Viața creștină

2 Timotei 4 .6-8

Apostolul Pavel la sfarsitul vietii ne invata ce inseamna adevarata viata crestina ce a trait-o si care se merita s-o traiasca  copiii lui Dumnezeu.  Viata crestina este :

1.    Trecatoare  v. 6  Evrei 11.13 , Iacov 4.14 , Ps.103.15

2.     Implinita  v.7    Ea ofera :
a. identitate  – lupta (agonie spirituala ) cea buna 1Cor.9.25,26  Efes.6.12 Col.4.12 . 1Tim.6.12
b. sens – alergare spre o tinta sigura  1Cor.9.24,26  Gal.5.8 Filip.1.21
c. siguranta  – credinta Evrei 11.1 , Gal. 2.16 (  ”credinta lui Isus “) nu in Isus vezi in greaca si KJV

3.   Rasplatita   v.8    2Cor.5.10   Iacov1.12 Apoc.22.12
Daca un rasarit de soare nu ne da garantia si unui apus glorios atunci sa-l urmam pe Pavel in exemplul lui . Vom avea astfel  garantia unui sfarsit frumos !  Evrei  13. 7
Slava Domnului Isus !

Setea celor ce mor

Mai devreme sau mai târziu, oamenii îți dau seama că locuim într-un cimitir. Mortalitatea umanității este într-adevăr de 100%! Sunt mai mulți oameni sub pământ decât deasupra lui. Cum reacționăm în fața acestei situații?

I. Setea după semnificație. Ps. 90 – Moise în cimitirul pustiei

Una dinreacții este teama de nesemnificație. Omul vrea să aibă sens, să dureze mai mul decât castelele de nisip. În cei 40 de ani de rătăciri prin pustie, aMoise a văzut murind în jurul lui o generație. Vă imaginați la câte înmormântări a participat Moise? După cei 40 de ani, între el și oamenii din jur era o diferenșă de vărstă foarte mare. Moise avea 120 de ani. Cei mai „bătrâni“ dintre ceilalți erau cei ce avuseseră sub douăzeci înaintea pustiei, iar acum aveau cam 60 de ani. Moise era deci de două ori mai bătrân ca mulțimea aceea de oameni.

II. Setea după eternitate.  Ecl. 3:11 – Solomon în cimitirul lumii

Omul care le-a avut pe toate a ajuns la concluzia că, sub soare, totul este o deșertăciune. Nu doar pustia, ci și luxul bogăției, afluența belșugului te pot duce la concluzia că totul este o iluzie și o goană după vânt.

III. Setea după viața veșnică.  Lc. 18:18 - Tânărul bogat în cimitirul religiei

Un frate mai mic al lui Solomon.

IV. Întâlnirea cu viața într-un cimitir. Ioan 11:1-45

Maria și Marta schimbă doliul în hainele bucuriei învierii.

PUTEREA PERSPECTIVEI: PASTRIND O VIZIUNE PENTRU DUMNEZEU IN TIMPURI DE CRIZA SI TRAUMA

De Gary Oliver, Ph.D.
Acest curs isi are ca scop sa educe pe aceia care inteleg ca desi este usor sa devi coplesit de ceea ce ni se intimpla, este posibil prin puterea ce o primim glorificind pe Dumnezeu sa iesim biruitori din aceste situatii dificile ale vietii.

I. PLANUL LUI DUMNEZEU

A.Dumnezeu ne invata ca nu exista lacrimi, durere sau situatii dificile , care sa vina peste noi fara vreun scop (ni se pare ca sintem parasiti, ca Dumnezeu nu stie, nu vrea sau nu poate sa ne scoata din impas- dar El are intotdeauna un scop – si nu trebuie sa uitam acest lucru. Trecind cu acest gind prin situatii dificile este mai usor – Dumnezeu este totdeauna in control.)

B.Un motiv pentru care credinciosii devin coplesiti …este pentru ca nu au invatat sa foloseasca puterea ce o primesc cind dau glorie Lui Dumnezeu.(Cind sintem in mijlocul problemelor de orice natura ar fi ele, trebuie sa ne luam ochii de la probleme si sa ii aducem slava Lui Dumnezeu. Pare absurd pentru lumea dinafara, pare un lucru fara logica omeneasca…dar in lumea spirituala logica noastra nu are nici o…logica. Apostolul Pavel era in inchisoare cu picioarele in butuici si,in loc sa plinga si sa se vaiete, dadea slava Lui Dumnezeu prin cintari de lauda. Stim cu totii cum usile inchisorii s-au deschis si in mod miraculos a fost eliberat. Si noi putem fi eliberati de orice probleme am avea daca dam slava Aceluia care poate sa ne scoata din absolut orice temnita…a sanatatii, a finantelor, a problemelor familiare. El este priceput la toate…El ne-a creat…va amintiti? El poate sa ne repare.)

II. Puterea ce sta in glorificarea Lui Dumnezeu.

A. Ce gindesti cind auzi cuvintul…”glorificat”?

1. O expresie de aprobare
2. Ceva la opusul vaietatului, vorbitului de rau, acuzatiilor, lipsei de nadejde.
a. Cind ne vaietam de fapt il acuzam pe Dumnezeu ca nu se pricepe sa ne conduca viata asa cum trebuie- si nu avem o stare de multumire, sub nici o forma.
3. Glorificare nu este ceva ce trebuie sa aducem numai Duminica la serviciile de inchinaciune?
4. Glorificarea Lui este un obicei sfint care ar trebui practicat zilnic.

B. De ce este slavirea, glorificarea Lui atit de importanta?

1. Sint 5 nutrients spirituali pe care glorificarea Lui le produce:
a. Slavirea Lui produce perspectiva
b. Slavirea Lui ne aminteste de resursele pe care Dumnezeu le are si de care probabil am uitat.
c. Slavirea Lui ne aduce bucurie.
d. Slavirea Lui produce energie.
e. Slavirea Lui ne indica unde este solutia.
2. Referinte Biblice:
a. 2 Cronici 20:12
b. 2 Cronici 20:15
c. 2 Cronici 20;17
d. 2 Cronici 20:22

III. Pentru ce sa-I dau slava?

A. Da-I slava pentru Persoana Lui.
1. 2 Samuel 22:4
2. Apocalipsa 4:11
3. Romani 8;29
B. Da-I slava pentru promisiunile Lui.
1. Matei 6:33
2. Filipeni 4:13 si 4:19
3. Efeseni 3:20
C. Da-I slava pentru asigurarile Lui.
1. Niciodata sa nu subestimezi ceea ce Dumnezeu poate sa faca .(Numara-ti binecuvintarile)
D. Da-I slava Lui Dumnezeu pentru puterea Lui. (Cind eu sint slab…ii dau slava ca El este puternic>)

IV. Timpul cel mai potrivit sa-L laudam pe Dumnezeu.

A. Cind n-avem chef sa il laudam.
B.Cind pui intrebarea…”De ce mi se intimpla toate astea mie?”
C. Totdeauna.

V. Cu ce ne ajuta pe noi ca ii dam Lui slava?

A. Ne da putere…(Ca El este cu noi si El are puterea)
B. Ne incurajam cind il laudam ( ca ne amintim ce minuni a mai facut pentru noi sau pentru altii)
C. Cind ii dam slava, “ceva” din ce a pus El in noi, se varsa in noi…si acel “ceva” ne schimba, ne transforma.

VI. Aminteste-ti beneficiile laudei…

A. Aplic-o inauntrul fiintei tale, fixindu-ti mintea si inima la Dumnezeu.
B. Recita Psalmii …
D. Numara-ti binecuvintarile
E. Alege zilnic un “motiv” de lauda…(cultiva o atitudine de multumire)
(Incearca “prescriptia” asta in urmatoarele 7 zile -cel putin 7 minute pe zi)

CE SA NU FACI CIND VREMILE SINT GRELE

DR. Aubrey McGann

Si ele vin…greutatile in viata, vin intr-una. Vin asa cum vin cutremurele si revarsarile de apa…pe neasteptate. Vin cu forte uriase ca si Tsunami…sau ca uraganele…asa vin crizele economice, valuri, valuri… asa vin bolile si moartea si toate neajunsurile si durerile ce le avem pe pamint…
1 Imparati 19:1-14

“Ahab a spus Izabelei tot ce facuse Ilie, si cum ucisese cu sabia pe toti proorocii. Izabela a trimis un sol la Ilie, sa-i spuna: “Sa ma pedepseasca zeii cu toata asprimea lor, daca miine, la ceasul acesta , nu voi face cu viata ta ce ai facut tu cu viata fiecaruia din ei.”

Ilie, cind a vazut lucrul acesta, s-a sculat si a plecat, ca sa-si scape viata. A ajuns la Beer-Seba, care tine de Iuda, si si-a lasat slujitorul acolo. El s-a dus in pustie unde, dupa un drum de o zi, a sezut sub un ienuper, si dorea sa moara zicind: ” Destul ! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, caci nu sint mai bun decit parintii mei.”
 <http://1.bp.blogspot.com/_9RpuM0txG8s/S9kgvY2EzGI/AAAAAAAAGyM/6VrGWDdQ4i4/s1600/Elijah_fed_by_Ravens_16-128.jpg>
S-a culcat si a adormit sub un ienuper. Si iata, l-a atins un inger si i-a zis: “Scoala-te si maninca.” El s-a uitat si la capatiiul lui era o turta coapta pe niste pietre incalzite si un ulcior cu apa. A mincat si a baut, apoi s-a culcat din nou. Ingerul Domnului a venit a doua oara, l-a atins si a zis, :”Scoala-te si maninca, fiindca drumul pe care-l ai de facut este prea lung pentru tine.” El s-a sculat, a mincat si a baut, si cu puterea pe care i-a dat-o mincarea aceasta, a mers patruzeci de zile si patruzeci de nopti pina la muntele lui Dumnezeu, Horeb.

Si acolo Ilie a intrat intr-o pestera, si a ramas in ea peste noapte. Si cuvintul Domnului i-a vorbit astfel: “Ce faci tu aici, Ilie?” El a raspuns:”Am fost plin de rivna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copii lui Israel au parasit legamintul Tau, au sfarimat altarele Tale, si au ucis cu sabia pe preotii Tai; am ramas numai eu singur , si cauta sa-mi ia viata!”

Domnul i-a zis: “Iesi si stai pe munte inaintea Domnului! Si iata ca Domnul a trecut pe linga pestera. Si inaintea Domnului a trecut un vint tare si puternic, care despica muntii si sfarima stincile. Domnul nu era in vintul acela.Si dupa vint, a venit un cutremur de pamint. Domnul nu era in cutremurul de pamint. Si dupa cutremurul de pamint , a venit un foc: Domnul nu era in focul acela. Si dupa foc a venit un susur blind si suptire. Cind l-a auzit Ilie si-a acoperit fata cu mantaua, a iesit si a statut la gura pesterii. Si un glas i-a vorbit zicind :”Ce faci tu aici, Ilie?” El a raspuns:’am fost plin de rivna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copii lui Israel au parasit legamintul Tau, au sfarimat altarele Tale, si au ucis cu sabia pe proorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia viata.”
Cind vin greutatile in viata noastra, sint lucruri pe care trebuie sa le facem , si lucruri pe care nu trebuie sa le facem.
Iata lucrurile care nu trebuie facute:

1. SA NU FUGIM IN FATA DIFICULTATILOR.
- 1 Imparati 3a…”(Ilie)…s-a sculat si a plecat , ca sa-si scape viata.”
- Exodul 14;13…(Moise zice)…”Nu va temeti de nimic, stati pe loc, si veti vedea izbavirea, pe care v-o va da Domnul in ziua aceea.”
- 2 Cronici 20:17 “Nu veti avea de luptat in lupta aceasta; asezati-va, stati acolo, si veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul.”
Tendinta noastra, este sa fugim de orice problema.( Si uneori problema sintem chiar noi – insine. Si atunci oriunde ne-am duce problema este cu noi). Cel mai greu lucru este sa “stam pe loc”…sa nu facem nimic. Cuvintul Lui ne spune insa “sa stam”, sa nu fugim. Cum Dumnezeu stie orice detaliu al vietii noastre, El pregateste si iesirea din impas. Si nu avem de luptat cind Domnul are izbavirea pregatita pentru noi. Nu exista putere care sa ne doboare cind Dumnezeu este de partea noastra. Sa-L credem pe cuvint si sa nu fugim sa ne ascundem.

2. SA NU NE IZOLAM DE CEILALTI.
- 1 Imparati 19;3b …”a ajuns la Beer-Sheba…si si-a lasat slujitorul acolo.”
Nu fugii de familie si prieteni si frati cind cazi in depresie. Cauta pe cineva pe care il stii ca ii pasa si vorbeste cu el. Nu te izola, nu alunga oamenii din viata ta. Fuga este o formula pentru dezastru. Dumnezeu ne-a asezat intr-o familie. Biserica este o alta organizatie mai larga in care sa gasim pe cineva de incredere cu care sa ne putem ruga pentru o problema care o avem.
- Eclesiastul 4:9-10 …”Mai bine doi decit unul, caci iau o plata cu atit mai buna pentru munca lor.Caci daca se intimpla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur, si cade, fara sa aiba pe altul care sa-l ridice.”
- Faptele Apostolilor 12:5…”Deci Petru era pazit in temnita, si Biserica nu inceta sa inalte rugaciuni catre Dumnezeu pentru el.”
Sa ne cautam tovarasi de rugaciune; sa ne sustinem unul pe altul in rugaciune inaintea Domnului. La toti ne vine rindul sa fim slabi, in probleme, impovarati de viata. Sa ne ridicam unii pe altii. Biserica sintem noi – sa ne rugam pentru cei in necazuri. Sa nu stam singuri sa ni se faca pinze de paianjeni pe creierul si inima noastra…

3.SA NU RENUNTAM LA NADEJDEA NOASTRA (SPERANTA)
-1 Imparati 19:4…”El s-a dus in pustie unde, dupa un drum de o zi, a sezut sub un ienuper, si dorea sa moara zicind: ” Destul ! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, caci nu sint mai bun decit parintii mei.”
-2 Corinteni 4:8…”Sintem incoltiti in toate chipurile, dar nu la strimtoare; in grea cumpana, dar nu desnadajduiti; prigoniti, dar nu parasiti; trintiti jos, dar nu omoriti”
-Psalm 42;11 …”Pentruce te mihnesti, suflete, si gemi inlauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, caci iaras il voi lauda.”

3.SA NU NE NEGLIJAM SANATATEA.
- 1 Imparati 19:5-8…”S-a culcat si a adormit sub un ienuper. Si iata, l-a atins un inger si i-a zis: “Scoala-te si maninca.” El s-a uitat si la capatiiul lui era o turta coapta pe niste pietre incalzite si un ulcior cu apa. A mincat si a baut, apoi s-a culcat din nou. Ingerul Domnului a venit a doua oara, l-a atins si a zis, :”Scoala-te si maninca, fiindca drumul pe care-l ai de facut este prea lung pentru tine.” El s-a sculat, a mincat si a baut, si cu puterea pe care i-a dat-o mincarea aceasta, a mers patruzeci de zile si patruzeci de nopti pina la muntele lui Dumnezeu, Horeb.” Dumnezeu ne vrea sanatosi – si ce si cit mincam este important pentru trup – iar sufletul locuieste in aceasta casa, care este trupul nostru; si trebuie sa avem grija de ea.
- 3 Ioan 1:2…” Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale sa-ti mearga bine, si sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste sufletul tau.”
Sa nu neglijam lucrurile care sustin sanatatea noastra…

5. NU DISPRETUII PROVIZIILE LUI DUMNEZEU.
-1 Regi 17:1-6…”Ilie Tisbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: ”Viu este Domnul, Dumnezeul Lui Israel, al carui slujitor sint, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decit dupa cuvintul meu.” Si cuvintul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste cuvinte: “Pleaca de aici, indreapta-te spre rasarit, si ascunde-te linga piriul Cherit, care este in fata Iordanului. Vei bea apa din piriu, si am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo.”. El a plecat si a facut dupa cuvintul Domnului. S-a dus si s-a asezat linga piriul Cherit, care este in fata Iordanului. Corbii ii aduceau pine si carne dimineata, si pine si carne seara, si bea apa din piriu.”
Cit am fi de multumiti cu carnea adusa de corbi…si ciugulita un pic de ei…Am crede ca asta este provizia Domnului pentru noi? Am fii multumitori?
-1 IMPARATI 17:8-16…”Atunci cuvintul Domnului i-a vorbit astfel: “Scoala-te, du-te la Sarepta care tine de Sidon, si ramii acolo. Iata ca am poruncit acolo unei femei vaduve sa te hraneasca”. Ilie s-a ridicat, si s-a dus la Sarepta. Cind a ajuns la poarta cetatii, acolo era o femeie vaduva care stringea lemne. El a chemat-o si a zis: “Du-te si adu-mi, te rog, putina apa intr-un vas, ca sa beau.” Pe cind se ducea ea sa-i aduca, a chemat-o din nou, si a zis: “Adu-mi te rog si o bucata de pine in mina ta.” Si ea a raspuns: ”Viu este Domnul, Dumnezeul tau, ca n-am nimic copt, n-am decit un pumn de faina intr-o oala si putin untdelemn intr-un ulcior. Si iata, string doua bucati de lemne, apoi ma voi intoarce si voi pregati ce am pentru mine si pentru fiul meu; vom minca si apoi vom muri.” Ilie i-a zis: ”Nu te teme, intoarce-te si fa cum ai zis. Numai, pregateste-mi intii mie cu untdelemnul si faina aceea o mica turta, si adu-mi-o; pe urma sa faci si pentru tine si pentru fiul tau. Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Lui Israel: “Faina din oala nu va scadea si untdelemnul din ulcior nu se va imputina , pina in ziua cind va da Domnul ploaie pe fata pamintului. Ea s-a dus si a facut dupa cuvintul lui Ilie. Si multa vreme a avut ce sa manince, ea si familia ei, si Ilie. Faina din oala n-a scazut si untdelemnul din ulcior nu s-a imputinat, dupa cuvintul pe care-l rostise Domnul orin Ilie.”
- Filipeni 4:11-12…”Caci m-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc. Stiu sa traiesc smerit, si stiu sa traiesc in belsug. In totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamind, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa.”

Dumnezeu are felul Lui de a ne rezolva problemele. Nu-I foloseste pe bogati…ci ii face pe cae saraci darnici, ca ei sa poata hranii pe altii. Sa invatam ca daca dam…Domnul ne da…si sa invatam sa primi ceea ce ne da Domnul cu multumire – sa nu strimbam din nas. Binecuvintarile lui arata foarte modeste uneori…ca si pumnul de faina al acestei femei sarace…dar acel pumn de faina a tinut atita vreme cit a durat seceta. Dumnezeu ne poate hrani cu un pumn de faina pe o durata infinit de lunga…Sa-I fim multumitori.

Egali inaintea lui Dumnezeu

Rom. 11:28-36

Introducere: Vazuti de aproape suntem foarte deosebiti unul de celalalt. De la inaltimea cerului insa, suntem la fel din multe puncte de vedere. Care-i ultimul lucru care te-a facut sa spui: Wow! Pe mine m-a facut pasajul acesta. Se spuen ca moartea este marele egalizator. Asa este, dar mai sut si alte lucruri care ne fac egali inaintea lui Dumnezeu.

I. Egali in pacatosenie ; Rom. 11:30-31

“Cel mai pacatos si cel mai putin pacatos sunt egali inaintea Lui!

II. Egali in indurarea Lui v. 32

III. Egali in nestiinta v.34

IV. Egali in neputinta v. 35

V. Egali in oportunitati si inchinare v. 36

De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni?

Perspectiva biblica asupra problemei pacatului in lumea noastra
De Robert G. Spinney
Romani 8:28

O fata de treisprezece ani moare de leucemie. O tornada ucide un barbat si sotia acestuia in propria lor casa. Un pastor tanar este omorat de sotia lui. Un tsunami curma vietile a mii de turisti aflati in concediu. Copiii sunt rapiti si abuzati fizic. Lucruri rele se intampla tot timpul. Niciunul dintre noi nu este imun fata de lucrurile rele. Multi intreaba: ‘De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni?’ Probabil ca ar fi mai lesne de inteles de ce se intampla lucruri rele oamenilor rai. Dumnezeu a pus in noi un simt al dreptatii si nu ne revoltam foarte mult atunci cand un violent traficant de droguri moare intr-un schimb de focuri cu politia. Dar cum ramane cu tragediile care lovesc oamenii buni? Sau pe cei care, aparent, sunt oameni nevinovati? Sau pe oamenii care par sa nu merite suferinta? Biblia are raspunsuri satisfacatoare la aceste intrebari. Dar nu sunt raspunsuri simple, pentru ca nici aceste intrebari nu sunt simple. Intr-adevar, aceste intrebari au la baza cateva dintre cele mai profunde probleme din univers: De ce exista raul? Sunt fiintele umane in mod intrinsec bune, inocente si demne de o viata confortabila? De ce ingaduie Dumnezeu suferinta? Care este raspunsul lui Dumnezeu la rau? Articolul de fata se foloseste de intrebarea ‘De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni?’ pentru a da nastere unei expuneri scurte a acestor subiecte critice.

Ce spune Biblia despre oamenii buni?

Raspunsul la intrebarea ‘De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni?’ incepe cu intelegerea faptului ca intrebarea are la origini o presupunere falsa. Sunt oamenii cu adevarat buni? Chiar exista oameni buni? Raspunsul pe care il da Biblia la aceste doua intrebari este Nu: nu exista oameni buni. Romani 3:9-19 ne da de inteles ca toti oamenii sunt profund afectati de pacat. Efectul pacatului este atat de raspandit incat versetele 10-11 afirma: “Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar. Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.” Versetul 12 adauga: “Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar.” Aceste doua versete dezvaluie doua lucruri cu privire la evaluarea pe care o face Dumnezeu in privinta faptului daca suntem sau nu suntem buni.

In primul rand, toate fiintele umane sunt in intregime si in mod fatal afectate de pacat. Pacatul ne-a stricat mintile si ne-a pervertit dorintele in asa masura ca nu intelegem adevarul lui Dumnezeu. Nici nu cautam cu sinceritate sa fim reconciliati cu Dumnezeu. Cand citim pentru prima data aceste cuvinte, ni se par extrem de dure! Ne place sa credem ca Il intelegem pe Dumnezeu (cel putin intr-o mica masura) si ca facem eforturi (macar putine) sa cautam sa avem o legatura stransa cu El. Cu toate acestea, Cuvantul lui Dumnezeu este intotdeauna corect. Biblia nu exagereaza: ea consemneaza adevarul lui Dumnezeu si cere ca noi sa ne adaptam gandirea la declaratiile ei. In aceste versete, Biblia ne spune ca pacatul a afectat atat de drastic fiintele umane incat nicio persoana nemantuita nu are o intelegere corecta a lui Dumnezeu si nicio persoana necrestina nu doreste cu sinceritate o relatie apropiata cu Dumnezeu.

In al doilea rand, aceste versete declara ca pacatul face ca, inaintea lui Dumnezeu, toate fiintele umane sa fie vinovate. Cati oameni nemantuiti sunt drepti, neprihaniti inaintea lui Dumnezeu (sau cu alte cuvinte, sunt destul de buni incat sa fie primiti de Dumnezeu)? Niciunul — niciunul macar. Cati necrestini fac binele (daca definim binele asa cum o face Biblia)? Niciunul — niciunul macar. Din acest motiv, pasajul de fata se incheie (in versetul 19) cu urmatoarele cuvinte “pentru ca orice gura sa fie astupata si toata lumea sa fie gasita vinovata inaintea lui Dumnezeu.” Aceasta inseamna ca, atunci cand intelegem problema pacatului si problema noastra cu pacatul, nu mai vociferam inaintea lui Dumnezeu spunand ca suntem buni si ca meritam sa mergem in cer. Ci gurile ne sunt inchise. Ne dam seama ca suntem pacatosi, vinovati inaintea lui Dumnezeu; si incetam sa ne mai sustinem nevinovatia.

Si alte pasaje din Scriptura spun acelasi lucru. “Intocmirile gandurilor din inima omului sunt rele din tineretea lui,” spune Dumnezeu (Genesa 8:21). “Toti au pacatuit.” (Romani 3:23) “Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri si adevarul nu este in noi.”(1Ioan 1:8) Biblia spune, in repetate randuri, ca in ochii lui Dumnezeu niciun om nu este drept (Psalm 143:2). Oameni buni? Dupa criteriul lui Dumnezeu, nu exista oameni buni.

Desigur, multi oameni sunt amabili si prietenosi. Multi sunt cetateni care nu incalca legea, au bune maniere, sunt politicosi si iti vor intinde o

LA – ACELEA TARMURI

LA – ACELEA TARMURI … ( Cant Evangh. nr 468 )

Ioan 21 . 1 – 14

A 3 a Aratare a Domnului Isus arunca o imagine asupra situatiei in care ne aflam noi astazi si in care vom fi ,,la-acelea tarmuri ” . Ca odinioara ucenicii , si noi suntem azi pe marea vietii cu zbaterile , necazurile si falimentele noastre in timp ce ,, La – acelea tarmuri ” se afla Mantuitorul Inviat , Domnul Isus Christos .Iata cateva aspecte ale acestei realitati .

1 . Chiar daca Domnul Isus e acolo si noi aici e posibil un dialog v. 5-6
El ne vorbeste prin Biblie , predici , Duhul Sfant si noi prin rugaciune .

2. Daca ascultam de poruncile Domnului noi suntem binecuvantati aici v.6

3. Unii pleaca dintre noi mai repede la Domnul v. 7
Ca si Petru care i-a lasat pe mare pe ceilalti asa unii pleaca mai repede in vesnicii , la acelea tarmuri , unii sunt copii, altii tineri , altii in mijlocul varstei .

4. Vine timpul cand ne vom reuni cu totii ,,La-acelea Tarmuri ” v. 8 – 9a 1Tes 4. 13-17

5. ,, La-acelea Tarmuri ” ne vom intalni cu ceea ce a pregatit Domnul pt noi v. 9b Ioan 14.2-3
6. Acolo Domnul ne va cere rodul ascultarii noastre de pe vremea cand eram pe marea vietii v.10 ,11, 2 Cor .5.10 , Apoc 22.12

7. Acolo cu totii vom fi intr-o partasie minunata cu Domnul cel Inviat v. 11-12 Luca 22. !5 – 18 , Apoc 3.20 ; Apoc 19. 7-9

,, In patria-mi acasa doresc ,
Acolo unde toti ma iubesc;
Mantuitorul loc mi-a gatit ,
Vin-dar cu mine, fii fericit . ” vers 4 din Cant 468

Unii au ajuns ,, La – acelea Tarmuri ” , unii mai zabovim pe marea vietii dar ne bucuram ca Acolo e Domnul Isus cel Inviat , Mantuitorul nostru . E viu cu-adevarat si sade la dreapta lui Dumnezeu . F Ap. 7. 56 . Slavit sa fie El !

Christos a Inviat !
Amin

Promisiunile raiului

Valentin Popovici – 13 Decembrie 2008

Mi se pare interesant ca termenul “rai” este amintit in Noul Testament doar de trei ori! De fiecare data, mesajul transmis de text este diferit, dar este vorba despre o promisiune. Iata-le la rand, pe scurt:

1. Luca 23:42-43 – Este promisiunea facuta de Domnul Isus talharului pocait de pe cruce: “Astazi vei fi cu Mine in RAI”

Ce credinta mare a avut omul acela! Sa vezi in cel rastignit impreuna cu tine, un “Domn”!

“Maiestate!”, Imparate maret”, Doamne, Maria Ta, adu-ti aminte de mine cand vei veni in imparatia ta!”.

“Adevarat iti spun ca azi vei fi CU MINE in rai. De aici invatam ce este raiul. Raiul este locul unde este Isus. Unde este El este raiul. Poti fi acolo numai impreuna cu El. Cuvintele Domnului inseamna: Ce crezi despre Mine vei avea parte si tu.

 2. 2 Corinteni 12:1-4 – Este marturia apostolului Pavel

Nu stim ce  a vazut el acolo, dar stim ca a fost suficient ca sa-l faca sa fie un altfel de om. Minunatii de nedescris, frumuseti nemaivazute, straluciri de neimaginat …

Toate acestea l-au facut apoi sa cutreiere lumea fara sa se teama de legiunile romane, fara sa se mai uimeasca vreodata de altceva. Pe toti si pe toate le-a vazut prin comparatie cu ceea ce vazuse deja in rai. 

Raiul este frumusetea de savarsita. Toate sperantele si nazuintele noastre vor fi saturate si implinite acolo.

Nu cu mult timp in urma, am fost sa vizitez o sora scumpa aflata in mare suferinta inainte de moarte. I-am spus: “Tine-te tare. Mai e putin. Sa nu-ti pierzi credinta!”

Mi-a raspuns linistita: “Eu am mirosit deja florile paradisului, frate Valentin. Sunt pe deplin linistita si increzatoare in ceea ce urmeaza.”

3. Apocalipsa 2:7 Este promisiunea facuta bisericii din Efes

“Celui ce va birui ii voi da sa manance din pomul vietii, care este in raiul lui Dumnezeu”. 

Raiul este locul biruitorilor!

Tot in Apocalipsa, dar la 12:11 ni se spune ca “ei l-au biruit prin sangele Mielului si prin cuvantul marturisirii lor si nu si-au iubit viata chiar pana la moarte.”

Un mort fara mormant

(Cu ocazia sarbatorii moastelor sfintei Pasrachiva)

Text: Deut. 34

Domnul este groparul lui Moise

Dupa incheierea drumului zbucimat al pustiei, dupa vederea tarii promise, Domnul il duce pe Moise in odihna Sanului lui Avraam. Stare de odihna pentru toti sfintii V. T. Lc.17.22-30.

Acest loc de odihna a locuintei mortilor a existat pana la ruperea perdelei Templului, dintre incaperile sfanta si sfanta sfintelor. Evr.10.19,20. Cand s-a rupt perdeaua Tempului, ce reprezinta moartea Fiului Lui Dumnezeu ca Fiu al Omului, mormintele (locurile de odihna a sanului lui Avraam) locuintei mortilor s-au deschis, iar sfintii V.T. au inviat in trup de slava, nu de tarana, fiind mutati acasa la Domnul impreuna cu sfintii N.T.

Sa urmarim cateva aspecte de caracter ale celor doua personaje: Domnul si Moise, pentru a intelege relatia unica in Biblie dintre Domnul si un om.

Domnul din Pentateuh se identifica ca fiind Ingerul Domnului sau Fiul Lui Dumnezeu – Hristos Domnul. Ex.3.2-10;23.20-23;32.34;1Cor.103,4

In Evrei, se face asemanarea dintre credinciosia lui Moise ca rob, cu credinciosia Lui Hristos ca Fiu  peste Casa Lui Dumnezeu. Evr.3.1-6

Intre Domnul si Moise s-a realizat o simbioza unica, nemaintalnita intre Domnul si un om. Moise l-a cunoscut atat de mult pe Domnul, incat ajunge sa se identifice cu El, anticipand renuntarea Domnului la viata Sa, pentru ca oile Sale sa aiba viata vesnica. Aceste situatii le intalnim cu ocazia lepadarii poporului evreu de Domnul pentru un idol, si a nesocotirii (necredintei) Domnului. Ex.32.7-14; Num.14.1-20.

“Iarta-le acum pacatul ! Daca nu, atunci, sterge-ma din cartea Ta, pe care ai scris-o !” s-a rugat Moise.Ex.32.32. Moise a renuntat la viata sa pentru cea a poporului sau. Asa avea sa faca Fiul Omului Hristos Domnul, cand si-a dat viata pentru poporul Sau. (oile Sale) In19.15-18.

Numai Moise robul Domnului s-a ridicat la un asa grad de identificare cu Domnul dintre sfintii V.T., asa ca il vedem prezent si pe muntele schimbarii, impreuna cu Ilie, discutand cu Domnul despre moartea Sa si incurajandu-L. Mat.17.

Relatia dintre Domnul si Moise a capatat asa o intimidate, incat Domnul ii arata  toata frumusetea Sa in Numele Lui-Fiul Omului. Ex.33.17-20 Intimitatea relatiei dintre Domnul si Moise, iasa in evidenta si la moartea lui Moise. Moise era in toata puterea cand a murit. Deut.34.7. Asa ca moartea lui Moise a fost doar o desbracare de trupul taranei pentru a fi impreuna cu Domnul intr-o conditie nemuritoare de glorie.

Un alt fapt pentru care Domnul se ocupa nu numai de moartea lui Moise, ci si de ingroparea trupului sau, ni-l prezinta Iuda.9. Diavolul dorea sa fie dat trupul lui Moise poporului evreu pentru a face din Moise si trupul sau obiect de inchinare. Poporul evreu venea din lumea idolatriei egiptene, unde cultul inchinarii la morti si trupurile lor,  au ajuns la cel mai inalt stadiu de inchinare, depasit astazi doar de inchinarea la moastele sfintilor din lumea idolatra ortodoxa.

Domnul nu putea permite inchinarea la un hoit uman a vre-unui sfant; aceasta insemna “sa se ia in dispret Numele Domnului”, punand inchinarea la Domnul in asemanare, cu cea mai josnica stare- hoitul uman. Domnul il blestema pe Satan a se hrani cu tarana—hoitul trupului omenesc, asa ca Satan a realizat cultul mortilor, avand o satisfactie, deosebita pentru a da omenirii cea mai josnica inchinare- inchinarea la plata pacatului – moartea trupului omenesc. Gen.3.14; Mat.24.28. De fapt oamenii se inchina lui Satan, deoarece acesta este ultimul sau nume si lucrare si anume: “Moartea”.1Cor.15.26. Moartea sta si pe caii din Apocalipsa ce cutreera lumea umana. Ap.6.8

Intadevar sfintii sunt sfinti si cu trupurile lor de carne, care devin temple a Duhului Sfant.1Cor.6.19. Insa carnea si sangele nu mosternesc Imparatia Lui Dumnezeu, asa ca sfintii sunt nascuti din Dumnezeu, imbracandu-se in Hristos Domnul care este Duh, cu un om duhovnicesc. Cu omul duhovnicesc purtat intr-un vas de lut se identifica sfintii si nu cu trupul carnal. Unele trupuri carnale in care si sfintii au pacatuit ca incident si nu ca principiu de viata, sunt date Satanei cand sfintii se desbraca de ele, sa faca comert cu ele in lumea religioasa ortodoxa si catolica.

Asa cum insusi Domnul l-a ingropat pe Moise ducandu-l in Odihna Sa, tot la fel isusi Domnul ii muta acasa pe cei ce adorm in Hristos, dupa lupta credintei, la desbracarea trupului de tarana.

De vorba cu mine insumi

“Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inlauntrul meu?”

Aceasta intrebare aparent retorica apare de doua ori in psalmul 42 si o data in psalmul 43 cu care este pereche.

Problema pe care o ridica aceasta interogatie este urmatoarea: Ce ne spune ea despre omul care si-o pune?

I. Capacitatea introspectiei, a  cercetarii de sine, a lui “self realisation”, a meditatiei este treapta care separa lumea umana de lumea animala, vegetala si minerala. Nici un animal nu o are. Vaca, desi rumega, nu mediteaza la ceea ce i s-a intamplat peste zi. Boul se duce fara sovaiala drept inainte, “ca boul”, iar vitelul nu se mira decat atunci cand da de “o poarta noua”, la capatul drumului pe care venea deobicei “acasa”.

Poate ca ati auzit pe cineva spunand: “Nu ma mir mai ca nu ma inteleg cu ceilalti, pentru ca nu ma inteleg nici macar cu mine!” Observatia da pe fata, nu neaparat o inima certareata, cat o inteligenta foarte superioara.

Sunt sigur ca ati auzit de titlul “Galceava inteleptului cu lumea”. El subliniaza capacitatea omului de a fi o “personalitate” care nu merge cu valul, nu poate fi stapanit cu spiritul de turma. Fiecare om este o “exceptie” cu o individualitate foarte bine si precis conturata. Ei bine, personalitatea aceasta se poate uita din cand in cand in oglinda si poate sta de vorba … cu ea insasi.

“Pentru ce te mahnesti suflete?”

II. Peformanta psalmistului scoate la iveala conflictul pe care-l avem fiecare dintre noi in launtrul nostru atunci cand suntem trasi in directii contrare.

De exemplu, daca m-ati intreba daca-mi plac fustele mini, ar trebui sa raspund: “Da”, si “Nu”. Creierul meu, pus in miscare de instictele mele primare raspunde imediat: “Da”, dar personalitatea mea, stapanita de hamurile constiintei si indrumata de Duhul lui Dumnezeu spune: “Nu!”.

La fel se intampla si cu tine cand stai in fata unei farfurii cu o felie de tort: “Mai vrei una?” Aprinsa de pornirile papilelor gustative din cavitatea bucala si arsa de secretiile sucului gastric din stomac, gura s-ar grabi sa strige sincera: “Bineinteles!” Personalitatea este insa mai mult decat trupul material cu poftele lui nesatioase. Gandindu-te la ultima oara cand ai strivit cantarul, la privirile ironice ale colegilor, la privirile indiferente ale sotiei si la sfatul intelept al medicului, tu eviti putin si spui apoi: “Nu, multumesc frumos, nu mai vreau”.

In cazul psalmistului, dialogul se desfasoara intre personalitatea lui si sufletul cel mahnit dinlauntru. Din acest dialog putem extrapola intrebarea, transformand-o in: “Care sunt lucrurile carora le dai voie sa te mahneasca”.

La prima vedere, genocidul din Somalia este mai tulburator decat faptul ca ti s-a spart roata de la masina. Totusi, in socotelile noastre, roata sparta te intristeaza mult mai mult decat ceeace se petrece in Somalia.

Daca s-a ars motorul de la masina de spalat te poti supara foarte tare, poti spune ca asa ceva nu trebuia sa se intample tocmai acum si tocmai tie. Ai datorii, n-ai de unde sa iei bani ca sa platesti reparatia, etc. Necazul poate parea disproportionat de mare.

Gandeste-te insa ca ai putea primi aceasta veste in seara aceleiasi zile in care doctorul tocmai te-a informat ca prietenul sau ruda ta moare din cauza unei tumori inoperabile pe creier? Ce valoare mai are atunci stricarea unei masini de spalat rufe?

III. Inteleasa in acest context, intrebarea psalmistului este semnul celei mai superioare intelepciuni duhovnicesti, iar restul psalmului nu face altceva decat sa ne convinga de micimea “problemelor” cu care ne framantam fata de imensa marime a binecuvantarile pe care le avem si care ne asteapta.

Sfatul intelept pe care si-l da psalmistul este si sfatul pe care trebuie sa ni-l dam si noi noua insine:

“Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda; El este mantuirea mea si Dumnezeul meu!”

Cat de mare sa fi fost motivele mahnirii lui? Daca este adevarat ca autorul este david, dincolo de Iordan (v.6), cand fugea de Absalom, atunci am putea spune ca situatia psalmistului se prezenta cama sa:

Fiul sau dorea sa-l omoare, generalul sau dorea sa-l omoare, cel mai bun dintre sfetnicii lui doreau sa-l omoare, semintiile lui Isarel il lepadasera si veneau dupa el sa-l omoare …

Care sunt necazurile tale? Se pot compara cu ale lui? Gandeste-te ca Divid si-a spus: “N-am sa las nimic din toate acestea sa ma tulbure! Dumnezeu este de partea mea! Planul Lui este desavarsit! Cred din toata inima ca la sfarsit va fi bine, chiar si raul de azi se poate transforma intr-un mare bine! Oricate de multi ori fi ei, de partea mea este insusi Dumnezeu!”

El, El, El ! El si numai El este rasplata mea ce afoarte mare!
El este turnul meu de scapare!
El este stanca si mantuitorul meu!
El este Mirele care ma iubeste!
El este Tatal de la care se coboara tot darul bun si desavarsit!
El este Tatl orfanilor, ocrotitorul vaduvelor!

El … si lista argumentelor noastre ar putea continua la infinit, ba chiar va continua … la infinit … in infinit!