Category Archives: Inmormantare

Examen de credință

Pe la începutul secolului XX, câțiva făcători de ciubere au trecut din Ungaria în România de vest și colindau satele vânzându-și meseria. Oamenii erau obișnuiți cu asemenea meseriași itineranți. Găzdoaiele le pregăteau de cu dimineață mahorcă, palincă și o bunată de clisă împreună cu mâncarea. Meseriașii erau oameni vrednici și cinstiți. Și-au făcut repede un nume bun și erau chemați din casă în casă. Ciudat însă, oamenii aceștia care veniseră într-o ,,țară de creștini“ nu erau la fel ca toată lumea. Deși mulțumeau ca să nu supere pe nimeni, făcătorii de ciubere veniți de peste graniță refuzat politicoși tutunul și beutura. Mâncau liniștiți, nu înainte însă de a se ruga ,,Ălui de sus“. Iar apoi, minune, cât le mai ține  pauza se așezau și cântau împreună cu suflet niscaiva ,,cântări religioase“. Oamenii i-au întrebat de rostul lor și meseriașii cu nume bun le-au vorbit despre Domnul Isus Christos și despre pocăință … Și așa s-a lățit prima mare identificare a lor: oamenii i-au poreclit repede și cam într-o dungă ,,pocăiții“. Ei nu erau însă doar pocăiți, ci și oameni care își luaseră credința în serios, oameni care trecuseră prin pocăință spre credința cea adevărată și vie. O trăiau peste tot pe unde ajungeau cu smerenie, cu sfială, dar și cu o mare învârtoșare. Erau oameni tare hotărâți și nimic nu i-ar fi putut îndupleca să se poarte și ei ca toată lumea creștină din România …

Cam după câteca zeci de ani, prin regiunea Argeșului, familia Popescu se bucura mult că o femeie de treabă le aducea în fiecare dimineața lapte. Copiii erau mulți și laptele era cum nu se poate mai de trebuință. S-a întâmplat însă ceva ciudat. În câteva zile, lăptăreasa parcă nu mai era cea de mai dinainte. Mersul ei era mai vesel, ochii mai luminoși și fredona mereu melodii numai de ea știute. Doamna Popescu, mama celui care avea să fie cunoscut mai târziu printre noi ca Aurel Popescu, nu s-a putut opri să o întrebe curioasă:

,,Femeie ce e cu tine? Parcă ești îndrăgostită, parcă ești alta …“

,,Sunt, veni repede răspunsul lăptăresei. M-am schimbat și nu numai eu. S-a schimbat și laptele pe care vi-l aduc. Doamnă Popescu, vă rog să mă iertați. Căutam să vă spun de câtva timp, dar nu știam cum să încep. Ani de zile v-am adus lapte îndoit cu apă. Am clienți mulți și aveam și eu nevoie de bani. Așa că l-am înmulțit și eu cum am putut. Știți, m-am pocăit însă de curând și acum vi-l aduc așa cum îl iau de la vacă.“

Așa a apărut numele de ,,pocăiți“ și prin preajma Argeșului. Trebuie însă acum să îndreptăm o greșeală care a devenit o tradiție. Oamenii aceștia nu erau ,,pocăiți“ prin viața lor. Viața lor era altfel din cauza pocăinței prin care trecuseră. Ei erau ,,credincioși“. Așa ar fi fost drept să li se zică. Oameni care și-au luat în serios credința. Oameni care dovedeau cu faptele schimbarea de dincolo de cuvintele lor.

Aceste două întâmplări sunt o foarte potrivită introducere la una din predicile scrise în epistola lui Iacov, frate de mamă al Domnului Isus și presbiter în Biserica primului secol. Dacă veți citi întregul pasaj din Iacov 2:14-26 veți găsi că el vorbește acolo despre Continue reading

O schiță de … viață

Marinel Blaj

Printre textele cel mai des folosite în predicile pe care le-am ascultat este celebrul text din capitolele 5, 6 şi 7 din Evanghelia după Matei, „Predica de pe munte”. Un text de o bogăţie şi o densitate incomensurabilă!

Şi mă gândeam cu ceva vreme în urmă că între atât de multe lucruri rostite de Domnul în această predică, Domnul vorbeşte şi despre ILUZII.

N-am de gând să postez aici o „schiţă de predică”! Dar… ce-ar fi să medităm puţin ? …

19 Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii;
20 ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.
21 Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Continue reading

Ce este moartea?

De la: comori.org

Un Articol de J.N. Darby

Nimic nu poate fi mai teribil pentru cel necredincios decât moartea. Ea este pe drept și scripturistic numită „împăratul spaimelor” (Iov 18:14 ). Este încheierea juridică a vieții primului Adam. Ce este dincolo? Nu este la fel de simplu ca în cazul naturii animalelor, ci cu cât mai mult este privită în legătură cu natura morală a omului, cu atât devine mai teribilă. Orice lucru în care omul s-a implicat, căminul său, gândurile sale, întreaga lui ființă, se încheie și piere pentru totdeauna. „El se întoarce în pământul lui; în aceeaşi zi planurile lui pier.” Psalmul 146:4 . Omul găsește în moarte un sfârșit al oricărei speranțe, al oricărui proiect, al tuturor gândurilor și planurilor sale. Izvorul tuturor este curmat. Făptura în care el a existat s-a dus: nu mai poate conta pe nimic. Scena aglomerată pe care s-a desfăşurat întreaga lui viață nu îl mai cunoaște. El însuși se stinge. Nimeni nu mai are de a face cu el. Natura lui a cedat, neputincioasă în a rezista înaintea acestui stăpân căruia îi aparține, și care acum își revendică înspăimântătoarele drepturi. Însă aceasta este departe de a fi tot. Omul, ca om trăind pe acest pământ, se scufundă în neant. Dar de ce? Pentru că a intervenit păcatul. Iar o dată cu păcatul, conștiința. O dată cu păcatul, puterea lui Satan: încă și mai mult, o dată cu păcatul, judecata lui Dumnezeu. Moartea este expresia și martorul tuturor acestora. Este plata păcatului, groază pentru conștiință, puterea lui Satan prin judecata lui Dumnezeu, executor judecătoresc pentru criminal, și dovada vinovăției sale înaintea judecății care vine.

Cum poate fi altfel decât înspăimântător? Este pecetea asupra Continue reading

De unde vine raul in lume ?

de Stacy James

Cea mai grea întrebare cu privire la răul care există în lume este: „De ce nu previne Dumnezeu răul?” Dacă este cu adevărat bun şi atotputernic, de ce nu face El nimic în acest sens?

Mai întâi, Dumnezeu nu creează răul; El permite ca acesta să aibă loc. Când a făcut lumea, Dumnezeu le-a creat pe toate bune. Dar i-a creat pe oameni cu libertate de alegere. Aceasta implică şi libertatea de a face alegeri corecte sau greşite. De cele mai multe ori, alegerile greşite atrag după ele consecinţe care ne rănesc pe noi, pe alţii sau pe nişte victime nevinovate care nu merită acest lucru.

Când eram studentă, am paralizat în urma unei sărituri în apă. Dumnezeu nu m-a împins în apă pentru a mă pedepsi sau pentru a mă învăţa neapărat o lecţie; eu am ales să sar în apă de pe umerii prietenei mele. Şi deşi consecinţele au fost groaznice, nu pot învinovăţi pe nimeni decât pe mine însămi.

Desigur, Dumnezeu ar putea să intervină şi să controleze toate aspectele vieţii noastre – atât bune cât şi rele – dar atunci am fi nişte simpli roboţi şi nu cu adevărat liberi. Dacă ar dori, ne-ar putea forţa chiar să ÎL iubim, dar o dragoste forţată nu este dragoste reală. El ne dă libertatea de a-L alege sau nu, libertatea de a trăi şi a ne bucura de viaţă şi libertatea de a face alegeri corecte sau greşite. Din păcate, trebuie să suportăm consecinţele propriilor fapte sau ale faptelor altora.
C. S. Lewis a spus că 80% din suferinţa care există în lume se datorează răului moral al omenirii. Dar cum rămâne cu celelalte 20 de procente? Sunt unele lucruri pe care nu le vom înţelege pe deplin niciodată pe acest pământ.

Există însă o veste bună. Mai întâi, Dumnezeul iubitor este şi drept. Vine o vreme când toţi cei care au făcut alegeri greşite, au rănit victime nevinovate şi au scăpat nepedepsiţi vor suferi consecinţele faptelor lor. Dumnezeu este Judecătorul suprem, iar la momentul potrivit El îi va judeca pe toţi pentru toate faptele lor. „Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face” (Evrei 4:13).

În al doilea rând, deseori Dumnezeu foloseşte durerile vieţii pentru un bine mai mare, pentru a ne dezvolta caracterul şi pentru a ne face persoane mai bune. Vom fi astfel capabili să-i ajutăm şi pe alţii în situaţii similare. Eu am avut ocazia să-i ajut pe mulţi studenţi cu dizabilităţi (asta după ce mulţumirea mea de sine a fost schimbată în compasiune!). De asemenea, durerile ne determină să vedem ceea ce este important în viaţă şi adesea ne îndreaptă către Dumnezeu atunci când nimic altceva nu o face. Observăm importanţa credinţei, a dragostei, a compasiunii, a familiei şi a prietenilor.

În al treilea rând, Dumnezeu a pregătit o cale de ieşire. Vine o vreme când nu va mai fi nicio suferinţă. În cer, oamenii se vor bucura de un paradis dincolo de orice imaginaţie. Dumnezeu a creat un loc al gloriei veşnice, unde nu vor mai fi plâns, durere, boală sau moarte; un loc unde oamenii vor avea parte de bucuria Sa pentru totdeauna.

În ultimul rând, lui Dumnezeu realmente Îi pasă. El nu a promis niciodată că viaţa va fi lipsită de probleme, dar a promis că va fi alături de noi. Şi Iisus a simţit iubire, compasiune, întristare şi a fost atras de cei suferinzi. În dragostea Sa, Dumnezeu doreşte să aibă o relaţie cu noi. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3:16).

Ce lăsăm în urmă?

Fratele Iorga Ion (1933-2012) a trecut la Domnul în iunie 2012 în Los Angeles. A lăsat în urma lui 13 copii și 30 de nepoți. Nu numărăm și strănepoții … Urma lăsată de el se măsoară în:

I. Tolba cu săgeți – ps. 127:5

II. Mireasmă amintirilor – 2 Cor. 2:15

II. O direcție spre ceva – 2 Tim. 4:7

Ești și tu printre oile Lui?

Ioan 10: 26-28

Există în Biblie multe metafore pentru oameni: leii, tauri, capre, chiar și câini. Tu accepți să fi „o oaie“ de dragul Marelui Păstor?
Există căteva teste din care poți să te verifici:

I. Ele aud glasul Păstorului

II. Ele sunt cunoscute de Păstor

III. Ele îl urmează pe Păstor

Viața creștină

2 Timotei 4 .6-8

Apostolul Pavel la sfarsitul vietii ne invata ce inseamna adevarata viata crestina ce a trait-o si care se merita s-o traiasca  copiii lui Dumnezeu.  Viata crestina este :

1.    Trecatoare  v. 6  Evrei 11.13 , Iacov 4.14 , Ps.103.15

2.     Implinita  v.7    Ea ofera :
a. identitate  – lupta (agonie spirituala ) cea buna 1Cor.9.25,26  Efes.6.12 Col.4.12 . 1Tim.6.12
b. sens – alergare spre o tinta sigura  1Cor.9.24,26  Gal.5.8 Filip.1.21
c. siguranta  – credinta Evrei 11.1 , Gal. 2.16 (  ”credinta lui Isus “) nu in Isus vezi in greaca si KJV

3.   Rasplatita   v.8    2Cor.5.10   Iacov1.12 Apoc.22.12
Daca un rasarit de soare nu ne da garantia si unui apus glorios atunci sa-l urmam pe Pavel in exemplul lui . Vom avea astfel  garantia unui sfarsit frumos !  Evrei  13. 7
Slava Domnului Isus !

Setea celor ce mor

Mai devreme sau mai târziu, oamenii îți dau seama că locuim într-un cimitir. Mortalitatea umanității este într-adevăr de 100%! Sunt mai mulți oameni sub pământ decât deasupra lui. Cum reacționăm în fața acestei situații?

I. Setea după semnificație. Ps. 90 – Moise în cimitirul pustiei

Una dinreacții este teama de nesemnificație. Omul vrea să aibă sens, să dureze mai mul decât castelele de nisip. În cei 40 de ani de rătăciri prin pustie, aMoise a văzut murind în jurul lui o generație. Vă imaginați la câte înmormântări a participat Moise? După cei 40 de ani, între el și oamenii din jur era o diferenșă de vărstă foarte mare. Moise avea 120 de ani. Cei mai „bătrâni“ dintre ceilalți erau cei ce avuseseră sub douăzeci înaintea pustiei, iar acum aveau cam 60 de ani. Moise era deci de două ori mai bătrân ca mulțimea aceea de oameni.

II. Setea după eternitate.  Ecl. 3:11 – Solomon în cimitirul lumii

Omul care le-a avut pe toate a ajuns la concluzia că, sub soare, totul este o deșertăciune. Nu doar pustia, ci și luxul bogăției, afluența belșugului te pot duce la concluzia că totul este o iluzie și o goană după vânt.

III. Setea după viața veșnică.  Lc. 18:18 - Tânărul bogat în cimitirul religiei

Un frate mai mic al lui Solomon.

IV. Întâlnirea cu viața într-un cimitir. Ioan 11:1-45

Maria și Marta schimbă doliul în hainele bucuriei învierii.

PUTEREA PERSPECTIVEI: PASTRIND O VIZIUNE PENTRU DUMNEZEU IN TIMPURI DE CRIZA SI TRAUMA

De Gary Oliver, Ph.D.
Acest curs isi are ca scop sa educe pe aceia care inteleg ca desi este usor sa devi coplesit de ceea ce ni se intimpla, este posibil prin puterea ce o primim glorificind pe Dumnezeu sa iesim biruitori din aceste situatii dificile ale vietii.

I. PLANUL LUI DUMNEZEU

A.Dumnezeu ne invata ca nu exista lacrimi, durere sau situatii dificile , care sa vina peste noi fara vreun scop (ni se pare ca sintem parasiti, ca Dumnezeu nu stie, nu vrea sau nu poate sa ne scoata din impas- dar El are intotdeauna un scop – si nu trebuie sa uitam acest lucru. Trecind cu acest gind prin situatii dificile este mai usor – Dumnezeu este totdeauna in control.)

B.Un motiv pentru care credinciosii devin coplesiti …este pentru ca nu au invatat sa foloseasca puterea ce o primesc cind dau glorie Lui Dumnezeu.(Cind sintem in mijlocul problemelor de orice natura ar fi ele, trebuie sa ne luam ochii de la probleme si sa ii aducem slava Lui Dumnezeu. Pare absurd pentru lumea dinafara, pare un lucru fara logica omeneasca…dar in lumea spirituala logica noastra nu are nici o…logica. Apostolul Pavel era in inchisoare cu picioarele in butuici si,in loc sa plinga si sa se vaiete, dadea slava Lui Dumnezeu prin cintari de lauda. Stim cu totii cum usile inchisorii s-au deschis si in mod miraculos a fost eliberat. Si noi putem fi eliberati de orice probleme am avea daca dam slava Aceluia care poate sa ne scoata din absolut orice temnita…a sanatatii, a finantelor, a problemelor familiare. El este priceput la toate…El ne-a creat…va amintiti? El poate sa ne repare.)

II. Puterea ce sta in glorificarea Lui Dumnezeu.

A. Ce gindesti cind auzi cuvintul…”glorificat”?

1. O expresie de aprobare
2. Ceva la opusul vaietatului, vorbitului de rau, acuzatiilor, lipsei de nadejde.
a. Cind ne vaietam de fapt il acuzam pe Dumnezeu ca nu se pricepe sa ne conduca viata asa cum trebuie- si nu avem o stare de multumire, sub nici o forma.
3. Glorificare nu este ceva ce trebuie sa aducem numai Duminica la serviciile de inchinaciune?
4. Glorificarea Lui este un obicei sfint care ar trebui practicat zilnic.

B. De ce este slavirea, glorificarea Lui atit de importanta?

1. Sint 5 nutrients spirituali pe care glorificarea Lui le produce:
a. Slavirea Lui produce perspectiva
b. Slavirea Lui ne aminteste de resursele pe care Dumnezeu le are si de care probabil am uitat.
c. Slavirea Lui ne aduce bucurie.
d. Slavirea Lui produce energie.
e. Slavirea Lui ne indica unde este solutia.
2. Referinte Biblice:
a. 2 Cronici 20:12
b. 2 Cronici 20:15
c. 2 Cronici 20;17
d. 2 Cronici 20:22

III. Pentru ce sa-I dau slava?

A. Da-I slava pentru Persoana Lui.
1. 2 Samuel 22:4
2. Apocalipsa 4:11
3. Romani 8;29
B. Da-I slava pentru promisiunile Lui.
1. Matei 6:33
2. Filipeni 4:13 si 4:19
3. Efeseni 3:20
C. Da-I slava pentru asigurarile Lui.
1. Niciodata sa nu subestimezi ceea ce Dumnezeu poate sa faca .(Numara-ti binecuvintarile)
D. Da-I slava Lui Dumnezeu pentru puterea Lui. (Cind eu sint slab…ii dau slava ca El este puternic>)

IV. Timpul cel mai potrivit sa-L laudam pe Dumnezeu.

A. Cind n-avem chef sa il laudam.
B.Cind pui intrebarea…”De ce mi se intimpla toate astea mie?”
C. Totdeauna.

V. Cu ce ne ajuta pe noi ca ii dam Lui slava?

A. Ne da putere…(Ca El este cu noi si El are puterea)
B. Ne incurajam cind il laudam ( ca ne amintim ce minuni a mai facut pentru noi sau pentru altii)
C. Cind ii dam slava, “ceva” din ce a pus El in noi, se varsa in noi…si acel “ceva” ne schimba, ne transforma.

VI. Aminteste-ti beneficiile laudei…

A. Aplic-o inauntrul fiintei tale, fixindu-ti mintea si inima la Dumnezeu.
B. Recita Psalmii …
D. Numara-ti binecuvintarile
E. Alege zilnic un “motiv” de lauda…(cultiva o atitudine de multumire)
(Incearca “prescriptia” asta in urmatoarele 7 zile -cel putin 7 minute pe zi)

CE SA NU FACI CIND VREMILE SINT GRELE

DR. Aubrey McGann

Si ele vin…greutatile in viata, vin intr-una. Vin asa cum vin cutremurele si revarsarile de apa…pe neasteptate. Vin cu forte uriase ca si Tsunami…sau ca uraganele…asa vin crizele economice, valuri, valuri… asa vin bolile si moartea si toate neajunsurile si durerile ce le avem pe pamint…
1 Imparati 19:1-14

“Ahab a spus Izabelei tot ce facuse Ilie, si cum ucisese cu sabia pe toti proorocii. Izabela a trimis un sol la Ilie, sa-i spuna: “Sa ma pedepseasca zeii cu toata asprimea lor, daca miine, la ceasul acesta , nu voi face cu viata ta ce ai facut tu cu viata fiecaruia din ei.”

Ilie, cind a vazut lucrul acesta, s-a sculat si a plecat, ca sa-si scape viata. A ajuns la Beer-Seba, care tine de Iuda, si si-a lasat slujitorul acolo. El s-a dus in pustie unde, dupa un drum de o zi, a sezut sub un ienuper, si dorea sa moara zicind: ” Destul ! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, caci nu sint mai bun decit parintii mei.”
 <http://1.bp.blogspot.com/_9RpuM0txG8s/S9kgvY2EzGI/AAAAAAAAGyM/6VrGWDdQ4i4/s1600/Elijah_fed_by_Ravens_16-128.jpg&gt;
S-a culcat si a adormit sub un ienuper. Si iata, l-a atins un inger si i-a zis: “Scoala-te si maninca.” El s-a uitat si la capatiiul lui era o turta coapta pe niste pietre incalzite si un ulcior cu apa. A mincat si a baut, apoi s-a culcat din nou. Ingerul Domnului a venit a doua oara, l-a atins si a zis, :”Scoala-te si maninca, fiindca drumul pe care-l ai de facut este prea lung pentru tine.” El s-a sculat, a mincat si a baut, si cu puterea pe care i-a dat-o mincarea aceasta, a mers patruzeci de zile si patruzeci de nopti pina la muntele lui Dumnezeu, Horeb.

Si acolo Ilie a intrat intr-o pestera, si a ramas in ea peste noapte. Si cuvintul Domnului i-a vorbit astfel: “Ce faci tu aici, Ilie?” El a raspuns:”Am fost plin de rivna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copii lui Israel au parasit legamintul Tau, au sfarimat altarele Tale, si au ucis cu sabia pe preotii Tai; am ramas numai eu singur , si cauta sa-mi ia viata!”

Domnul i-a zis: “Iesi si stai pe munte inaintea Domnului! Si iata ca Domnul a trecut pe linga pestera. Si inaintea Domnului a trecut un vint tare si puternic, care despica muntii si sfarima stincile. Domnul nu era in vintul acela.Si dupa vint, a venit un cutremur de pamint. Domnul nu era in cutremurul de pamint. Si dupa cutremurul de pamint , a venit un foc: Domnul nu era in focul acela. Si dupa foc a venit un susur blind si suptire. Cind l-a auzit Ilie si-a acoperit fata cu mantaua, a iesit si a statut la gura pesterii. Si un glas i-a vorbit zicind :”Ce faci tu aici, Ilie?” El a raspuns:’am fost plin de rivna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copii lui Israel au parasit legamintul Tau, au sfarimat altarele Tale, si au ucis cu sabia pe proorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia viata.”
Cind vin greutatile in viata noastra, sint lucruri pe care trebuie sa le facem , si lucruri pe care nu trebuie sa le facem.
Iata lucrurile care nu trebuie facute:

1. SA NU FUGIM IN FATA DIFICULTATILOR.
- 1 Imparati 3a…”(Ilie)…s-a sculat si a plecat , ca sa-si scape viata.”
- Exodul 14;13…(Moise zice)…”Nu va temeti de nimic, stati pe loc, si veti vedea izbavirea, pe care v-o va da Domnul in ziua aceea.”
- 2 Cronici 20:17 “Nu veti avea de luptat in lupta aceasta; asezati-va, stati acolo, si veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul.”
Tendinta noastra, este sa fugim de orice problema.( Si uneori problema sintem chiar noi – insine. Si atunci oriunde ne-am duce problema este cu noi). Cel mai greu lucru este sa “stam pe loc”…sa nu facem nimic. Cuvintul Lui ne spune insa “sa stam”, sa nu fugim. Cum Dumnezeu stie orice detaliu al vietii noastre, El pregateste si iesirea din impas. Si nu avem de luptat cind Domnul are izbavirea pregatita pentru noi. Nu exista putere care sa ne doboare cind Dumnezeu este de partea noastra. Sa-L credem pe cuvint si sa nu fugim sa ne ascundem.

2. SA NU NE IZOLAM DE CEILALTI.
- 1 Imparati 19;3b …”a ajuns la Beer-Sheba…si si-a lasat slujitorul acolo.”
Nu fugii de familie si prieteni si frati cind cazi in depresie. Cauta pe cineva pe care il stii ca ii pasa si vorbeste cu el. Nu te izola, nu alunga oamenii din viata ta. Fuga este o formula pentru dezastru. Dumnezeu ne-a asezat intr-o familie. Biserica este o alta organizatie mai larga in care sa gasim pe cineva de incredere cu care sa ne putem ruga pentru o problema care o avem.
- Eclesiastul 4:9-10 …”Mai bine doi decit unul, caci iau o plata cu atit mai buna pentru munca lor.Caci daca se intimpla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur, si cade, fara sa aiba pe altul care sa-l ridice.”
- Faptele Apostolilor 12:5…”Deci Petru era pazit in temnita, si Biserica nu inceta sa inalte rugaciuni catre Dumnezeu pentru el.”
Sa ne cautam tovarasi de rugaciune; sa ne sustinem unul pe altul in rugaciune inaintea Domnului. La toti ne vine rindul sa fim slabi, in probleme, impovarati de viata. Sa ne ridicam unii pe altii. Biserica sintem noi – sa ne rugam pentru cei in necazuri. Sa nu stam singuri sa ni se faca pinze de paianjeni pe creierul si inima noastra…

3.SA NU RENUNTAM LA NADEJDEA NOASTRA (SPERANTA)
-1 Imparati 19:4…”El s-a dus in pustie unde, dupa un drum de o zi, a sezut sub un ienuper, si dorea sa moara zicind: ” Destul ! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, caci nu sint mai bun decit parintii mei.”
-2 Corinteni 4:8…”Sintem incoltiti in toate chipurile, dar nu la strimtoare; in grea cumpana, dar nu desnadajduiti; prigoniti, dar nu parasiti; trintiti jos, dar nu omoriti”
-Psalm 42;11 …”Pentruce te mihnesti, suflete, si gemi inlauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, caci iaras il voi lauda.”

3.SA NU NE NEGLIJAM SANATATEA.
- 1 Imparati 19:5-8…”S-a culcat si a adormit sub un ienuper. Si iata, l-a atins un inger si i-a zis: “Scoala-te si maninca.” El s-a uitat si la capatiiul lui era o turta coapta pe niste pietre incalzite si un ulcior cu apa. A mincat si a baut, apoi s-a culcat din nou. Ingerul Domnului a venit a doua oara, l-a atins si a zis, :”Scoala-te si maninca, fiindca drumul pe care-l ai de facut este prea lung pentru tine.” El s-a sculat, a mincat si a baut, si cu puterea pe care i-a dat-o mincarea aceasta, a mers patruzeci de zile si patruzeci de nopti pina la muntele lui Dumnezeu, Horeb.” Dumnezeu ne vrea sanatosi – si ce si cit mincam este important pentru trup – iar sufletul locuieste in aceasta casa, care este trupul nostru; si trebuie sa avem grija de ea.
- 3 Ioan 1:2…” Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale sa-ti mearga bine, si sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste sufletul tau.”
Sa nu neglijam lucrurile care sustin sanatatea noastra…

5. NU DISPRETUII PROVIZIILE LUI DUMNEZEU.
-1 Regi 17:1-6…”Ilie Tisbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: ”Viu este Domnul, Dumnezeul Lui Israel, al carui slujitor sint, ca in anii acestia nu va fi nici roua, nici ploaie, decit dupa cuvintul meu.” Si cuvintul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste cuvinte: “Pleaca de aici, indreapta-te spre rasarit, si ascunde-te linga piriul Cherit, care este in fata Iordanului. Vei bea apa din piriu, si am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo.”. El a plecat si a facut dupa cuvintul Domnului. S-a dus si s-a asezat linga piriul Cherit, care este in fata Iordanului. Corbii ii aduceau pine si carne dimineata, si pine si carne seara, si bea apa din piriu.”
Cit am fi de multumiti cu carnea adusa de corbi…si ciugulita un pic de ei…Am crede ca asta este provizia Domnului pentru noi? Am fii multumitori?
-1 IMPARATI 17:8-16…”Atunci cuvintul Domnului i-a vorbit astfel: “Scoala-te, du-te la Sarepta care tine de Sidon, si ramii acolo. Iata ca am poruncit acolo unei femei vaduve sa te hraneasca”. Ilie s-a ridicat, si s-a dus la Sarepta. Cind a ajuns la poarta cetatii, acolo era o femeie vaduva care stringea lemne. El a chemat-o si a zis: “Du-te si adu-mi, te rog, putina apa intr-un vas, ca sa beau.” Pe cind se ducea ea sa-i aduca, a chemat-o din nou, si a zis: “Adu-mi te rog si o bucata de pine in mina ta.” Si ea a raspuns: ”Viu este Domnul, Dumnezeul tau, ca n-am nimic copt, n-am decit un pumn de faina intr-o oala si putin untdelemn intr-un ulcior. Si iata, string doua bucati de lemne, apoi ma voi intoarce si voi pregati ce am pentru mine si pentru fiul meu; vom minca si apoi vom muri.” Ilie i-a zis: ”Nu te teme, intoarce-te si fa cum ai zis. Numai, pregateste-mi intii mie cu untdelemnul si faina aceea o mica turta, si adu-mi-o; pe urma sa faci si pentru tine si pentru fiul tau. Caci asa vorbeste Domnul, Dumnezeul Lui Israel: “Faina din oala nu va scadea si untdelemnul din ulcior nu se va imputina , pina in ziua cind va da Domnul ploaie pe fata pamintului. Ea s-a dus si a facut dupa cuvintul lui Ilie. Si multa vreme a avut ce sa manince, ea si familia ei, si Ilie. Faina din oala n-a scazut si untdelemnul din ulcior nu s-a imputinat, dupa cuvintul pe care-l rostise Domnul orin Ilie.”
- Filipeni 4:11-12…”Caci m-am deprins sa fiu multumit cu starea in care ma gasesc. Stiu sa traiesc smerit, si stiu sa traiesc in belsug. In totul si pretutindeni m-am deprins sa fiu satul si flamind, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa.”

Dumnezeu are felul Lui de a ne rezolva problemele. Nu-I foloseste pe bogati…ci ii face pe cae saraci darnici, ca ei sa poata hranii pe altii. Sa invatam ca daca dam…Domnul ne da…si sa invatam sa primi ceea ce ne da Domnul cu multumire – sa nu strimbam din nas. Binecuvintarile lui arata foarte modeste uneori…ca si pumnul de faina al acestei femei sarace…dar acel pumn de faina a tinut atita vreme cit a durat seceta. Dumnezeu ne poate hrani cu un pumn de faina pe o durata infinit de lunga…Sa-I fim multumitori.