Pas(i)unea pastorilor

(Iosif Serac)

Luca 10:25-37

Intro: Pilda Samariteanului ne prezinta trei filosofii de viata. Ea ne arata limitele “religiei teoretice” ale “formalismului mort” in pretentiile lui nejustificate. Pilda apare ca un raspuns dat la o problema: problema unui “invatator al legii”. Adevarata problema nu era intrebarea Lui, ci viata lui. “Teoria, ca teoria, dar practica ne omoara”.

Dupa ce-i da un test: “Ce citesti in Lege”, Domnul Isus ii da nota “10″ la proba teoretica: “Bine ai raspuns” (10:28), pasajul se incheie insa cu o corijenta la proba practica: “Du-te de fa si tu la fel” (10:37).

In comparatie cu multi alti crestini, neoprotestantii evanghelici sunt “toba” de carte cand este vorba de cunoasterea “legii” lui Dumnezeu. Corijentele noastre sunt tot de domeniul practicii. iata de ce, pilda aceasta ne este necesara. fara sa stim, fiecare dintre noi se incadreaza intr-una din categoriile ilustrate de personajele pildei rostite cu atata pricepere de Domnul Isus.  Ea ilustreaza trei filosofii practice de viata:

I. Filosofia HOTULUI
“Ce-i al meu este al meu si ce-i al tau este … tot al meu”. Talharii care l-au jefuit pe nenorocitul din pilda sunt exponentii acestei atitudini de viata. Ei ilustreaza atitudinea poftei firii pamentesti. “Ochii vad, inima cere”. Am vrea sa avem tot ce vedem frumos la altii. pe aceasta se bazeaza succesul “reclamelor”!

II. Filosofia PREOTULUI si LEVITULUI
“Ce-i al meu este al meu si ce-i al tau este al tau”. probabil ca preotul gandea “parohial”, in virtutea sferei lui de responsabilitate. Probabil ca el isi spunea: “Sarmanul om! Bine ca nu mi s-a intamplat mie! Hai sa fug repede din locul acesta!” Aceasta este filosofia practica a multora care zic: “Nu ma tulbura cu problemele tale, am si asa prea multe ale mele …” “Nu pot sa-ti dau nimic pentru “mofturile nevestei tale. Sti ce mofturi are nevasta-mea? …”

Am intalnit um om care mi-a spus care este secretul reusitei in America: “Tu si familia ta!” Uita-i pe ceilalti si nu baga in seama problemele lor. lasa-i sa se descurce singuri! Tu ai drumul tau in viata! Ei il au pe al lor.

Ce bine ne cunostea Domnul isus inima!

III. Filosofia “SAMARITEANULUI”
“Ce-i al tau este si al meu, iar ce-i al meu este si al tau”. Problemele tale sunt si problemele mele, resursele mele sunt si resursele tale. L-a luat pe asinul sau dupa ce i-a uns ranile, l-a dus la han, a platit pentru el si a promis ca va achita toata nota de plata viitoare. Ce extraordinar!

Incheiere: Daca priviti cu atentie, veti observa abilitatea “povestotorului”. La intrebarea Domnului Isus: “Care dintre acestia trei ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui cazut intre talhari?”, invatatorul Legii nu poate raspunde: “Samariteanul”, din cauza nationalismului lui evreiesc (evreii ii dispretuiau pe samariteni!). Singurele vorbe care-i ies de pe buze sunt: “Cel care si-a facut mila cu el”.

Ce abila umilire! Domnul Isus ii spune: “Du-te si fa macar ca aceia pe care-i dispretuiesti … In religia adevarata, s-ar prea putea ca ei sa-ti fie cu mult superiori.

Doamne ai mila de noi astazi sa nu devenim astfel de “teoreticieni” care si-au pierdut asemanarea cu Tine! Nu uitati ca “pacatul Sodomei” nu a fost doar homoxexualitatea. Cititi explicatia pedepsei lui Dumnezeu din Ezechiel 19 (mai ales de la 48-63) si veti vedea ca adevarata vinovatie a fost “nepasarea celor bogati fata de problemele si suferintele celor saraci.

Nu uitati ca una din Bisericile din Apocalipsa a devenit sora Sodomei si a fost mustrata de Domnul: “Tu spui: sunt ogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic. Si nu sti ca (in ochii mei) esti …” (Apoc. 3:17)

(Cristi Rata)

Cantarea Cantarilor 2:4 “El m-a dus in casa de ospat si dragostea era steagul fluturat peste mine”

Intro: Canterea cantarilor este chiar asa … cea mai frumoasa cantare. Motivul este in tema aleasa: dragostea. Nimic nu este mai frumos ca dragostea!

Cei care au comentat aceasta carte a Bibliei au observat o ciudatenie a ei: nu are inceput si nu are sfarsit (ca si dragostea!); incepe pe la mijloc si se termina la fel.  “Sa ma sarute ce sarutarile gurii lui” (1:1) … nu poate fi un inceput. O asemenea expresie implica ceva care s-a petrecut mai inainte. “  “Vino repede iubitule ” (6:14) … asteapta si anticipeaza ceva dincolo de finalul cartii …

Este o poema a dragostei care isi atinge punctul culminant in ultimul capitol: “Pune-ma ca o pecete pe inima ta … caci dragostea este tare ca moartea” (6:6).

Pentru nunta de astazi, am ales versetul din 2:4. El ne aseaza inainte incununarea ceremoniei de nunta, cand mirii intra in odaia de ospat si se vor bucura unul de celalalt.

Comentatorii au fost perplexi in fata expresiei “steagul fluturat peste mine” si s-au gandit ca o traducere mai buna ar fi fost “intentiile lui sunt pline de dragoste pentru mine”. Textul nu trebuie insa retradus, ci reinteles.

In societatea vremii, steagul reprezenta un putenic simbol. El vorbea despre “identitate”, o chemare si “intentii”, despre locul adunarii si autoritatea care calauzeste in  lupta.

Daca le veti lua rand pe rand, veti vedea ca steagul fluturat deasupra sotiei este datoria si privilegiul sotului in viata de familie. El (barbatul) da tonul si stabileste natura camunului pe care-l inteleiaza.

Va urez sa ramaneti in Cantarea Cantarilor toata viata voastra.

Barcklay vedea in dragostea descrisa aici, iubirea manifestata de Domnul isus fata de Biserica si fata de fiecare credincios in parte. La urma urmei, El ne-a demonstrat ca “dragostea este mai tare ca moartea”, venind sa moara din dragoste pentru fiecare dintre cei care suntem de fata. Bine ar fi sa intelegem lucrul acesta, sa gistam din dragostea Lui si sa ramanem in ea toate zilele vietii noastre, pana ce El ne va lua ca Mireasa la marea nunta care se pregateste in cer.

I. Trebuie dobandita

Dragostea este sfanta,este Dumnezeu si cine nu cunoaste pe Dumnezeu nu cunoaste nici iubirea.Ochiul orbit de patimi si urechea intinata,inima pacatoasa,nu vor putea niciodata sa surprinda frumusetea,beatitudinea adevaratei iubiri si adevarata ei insemnatate nu va putea fi inteleasa vreodata de un om cu inima necurata.Ea se dobandeste doar atunci cand omul il cunoaste pe Hristos,pentru ca daca Dumnezeu nu deschide inima,omul nu poate prin fortele sale proprii sa dobandeasca vreodata o valoare asa de mare. Dragostea este o valoare pe care Dumnezeu a investit-o in noi,de aceea ea trebuie cautata in strafundul fiintei noastre. Cu siguranta,daca Il avem pe Hristos prin Duhul,nu ne va lua prea mult timp sa o gasim.In minunata Lui Intelepciune si Iubire,Dumnezeu a implantat “o samanta a iubirii” in inima noastra,careia trebuie sa-i permitem sa incolteasca,sa dea muguri,sa infloreasca si sa se dezvolte aducand rod prin Duhul Sfant. Acest rod trebuie sa-l oferim celor din jur.

1 Timotei 6:11 … si cauta neprihanirea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea.

II. Trebuie deprinsa

Deprinderea inseamna uzanţă, obicei, practică.Ea se obtine prin invatare si iti faciliteaza actiunile.Staruinta in Citeşte mai departe »