Five characteristics of love are described in these two verses:

Omnipotent power: Love is “strong as death.” Death is so strong that none can escape its grip. (Heb 9:27 “And as it is appointed unto men once to die, but after this the judgment”). Love is such a strong motivator that it moves men to die for those they love. Even animals willingly face death to protect their offspring. Christian martyrs, because of their love for Jesus, “loved not their lives unto the death” (Revelation 12:11). God’s love for sinners is “strong as death” (John 3:16 “For God so loved the world, that he gave his only begotten Son, that whosoever believeth in him should not perish, but have everlasting life,” I Corinthians 15:3 “Christ died for our sins”).

Preserving power: Love produces jealousy which is “as cruel as the grave.” Love will not permit a rival to steal away the object of love. The word “cruel” means unyielding. Once the “grave” gets its occupant it never escapes. We do not allow anyone to steal away the object of our love. Neither does God allow us to be stolen from His love (Romans 8:38,39 “For I am persuaded, that neither death, nor life, nor angels, nor principalities, nor powers, nor things present, nor things to come, nor height, nor depth, nor any other creature, shall be able to separate us from the love of God, which is in Christ Jesus our Lord”).

Transforming power: Love transforms the heart as “coals of fire which has a most vehement flame” melt metals and remove its impurities. Love softens our hearts and removes the wrong motives from it. Without love we are harsh towards others and often have hidden motives in our dealings with them.

Overcoming power: “Many waters cannot quench love, neither can the floods drown it.” Problems, hindrances, discouragements, fears and other obstacles cannot stop love. On the contrary, true love is often strengthened by such things. Nothing could stop Jesus from going to the Cross to die for our sins. “For the Son of man is come to seek and to save that which was lost” (Luke 19: 10).

Incorruptible power: Love cannot be bought nor sold. It is priceless. Any attempt to buy it will instantly destroy it. “If a man would give all the substance of his house for love, it would utterly be contemned.” Yet many people try to buy God’s love. Some try to buy it by monetary donations. Some by reciting prayers. Some by hurting themselves during religious festivals. Others by doing “good deeds” (Romans 3:12 “there is none that doeth good, no, not one,” Isaiah 64:6 “all our righteousnesses are as filthy rags’) God GAVE His love to us (John 3:16) Therefore, we can only receive His love – we can never purchase it (Ephesians 2:8,9 “For by grace are ye saved through faith; and that not of yourselves: it is the gift of God: Not of works, lest any man should boast”).

Conclusion: The only reasonable response to one who has loved us is to love in return. Any other response will be unacceptable. God says “My son, give me thine heart” (Proverbs 23:26). “My beloved is mine, and I am his” (Song 2:16). True Christian love to God is not dependent on what He gives us (Job 1:21, 13:15), neither can it be sold for a price.

INTRODUCTION

A. 	A Brit observed to his American friend, "The increasing divorce rake is rapidly making America the
	land of the free."
	1. 	The American admitted, 'Yes, but remember the marriage rate demonstrates that America is still
		the home of the brave."
	2. 	We chuckle because we're mostly married and our marriage is not perfect.
		a. 	Each one of us has had struggles and trials in our marriage, and there have been times that it
			hasn't been easy being married.
		b. 	I dare say that if we surveyed this congregation, we would all admit that there have been
			times it would have been easier to throw up our hands and just quit.

B. 	But, there was something that would not allow us to give up.
	1. 	In the Song of Solomon, the Beloved writes of the love which would not

 let her give up, and this
		morning, we want to take a look at that love.
	2. 	Some might object to using the Song of Solomon to speak of the relationship between a husband
		and a wife because they would say the book is allegorical of the relationship between Christ and
		the church.
		a. 	The headings in some copies of the Bible give the impression that this book is about Christ
			and his love for the church, and vice versa.
		b. 	But, I respectfully disagree; the book is so sexual in places, and I don't believe God would
			have used the allegory of sex to describe Christ and the church. Notice a couple passages:
			1)	The bride says, "Draw me after you, let us make haste. The king has brought me into his
				chambers" (1:4).
			2)	Notice what the king says to his bride: "Your rounded thighs are like jewels, the work of
				a master hand.  Your navel is a rounded bowl that never lacks mixed wine. Your belly is
				a heap of wheat, encircled with lilies. Your two breasts are like two fawns, twins of a
				gazelle. Your neck is like an ivory tower" (7:1-4). We don't talk that way today but I
				think we see there's a sexual attraction between Solomon and his bride.

C. 	Our text this morning is not about sex, but it's about the bond between a husband and wife, and we
	find the text in a book about both the physical and the emotional bond and love between a husband
	and wife. Our text tells us what love is.

LOVE IS POSSESSION, v. 6a

A. 	"Set me as a seal upon your heart, as a seal upon your arm."
	1. 	The metaphor of the seal here refers to the signet ring or possibly a cylinder seal which was worn
		around the neck; this seal would have been near the heart, and Solomon here speaks of a seal
		upon the heart.
	2. 	The seal in the ancient world signified ownership, and Solomon is here saying to his beloved,
		"Let us belong to one another."
	3. 	Using the seal in this sense, it's quite analogous to our wedding band. The wedding band says,
		"I'm committed to someone. I'm faithful to someone."
B. 	Just as Solomon desired that his bride belong to him, husbands and wives belong to one another.
	1. 	Husbands and wives don't belong to each other in the sense that they can tell each other what to
		do and when to do it.
	2. 	But, husbands and wives belong to each other in the sense that they are faithful to each other,
		where they look at each other and say, "I'm going to love you and you alone; I'm going to be
		faithful to you and to you alone." Notice what Solomon's bride says, "My beloved is mine and I
		am his" (2:16).
	3. 	Scripture speaks of this faithfulness that husbands and wives are to have.
		a. 	"A man leaves his father and mother and cleaves to his wife, and they become one flesh"
			(Gen. 2:24).
			1)	When a man and a woman marry, they have a new relationship with parents - they no
				longer pledge allegiance to father and mother, but they leave father and mother.
			2)	They are one flesh - there isn't room for someone else in the picture, because they are
				one. They have committed themselves to each other, and they are faithful to each other.
		b. 	"What therefore God has joined together, let not man put asunder" (Mt. 19:6).
			1)	When God joins a husband and wife in marriage, there's no one else to come between
				them.
			2)	The husband and wife are to be committed to each other and let no one put them asunder.
	4. 	How faithfully committed are we in our marriages?

LOVE IS PERMANENT, v. 6b

A. 	"Love is strong as death, jealousy is cruel as the grave."
	1. 	This passage speaks of the permanency of love - it is strong as death.
	2. 	Death is permanent; there is no altering death; there is no coming back from the grave (except
		when Jesus comes again).
	3. 	Love is that strong, just as death is permanent so is love.
B. 	You know that Scripture speaks of the permanence of marriage.
	1. 	"Enjoy life with the wife whom you love, all the days of your vain life which he has given you
		under the sun" (Eccl. 9:9).
		a. 	Solomon doesn't say, "Go out and find another wife if the one you have doesn't please you."
		b. 	Solomon says, "Enjoy your entire life with the wife you've chosen."
	2. 	"Whoever divorces his wife, except for unchastity, and marries another, commits adultery; and he
		who marries a divorced woman, commits adultery" (Mt. 19:9).
		a. 	Many people are troubled by this statement. They'll say, "Well, what about this situation or
			that situation?"
		b. 	Sometimes people find themselves in situations that are difficult, but that does not change the
			words of Jesus. God always intended that when couples married they would remain married.
	3. 	A bishop must be "the husband of one wife" (1 Tim. 3:2) - Elders are to take the lead in this
		regard and stay with their wives.
C. 	Jill Briscoe wrote this: "My sister and I knew that Mom and Dad enjoyed being married, would stay
	married, and hoped we'd do the same. Differences they had were kept between them and worked out
	in the context of the promises they made to each other and to God on their wedding day. There was no
	option out! As someone has said, when the doors on a marriage are shut and bolted and a fire breaks
	out, all your time and energy go to putting out the flames."

LOVE IS PASSIONATE, v. 6c

A. 	"Its flashes are flashes of fire, a most vehement flame."
B. 	There is a flame, a passion, which should exist between a husband and wife.
	1. 	The Song of Solomon speaks of this passion over and over.
		a. 	"You have ravished my heart, my sister, my bride, you have ravished my heart with a glance
			of your eyes, with one jewel of your necklace" (4:9).
		b. 	"I am my beloved's, and his desire is for me. Come, my beloved, let us go forth into the
			fields, and lodge in the villages; let us go out early to the vineyard, and see whether the vines
			have budded, whether the grape blossoms have opened and the pomegranates are in bloom.
			There I will give you my love" (7:10-12).
	2. 	God created us as passionate, sexual individuals, and he expects husbands and wives to be
		passionate toward one another.
		a. 	"God created marl in his own image, in the image of God he created him; male and female he
			created them" (Gen. 1:27) - God created us as male and female, as sexual beings.
		b. 	God expects husbands and wives to be sexual, to be passionate, toward one another.
			1)	Notice what Paul wrote in 1 Cor. 7:2-5.
			2)	Because of the temptation in this world, husbands and wives are not to deprive each other
				sexually. God does not want spouses depriving the other of sex because of the problems
				that creates.
C. 	There is nothing dirty about the sexual relationship between a husband and wife.
	1. 	God created that relationship, and God intends for husbands and wives to participate in that
		relationship.
	2. 	In fact, God tells us that husbands and wives are not to deprive one another of sexual intimacy,
		for love is passionate.

LOVE IS PERSEVERING, v. 7a

A.	"Many waters cannot quench love, neither can floods drown it."
B. 	We've already spoken of the permanent nature of love and of marriage - "love is strong as death."
	1. 	But, the nuance here is a little different.
		a. 	The point there was that we shouldn't entertain divorce as a viable option; it shouldn't be that
			when we argue, we say, "Well, I'm going back to Momma's, because I'm not putting up with
			this anymore."
		b. 	The point here is that when we face difficulties in life that our love continues to grow.
			1)	A flood isn't going to be able to come and put out the flame that we feel for one another.
			2)	In fact I would argue that the more "floods" a couple experiences, the closer together
				they will be.
	2. 	Think of a couple biblical examples:
		a. 	"Isaac brought her into the tent, and took Rebekah, and she became his wife; and he loved
			her. So Isaac was comforted after his mother's death" (Gen. 24:67). Isaac had been through a
			flood, the death of his mother, and he found comfort with Rebekah.
		b. 	Jacob had to work for Laban 14 years to get Rachel, and we read, "Jacob went in to Rachel
			also, and he loved Rachel more than Leah, and served Laban for another seven years" (Gen.
			29:30). Because of all that Jacob had to go through to get Rachel, he loved her and loved her
			deeply.
C. 	True love perseveres.
	1. 	You know couples who have faced some upheaval in their marriages, and in all likelihood that
		upheaval brought them closer together, because love perseveres.
	2. 	Persevering love is that love that says I Will be there "for richer for poorer, for better for worse,
		in sickness and in health."
	3. 	Is that the love you and your spouse share?

LOVE IS PRICELESS, v. 7b

A. 	"If a man offered for love all the wealth of his house; it would be utterly scorned "
	1. 	Solomon says that if a man came and offered you all the money he had for your love, that man
		would be utterly scorned.
	2. 	Love is so precious all the money in the world cannot replace it.
B. 	Family is by far the most precious thing we have in this life.
	1. 	"You husbands, live considerately with your wives, bestowing honor on the woman as the weaker
		sex, since you are joint heirs of the grace of live, in order that your prayers may not be hindered"
		(1 Pet. 3:7).
		a. 	The word "honor" in Greek literally means "price" or "value."
		b. 	Peter says to us husbands, "Treat your wife as valuable. Treat her as your most prized
			possession; she's valuable and priceless."
		c. 	Are we husbands treating our wives as valuable and priceless? Or, do we seldom give them
			what they need? Do our wives know how valuable they are to us, or do we need to do a better
			job of showing it?
	2. 	What if someone really came and offered you money for the love you and your spouse have for
		one another?
		a. 	If your love so strong that all the money in the world could not pry you and your spouse
			apart?
		b. 	Or, do you have work to do on your marriage?
			1)	We're having a marriage enrichment seminar this week-end to help make our love strong
				and precious. Do you need to attend this week-end to strengthen your marriage?
			2)	Do you need to come and ask for the prayers of this congregation? Do you need to come
				to Jesus and be baptized this morning in order that you might begin living a new life at
				home?

 (2 Petru 3.10-14)

Introducere: Chiar dacă nu am cunoscut toate experienţele fiului celui mic din pilda Mântuitorului (care a pretins totul, a strâns totul, a experimentat totul, a cheltuit totul, a recunoscut totul, a părăsit totul şi, în final, a câştigat totul), un lucru este absolut sigur: şi el, şi eu am fost pierduţi (pierduţi într-o lume răzvrătită, pierduţi într-o viaţă stricată, pierduţi pe o cale păcătoasă). Dar, de asemenea, şi el, şi eu am fost găsiţi!

În nemărginitul Său har, Domnul Isus m-a găsit în lumea răzvrătită şi m-a cucerit; m-a găsit într-o viaţă stricată şi mi-a reparat-o deplin şi definitiv; m-a găsit pe o cale păcătoasă şi mi-a îndreptat paşii pe calea mântuirii (Ps. 40.1-2)

El va reveni, numai că de data aceasta, nu în vederea păcatului, ci pentru a aduce mântuirea trupului celor care Îl aşteaptă (Evr. 9.28). Cum mă va găsi?

1. Eu vreau să fiu găsit în El (Fil. 3.9) = un loc al siguranţei

Aşa după cum în lumea viitoare nu există decât două locuri: Raiul şi Iadul, şi aici pe pământ există tot numai două locuri: în Cristos (Fil. 3.9) şi în Cel Rău (1 Ioan 5.19). În Cristos, nu există nici o osândire (Rom. 8.1), în Cel Rău nu există nici o ocrotire (Mt. 25.41); în Cristos nu există slăbiciune (Fil. 4.13), în Cel Rău există doar întinăciune (Ioan 8.44); în Cristos nu există nici o umbră de mutare (Evr. 13.8), în Cel Rău nu există nici o nădejde de schimbare (Iacov 2.19); în Cristos nu există nici un cusur şi nici o prihană (1 Petru 1.19), din Cel Rău nimic sfânt nu emană (Ioan 8.44); în Cristos, toată lumea are pace (Ioan 16.33), în Cel Rău toată lumea zace (1 Ioan 5.19). Tu unde vei fi găsit?…

2. Eu vreau să fiu găsit veghind (Luca12.38) = un loc al slujirii

Voi veghea asupra casei mele (Lc. 12.39); voi veghea asupra căilor mele (Ps. 39.1); voi veghea asupra cererilor mele (Ef. 6.18; 1 Petru 4.7); voi veghea asupra confruntărilor mele (1 Petru 5.8). Tu vei fi găsit veghind sau dormind?

3. Eu vreau să fiu găsit bun (Iacov 1.12) = un loc al sfinţirii

Doresc fierbinte să fiu găsit ca Daniel: fără prihană, fără vină şi în pace

- Dumnezeu l-a găsit fără prihană (Dan. 6.22), adică nevinovat;

- Dariu l-a găsit fără vină (Dan. 6.23), adică nevătămat;

- duşmanii l-au găsit plin de pace (Dan. 6.11), adică neconformat.

Încheiere: Sfinte Tată ceresc, îmbracă-mă cu îndurarea Ta, întăreşte-mă prin puterea Ta şi însoţeşte-mă cu prezenţa Ta, pentru ca să pot fi găsit:

1. la adăpost (în Cristos, şi nu în Cel Rău!);

2. la post (ca un rob care veghează şi nu ca un rebel care dormitează!);

3. aşa cum am fost (după ce m-ai găsit şi m-ai mântuit):

- fără prihană, tămăduit de orice rană;

- fără nici o vină, prin jertfa Ta divină;

- în pace şi sfinţire să văd a Ta venire.

Îţi mulţumesc că mă iubeşti şi ruga mea o împlineşti! Amin.

1. THE DEFICIENCY OF THE NATURAL BIRTH
1. John 3:6
1. Nicodemus was born into the natural world; therefore he was bound to sinful world because he was born with a sinful nature.
1. Psalm 51:5
2. Ephesians 2:3
3. Galatians 5:19-21
2. Nicodemus was also blind to the spiritual world.
1. John 3:3
2. John 3:10
3. Ephesians 4:18
4. 2 Corinthians 4:3-4

2. THE EFFICIENCY OF THE VIRGIN BIRTH
1. John 3:14-17
1. The efficiency of the virgin birth makes up for the deficiency of the natural birth.
1. John 3:1-2
2. It is a ministry of revelation.
1. John 3:19-20
3. It is a ministry of redemption.
1. John 3:16
2. Hebrews 9:22
3. 1 Corinthians 15:22
4. Romans 1:16

3. THE SUFFICIENCY OF THE NEW BIRTH
1. John 3:4-7
2. Being saved is like a birth.
1. There is a conception.
1. John 3:5
2. Ephesians 5:6
3. 1 Peter 1:23
4. John 10:10
2. A character is produced.
1. John 3:6
2. 2 Peter 1:4
3. When a birth takes place, there is a finality.
1. John 3:4-6
2. Luke 10:20
4. A birth is a starting place.
1. Psalm 103:12
2. Romans 8:33
5. A birth is the beginning of a growth cycle.
1. 1 Peter 2:2
6. In a birth, you get a family.
1. Psalm 103:13
2. Matthew 7:9-11
7. A birth has a certainty to it.
1. John 3:16
3. Traits of the twice-born
1. You will love the Lord Jesus and His Word.
1. Matthew 3:17
2. 1 John 4:19
2. You will have the inner witness of the Spirit.
1. John 3:5
2. Romans 8:16
3. You will have a desire for holiness.
1. 1 Peter 1:16
4. You will have a desire to share Jesus Christ.

Introducere:  Doua femei din America  faceau  cumparaturi pentru sarbatorile de iarna. Vazand intr-o librarie pe proprietarul ce amenaja cu mare pasiune o iesle cu paie ce reamintea trecatorilor pe adevaratul sarbatorit, o femeie a exclamat:,, … il vezi pe fanaticul acesta, incearca sa-l puna pe ISUS in sarbatoarea noastra…nici acum nu putem scapa de ISUS…,’’ Din cele prezentate se observa cum unii oameni nu au inteles cine este adevaratul sarbatorit. Si in acest an oamenii au doua alternative…

1.Mosul este un personaj legendar ,Isus Christos

este un personaj real. (Matei 2:11;Luca 2:17,28)

2.Mosul este creat , Isus Hristos este creator.

(Ioan 1:3)

- Mosul creaza  jucarii , Isus Christos creaza vieti noi

-Mosul este produsul  oamenilor , Isus Christos  este produsul cerului

3.Mosul colaboreaza cu spiridusi,  craciunite, Isus Christos colaboreaza cu ucenici. ( Matei 5:27; 10:1)

4.Mosul te viziteaza o data pe an,Isus Christos te

viziteaza permanent. ( Apocalipsa 3:20; Ioan 14:23)

5.Mosul aduce bucurii temporare , Isus Christos aduce bucurii vesnice. ( Marcu 10:30;Luca 25:34)

6.Mosul are un sac limitat, Isus Christos are un cer nelimitat. ( 1Cor 2:9)

7.Mosul are o casa in Laponia , Christos  are o

imparatie. ( Ioan 18:36;14:2,3)

Incheiere e cine vei sarbatori in acest an?

Cipry Pasare

mai multe schite  pe HOMILETICIANU ‘  http://schitedepredica.blogspot.com/

1. Aduce iluminare divina
Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. ( Ioan 1:9)

2. Aduce  infiere divina
Le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu (v:12)

3. Aduce prezenta divină
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi (v:14)

4. Aduce harul divin
Am primit din plinătatea Lui şi har după har (v:16)

5. Aduce  Adevarul  divin
Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Christos ( v:17)

6. Aduce iertare divină
Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! (v:29)

Isaia 9.1-7

Proorocul Isaia ne prezinta adevaratele motive ale celebrarii Intruparii Domnului Isus . Intr-o mai mica sau mai mare masura le regasim si azi dupa  2700 de ani . Doar ele umplu golul din sufletul omului !

1.   Celebram schimbarea reala v 1 –   de la ocara la slava

Doar cei adusi din ocara pacatului la Slava Domnului celebreaza cu adevarat Intruparea Salvatorului !

2.   Celebram Lumina  v. 2.   -  in tara umbrei mortii apare Lumina divina .

Multimea luminilor din aceste zile nu va afecta  niciodata pe un om, ca efectul Luminii ceresti in mintea si sufletul lui !  Ioan 8.12

3.   Celebram bucuria seceratorului , a eliberarii de asuprire ,a biruintei in lupta v. 3-5

Ps 126.

4.   Celebram Darul lui Dumnezeu  v.6    2Cor. 9.15

5.  Celebram Domnia Domnului Isus !   v 7  Apoc. 11. 15-17,  22.3

Posted by florin

*  Nasterea Domnului scoate la lumina trei categorii de oameni. Interesant este ca in prezenta lui Isus toti oamenii devin inchinatori intr-un fel sau altul, dar ce fel de inchinatori sunt ei?

Inchinatori de profesie (preotii)

. Credinciosi cu numele – v.4 “preotii cei mai de seama”, “carturarii norodului”

. Bine instruiti – v. 5-6 Cunosteau exact Scripturile.

. Fara legaturi spirituale – indiferenti si reci. Nu s-au gandit: “Sa mergem sa vedem si noi pe prunc!”

Inchinatorii mincinosi (Irod)

. Oameni ai puterii – v. 3 Preocupati de pozitia lor

. Cu planuri ascunse – v.4 Activi, vicleni, cu ganduri rele.

. Oameni dejucati de Dumnezeu – v. 12 Dumezeu totdeauna dejoaca planurile facute in intuneric de inchinatorii mincinosi, protejandu-si lucrarea.

Inchinatori adevarati (magii)

. Din toate neamurile – v.1 Magii veneau din Rasarit. Erau din toate categoriile sociale: pastorii din Betleem.

. Calauziti de Dumnezeu – v.9 Erau calauziti de o stea, apoi Dumnezeu le-a vorbit in vis. Ei nu mergeau de capul lor. Ei erau calauziti de Dumnezeu.

. Oameni care au ceva de dat lui Dumnezeu. – v.11 Au dat lucruri scumpe: aur, argint, tamaie. Au dat cu risc, aveau un drum de facut la intoarcere, drumul poate fi neprevazut. Ei totusi s-au inchinat Domnului cum se cuvine.

* Toti suntem purtati de firea pamanteasca, cand intr-o categorie, cand in alta. Sa faca Dummnezeu sa intram in ultima categorie si sa nu mai iesim de acolo! Amin!

Ei sunt niște cârtitori, nemulțumiți cu soarta lor; trăiesc după poftele lor; gura le este plină de vorbe trufașe și slăvesc pe oameni pentru câștig…Ei sunt aceia care dau naștere la dezbinări, oameni supuși poftelor firii, care n-au Duhul.( Iuda 16,19 )

Fratele Petru Popovici în cartea “Oameni cu totul deosebiți“, ilustrează în culori țipătoare un tablou al apostaților. Conform versetelor din Iuda, apostații sunt cei care s-au lepădat de credință. Ei se deosebesc de ceilalți păcătoși prin faptul că au fost odată scăpați de murdăriile lumii, dar s-au lăsat din nou biruiți de vechile păcate și pofte.

Iată cum sunt apostații:

1. Cârtitori. Au în ei un duh de opoziție. Tot ce fac alții este rău. Este duhul lui Absalom în ei. Se spune că odată lumina și întunericul s-au vorbit să colinde lumea și să împărtășească apoi cele văzute. După un timp, s-au întâlnit și lumina a spus ce frumuseți și minunății a văzut peste tot, dar întunericul a spus că el nu a văzut așa ceva, ci numai lucruri urâte, negre și întunecate.

2. Nemulțumiți cu soarta lor. Nemulțumiți de biserica lor. De păstorul lor. De casa lor. De banii lor. Sunt orgolioși. Aceștia au pierdut mulțumirea pe care o avea apostolul Pavel chiar și în temniță.

3. Ei au vorbe trufașe. Vorbele lor sunt umflate. Vorbesc de sus și nu au nevoie de nimeni să-i învețe. Vorba lui Spurgeon: “ei sunt ceva nemaivăzut, nemaiauzit, nemaipomenit”.

4. Ei slăvesc pe oameni pentru câștig. Ei sunt după slava omului. Fac totul pentru a primi o favoare, un câștig. Sunt dornici de ciolane, căci sunt lihniți de foame.

5. Dau naștere la dezbinări. Au dor de întâitate, ca și Core. Ei găsesc aderenți și rup biserica, ca să fie în frunte. Dezbinarea se poate produce și de cătree conducerea bisericii. Atunci când păstorul este liberal și se înconjoară cu persoane sub nivel spiritual, pot apărea certuri.

6. Nu au Duhul. Acest mic amănunt explică totul. Nu există creștinism fără Duh Sfânt.

Ferește-ne, Doamne, de așa stări!

Introducere: Citirea acestor texte biblice despre neprihănitul Iov ne provoacă să cugetăm la câteva binecuvântări ale unui om neprihănit, ca unii care ,,suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă“ şi ,,avem pace cu Dumnezeu“ (Rom. 5.1).

1. Condiţia oamenilor fără prihană (Ps. 119.1; 128.1) = o condiţie privilegiată

- se bucură de atenţia Domnului (Ps. 34.15) = ochii Lui îi cercetează

- se bucură de aprobarea Domnului (Ps. 34.15, 17) = le ascultă rugăciunile

- se bucură de apărarea Domnului (Ps. 34.19) = îi salvează din necazuri

- se bucură de anturajul Domnului (Ps. 140.13; Dt.33.12) = le asigură un loc lângă El

2. Calea oamenilor fără prihană (Ps. 119.1; 128.1) = o cale minunată

Ca urmaşi ai Înţelepciunii, ei umblă pe calea nevinovăţiei şi pe cărările dreptăţii (Pv. 8.20-21). Calea lor este tot mai luminoasă (Pv. 4.18) şi duce la viaţă  şi fericire veşnică(Mt. 7.13-14).

3. Cântarea oamenilor fără prihană (Ps. 33.1) = o cântare înflăcărată

Cântarea se asortează bine cu condiţia celui neprihănit: viaţa lui este transformată, buzele sale sunt sfinţite, inima sa este curăţită, mintea sa este luminată, voinţa sa este eliberată.

Într-un cuvânt, Domnul i-a făcut bine (Ps. 13.6). De aceea el cântă:

a. o cântare de laudă (Ps. 33.1);

b. o cântare nouă (Ps. 40.3; 33.3);

c. o cântare înţeleaptă (Ps. 47.7);

d. o cântare acompaniată (Ps. 81.2).

4. Casa oamenilor fără prihană (Ps. 112.2; 37.37) = o casă binecuvântată

Posteritatea celor neprihăniţi este o familie puternică, un neam aflat sub binecuvântarea Domnului (Exod 34.7). Binecuvântarea părinţilor se revarsă şi asupra copiilor lor atunci când aceştia îi cinstesc şi le urmează poveţele (Ef. 6.1-3; Gen. 18.19; Pv. 6.20-23). Dumnezeul lui Avraam a devenit Dumnezeul lui Isaac şi apoi Dumnezeul lui Iacov (Exod 3.6, 15).

5. Cetatea oamenilor fără prihană (Pv. 11.11) = o cetate protejată

Prezenţa celor neprihăniţi poate asigura protecţia cetăţii lor (Gen. 18.23-26 şcl.) Iată o garanţie solidă (Pv. 11.6) şi un exemplu grăitor (Ecl. 9.13-15). Între fericirea celor neprihăniţi şi fericirea cetăţii lor există o strânsă legătură (Ier. 29.7).

6. Compania oamenilor fără prihană (Ps. 111.1) = o companie selectată

Oameni de teapa lui, sfinţii care duc o viaţă evlavioasă în frică de Domnul şi abătându-se de la rău, constituie anturajul celui neprihănit (Ps. 16.3).

Cu certitudine, omul fără prihană nu participă la sfatul răilor, nu păşeşte pe calea păcătoşilor, nu poposeşte pe scaunul batjocoritorilor (Ps. 1.1).

Cel neprihănit agreează mustrările înţelepte ale dragostei, nu se aliază cu hoţii, nu se asociază cu preacurvarii, ci, punându-şi frâu limbii, nu urzeşte vicleşuguri şi nu urăşte pe fiul mamei sale (Ps. 50.16-20), pe fratele său născut în chinuri la Calvar.

7. Concluzia oamenilor fără prihană (Ps. 49.14; 52.5-6) = o concluzie echilibrată

Constatând sfârşitul năprasnic al păcătoşilor îngâmfaţi şi împietriţi, oamenii fără prihană vor trage o concluzie echilibrată despre răzvrătirea şi răsplătirea celor răi, precum şi despre sfinţenia şi suveranitatea lui Dumnezeu. Iar această constatare întemeiată le va produce o bucurie justificată (Ps. 107.42; cf. Apoc. 12.12; 18.20 etc.)

Încheiere:

Iată, cugetând la oamenii fără prihană, comunicând cu ei, colaborând cu ei, călătorind cu ei, ne vom trezi convieţuind cu ei în cerurile noi şi pe pământul cel nou ,,în care va locui neprihănirea“ (2 Petru 3.13).

Aşa să ne ajute Dumnezeu! Amin.