pamantului si nu are favoriti. Oferta salvarii este universala si fiecare om are sansa de a se pocai si de a se intoarce de la pacatele lui. Dupa ce aproape a ras de pe harta popoarele peste care a trecut cu tavalugul armatei lui, dupa ce a nimicit orase, a omorat femei, copii, batrani, tineri, oameni de toate varstele, soarta lui ar fi trebuit sa fie in fundul iadului.

Dar…Dumnezeu nu are favoriti.  Pentru fiecare om pregateste un mesaj al intoarcerii. Omul trebuie doar sa ia aminte.

Ne-am revazut fiecare dintre noi pe drumul pocaintei lui Nebucadnetar: pacatos linistit, pacatos arogant, pacatos nenorocit si …pacatos iertat.

I. Pacatos linistit (Dan. 4:4) …cand pe planul firesc – sanatate, bunastare materiala, relational – bine, om cu popularitate, o fericire temporara.

II. Pacatos arongant (Dan. 4:29-30) – cand, privind in jurul nostru, avem impresia ca lumea noastra sta in picioare din cauza ca noi suntem centru si coloana ei de sprijin.

III. Pacatos nenorocit (Dan. 4:31-33) – cand omul isi pierde carma vietii, fie datorita pacatului, fie datorita pedepsei lui Dumnezeu.

IV. Pacatos iertat (Dan. 4:34-37) – cand ridicam ochii spre cer si punem capat pacatelor noastre, acceptand jertfa inlocuitoare a Domnului Isus Hristos – solutia lui Dumnezeu pentru fericirea noastra.

Sfinti vremelnici

Text: 2 Timotei
Introd. – La granita dintre Missouri si Ar\ansas se afla o constructie a unei biserici ramase neterminate. Credinciosii din zona au facut-o la jumatatea drumului dintre doua localitati aflate de o parte si de cealalta a granitei. Numele pe care i l-au dat initial a fost: “The Mid[a] Church” (Biserica de la jumatatea drumului. Dupa o vreme, cineva le-a spus sau si-au dat singuri seama ca numele acesta poate fi interpretat si altfel, ceva de genul: “Biserica celor care n-au fost gata sa mearga pana la capat” cu credinta lor. Nu-i de mirare ca au hotarat sa-i schimbe numele.

Exista insa o biserica “a celor care n-au facut decat jumatate de cale” si care s-au lasat apoi de credinta. Numarul lor este mare si s-ar putea pe unii sa-i cunoasteti si voi. Eu am cautat in Biblie si m-am ingrozit de cat de multi au fost cei care nu si-au dus credinta “pana la capat”!

1. Nevasta lui Lot – Luca 17:32
Stiti ca doamna Lot a fost si ea la aceiasi biserica cu domnul Lot? Stiti ca a facut si ea o “profesiune de credinta”? Totusi, ea n-a reusit sa mearga pana la capat. A fost mult mai usor sa o scoti pe doamna Lot sin Sodoma, decat sa scoti Sodoma din doamna Lot! Ea a privit inapoi si privirea aceasta in urma a nenorocit-o: s-a prefacut intr-un stalp de sare. N-o mai cautati! Sarea este topita repede de ploi si din doamna Lot n-a mai ramas nici macar urma. Domnul Isus ne averitizeaza: “Aduceti-va aminte de nevasta lui Lot!”

2. Esau, fratele lui Iacov
Stiti ca totii copiii lui Israel ar fi trebuit sa se numeasca copiii lui Esau? Ar fi putut si chiar ar fi fost normal sa fie astfel, dar … n-a fost sa fie. Esau a facut pentru o vreme parte din familia care a primit binecuvantarea. Ca intai nascut a avut dreptul sa mosteneasca aceasta binecuvantare, dar in loc s-o faca, Esau a dispretuit-o; a vandut-o pe un … blid de linte. Nici el n-a mers pana la capat. I-a fost foame! Mai tarziu, cand a plans cu amar si cand a regretat a fost “prea tarziu”. Lacrimile lui n-au fost lacrimi de pocainta sincera. Ela  regretat doar ca a pierdut anumiteb lucruri din viata aceasta. Stiti ce scrie in epistola catre Evrei despre Esau:

“Vegheaþi sa nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de întai nascut. Sªtiþi ca mai pe urma, cand a vrut sa capete binecuvantarea, n-a fost primit; pentru ca, macar ca o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe” (Evrei 12:16-17).

3. imparatul Agripa.
Apostolul Pavel stia ca imparatul Agripa apucase pe drumul credintei. Lucrurile acestea nu pot fi tinute ascunse si oamenii din jur vorbeau cu simpatie de interesul pe care-l purta Agripa profetiilor din Biblie. Stiind aceasta, Pavel i-a vorbit cu indrazneala:
” Iata de ce au pus Iudeii mana pe mine în Templu, si au cautat sa ma omoare. Dar, mulþumita ajutorului lui Dumnezeu, am ramas în viaþa pana în ziua aceasta; si am marturisit înaintea celor mici si celor mari, fara sa ma departez cu nimic de la ce au spus proorocii si Moise ca are sa se întample: si anume, ca Hristosul trebuie sa patimeasca, si ca, dupa ce va fi cel dintai din învierea morþilor, va vesti lumina norodului si Neamurilor” (Fapte 26:21-23).
“Pe cand vorbea el astfel ca sa se apere, Festus a zis cu glas tare: IPavele, esti nebun! Învaþatura ta cea multa te face sa dai în nebunie.”
“Nu sunt nebun, prea alesule Festusi, a raspuns Pavel, idimpotriva, rostesc cuvinte adevarate si chibzuite. Împaratul stie aceste lucruri, si de aceea îi vorbesc cu îndrazneala, caci sunt încredinþat ca nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindca nu s-au petrecut într-un colþ! Crezi tu în Prooroci, împarate Agripa? ªtiu ca crezi.”
ªi Agripa a zis lui Pavel: ICurand mai vrei tu sa ma îndupleci sa ma fac crestin!i
IFie curand, fie tarziui, a raspuns Pavel, isa dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toþi cei ce ma asculta astazi, sa fiþi asa cum sunt eu, afara de lanþurile acestea.” Împaratul, dregatorul, Berenice si toþi cei ce sedeau împreuna cu ei, s-au sculat. – Fapte 2624-30)
Pavel i-a vestit lui Agripa Evanghelia mantuirii, dar Agripa n-a vrut sa mearga chiar asa de departe. El a preferat doar putin amuzament, putina curiozitate, a cochetat doar pentru o vreme cu crestinismul.

4. Iuda, unul din cei doisprezece.
Iuda este omul care a tradat nadejdea unor parinti care i-au dat un nume bun. in traducere, Iuda inseamna “lauda”. De la Iuda incoace insa, nimeni nu se mai gandeste la “lauda” cand rosteste numele lui Iuda. Numele lui a ajuns sinomin cu “tradarea” si cu “vanzarea”. Iuda a fost printre cei dintai care au crezut in Christos si a ajuns chiar sa intre in numarul celor doisprezece ucenici ai Domnului.
Iuda n-a mers insa pana la capat. El s-a intors din drum ca sa vorbeasca cu dusmanii lui Isus si sa vada ce poate castiga de pe urma Nazarineanului.
Mai tarziu, atunci cand si-a dat seama de greseala monumentala pe care tocmai o facuse, cand a venit sa dea banii inapoi marilor preoti, nici lacrimile lui n-au fost lacrimi de pocainta. Undeva pe acolo, prins si batjocorit, mai era in viata Cel pe care-L vanduse. Dar Iuda nu s-a dus sa-l caute, nu si-a cerut iertare de la Cel care ar fi putu sa-l ierte. S-a oprit la jumatatea drumlui si aceasta a fost pierzarea lui …

5. Dima, ucenicul lui Pavel.
Fratele Ioanid, intr-una din poeziile lui, il numeste pe Dima “un sfant vremelnic”. De acolo am luat si eu titlul acestei predici. Dima a mers si el cu apostolul Pavel si a semanat vesnicia in inimile oamenilor. Dar samanta data altora n-a prins radacini si in inima lui. Dima a mers cu Pavel si cu Domnul doar pana intr-o buna zi, cand a hotarat sa se intoarca din drum. “Dragostea pentru lumea de acum” l-a biruit:
“Caci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a parasit, si a plecat la Tesalonic” (2 Timotei 4:10).
Greseala lui Dima a fost ca a incercat zadarnic o vreme sa le impace pe amandoua: dragostea de Dumnezeu cu dragostea pentru l;umea de acum. Nu se poate sa-L ai pe Dumnezeu daca nun te lepezi de Satan. Nu poti sa mergi catre cer, decat daca vrei din toata inima sa te indepartezi in fiecare zi de viata de pe pamantul acesta. Dima era cu trupul in Biserica, dar cu inima si cu mintea era pe afara, in lume, la bucuriile de o clipa ale pacatului”.

incheiere: Biserica celor de la jumatatea caii este foarte incapatoare! Multi oameni din toate timpurile si-au facut obicei sa mearga la ea. Nu cumva esti si tu unul din ei?