CÂND PARTENERUL TĂU NU-ŢI ÎMPĂRTĂŞEŞTE CREDINŢA

“Dacă o femeie are un bărbat necredincios” (I Corinteni 7:1))

Viaţa alături de un necredincios este atât o provocare, cât şi o oportunitate. Este o provocare deoarece credincioşii şi necredincioşii văd viaţa diferit. Şi este o oportunitate deoarece Dumnezeu te poate folosi pentru a reduce prăpastia şi a-i câştiga pentru Hristos. Dar pentru ca acest lucru să aibă loc, trebuie să îţi iei două angajamente. Mai întâi, dedică-te scopului mântuirii lor; în al doilea rând, dedică-te propriei tale creşteri iubindu-i şi vieţuind cu ei. Odată ce te-ai dedicat, eşti gata să primeşti următorul sfat practic ce te poate ajuta.

Nu uita de limitările spirituale ale celui necredincios, “dacă este cineva în Hristos, este o făp¬tură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Numai când este “în Hristos” poate deveni o “făptură nouă”. Numai atunci “cele vechi” dispar! Cele vechi vor domina până când le primeşte pe cele noi. “Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh” (loan 3:6). Nu uita, cel necredincios suferă de defecte ale naşterii, pe care nu le poate depăşi până când naşterea cea bună nu le corectează. “Umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu” (Romani 8:7-8).

Dacă nu iubeşte Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea şi biserica aşa cum o faci tu înseamnă că este controlat de fire şi nici

Rivalitatea intre copiii din familie

http://ambasadorul.wordpress.com

Puteti aplica acest tipar la rivalitati foarte cunoscute din Biblie (ge. Iacov, Esau).

Am întâlnit în cartea Educația copilului neastâmpărat câteva sfaturi care cred că ne prind foarte bine, nouă celor cu doi sau mai mulți copii. Și în special băieți!

Frații pot devenii rivali:

• pe măsură ce încearcă să-și dezvolte identități individuale.
• când au parte de un tratament nedrept sau favoritism
• când sunt dezamăgiți sau frustrați de unul dintre părinți, indiferent de motiv.
• dacă-și închipuie că trebuie să lupte pentru dragostea părinților și pentru atenția acestora.

Părinții pot prefera comportamentul unui copil, dar familiile care au probleme cu rivalitatea între frați sunt cele în care părinții au dificultăți între a distinge între cine sunt copiii lor și cum se comportă aceștia.

Cum micsorăm impactul rivalității dintre frați în familia noastră?

1. Evită compararea unui copil cu celălalt.
2. Fii cinstit cu copiii tăi – și asta nu înseamnă să-i tratezi la fel! Îi tratăm în funcție de nevoile fiecăruia în parte.
3. Respectă caracteristicile care-i diferențiază pe copiii tăi.
4. Rezistă tentației de a face pe arbitrul. Lasă-i să-și rezolve problemele singuri.
5. Evită etichetarea copiilor tăi. Nimeni nu vrea să fie considerat “pututos”, “nărod”, “dificil”, “bâlbâit”. Dar este și o mare povară să fii “copilul bun și drăgălaș”.
6. Nu ignora acuzațiile de favoritism. Ascultă-i până la capăt și fii sensibil la trăirile lor sufletești.
7. Acceptă faptul că unele lupte între frați sunt … inevitabile. Cere-i lui Dumnezeu înțelepciune pe măsură ce treci prin procesul de rafinare, susținându-l pe fiecare copil ca fiind o ființă unică și specială. Această situație este temporară. Copiii tăi vor crește!

Doreste-ti lucruri bune pentru copii tai!

Text: Mat. 20:20-21

Thursday, 20 May 2010

Ziua Mamei, o sărbătoare care ne vizează pe noi toți. Fiecare din noi a venit în lumea aceasta în urma hotărârii lui Dumnezeu și prin durerile nașterii unei mame. Dumnezeu oferă mamelor această cinste de a fi cele prin care vine viața în lume. Înzestrările pe care Dumnezeu le-a dat mamelor sunt deosebite. Dumnezeu, dorind să acorde mângăiere unui popor îndurerat, compară mângăierea Sa cu aceea a mamei. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a așezat în inima mamelor acea calitate pe care doar El o poate avea, calitatea de a mângăia și de a aduce alinarea celor mai acute suferinți. Comportamentul unei mame veritabile în raport cu copii ei este unul special. În pasajul citit facem cunoștiință mai îndeapoape cu mama a doi dintre apostoli, a doi dintre ucenicii Domnului Isus: Iacov și Ioan. Potrivit pasajelor din Matei 27:56 și Marcu 15:40 aflăm că numele ei era Salome (Salomeea). Tradiția susține că ea era sora lui Iosif, soțul Mariei, mama Domnului Isus. Astfel, rugămintea ei era motivată și de această legătură de rudenie dintre ei și ar fi și o explicație a faptului că Domnul Isus o încredințează pe Maria în grija lui Ioan, atunci când moare pe cruce. Nu știm dacă sunt adevărate toate aceste lucruri, dar știm că ea face o cerere care nu trece neobservată de ceilalți ucenici. Cererea ei însă, reflectă ce se petrece în inima unei mame, dorințele ce se nasc în inima ei pentru copii săi. Cred că aceste dorințe trebuie canalizate într-o direcție cât mai bună și viața copiilor trebuie privită nu doar din perspectiva aceasta umană ci și din perspectiva veșniciei. Așadar, Salome, mama lui Iacov și Ioan lansează o cerere cu implicații importante. Solicitarea ei ar trebuie să fie modelul oricărei mame credincioase: - Dorește să-și vadă copii aproape de Domnul Isus. Chiar dacă ea se gândea că poziția pe care o solicită este o poziție ce implică onoare, în această solicitare era și dorința ca cei doi fii ai ei să fie cât mai aproape de Domnul Isus. O dorință extraordinară, o dorință pe care orice mamă, cu adevărat credincioasă o are. Căutați să-i aduceți pe copii dvs. aproape de Domnul Isus. Că o faceți acasă, că o faceți la biserică, căutați mereu să creați copiilor dvs. oportunitatea de a se apropia de Domnul. - Își oferă copii să slujească Domnului Isus. De asemenea, dorința mamei lui Iacov și Ioan, era ca fii ei să slujească Domnului Isus. Știa și ea, că fiind la dreapta și la stânga Domnului, copii ei ar fi trebuit să-L asculte pe Domnul, să fie supuși Domnului, să fie de încredere…Era o poziție însemnată, dar era o poziție care presupunea și slujire. Dragi mame, este foarte adevărat, a sluji Domnului, într-o lume ostilă, nu este una dintre cele mai atrăgătoare opțiuni, dar este una dintre cele mai nobile. – Are așteptări înalte de la copii ei. Mamele de astăzi își doresc cariere importante pentru copii lor, dar cele mai bune dorințe pentru copii lor, cele mai nobile, sunt acelea care au de-a face cu starea spirituală a copiilor lor, cu apropierea lor de Dumnezeu. În acest context, inspirați-vă copii să se apropie de Dumnezeu. Vorbiți-le despre destinul veșnic cu Dumnezeu, ajutați-i să înțeleagă ce a făcut Domnul Isus pentru ei și pentru noi toți, fiți-le călăuze către Dumnezeu și așteptați să-i vedeți crescând în credință și maturitate spirituală. Sorin Covaci May 9, 2010

Realitati si reguli in viata de familie

Proverbe 15

Introducere: Au fost vremuri cind copiii lui Dumnezeu isi faceau ssoala in cartea proverbelor lui Solomon. “Programa aceasta scolara” nu s-a demodat. Exista insa multa ingimfare in oameni si cartea Proverbelor a ramas nefolosita (Prov. 15:12). Totusi, aceasta este cartea care ne poate da si astazi cea mai pura si mai inalta intelepciune (Prov. 15:33).Ne oprim astazi la capitolul 15, incercind sa desprindem citeva principii despre viata de familie.

(I.) Regula rezonantei. 15:1
Aceiasi realitate o gasim descrisa si in Prov. 27:19.
Stiind aceasta regula, trebuie sa avem mare grija la ce aducem in viata de casnicie. Ni se va raspunde cu aceiasi masura.
- Problema limbajului folosit. 15:2, 4, 7, 14, 23, 26, 28
- Problema nervilor. 15:1, 13, 18, 21, 30.

(II.) Prioritatea lucrurilor spirituale. 15:13
Care sint lucrurile care aduc fericirea in familie. Unii se grabesc sa adune lucruri materiale, dar sint atitia oameni nefericiti in aceste palate care seamana mai mult cu niste uriase depozite decit cu adevarate camine!
Solomon ne spune ca este mai important “cine esti” decit “ce ai”, atunci cind iti cintaresti sansele de fericire. Prov. 15: 6, 15-17, 25, 27.

(III.) Regula responsabilitatii. 15:3.
Casnicia este sub directa supraveghere a Domnului. El stie sa evalueze felul in care ne facem datoria de soti. Da, exista o astfel de “datorie de sot”. Casnicia nu este numai privilegii, ci si responsabilitati. Este bine sa stim ca Dumnezeu uneste este Cel ce doi oameni in casatorie si fiecare va raspunde inaintea Lui de felul in care si-a facut datoria. Neascultarea unuia nu-l va indreptati pe celalalt in ziua judecatii (Prov. 15:3). Dumnezeu ne poate refuza rugaciunile, oricit de maiestre ar fi ele, daca nu ne facem datoria de soti (Prov. 15:8-11, 29; 1 Petru 3:7).

Incheiere: Fratele Simion Cure obisnuia sa spuna: “Sfaturi putem da, dar minte nu!”.
O familie tinara are uneori tendinta sa creada ca se poate descurca si singura. Nu uitati insa ca Dumnezeu va dat binecuvintarea parintilor vostrii. Nu-i aruncati acum la gunoi. Aveti inca multa nevoie de ei in hotaririle vietii voastre. Cine asculta de parinti, este un om intelept care va scapa de multe necazuri. invatati din experienta lor ca sa nu invatati din greselile voastre. Ascultati ce spune Solomon: “Planurile nu izbutesc, cind lipseste o adunare care sa chibzuiasca, dar izbutesc cind sint multi sfetnici”. Toate aceste sfaturi, sint doar atit: “sfaturi”. Ramine la latitudinea voastra sa le primiti sau nu, sa fiti fericiti ascultind de ele sau sa suferiti consecintele unui duh impotrivitor: “Inima celor priceputi cauta stiinta, dar gura celor nesocotiti gaseste placerea in nebunie” (15:14) si “Urechea care ia aminte la invataturile care duc la viata, locuieste in mijlocul inteleptilor” (Prov. 15:31)

Cum poti afla voia Domnului ?

Acum cativa ani am primit vizita unei tinere care dorea sa-mi ceara un sfat. Nu era sigura ca il iubeste pe tanarul cu care se imprietenise. Totusi, intensitatea sentimentelor dintre ei crestea vertiginos. Dupa multa framantare si multa rugaciune, se decisese sa ceara direct de la Dumnezeu intelepciune. Ar fi vrut ca El sa-i vorbeasca printr-un semn clar. Ii spusese Domnului sa-i arate daca este de acord cu aceasta prietenie. Cum era in preajma Craciunului, semnul cerut ca si confirmare a fost ca baiatul sa-i dea drept cadou o pereche de manusi si o esarfa. Bineiinteles ca ea a asteptat apoi cu inima cat un purice venirea Caraciunului. N-a spus nico vorba cuiva despre planul ei. In seara de Craciun a venit acasa si , surpriza, a dat cu ochii de un cadou. Parintii i-au spus ca este chiar de la baiatul cu care se imprietenise. L-a luat repede, afugit cu el in camera ei si l-a deschis. Ce sa vezi? Era chiar o pereche de manusi si o esarfa!

Tanara nu mai putea de bucurie. Vai insa, fericirea ei s-a terminat repede cand ftratele ei i-a spus ca (in gluma) el ii cumparase cadoul si doar o pacalise (sau o mintise?) ca ar fi de la prietenul ei. In prima zi de Craciun a venit si cadoul din partea prietenului ei, dar vai! Nu erau nici manusi si nici urma de esarfa. “Va rog,” a spus tanara, “sa-mi spuneti care este parerea dumneavoastra despre astfel de “semne”. Le putem considera o metoda prin care sa primim calauzirea lui Dumnezeu?”

Cum ne calauzeste Dumnezeu astazi? Cum poate El (care este spirit invizibil si atotputernic) sa-si comunice intentiile omului (care este carne si sange) ? Trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne vorbeasca prin semne, cum a facut tanara de care v-am vorbit? Trebuie sa “dam cu banul” dupa ce ne-am rugat in prealabil ca Dumnezeu sa ne arate voia Sa? Nu cumva este de ajuns sa ne silim sa facem ce credem noi in momentul acela ca este cea mai buna alternativa si sa o declaram pe aceasta drept “voia Domnului” ? In timpuri biblice, Dumnezeu si-a calauzit poporul in multe feluri. Iosif a fost fortat sa-si aleaga drumul in viata sub presiunea circumstantelor potrivnice. Lui Moise, Dumnezeu i-a vorbit din mijlocul tufisului arzand. Israelitii au fost condusi prin pustie de un nor ziua si de un stalp de foc noaptea. Iosua a fost calauzit prin felul in care i-a raspuns Dumnezeu la rugaciune (Iosua 7:7-15). Evanghelistul Filip a fost calauzit printr-un inger, sutasul Corneliu printr-o vedenie. Dumnezeu le-a vorbit oamenilor “cand intr-un fel, cand intr-altul”. Calauzirea divina nu este data deobicei prin semne spectaculoase, printr-un foc din cer, o voce extraterestra, o vedenie de noapte sau o coincidenta extraordinara a circumstantelor. Metodele cele mai folosite de Dumnezeu sunt mult mai putin dramatice. Majoritatea copiilor lui Dumnezeu despre care citim in Biblie au fost calauziti nu prin mijloace extraordinare (voci, vedenii, ingeri), ci prin intermediul lucrurilor naturale. Cei mai multi dintre ei au fost calauziti prin simplul fapt ca au facut ceea ce stiau ca trebuie sa faca: sa-si ingrijeasca turmele, sa-si dreaga navodul sau sa puna mana pe coarnele plugului.

Probabil ca cea mai grea indeletnicire din viata este sa luam decizii. Trebuie sa ne hotaram sa mergem undeva sau sa nu mergem, sa cumparam ceva sau sa nu cumparam, sa acceptam ceva sau sa nu acceptam. Viata este o lunga succesiune de alegeri pe care trebuie sa le facem intre bine si rau, intre adevar si minciuna, intre ceea ce este bun si ceea ce este cel mai bun. Cu siguranta ca Dumnezeu vrea sa ne ajute sa facem decizii intelepte – nu numai in problemele majore, ca insuratoarea sau alegerea unei meserii, ci si in micile detalii ale vietii de fiecare zi.

Aflarea voiei lui Dumnezeu este , intr-un fel, foarte legata de procesul prin care devenim o persoana dupa voia lui Dumnezeu. Cu cat ne vom stradui sa fim asemenea lui Christos in caracter, cu atat vom putea afla mai usor care este voia lui Dumnezeu pentru viata noastra. In Proverbe 3:6 ni se spune: “Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile”. Totusi, chiar si cei mai buni copii ai lui Dumnezeu ne vor spune ca, uneori, nu este chiar atat de simplu sa aflii care este voia Domnului pentru o anumita situatie. Exista cateva reguli practice pentru aflarea voiei lui Dumnezeu. Vrem acum sa ne uitam impreuna la cateva dintre ele.

1. Invatatura Cuvantului
In subiecte despre care putem citi in Biblie, ceea ce este

Copiii si autoritatea

Traind biruinte spirituale in familia ta

Deprinde-i pe copiii tai
sa respecte autoritatea

TED TRIPP

Dorinta lui Dumnezeu pentru casnicia ta este ca tu sa produci urmasi evlaviosi. In primul rand, El vrea ca tu sa fii evlavios. Apoi El vrea ca tu sa transmiti credinta ta copiilor tai. Din nefericire, multi parinti nu vor sa-si asume responsabilitatea de a transmite mai departe credinta lor. Multi doar spera ca ai lor copii vor primi credinta. O biruinta majora pentru parintii crestini este sa-si asume responsabilitatea de a creste copii evlaviosi. Noi, ca parinti ai copiilor nostri, avem raspunderea de a fi o autoritate pentru ei. Avem raspunderea de a le spune despre lucrurile lui Dumnezeu. Avem raspunderea de a le arata cum sa puna in aplicare lucrurile Domnului. Suntem responsabili. Esti tu gata sa-ti asumi raspunderea?

Baietii erau afara in atelier, lucrand la carucior. Fiica noastra a iesit afara sa-i cheme la masa. „Voi amandoi sa intrati in casa, sa va spalati, si sa va pregatiti pentru masa. Imediat!“ a anuntat ea cu autoritate.
„Vin baietii inauntru?“ a intrebat sotia mea, cand fiica noastra s-a intors in casa singura.
„Eu i-am chemat“, a spus ea cu o privire care o trada.
De ce nu venisera baietii? Pentru ca sora lor era cea care ii chemase, si ei n-aveau de gand sa se supuna autoritatii ei.
Ea s-a intors in atelier cu acelasi mesaj, dar a adaugat doua cuvinte puternice: „Mama a spus …“.
Fiica noastra nu avea autoritatea sa ordone baietilor sa intre in casa. A doua oara cand i-a chemat pe baieti, ea i-a chemat ca agent al mamei lor. Ei au stiut atunci ca era timpul sa vina.

CONFUZIE CU PRIVIRE LA AUTORITATE

Culturii noastre nu-i place autoritatea. Nu numai ca nu ne place sa

Tatilor, ajutati-i pe copiii vostri

Traind biruinte spirituale in  familia  ta

Tatilor, ajutati-i pe copiii vostri
sa ramana in picioare

STEVE FARRAR

Recent i-am pus unui student de la colegiu in vacanta de vara urmatoarea intrebare: „Care este cea mai mare surpriza pe care ai gasit-o in colegiu?“ Era o intrebare deschisa, asa ca nu eram sigur la ce sa ma astept. Stiti ce a spus? „Nici unuia din baietii din dormitoare nu-i place de parintii lui! Nici unul din ei nu are o relatie cu parintii lui. Si aceasta este peste tot!“ Ce tragedie! Dar, tatilor, exista o speranta. Daca ai copii mici, poti sa schimbi lucrurile chiar acum. Si daca ai copii mari, tot nu e prea tarziu sa incepi sa aplici aceste principii acum.

Cand te uiti la copiii tai, ce vezi? Ii vezi asa cum sunt acum, sau asa cum vor fi? Cred ca multi oameni se uita la copiii lor in varsta de patru ani si vad doar niste copii in varsta de patru ani. Si noi trebuie sa-i evaluam si sa-i apreciem ca si copii in varsta de patru ani. Dar pe de alta parte, noi trebuie de asemenea sa vedem clar ca acesti copii de patru ani nu vor fi intotdeauna de patru ani. In zece ani ei vor fi de paisprezece ani, urmand ca in cativa ani sa obtina permisul de conducere.
Ei vor fi de asemenea sub uriasa presiune a anturajului, facand unele din cele mai critice alegeri din viata lor. O decizie pe care o vor lua in fiecare zi este daca sa fie conducatori sau urmasi.
Sunt convins ca noi trebuie sa-i „Gutenberg“ pe copiii nostri. Asa cum Johannes Gutenberg a luat un teasc si un poanson si le-a transformat intr-o presa de tipar, tot asa noi, tatii, trebuie sa-i luam pe copiii nostri si sa le modelam caracterul astfel incat sa-i transformam in conducatori morali si spirituali. Vorbesc despre transformarea copiilor nostri in oameni de caracter care pot sa faca acele alegeri grele pe care putini conducatori din lumea noastra contemporana par sa fie in stare sa le faca.
Timpul pentru a incepe sa facem aceasta este acum. Cand un copil ajunge la adolescenta se intampla ceva. Cand copiii sunt mici, ei tind sa creada ca tatal lor a agatat luna pe cer. Cand copiii ajung la adolescenta, uneori ei incep sa creada ca tatal lor trebuie sa se duca in luna. Ca sa facem un pas mai departe, cand un baiat sau o fata ajunge la adolescenta, se va intampla unul din doua lucruri. Un adolescent fie va merge la tovarasii lui si-si va critica parintii, fie va merge la parintii lui si-si va critica tovarasii. Bineinteles ca noi vrem ca ai nostri copii sa vina la noi.
Altfel spus, un copil va fi fie un conducator, fie un urmas. Adolescentii hotarasc aceasta in fiecare zi a vietii lor. Exista o presiune care ii impinge sa se drogheze, sa faca sex si tot ceea ce fac ceilalti. Deci cum combatem noi aceasta? Transformandu-i pe copiii nostri in conducatori. Si vom vedea imediat cum.
CONDUCEREA: CE ESTE EA?
Ce este conducerea? Un prieten de-al meu a scris teza sa de doctorat despre conducere si a gasit 165 de definitii publicate. Unele din aceste definitii sunt destul de complexe si de uluitoare. Dr. Howard Hendricks, un distins profesor de la Seminarul Teologic din Dallas, a venit cu cea mai buna definitie a unui conducator pe care am  auzit-o vreodata. Dupa parerea lui Dr. Hendricks, „Un conducator este cineva care conduce“. Nu lasa ca simplitatea acestei definitii sa te pacaleasca. Ea este plina de semnificatie.
Recent un om mi-a dat cartea lui de vizita. Pe ea era scrisa pozitia lui de Director general si Presedinte. Am aflat mai tarziu ca omul acela este doar un pretext subred de conducator. Totusi cartea lui de vizita era impresionanta. Omul acela avea o pozitie de conducere, dar o carte de vizita sau un titlu ilustru nu-l face pe cineva conducator.
Este important de asemenea sa facem deosebirea intre a conduce si „a administra“. Administrarea este de obicei legata de un anumit tip de structura organizatorica. Un adevarat conducator poate sa nu aiba nici un fel de structura organizatorica. El pur si simplu conduce.
In 1947, Dr. Chandrasekhar, profesor la Universitatea din Chicago, a fost planificat sa predea un curs despre astrofizica avansata. Profesorul locuia in Wisconsin; planul lui

Fa-l fericit pe partenerul tau de viata

„Niciodata parca nu am destul timp“. Daca esti ca majoritatea americanilor, probabil ca ai spus aceasta o data sau de doua ori – posibil chiar in ultimele douazeci si patru de ore! Intrebarea este, pentru ce ai nevoie de mai mult timp? Ca sa muncesti? Ca sa joci ceva? Ca sa petreci timp cu partenerul tau de viata si cu copiii tai? Sau pentru toate acestea trei precum si pentru alte douazeci? Scriptura ne spune sa ne „numaram bine zilele“. Zilele noastre pe pamant pot fi scurte; nici unuia dintre noi nu ni s-a dat vreo asigurare ca relatia noastra de casatorie va merge bine sau ca partenerul nostru de viata sau copiii nostri vor trai sa vada o alta zi. Daca ti-ai pierde partenerul de viata maine (fie prin divort, fie prin moarte), ai avea vreun regret cu privire la felul cum ai folosit timpul pe care l-ai avut la dispozitie cu el sau cu ea? Daca da, atunci aceasta biruinta este pentru tine.

Acum cateva sambete, le-am luat pe cele doua fiice ale mele intr-un parc local ca sa se bucure de o dupa-amiaza de plimbare cu rolele si de zbenguiala generala. In timp ce stateam pe marginea gropii de nisip in care se juca fetita mea in varsta de cinci ani, am observat una din familiile tinere din biserica noastra care aparent venise in parc pentru acelasi motiv. Dar ei nu pareau sa se distreze la fel de mult ca noi. Si stiam de ce. Sotul, pilot in cadrul Fortelor Aeriene

Sotiilor, ajutati-va sotii

„Am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el“.
GENEZA 2:18

Exista doua cai prin care o femeie crestina poate avea un impact dramatic asupra familiei ei – si asupra lumii in general – slujind si supunandu-se sotului ei. De ce acestea doua? Pentru ca acestea sunt ce a creat-o Dumnezeu sa faca in cadrul structurii familiei. Din nefericire, slujirea si supunerea au fost azvarlite pe fereastra de cele mai multe din femeile de astazi. Aceste femei si-au insusit in intregime idea ca ele pot avea un impact mai mare asupra lumii si asupra celor din jurul lor, urcand pe scara societatii. Daca aceasta te descrie pe tine, atunci Dumnezeu vrea sa traiesti o biruinta care s-ar putea sa fie greu de indurat pentru tine. Dar daca o lasi pe Elizabeth George sa-ti explice si apoi Il lasi pe Domnul sa lucreze in inima ta, te pot asigura ca rezultatul final va fi cu adevarat uimitor!

Era o zi senina de toamna la Universitatea din Oklahoma. In timp ce ma grabeam spre prima mea ora de curs dupa pauza de masa, l-am vazut din nou. Zambea in timp ce venea pe drumul meu. In fiecare luni, miercuri si vineri cararile noastre pareau sa se incruciseze in timp ce el, de asemenea, se grabea spre clasa. Numele lui – Jim George – imi era necunoscut atunci, dar era extrem de simpatic, era adorabil, si imi placea zambetul lui! Ei bine, evident ca si el m-a remarcat, pentru ca foarte curand un prieten mutual a fixat o intalnire oarba pentru noi.
Asta a fost in noiembrie 1964. De Valentine’s Day ne-am logodit, si nunta noastra a avut loc in primul week-end dupa terminarea scolii, pe 1 iunie 1965. Asta a fost acum treizeci si unu de ani – si as vrea sa pot spune: „Asta a fost acum treizeci si unu de ani minunati, binecuvantati si fericiti“, dar nu pot. Vezi tu, Jim si cu mine ne-am inceput casnicia fara Dumnezeu, si aceasta a insemnat vremuri grele. De la inceput am bajbait, ne-am certat si ne-am dezamagit unul pe altul. Din cauza ca nu gaseam implinire in casnicia noastra, ne-am risipit viata in interese, prieteni, hobby-uri si ocupatii intelectuale. Faptul ca aveam si doi copii n-a umplut golul pe care il simteam fiecare. Viata noastra de casnicie s-a tarat timp de opt ani frustranti pana cand, printr-un act al harului lui Dumnezeu, am devenit o familie crestina, o familie centrata pe Domnul Isus Hristos ca si cap, o familie care era calauzita de Biblie.
Faptul ca ne-am predat viata Domnului Isus Hristos a creat o diferenta uriasa in inimile noastre, dar cum va schimba Hristos casnicia noastra? Fiecaruia din noi ni s-a dat o viata noua in Hristos, dar ce urma sa facem cu tensiunea din casnicia noastra si deci din casa noastra?
Eu aveam mult de invatat despre a fi o femeie, o sotie, o mama placuta lui Dumnezeu. Si sunt recunoscatoare ca – curand dupa ce L-am chemat pe Domnul Isus ca Domn si Mantuitor al meu – am avut in mana un calendar pentru citirea intregii Biblii. Pe 1 ianuarie 1974, am inceput sa urmaresc acest program, si pe masura ce citeam faceam ceva ce iti recomand si tie sa faci. Marcam fiecare pasaj care imi vorbea mie ca femeie cu un marker roz.
Ei bine, Dumnezeu S-a apucat de lucru pe baza a ceea ce am marcat chiar in ziua aceea. Pe 1 ianuarie, prima mea zi de citire, am dat peste primul aspect al numirii mele in slujba de sotie crestina: trebuia sa-i slujesc lui Jim. Am marcat aceste cuvinte cu roz: „Nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el“ (Geneza 2:18).

CHEMATA SA SLUJEASCA

O femeie dupa inima lui Dumnezeu este o femeie care cultiva cu grija un duh de slujire, fie ca este maritata sau nu. Calcand pe urmele Domnului Isus, care „n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca“ (Matei 20:28), ea are toata viata in atentie atitudinea de slujire a inimii. Si aceasta atitudine de slujire incepe acasa cu familia ta – in special, daca esti casatorita, cu sotul tau. Dumnezeu a desemnat sotia sa fie un ajutor pentru sotul ei. Deci primul pas in calatoria mea de o mie de mile spre a deveni o sotie evlavioasa a fost sa incep sa inteleg ca sunt desemnata de Dumnezeu sa-mi

O femeie inteleapta

Mat. 12:42; 1 Regi 10:1-13

Introducere: Cartea Proverbelor se incheie cu un exemplu surprinzator. “n loc sa ne dea ilustratie de intelepciune un barbat, ne este oferit portretul unei … femei. Da exista femei intelepte, mai intelepte decat multi barbati. Solomon n-a putut fi dat ca exemplu. Este una sa sti intelepciune si alta sa o traiesti pentru tine insuti.
* Ar trebui sa schmbam problemele intre noi, caci fiecare ne pricepem de minune sa rezolvam problemele altora …

In ce a constat intelepciunea imparatesei din Seba?

I. A stiut sa foloseasca ocazia (1 Regi 10:1).
Viata trece pe dinaintea nopastra cu tavele pline de ocazii. Foarte putini stiu sa se foloseasca de ele. Ei sunt prea comoz sau prea ocupati ca sa le vada si ca sa le foloseasca.

* Ne place sa traim intr-o casa curata, dar nu ne place sa facem curatenie. Ne place sa fie ordine in casa, dar nu ne place sa punem lucrurile la loc … etc.

Imparateasa din Seba a plecat spre Ierusalim … cu ce companie aviatica ? Sau cu masina cu aer conditionat, etc. ? Femeia aceasta a fost gata sa se deplaseze, sa faca efort sa schimbe ceva ca sa foloseasca ocazia de a vedea ceea ce n-a mai vazut lumea …

* Este o mare deosebire in felul in care cautam noi de lucru si cum cauta de lucru mexicanii. Ei cauta o ocazie! Nu ma intreba ce stiu sa fac. Spune-mi de ce ai nevoie si am sa ma dau peste cap sa fac eu.
Dorinta de a iesi din obisnuit si din comoditate este conditia progresului.
Unii ar vrea sa li se imbunatateasca situatia, dar sa continue sa faca ceea ce fac acum!

II. A stiut sa puna intrebari.
Gradul de intelepciune sa masoara prin calitatea intrebarilor pe care stim sa le punem.
Intrebari “albe”: “Ai venit?” “Te-ai sculat?” “Alo, esti acasa?”
Vai! Cate vorbe fara rost aude Dumnezeu in rugaciunile noastre …
Tu ai venit astazi curios inaintea Domnului? Vrei sa afli ceva ? Sti sa pui intrebari? Este intre noi Unul mai mare decat Solomon …

III. A stiut sa provoace darnicia prin daruri. (1 Regi 10:10-13).
Putea sa nu-i dea nimic lui Solomon … Si asa avea prea mult. Putea spune: “Ai destule. Plec acasa.” I s-ar fi raspuns: “Drum bun si cale batuta, doamna.”

Imparateasa a stiut insa sa provoace darnicia lui Solomon. A primit in schimb “ce a dorit, tot ce a cerut, si i-a mai dat si pe deasupra …”
Desteapta femeie!

Incheiere: Unde este Domnul Isus in toata aceasta intamplare?
El este chiar la mijloc. Femeia venise pentru Solomon. Domnul Isus subliniaza tragedia contemporanilor care Il aveau pe Dumnezeu in vizita si … nu-l bagau in seama. Tu ce faci?