Apocalipsa 2;12-17 : “Ingerul Bisericii din Pergam scrie-i: ”Iata ce zice Cel ce are sabia ascutita cu doua taisuri: ”Stiu unde locuiesti: acolo unde este scaunul de domnie al Satanei. Tu tii Numele Meu, si n-ai lepadat credinta Mea nici chiar in zilele acestea cind Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde locuieste Satana. Dar am ceva impotriva ta. Tu ai acolo niste oameni cari tin de invatatura lui Balaam, care a invatat pe Balac sa puna o piatra de poticnire inintea copiilor lui Israel, ca sa manince din lucrurile jertfite idolilor, si sa se dedea la curvie. Tot asa si tu ai citiva cari, deasemenea, tin invatatura Nicolaitilor, pe care Eu o urasc. Pocaieste-te dar. Altfel voi veni la tine curind, si Ma voi razboi cu ei cu sabia gurii Mele.” Cine are urechi, sa asculte ce zice Bisericilor Duhul; ”Celuice va birui, ii voi da sa manince din mana ascunsa, si-i voi da o piatra alba; si pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l stie nimeni decit acela care-l primeste.”

(Din explicatiile primite am inteles ca uneori “ingerul” este corespondentul cuvintului “mesager” . Deci in textul de ma sus instructiunile erau date mesagerului Bisericii din Pergam…deci pastorului sau liderului acelei Biserici. Aceasta scrisoare este adresata celei de a treia Biserica din Asia. Prima a fost Efes, a doua Smirna si cea de-a treia este Pergam. Mesajele erau din partea Domnului Isus. Prima biserica o biserica plina de dragoste, a doua , dupa ce apostolii au murit deja traieste o perioada de persecutie, iar a treia biserica a devenit relaxata lipsita de firmitate, infiltrata de jumatati de adevar, compromisa si cu multe erori. Mi s-a parut interesanta explicatia urmatoare: daca freci acelasi loc pentru mult timp…se face calus si nu mai simti nimic. Daca nu sintem atenti si ne frecam de lume si de lucrurile din lume, dupa o vreme facem un fel de calus, nu ne mai deranjeaza si nu mai simtim diferenta. )

1.ISUS STIA UNDE ERA LOCATIA BISERICII
(Domnul Isus stie totul . El este omniprezent si omnipotent. Satana nu poate fi peste tot in acelasi timp…dar se misca repede.)

A. GEOGRAFIC.
- Apocalipsa 2:12: Ingerului Bisericii din Pergam…Pergam=orasul modern de astazi Bergama din Turcia, descris de Plinius ca cel mai ilustru oras din Asia. Era insa orasul multor temple pagine, avea cea mai mare biblioteca din lumea pagina si cel mai mare spital din lumea antica. Bineinteles ca medicina nu se practica asa cum se practica astazi si se foloseau encantation si potions…vraji, vraci…Cezar care era un betiv se ducea adesea acolo la dezalcolizare…

B. SPIRITUAL
- Apocalipsa 12:13…acolo unde este scaunul de domnie al Satanei”…
-Satana s-a asezat in Pergam. Cindva isi avea resedinta in Babilon (Irak); cind Babilonul a fost distrus se pare ca s-a mutat la Pergam. Astazi poate fi la San Francisco, sau Washington DC, sau Moscova…
-Biserica s-a asezat si ea in Pergam. Noi traim in anumite locuri…pe parcursul vietii; dar nu ne vom simtii bine pina nu ajungem acasa, cu El…

C. ISTORIC …
Intre 314 AD si 590 AD. Un timp de “toleranta” cind biserica a fost infiltrata de oameni care nu au fost convertiti cu adevarat si care au introdus in biserica filozofii straine si credinte straine. Biserica din Pergam era o biserica compromisa. Constantin, ca sa tina natiunea impreuna, a dat un edict prin care toata lumea condusa de el a fost considerata crestina. Preotii pagini, au dat capetele jos de la zeitatile lor si au pus alte capete de sfinti. Interesul lor era sa nu piarda pozitiile lor sociale si economice si din preoti pagini au trecut la religia crestina fara sa se intilneasca de fapt cu Domnul Isus in mod personal, si sa cunoasca nasterea din nou.

2.ISUS A STIUT CUI ERAU EI LOIALI…

A. LOIALI DOMNULUI…
-Apocalipsa 12:13b ”Tu tii Numele Meu…”;
-Matei 1:21…”Ea va naste un Fiu si-I vei pune Numele Isus, pentru ca El va mintui pe poporul Lui de pacatele sale”;
-Matei 1:23 ”Iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un Fiu, si-I vor pune numele Emanuel, care tilmacit , inseamna “Dumnezeu este cu noi.”
( Daca oamenii sint bolnavi, ei nu cauta pe cineva care este relaxat in meseria lui…ci pe cineva studios, precis, dedicat studiului lui, atent. Daca vrem un sfatuitor in finante…vrem pe cineva care se ocupa de finante in amanuntime, nu pe cineva superficial. Atunci de ce cind este vorba de religie, unii oameni accepta orice lucru superficial…orice pica bine…nu se straduiesc sa caute cel mai bun, cel mai precis, cel mai convingator dumnezeu…Biserica din Pergam era relaxata si incorporasera tot felul de traditii pagine, jumatati de adevaruri…erau niste crestini compromisi…)

B…LOIALI CUVINTULUI…
-Apocalipsa 2:13c…”Si n-ai lepadat credinta Mea nici chiar in zilele acelea cind Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi…”
-Iuda 1:3 …”m-am vazut silit sa va scriu despre mintuirea noastra de obste, m-am vazut silit sa va scriu ca sa va indemn sa luptati pentru credinta, care a fost data sfintilor, odata pentru totdeauna”
-Luca 18:8 “Dar cind va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamint?”

3.ISUS STIA CA NU SINT FIRMI IN CREDINTA…
(Ca si Balac care a profetit pe jumatate. O credinta unde orice merge…lasasera sa se infiltreze idolatria in biserica.)

A.DOCTRINA LUI BALAAM
-Apocalipsa 2:14 “Dar am ceva impotriva ta. Tu ai acolo niste oameni care tin de invatatura lui Balaam, care a invatat pe Balac sa puna o piatra de poticnire inaintea copiilor lui Israel, ca sa manince din lucrurile jertfite idolilor si sa se dedea la curvie.”
-2 Corinteni 6:14-18 “Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunericul? Ce intelegere poate fi intre Hristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios? Cum se impaca Templul Lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi sintem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu;”Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu. Deaceea:”Iesiti din mijlocul lor, si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi. Eu va voi fi Tata, si voi Imi veti fi fii si fiice, zice Domnul cel Atotputernic.” (Atentie casatorii mixte – nu este vorba de culoarea pielii ci de credinte diferite)

B.DOCTRINA NICOLAITILOR
-Apocalipsa 2:15…” ai citiva cari deasemenea tin invatatura Nicolaitilor, pe care Eu o urasc.”“Nikao”= sa cuceresc; “laos”= oamenii (clergy care dominau erau aceeasi preoti pagini- si aveau aceeasi inchinare pagina doar si-au schimbat numele in crestini; cei care au facut sfinti din oamenii care au murit…
-1 Petru 5:1-4 “Sfatuiesc pe presbiterii dintre voi, eu, care sint un presbiter ca si ei, un martor al patimilor lui Hristos, si partas al slavei care va fi descoperita; Pastoriti turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastra, nu de sila, ci cu buna voie, dupa voia lui Dumnezeu; nu pentru un cistig mirsav, ci cu lepadare de sine. Nu ca si cum ati stapini peste cei ce v-au cazut la imparteala, ci facindu-va pilde turmei. Si cind Se va arata Pastorul cel mare, veti capata cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.” (Petru nu a fost un papa…nu s-a socotit mai mare decit fratii lui, s-a considerat un oarecare presbiter…atentie la religiile care se departa de acest adevar…)
-Apocalipsa 1:5-6…”A Lui care ne iubeste, care ne-a spalat de pacatele noastre cu singele Sau, si a facut din noi o imparatie si preoti pentru Dumnezeu, Tatal Sau, a Lui sa fie slava si puterea in vecii vecilor.” (o preotie fiecaruia…daca esti un copil al Domnului esti si un preot al Lui…)

Cuvintele finale;
-Apocalipsa 2:17…”Cine are urechi sa asculte ce zice Bisericilor Duhul…”

(Wes)

Text: Habacuc 2. 1

Habacuc sau ,,Imbratisare , Cel care dragaleste , Strangator ” , a fost contemporan cu Ieremia  si a activat ca profet in perioada premergatoare robiei babiloniene. Cartea lui s-a nascut in urma dialogului avut cu Dumnezeu , acolo ,,la locul meu de straja , in turn ” . Cartea ne reveleaza ,,  Identitatea  Strajerului Lui Dumnezeu  “  .      El este :

1 .  Un om cu framantari launtrice   c. 1 .2-3

Raspusurile la intrebarile pe care le ridica v.2-3 ,i le poate da numai Dumnezeu .
De ce biruieste cel rau si nu cel neprihanit ?  Pana cand ? v.4
Pana cand Dumnezeu ridica un popor prin care sa-si implineasca judecatile Sale  v.12 , pana la vremea hotarata  c.2 . 3 . In asteptarea implinirii lor Dumnezeu il cheama ,,sa traiasca prin credinta “  c. 2 .4b
Ca strajeri ai lui Dumnezeu trebuie sa nadajduim ca va veni vremea ascultarii rugaciunilor noastre la vremea hotarata de EL si sa perseveram in a trai prin credinta . Rom 1.17

2.  Un om ce a avut un loc de intalnire cu Domnul  c.2. 1

El si- a facut timp pt Domnul  ducandu-se intr-un loc anumit . Acolo el i-a spus Domnului toata plangerea lui si a asteptat de la EL raspunsul . La fel Domnul Isus a cautat singuratatea partasiei cu Tatal  intr-un loc anumit .Ioan 6.15 , Luca 22.39         Noi suntem indemnati  la fel .Matei 6 .6
Iar acolo :   ,,Sa-i spun lui Isus orice durere , Ce cate-odata m-apasa greu “  Cant 148 din Cant Ev.

3.  Un om ce a transmis mesajul nealterat c.2 .2- 20

El nu a ,,indulcit ” mesajul Domnului cautand sa predice ,,dulcegarii pe placul ascultatorilor “  ci a predicat  ,,Cinci Vaiuri ” asa cum le-a primit .
a. v.6 .vaiul  datoriilor la care se injuga copiii Domnului
b. v.9. vaiul castigurilor ilicite
d. v.12. vaiul crimelor
e. v.15. vaiul abuzurilor sexuale
f. v. 19. vaiul idolilor

4.  Un om ce dorea mai mult de la Dumnezeu  c.3. 2

Si noi dorim ca Dumnezeu sa-si insufleteasca lucrarea de-a lungul anilor si sa se faca de cunoscut mai mult decat pana acum . Si daca o face prin noi , bucuria ne e deplina .

5. Un om cu o declaratie finala deosebita  c. 3.17- 19

Chiar daca va veni peste Iuda judecata Domnului prin invazia unui popor turbat c.1.6-10 si va ramanea in urma lor dezastrul ,Habacuc declara la final ca  bucuria in Domnul nu i-o va putea lua nimeni si nimic .  La aceasta bucurie au tinut martirii , platind cu pretul vietii pt a n-o pierde . Si aceasta bucurie s-o avem si noi , in timpurille de criza prin care trece omenirea . Este bucuria ca suntem copiii Domnului  1 Ioan 3.1 , ca avem numele scris in Cartea Vietii  Luca 10. 20 si ca putem avea o relatie zilnica cu Dumnezeu in Numele Domnului Isus Christos  Ioan 16.24   AMIN.

Fapte 16:6-15
Pastor:Dr.Aubrey McGann

LUCRURI CARE LE-AM INVATAT:

a)Trebuie sa alegem sa AUZIM vocea Lui Dumnezeu.
Daca ne petrecem timp cu Dumnezeu, in rugaciune si citirea Cuvintului, o sa recunoastem vocea Lui. Trebuie sa ascultam ca sa auzim.

b)Trebuie sa alegem sa RECUNOASTEM vocea Lui Dumnezeu.
Oile recunosc vocea pastorului, copii recunosc vocea parintilor, prietenii care petrec mult timp impreuna recunosc vocea prietenilor lor. Daca vorbesti des cu cineva la telefon, ii vei recunoaste vocea inainte ca acesta sa se prezinte. Daca nu vorbesti o vreme indelungata cu cineva…ii uiti vocea si nu-l mai recunosti. Trebuie ca vocea Domnului sa ne fie familiara ca s-o recunoastem. Numai atunci cind petrecem timp cu El ii vom recunoaste vocea. Tot la fel trebuie sa distingem usor intre vocea Lui sau orice alta voce straina.

c)Trebuie sa alegem sa fim IMPLINITORI cind El ne vorbeste.
La ce foloseste faptul ca auzim, recunoastem, dar nu implinim ceea ce ne spune? Cind Dumnezeu vorbeste noi trebuie sa fim ascultatori si implinitori ai voiei Lui. In caz ca nu ascultam, totdeauna vor fi repercursiuni.

d) Trebuie sa ii RASPUNDEM Lui Dumnezeu imediat – cind ne vorbeste.
Unii dintre noi sintem ca niste copii indaratnici. El vorbeste…si noi ignoram. (Doi baietei intr-o seara se jucau impreuna. Mama le spune sa stringa jucariile sa mearga la culcare. Nici unul nu arata interes sa faca ce i s-a spus. Mama le spune din nou ca e timpul de culcare. Cel mai mare intentioneaza sa adune jucariile . Cel mic ii spune…”inca nu e timpul…inca n-am auzit-o tipind…Uneori asa facem si noi cind nu ascultam si asteptam ca Dumnezeu sa tipe la noi)

e)Trebuie sa avem incredere totala in Dumnezeu.
Asta nu inseamna ca intelegem planul Lui. Dar din pozitia Lui El stie trecutul prezentul si viitorul…si rezultatul ascultarii va fii totdeauna cel mai bun. (Dintr-un elicopter de sus de exemplu pot fi vazute lucruri care la nivelul orizontal nu se pot vedea din cauza altor lucruri sau obiecte care le fura vizibilitatea)

DUMNEZEU NE VORBESTE IN DIFERITE FELURI:

1. DUMNEZEU CITEODATA SPUNE… “NU”
Fapte 16:6 “Fiindca au fost opriti de Duhul Sfint sa vesteasca Cuvintul in Asia, au trecut prin tinutul Frigiei si Galatiei”.( Oare de ce le-a interzis Dumnezeu? Doar li se spusese sa vesteasca Evanghelia…la orice faptura – de ce nu si acolo? Ciudat…)

A. CAILE DOMNULUI SINT CIUDATE CITEODATA PENTRU NOI.
Isaia 55:8,9 “Caci gindurile Mele nu sint gindurile voastre, si caile voastre nu sint caile Mele, zice Domnul. “Ci cit sint de sus cerurile fata de pamint, atit sint de sus caile Mele fata de caile voastre si gindurile Mele fata de gindurile voastre.”

B. CAILE DOMNULUI SINT TOTDEAUNA CELE MAI BUNE.
Ieremia 29:11: “Caci Eu stiu gindurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ginduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.”

2. DUMNEZEU CITEODATA SPUNE… “INCET” …
Dumnezeu nu merge la pasul nostru. Expl. Cind Domnul Isus a auzit ca Lazar este bolnav si ca este chemat de surorile lui, desi ii iubeste pe acestia, Domnul Isusu nu s-a grabit…ci a mai stat citeva zile.
Fapte 16:7 , 8…”Ajungi linga Misia, se pregateau sa intre in Bitinia; dar Duhul Domnului Isus nu le-a dat voie. Au trecut atunci prin Misia si s-au pogorot la Troa.”

A. NERABDAREA NOASTRA DUCE LA DEZASTRU.
Geneza 16:2…Si Sarai a zis lui Avram: “Iata, Domnul m-a facut stearpa; intra te rog, la roaba mea; poate ca voi avea copii de la ea”.Avram a ascultat cele spuse de Sarai.” (Toate conflictele dintre evrei si arabi isi au originea in neascultarea , nerabdarea si graba celor doi. Daca ar fi ascultat… Dumnezeu si-a tinut totdeauna promisiunile!!!)
1 Samuel 13:8-10, 13, 14…”(Saul) A asteptat sapte zile, dupa timpul hotarit de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, si poporul se imprastia de linga Saul. Atunci Saul a zis:”Aduceti-mi arderea de tot si jertfele de multumire” Si a jertfit arderea de tot. Pe cind sfirsea de adus arderea de tot, a venit Samuel, si Saul i-a iesit inainte sa-i ureze de bine…………..Samuel a zis lui Saul: ”Ai lucrat ca un nebun si n-ai pazit porunca pe care ti-o daduse Domnul, Dumnezeul tau. Domnul ar fi intarit pe vecie domnia ta peste Israel; dar acum, domnia ta nu va dainui. Domnul si-a ales un om dupa inima Lui si Domnul L-a rinduit sa fie capetenia poporului Sau, pentruca n-ai pazit ce-ti poruncise Domnul.” (Sa nu incercam sa-L ajutam pe Dumnezeu. Cind El ne spune sa incetinim si noi ne grabim cu siguranta un “accident” se va intimpla – vezi casatorii, si alte alegeri importante in viata.)

B. RABDAREA ADUCE ELIBERARE.
Exodul 14:13 “Moise a zis poporului “Nu va temeti de nimic, stati pe loc, si veti vedea izbavirea, pe care v-o va da Domnul in ziua aceea; caci pe Egiptenii acestia, pe cari-I vedeti azi, nu-i veti mai vedea niciodata.” (Sentimentul nostru cel mai puternic ar fi fost sa facem ceva…intr-o parte Marea Rosie, in cealalta Egiptenii…dar ascultarea de Domnul duce la victorii. El totdeauna are un plan si o iesire din impas – noi nu putem nici vedea si nici intelege planul Lui…dar putem sa avem incredere in El. Nu credinta noastra este importanta ci…obiectul credintei noastre care este Domnul nostru Isus Christos care mijloceste pentru noi…Adesea ascultarea inseamna…stai…nu face nimic…asteapta!)

3. CITEODATA NE SPUNE …”DU-TE”…
Fapte 16: 9, 10…”Noaptea , Pavel a avut o vedenie; un om din Macedonia sta in picioare si i-a facut urmatoarea rugaminte: “Treci in Macedonia, si ajuta-ne!” Dupa vedenia aceasta a lui Pavel, am cautat indata sa ne ducem in Macedonia, caci intelegeam ca Domnul ne cheama sa le vestim Evanghelia.”
(Cind Dumnezeu ne trimite undeva …sa ne grabim El are un plan cu noi).

A. CIND DUMNEZEU VORBESTE NU ESTE TIMPUL SA DELIBERAM SUBIECTUL RESPECTIV.
Luca 5:4-6 “Cind a incetat sa vorbeasca, a zis lui Simon:”Departeaza-o la adinc, si aruncati-va mrejile pentru pescuire.” Drept raspuns, Simon i-a zis:”Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic; dar la cuvintul Tau, voi arunca mrejile.”

B. CIND DUMNEZEU VORBESTE …NU INTIRZIA.
Fapte 16:10 “Dupa vedenia aceasta a lui Pavel, am cautat indata sa ne ducemin Macedonia, caci intelegeam ca Domnul ne cheamasa le vestim Evanghelia.”
Fapte 16 :11-15… “Dupace am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, si a doua zi ne-am oprit la Neapolis. De acolo ne-am dus la Filipi care este cea dintii cetate dintr-un tinut al Macedoniei, si o colonie romana. In cetatea aceasta am stat citeva zile. In ziua Sabatului am iesit afara pe poarta cetatii, linga un riu, unde crdeam ca se afla un loc de rugaciune. Am sezut jos, si am vorbit femeilor, cari erau adunate laolalta. Una dintre ele numita Lidia, vinzatoare de purpura, din cetatea Tiatira, era o femeie tematoare de Dumnezeu, si asculta. Domnul i-a deschis inima, ca sa ia aminte la cele ce spunea Pavel. Dupa ce a fost botezata, ea si casa ei, ea ne-a rugat si ne-a zis:”Daca ma socotiti credincioasa Domnului, intrati si ramineti in casa mea.” Si ne-a silit sa intram.” (Ca rezultat al acestei ascultari, a fost biserica din Filipeni care n-ar fi existat daca Pavel nu ar fi cunoscut glasul Domnului, nu L-ar fi ascultat, nu s-ar fi oprit cind l-a oprit din drum, nu ar fi stat unde i-a spus sa stea si nu ar fi pornit imediat ce i-a spus incotro sa se indrepte).

Habacuc 2:2 “Domnul mi-a raspuns, si a zis:”Scrie prorocia si sap-o pe table, ca sa se poata citi usor! (in Biblia engleza insa versetul suna asa…”Write the vision And make it plain on tablets, That he may RUN who reads it”…ceea ce ar veni in romaneste…”scrie viziunea si fa-o simpla pe table ca cel ce citeste sa ALERGE cu ea”)

by Emanuel Iacob

Text: 2 Regi 4:1-

În Israelul de atunci exista o familie deosebit  de frumoasă. Dacă te-ai fi uitat pe C.V.-ul soţului acestei familii ai fi văzut că scrie: ” fiu al proocului”… Ce specializare să fie aceasta? Nu se studiaza parcă în nici o facultate a vremii noastre în acest domeniu… Şi totuşi având această “calificare” el ştia să se teamă de Dumnezeu… Ştia ceea nu mai ştiu astăzi cei care au una, două, trei sau poate chiar patru licenţe… Ceea ce a rămas pentru posteritate după moarte lui ca argument puternic în favoarea familiei lui nu a fost contul în bancă (pentru că era dator), nici maşina cu mulţi cai putere, nici vila cu multe etaje şi zeci de camere, nici locul din cimitir… ci ceea ce a rămas când el a plecat a fost frica pe care a avut el in timpul vieţii lui… Frica de Domnul! Trăim un secol marcat de frica zile de mâine, frica de şefi, frica cei puternici…, dar parcă nu mai există nici o frică de Dumnezeu. Nimeni nu se mai teme de Dumnezeu… o teamă prin care să fie motivat să stea departe de păcat.

Câţi membrii aveau  această familie? Patru. Un tată, care a fost dar de o vreme a plecat pe drumul pe care merge tot ce este pământean… O mamă şi doi copii. Ai fi zis: ” E o familie echilibrată. Nu are mulţi membrii…” Numai că nenorocirea nu se uită la numărul de membri ai familiei, la statutul social, politic sau religios… Ea vine când, sau mai bine zis când o îngăduie Suveranul:Dumnezeu…

A venit nenorocirea şi peste acest cămin… Într-o zi, nu ştiu prin ce împrejurarea s-a aflat că inima celui care era stâlp în casă, a încetat să mai bată… Femeia care de acum era văduvă a strâns din banii pe care i-a avut şi a organizat înmormântarea… Puteai să vezi durerea atât pe faţa acestei femei cât şi pe ale copiilor lor… Tatăl avea să nu mai vină acasă… Soţul nu mai era… S-a organizat mormântarea cum s-a putut mai bine… Nu ştiu dacă la această în mormântare a fost prezent împăratul Ioram, probabil au fost ceilalţi fii ai proorocilor (colegii lui) şi poate a fost prezent chiar Elisei… Nu ştiu cine a predicat la această înmormântare, aş fi curios să ştiu care a fost subiectul predicii… Un lucru ştiu. S-a terminat înmormântarea şi odată cu ea s-au dus şi mângâierile trecătoare… După ce au plecat toţi acasă, ea, femeia care de acum era văduvă a rămas singură, doar cu copiii ei. Şi… în timp ce stăteau într-o dimineaţă sau o seară împreună în casă doar aceşti trei membri ai familiei, pentru că cel de-al patrulea plecase… s-a auzit o bătaie dură la uşă… cine să fie? Au tresărit copiii cu o întrebare nerostită… Nici nu ştiu dacă a apucat femeia să se uite pe vizor (că sigur nu avea), nu ştiu dacă a apucat să răspundă: “Da!” înainte de a se deschide uşa. Cine să fie?… Te-ai fi aşteptat să fie un prieten, o rudenie, cineva drag, care să vină cu dorinţa de a mângaia femeia care nu demult îşi condusese pe ultimul drum pe cel drag… Dar din contră… e un om dur… E datornicul, e cel de la care cel care a fost soţul ei, tatăl copiilor, se împrumutase… Dacă tot a venit, te-ai fi aşteptat ca să vină cu bunătate şi blândeţe în grai spunându-i că îi iartă datoria… Dar… în loc de iertare e răutate…  In loc de iubire e ură. El intră în casa văduvei și fără nici o jenă îi spune: „Ori dai bani, ori îți răpesc fiii!” Vă rog să vă imaginați câtă tristețe s-a asezat pe fața văduvei la auzul acestor cuvinte… Femeie ce faci când treci printr-o astfel de criză. Criză care nu s-a materializat doar prin plecarea celui care a fost soțul tău, ci și prin posibilitatea ca să rămâi singură pentru că ai tăi copiii oricând pot să fie luați de lângă tine… Ce faci in asftel de momente? Femeia fără cuvinte, dar prin fapte ne spune: „Eu alerg la Dumnezeu! Mă duc la oamenii lui!” A mers la omul lui Dumnezeu, Elisei și acesta când a auzit criza prin care trece această văduvă singură nu a putut face altceva decât să suspine exclamând: „Ce pot să fac pentru tine?” Dar după ce suspină află soluția de la Dumnezeu: „Spune-mi ce ai acasă!” Soluția ieșirii tale din criză e în casa ta… Poate ai căutat soluția la alții și ai fost dezamăgit/ă. Ține minte: Soluția e în casa ta!

Ce ai acasă?…
1. Doar un vas  cu untdelemn (v.2)

Femeia la această întrebare directă a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.” Putea să dea multe răspunsuri femeia la această întrebare. Putea să spună:„Acasă… sunt lacrimi… Acasă… sunt locuri goale, pentru că cel care a fost soțul meu nu se va mai întoarce niciodată… Acasă… sunt uși trântite, spate întors, strigăte, ceartă, pentru că atunci când vine cel căruia îi dator acei bani doar amenință și strigă… Acasă… sunt doi copii care dorm in fiecare noapte cu frica în spate ca nu cumva sa vină omul acela rău și să îi răpească… Acasă… e tragedie… e jale… ” Dar femeia se uită acasă și spune: „Acasă mai am doar un vas… dar vasul acesta este cu untdelemn!” Aceasta era soluția, aceasta era șansa ei. Ea avea ceea ce nu mai aveau alții. Ea nu avea case multe, ea nu avea conturi in bancă, ea nu avea mașini puternice… dar ea avea ceva de preț… Avea untdelemnul de preț. Untdelemnul care le-a făcut pe cele cinci fecioare înțelepte să între în odaia de nuntă… Untdelemnul care l-a uns pe preotul Aaron și pe toți ceilalați… Ea avea doar un vas, dar vasul nu era gol, ci era plin de untdelemn.

Tu ce ai acasă? Ce ai în casa inimii tale? Ai cumva untdelemnul Duhului Sfânt. Este plin vasul inimii tale de prezența Celui  etern? Ce ai acasă?…

2. Doar un vas cu mir (vas de alabastru-Luca 7:37)

Tot o femeie care trecea prin criză a venit la un moment dat în casa unui fariseu. Fariseul a chemat în casa lui oameni de seamă, iar prin invitați era și cel mai important din Univers: Domnul Isus Hristos! În timp ce stăteau la masă ușa se întredeschide și tiptil, încet, parcă neobservat de cei mai mulți dintre invitați, intră o femeie. Dacă te-ai fi uitat la ea ai fi văzut că în mâna ei poartă ceva intersant… Dacă te uitai mai de aproape puteai vedea că e un vas… Ce fel de vas sa fie? Specialiștii spun: „Ooo! e un vas de alabastru.” Ce să aibe în el? Dar pentru cine să îl fii adus? Oare l-a adus pentru stăpânul casei, pentru fariseu, oare la adus pentru vreun altul prezent la masă? Pentru cine a adus ea un vas atât de spcum? Pentru cine vrea  să dea ea echivalentul a banilor câștigați într-un an de zile? Pentru cine? Dacă te uiți mai atent la ea observi că se îndreaptă spre unul dintre meseni… Cine să fie acela? Este Isus, Galilenul, Învățătorul. Dar cum se apropie de El? Vreau oare să stea la masă lângă El? NU! Ea se așterne la picioarele Lui. Nici măcar nu îndrăznește să ridice privirea în sus. Lacrimile ei incep să curgă fără a putea fii oprite. Se preling pe obraji. Curg, curg. Ajung până la nivelul în care ating picioarele Celui Veșnic. Dar atât de multe sunt încât picioarele Lui prăfuite de drumurile Israelului de atunci sunt efectiv spălate. După acestă spălare a picioarelor Lui, ca prosop femeia își folosește părul ei, da. chiar părul ei. Apoi ea vasul pe care l-a adus și îl sparge,lasând ca mirul să înmiresme casă cu mirosul lui incântător. Daca ar fi fost întrebată această femeie înainte de a veni la Isus: „ce ai acasă?” Ar fi răspuns: „Acasă… am doar un vas de alabastru cu mir” Dar și pe acesta vreau să Îl dau pentru Domnul meu. Era vasul ei, dar era simbolul prețuirii lui Isus, era simbolul dăruirii ei. Ea a venit cu vasul de alabastru înaintea Domnului, dar înainte de  fi venit cu acest vas, ea a venit cu vasul inimii ei. Tu ce vei face oare? Imi vei spune, dar eu sunt foarte păcătos pentru a putea venii cu vasul inimii mele… Nu e adevărat! Mai păcătos decât această femeie nu poți fii. Și dacă Isus a avut iertare pentru ea, are si pentru tine. Nu uita: Niciodată nu ești prea păcătos ca să nu te poată ierta Domnul!

3. Doar un vas de lut (2 Cor.4:7)

Apostolul Pavel spunea: „In valse de lut purtăm comoara” Este comoara cerească ascunsă în niste vase de lut, care de fapt sunt chiar trupurile noastre. Ai tu in viața ta, în trupul tău această comoară? Îl ai tu pe Domnul Isus in vasul inimii tale? Este El lumina ta? Atunci la intrebarea: „Ce ai acasă?” Poți răspunde: „Un vas de lut, dar un vas in care se ascunde o comară…”

Ce ai acasă?…

Text: Fapte 17

1. EXISTA UN SINGUR DUMNEZEU.

-Dumnezeu a creat totul .

Fapte 17:24-25 “Dumnezeu care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamintului, si nu locuieste in temple facute de miini. El nu este slujit de miini omenest, ca si cind ar avea trebuinta deceva,El care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile.
Genesa 1:1 “La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamintul”
Coloseni 1:16 ‘Pentruca prin El au fost facute toate lucrurile cari sint in ceruri si per pamint, cele vazute si cele nevazute; fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapiniri. Toate au fost facute prin El si pentru El.”

(Mina Lui Dumnezeu se vede in absolut tot ce exista in lumea micro si macro. Totul are aceeasi semnatura…)

-Oamenii au pierdut contactul cu Dumnezeu.

Fapte 17:23…”caci pe cind strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la care va inchinati voi, am descoperit chiar si un altar, pe care era scris:”Unui Dumnezeu necunoscut!” …
Romani 1:20-22 “In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, dela facerea lumii, cind te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovatii; fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la ginduri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat.”

-Metodele oamenilor de a-L gasi pe Dumnezeu sint fara rezultat…

Fapte 17 :22-23 “…In toate privintele va gasesc foiarte religiosi. Caci pe cind strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la cari va inchinati voi, am descoperit chiar si un altar, pe care este scris:”Unui Dumnezeu necunoscut!”
Fapte 17:24-25…”Dumnezeu…nu locuieste in temple facute de miini. Nu este slujit de miini omenesti, ca si cind ar avea trebuinta de ceva…”
Romani 10:2-3…”ei au o rivna pentru Dumnezeu dar fara pricepere: pentruca, intrucit n-au cunoscut neprihanirea, pe care o da Dumnezeu, au cautat sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi, si nu s-au supus astfel neprihanirii, pe care o da Dumnezeu.”
Faptele 17;29…”nu trebuie sa credem ca Dumnezeu este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu mestesugirea si iscusinta omului.”

2. EXISTA O SINGURA RASA.

-Dumnezeu a creat o singura rasa umana.
Fapte 17:26 “El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur sa locuiasca pe toata fata pamintului; le-a asezat anumite vremi si a pus anumite hotare locuintei lor…”

-Poftele au creat aceasta lupta ce exista intre oameni

Iacov 4:1-2”Voi poftiti si nu aveti; ucideti, pizmuiti, si nu izbutiti sa capatati; va certati si va luptati…”
Ioan 4:9…”Femeia Samariteaca I-a zis “Cum Tu Iudeu, ceri sa bei de la mine, femeie Samariteanca?” –Iudeii in adevar, n-au legaturi cu Samaritenii.”

-Dumnezeu ne reuneste prin Fiul Sau Isus Christos

Efeseni 2:13-15 “Dar acum in Christos, voi, care odinioara erati departati, ati fost apropiati prin singele Lui Isus Christos. Caci El este pacea noastra, care din noi a fcaut unul, si a surpat zidul dela mijloc care-i despartea, si in trupul Lui, a inlaturat vrajmasia dintre ei, ca sa faca pe cei doi sa fie in El insus un singur om nou, facins astfel pace…”
Coloseni 3:11 “Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici taiere imprejur, nici netaiere imprejur,nici Barbar,nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Christos este totl si in toti.”
Galateni 5:28 “…toti sintem una in Isus Christos”

3. EXISTA O SINGURA SPERANTA.

-Dumnezeu ne invita sa il cautam.
Fapte 17:27…”ca ei sa caute pe Dumnezeu, si sa se sileasca sa-L gaseasca bijbiind, macar ca nu este departe de fiecare din noi.”
Romani 10:12-13 ‘In adevar , nu este nici o deosebire intre Iudeu si Grec; caci toti au acelasi Domn, care este bogat in indurare pentru tori cei ce-L cheama.”

-Dumnezeu nu este niciodata departe.
Fapte 17:27…”El…nu este departe de fiecare din noi.”

-Dumnezeu va judeca lumea intr-o zi.
Fapte 17:31 “…pentruca a rinduit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul pe care L-a rinduit pentru aceasta…”
……………..
Mi-a ramas in minte o imagine …
…Cind se face o transfuzie de singe, nu se tine cont de culoarea pielii sau daca sintem africani, asiatici, albi…indieni…sau alte “rase” umane. Sintem o singura rasa…umana. Nu se poate face transfuzie cu singele nici unui animal…dar daca ai grupa sanguina potrivita…singele este acelasi pentru toti oamenii. Noi sintem cei care am hotarit sa facem diferentieri…Mai degraba pacatul…pizma, egoismul, rautatea din noi a pus granite si ura intre oameni.

La inceput a fost un singur Dumnezeu …Creatorul. Cu vremea insa oamenii au inceput sa-si faca dumnezei dupa poftele lor. Si inca ne mai facem dumnezei dupa aceleasi criterii…chiar daca nu ii numim dumnezei…slujim acestor gusturi personale, placeri…lacomii. Cum sa fie pace pe pamint cind nu mai exista pace in familiile noastre? Exista o singura iesire din cumplitul abis in care este cazuta omenirea…sa recunoasca pe singurul Dumnezeu Adevarat si sa-L slujeasca. Sa parasim dumnezeii creati de miinile noastre si sa ne prosternem in fata Dumnezeului vesnic…pina nu vine judecata…pina nu este prea tirziu.

–
Posted By Rodica Botan to PE GINDURI

“Laudati pe Domnul, toate neamurile, laudati-L, toate popoarele! Caci mare este bunatatea Lui fata de noi, si credinciosia Lui tine in veci. Laudati pe domnul!” (Psalmul 117)

Citind acest psalm, am fost indemnat sa astern cateva ganduri din partea Domnului, cu privire la viata noastra de lauda la adresa Creatorului, si fiecare sa ne punem intrebarea…Eu am obiceiul de a-L lauda pe Domnul vietii mele?

As vrea sa ne reamintim ca Tatal nostru este un Dumnezeu care locuieste in mijlocul laudelor…”Tu locuiesti in mijlocul laudelor lui Israel…” (Psalm 22:3), iar noi ca si popor al Sau rascumparat prin jertfa Domnului Isus, suntem chemati sa avem o atitudine de lauda la adresa Creatorului tuturor lucrurilor vazute si nevazute.

Omul lui Dumnezeu, David, si toti cantaretii din casa Domnului strigau catre neamurile din jurul lor, si azi striga la tine si la mine sa laudam pe Domnul Adonai, El-Shadai, cu toata inima…”Laudati pe Domnul!”
Astazi traim vremuri deosebit de dificile, din toate punctele de vedere, si am putea spune ca suntem generatia care va trai cel mai neastepatat eveniment in istoria umanitatii, si anume, rapirea Bisericii.
Spun neasteptat pentru ca lumea nu se asteapta la acest eveniment pe care, insa, copiii lui Dumnezeu tanjesc si asteapta clipa de clipa sosirea Mirelui Ceresc.

Deci, fiindca traim astfel de vremuri la ce ar trebui sa ne raportam noi, ca si copii ai Domnului?
Sa ne uitam la problemele si lipsurile din viata aceasta sau sa ne ridicam privirile spre Cel ce poate sa ne aduca izbavirea, catre Domnul Isus?
De multe ori lipseste lauda la adresa Domnului in viata noastra pentru ca noi privim la muntii care apar in calea vietii noastre si nu privim la Dumnezeul care poate sfarama orice munte.

Va aduceti aminte de Israel care era in calatorie, dar in acelasi timp si in lupta de cucerire a pamantului pe care Dumnezeu li-l fagaduise?
Iosua era comandantul ostirii lui Israel si in calea lor urma sa cucereasca o puternica cetate numita Ierihon (Iosua 6:1).Domnul le fagaduieste ca cetatea este ca si cucerita, dar Israel trebuia doar sa asculte de planul Domnului si sa-l puna in aplicare.

Omeneste, acea cetate era de necucerit, dar la Domnul nici o cetate nu este prea tare care sa nu poate fi cucerita.
Asadar, in fata lor era muntele de neclintit care urma sa se prabuseasca ca si un palat de nisip, dar pentru ca Iosua a ascultat instructiunile lui Dumnezeu au trecut biruitori si au vazut prezenta lui Adonai in mijlocul lor.

Care a fost arma acestui popor calator si lipsit de arme de razboi?
Arma de cucerire, nu se gaseste la popoarele puternice, ci numai la poporul lui Dumnezeu si aceasta arma este lauda la adresa Creatorului.
Preotii care mergeau inaintea poporului sunau din trambita, ei fiind cei care chemau prezenta lui Dumnezeu prin sunetul trambitei.
Noi suntem o preotie sfanta (1 Petru 2:9) si fiecare din noi avem la indemana arma laudei care poate sfarama orice munte care s-ar putea ridica inaintea noastra.

Deci, in primul rand, laudand pe Domnul in moment de incercare, vom experimenta interventia divina si vom vedea biruinta care se va cobora in dreptul nostru.
Un al doilea exemplu il intalnim la doi slujitori ai Domnului care in urma lucrarii de proslavire a Domnului Isus, eliberand un suflet de duhul de ghicire, ca drept “rasplata”, ei ajung sa fie inchisi in temnita, cu picioarele in butuci.
Ce am fi facut noi, daca am fi fost in locul lor? Ne-am fi certat cu Domnul, am fi cartit?
“Pe la miezul noptii, Pavel si Sila se rugau, si cantau cantari de lauda lui Dumnezeu…”(Fapt. 16:25)

Care a fost efectul laudei aduse la adresa Domnului in suferinta lor? Lanturile au cazut si usile temnitei s-au deschis pentru ca atunci cand tu il lauzi pe Creatorul tau, El se coboara la tine, iar in prezenta Lui cad lanturile, se deschid usile inchise.

Cum il putem lauda pe Domnul?
Il putem lauda pe Domnul asa cum facea David cu arfa, sau Pavel cu Sila, prin cantari duhovnicesti, cantari care sa fie cantate din toata inima si care sa-l inalte numai pe Creatorul nostru.
Tu, il lauzi pe Domnul Isus cand esti in adunare? Canti din toata inima sau esti absent cand toata biserica il lauda pe Domnul?”…cantati si aduceti din toata inima lauda Domnului.” (Efes. 5:19)
Cand vii in casa Domnului, vino cu dorinta de a-l inalta pe Domnul Isus prin cantari de lauda…”Intrati cu laude pe portile lui, intrati cu cantari in curtile Lui!” (Psalm 100:4)

Cand vii in casa Domnului, in mijlocul poporului lui Dumnezeu, vino cu o atitudine de lauda la adresa Domnului, marturisind lucrarile pe care le-a facut in dreptul tau…”Te voi lauda in mijlocul adunarii!”(psalm22:22)…”Fiecare neam de om sa laude lucrarile Tale.” (Psalm 145:4)

In al doilea rand, il putem lauda pe Domnul prin viata noastra traita zi de zi in pocainta si sfintenie, implinind voia Lui si avand ca prioritate in viata noastra umblarea dupa lucrurile de sus.
Pana aici am vazut cand si cum trebuie sa-l laudam pe Domnul vietii nostre, iar la incheiere as vrea sa ne reamintim si motivele pentru care noi il laudam pe Dumnezeul nostru.

Primul motiv pentru care din inima noastra izvoraste lauda la adresa Domnului este “bunatatea Lui fata de toti…”, iar noi care suntem copiii Lui si constientizam bunatatea Lui in fiecare zi, ne aratam recunostinta printr-o atitudine de lauda si inaltare a numelui Sau.

Domnul este bun cu toti oamenii, El da ploaie si peste cei buni si peste cei rai (Matei 5:45), si totusi numai o singura categorie de oameni Il lauda pentru bunatatea Lui.
“O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui…” (Psalm 107:8)
“Laudati pe Domnul caci este bun.” (Psalm 106:1)
Dragul meu, daca ai gustat si ai vazut ce bun este Domnul,daca ti-a facut mult bine, atunci, lauda-L cu toata fiinta ta, slujeste-L si fi-i credincios pana la sfarsit.

Un al doilea motiv pentru care noi ar trebui sa avem o atitudine si o viata de lauda la adresa Mantuitorului este credinciosia Lui care tine in veci, ceea ce ne spune ca El nu se schimba in fagaduintele Sale, El ramane credincios legamantului facut…”Daca suntem necredinciosi, totusi,El ramane credincios…” (2 Tim 2:13)
Asa de usor cadem uneori ca si Petru in infideliate, in necredinciosie prin trairea noastra care nu arata pocainta in fata lumii, si totusi, El ramane credincios, fidel promisiunii facute, El a fost cu noi chiar si atunci cand nu meritam, ne-a ajutat chiar si atunci cand nu mai vedeam nici un ajutor.
Oare poate gura ta sa taca, fara sa-l laude pe acest Dumnezeu plin de credinciosie?
Toti oamenii care au vazut credinciosia Lui striga in cor…”Laudati pe Domnul!”

Sunt multe motive pentru care noi ar trebui sa avem o viata de lauda la adresa Domnului, iar un ultim motiv pe care vreau sa ni-l reamintim este dreptatea Lui.” Eu voi lauda pe Domnul pentru dreptatea Lui.” (Psalm 7:17)
Nu uitati, Dumnezeu este unul drept care stie sa faca dreptate alesilor Sai chiar daca zaboveste, El niciodata nu va gresi in judecatile Sale, chiar daca lumea se cearta cu El si intreaba, de ce ingaduie sa se intampla raul in lume…psalmistul ne spune ca…”El judeca lumea cu dreptate”(Psalm 9:8) El este sfant si drept si pacatul este judecat cu dreptate.

Noi multumim Lui ca “pedeapsa care ne da pacea a cazut peste Domnul Isus”, iar prin jertfa Domnului Isus, cei ce cred in El, primesc dreptul, prin har, sa se numeasca copii ai lui Dumnezeu.(Ioan 1:12)
Vreau sa-ti spun, tie, care citesti aceste cuvinte, si nu ti-ai daruit inima Domnului Isus, ca poti capata iertarea pacatelor prin pocainta si credinta in jertfa Lui, iar daca te recunosti inaintea Lui ca pacatos si-L rogi sa intre in viata ta, El este drept si va veni la rugaciunea ta…”Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.”(1 Ioan 1:9)

Daca, acum, te vei intoarce la El, din gura ta vor curge cantari de lauda pentru ca inima ta va fi schimbata, iar viata ta va fi o viata de lauda la adresa Lui si vei spune si tu ca psalmistul…”M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei;mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a intarit pasii. Mi-a pus in gura o cantare noua, o lauda pentru Dumnezeul nostru.”(Psalm 40:2,3)

Dragii mei, haideti sa mergem cu totii pe calea laudei lui Dumnezeu si sa ne ferim piciorul de calea cartirii, a laudei de sine si a nemultumirii. Daca mai locuiesti pe strada cartirii, te indemn sa te muti azi pe strada laudelor.

Drumul care te duce sigur in prezenta Domnului nu este calea batatorita de parerea oamenilor, ci este drumul trasat de Domnul Isus, avand crucea in spate si cantarea de lauda in gura.

“Laudati pe Domnul!”

Leviticul 8, Evrei 15:1-10

Introducere: Preotia universala a credinciosilor trebuie inteleasa pe fundalul preotiei levitice. ! Petru ne spune ca suntem un neam preotesc. Avem nevoie de epistola catre Evrei ca sa intelegem care este relatia noastra cu preotia OT.

Care este caracteristica preotiei? Care este rostul preotiei? Care ii sunt rezultatele?

Elementele preotiei sunt:

I. Chemare

Evrei 5:4 “Nimeni nu-si ia cinstea aceasta singur …”

II. Consacrare

III. Calauzire

Eli – un preot caruia Dumnezeu nu-i mai vorbeste

Samuel- un copil neprihanit caruia ii vorbeste Dumnezeu

IV. Conformare

Closing Numai in masura in care ascultam de Dumnezeu avem rezultate dumnezeiesti in slujirea noastra (Lev. 9:22-24).

Numite impropriu “Faptele Apostolilor”, aceste fapte sunt mai degraba “Faptele Domnului Isus continuate dupa inviere prin Duhul Sfant in viata celor credinciosi” (Fapte 1:1-2).

Iata enumerate cateva din activitatile Duhului Sfant:

Domnul Isus i-a invatat “prin Duhul Sfant” (1:2).
Duhul a nascut Biserica la Rusalii (1:5, 8; 2:1-4; 11:15-16).
I-a umplut pe apostoli cand au marturisit (1:8; 2:4; 4:8, 31; 11:24; 13:9, 52).
I-a inspirat pe profetii din Israel (1:16; 4:25; 28:25).
Deocamdata o avanpremiera a venirii depline (2:17-18, 33; 10:45).
Convinge inainte de botez (10:44-48).
Altoieste in trupul lui Christos credinciosii (2:38; 15:8; 19:5-6).
Disciplineaza pe cei ce “mint” sau se impotrivesc lui (5:1-11; 7:51).
Imputerniceste lucratorii pentru slujire (6:1-6), si profetie (6:10; 7:55-59; 11:28; 21:4).
Ii calauzeste pe lucratori in decizii si directii (8:29; 10:19; 11:12; 13:1-4; 21:11;15:28; 16:6-7; 19:21; 20:22-23).

Perspectiva biblica asupra problemei pacatului in lumea noastra
De Robert G. Spinney
Romani 8:28

O fata de treisprezece ani moare de leucemie. O tornada ucide un barbat si sotia acestuia in propria lor casa. Un pastor tanar este omorat de sotia lui. Un tsunami curma vietile a mii de turisti aflati in concediu. Copiii sunt rapiti si abuzati fizic. Lucruri rele se intampla tot timpul. Niciunul dintre noi nu este imun fata de lucrurile rele. Multi intreaba: ‘De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni?’ Probabil ca ar fi mai lesne de inteles de ce se intampla lucruri rele oamenilor rai. Dumnezeu a pus in noi un simt al dreptatii si nu ne revoltam foarte mult atunci cand un violent traficant de droguri moare intr-un schimb de focuri cu politia. Dar cum ramane cu tragediile care lovesc oamenii buni? Sau pe cei care, aparent, sunt oameni nevinovati? Sau pe oamenii care par sa nu merite suferinta? Biblia are raspunsuri satisfacatoare la aceste intrebari. Dar nu sunt raspunsuri simple, pentru ca nici aceste intrebari nu sunt simple. Intr-adevar, aceste intrebari au la baza cateva dintre cele mai profunde probleme din univers: De ce exista raul? Sunt fiintele umane in mod intrinsec bune, inocente si demne de o viata confortabila? De ce ingaduie Dumnezeu suferinta? Care este raspunsul lui Dumnezeu la rau? Articolul de fata se foloseste de intrebarea ‘De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni?’ pentru a da nastere unei expuneri scurte a acestor subiecte critice.

Ce spune Biblia despre oamenii buni?

Raspunsul la intrebarea ‘De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni?’ incepe cu intelegerea faptului ca intrebarea are la origini o presupunere falsa. Sunt oamenii cu adevarat buni? Chiar exista oameni buni? Raspunsul pe care il da Biblia la aceste doua intrebari este Nu: nu exista oameni buni. Romani 3:9-19 ne da de inteles ca toti oamenii sunt profund afectati de pacat. Efectul pacatului este atat de raspandit incat versetele 10-11 afirma: “Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar. Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.” Versetul 12 adauga: “Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar.” Aceste doua versete dezvaluie doua lucruri cu privire la evaluarea pe care o face Dumnezeu in privinta faptului daca suntem sau nu suntem buni.

In primul rand, toate fiintele umane sunt in intregime si in mod fatal afectate de pacat. Pacatul ne-a stricat mintile si ne-a pervertit dorintele in asa masura ca nu intelegem adevarul lui Dumnezeu. Nici nu cautam cu sinceritate sa fim reconciliati cu Dumnezeu. Cand citim pentru prima data aceste cuvinte, ni se par extrem de dure! Ne place sa credem ca Il intelegem pe Dumnezeu (cel putin intr-o mica masura) si ca facem eforturi (macar putine) sa cautam sa avem o legatura stransa cu El. Cu toate acestea, Cuvantul lui Dumnezeu este intotdeauna corect. Biblia nu exagereaza: ea consemneaza adevarul lui Dumnezeu si cere ca noi sa ne adaptam gandirea la declaratiile ei. In aceste versete, Biblia ne spune ca pacatul a afectat atat de drastic fiintele umane incat nicio persoana nemantuita nu are o intelegere corecta a lui Dumnezeu si nicio persoana necrestina nu doreste cu sinceritate o relatie apropiata cu Dumnezeu.

In al doilea rand, aceste versete declara ca pacatul face ca, inaintea lui Dumnezeu, toate fiintele umane sa fie vinovate. Cati oameni nemantuiti sunt drepti, neprihaniti inaintea lui Dumnezeu (sau cu alte cuvinte, sunt destul de buni incat sa fie primiti de Dumnezeu)? Niciunul — niciunul macar. Cati necrestini fac binele (daca definim binele asa cum o face Biblia)? Niciunul — niciunul macar. Din acest motiv, pasajul de fata se incheie (in versetul 19) cu urmatoarele cuvinte “pentru ca orice gura sa fie astupata si toata lumea sa fie gasita vinovata inaintea lui Dumnezeu.” Aceasta inseamna ca, atunci cand intelegem problema pacatului si problema noastra cu pacatul, nu mai vociferam inaintea lui Dumnezeu spunand ca suntem buni si ca meritam sa mergem in cer. Ci gurile ne sunt inchise. Ne dam seama ca suntem pacatosi, vinovati inaintea lui Dumnezeu; si incetam sa ne mai sustinem nevinovatia.

Si alte pasaje din Scriptura spun acelasi lucru. “Intocmirile gandurilor din inima omului sunt rele din tineretea lui,” spune Dumnezeu (Genesa 8:21). “Toti au pacatuit.” (Romani 3:23) “Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri si adevarul nu este in noi.”(1Ioan 1:8) Biblia spune, in repetate randuri, ca in ochii lui Dumnezeu niciun om nu este drept (Psalm 143:2). Oameni buni? Dupa criteriul lui Dumnezeu, nu exista oameni buni.

Desigur, multi oameni sunt amabili si prietenosi. Multi sunt cetateni care nu incalca legea, au bune maniere, sunt politicosi si iti vor intinde o mana de ajutor atunci cand vei avea nevoie. Cunoastem cu totii persoane pentru care este ceva normal sa se sacrifice pentru bunastarea altora. Adesea ii numim buni pe acesti oameni, si mai ales atunci cand ii comparam cu altii care insala, mint, sunt violenti sau dau dovada de un egoism spectaculos. Fara-ndoiala, este bine sa fii amabil, prietenos, politicos si sa respecti legea! Insa, aceasta bunatate este limitata, o bunatate pe care am putea numi-o bunatate civica sau decenta publica. Ea este rezultatul compararii oamenilor intre ei. Tatal tipic nu jefuieste banci, astfel ca, pus alaturi de un jefuitor de banci, el este un om bun. O mama obisnuita nu este o criminala in serie. Prin urmare, comparata cu un criminal in serie, ea pare a fi un om bun. Adolescentii obisnuiti nu sunt dependenti de narcoticele ilegale, deci sunt oameni buni daca ii comparam cu dependentii de droguri. Ii numim pe acesti oameni ‘oameni buni’, dar ne referim doar la faptul ca ei se relationeaza bine la alti oameni. Acest lucru este important: noi comparam oamenii nu-asa-de-rai cu oamenii evident rai. Criteriile pentru decenta publica includ de obicei curtoazia, un minimum de moralitate, o anumita masura de infranare si evitarea unui comportament criminal. Multi oameni indeplinesc aceste criterii.

Biblia nu se opune decentei publice. Cu siguranta este de preferat indecentei publice! Insa, Cuvantul lui Dumnezeu ne invata sa ne gandim la acest subiect al bunatatii umane dintr-un punct de vedere fundamental diferit. Ea ne spune sa trecem dincolo de bunatatea civica si sa luam in calcul pozitia noastra inaintea unui Dumnezeu sfant. De exemplu, cele Zece Porunci (Exod 20:1-17) cuprind atat instructiuni cu privire la obligatiile noastre religioase fata de Dumnezeu, cat si instructiuni legate de comportamentul nostru moral pe acest pamant. Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne-a dat standarde divine pentru inchinare si comportament. Deloc surprinzator, aceste standarde fixate de Dumnezeu sunt mult mai riguroase decat regulile etice de comportament imbratisate de comunitatea noastra. Nu este foarte greu sa obtii titlul de bun, daca ne masuram dupa criterii de genul “nu jefui banci”, “nu fi violent” si “nu injura”. Criteriile lui Dumnezeu sunt mult mai pretentioase.

Ce spune Biblia despre oamenii buni? Cel mai important, spune ca Dumnezeu stabileste criteriul pentru bun. Cand vine vorba sa apreciem daca suntem buni sau rai in ochii lui Dumnezeu, noi nu ne putem compara cu alti oameni, nici nu ne putem da nota bazati fiind pe definitia cetateanului model, data de cultura noastra. Ci mai degraba, Biblia ne cere sa ne comparam cu standardele lui Dumnezeu, pe care El le-a hotarat in Biblie. Iata un nou mod de gandire a acestui lucru. Noi, in mod tipic, masuram la orizontala pentru a determina daca o persoana este buna. Adica, noi comparam oameni cu oameni, sau evaluam oamenii dupa standardele etice acceptate de comunitatea noastra. Comparatiile noastre se desfasoara la un nivel orizontal (sau legat de pamant). Insa Dumnezeu ne spune ca trebuie sa apreciem bunatatea vertical. Asta inseamna ca trebuie sa ne masuram nu cu alti oameni, ci cu instructiunile pe care Dumnezeu le-a dat din cer pentru pamant. Ca sa evaluez bunatatea, trebuie sa privesc in sus (vertical) si sa iau in calcul criteriile lui Dumnezeu. Care este aprecierea pe care ne-o face Dumnezeu atunci cand ne masoara potrivit criteriilor Lui? “Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar. Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toti s-au abaut si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar.” (Romani 3:10-12)

Aceasta chestiune devine mai clara atunci cand intelegem cum defineste Biblia pacatul. Noi tindem sa folosim acest cuvant doar pentru comportamente gresite in mod spectaculos, precum crima sau adulter. Daca numai faptele rele cu profil inalt se califica drept pacat, multi dintre noi am putea conchide ca nu ne facem vinovati de pacat. Insa Biblia nu defineste pacatul in acest fel. Cuvantul lui Dumnezeu il explica astfel: “Pacatul este faradelege.” (1Ioan 3:4) Pacatul este orice neascultare fata de oricare dintre legile lui Dumnezeu. Pacat este ori de cate ori facem ceva ce Dumnezeu ne-a spus sa nu facem, pacat care se numeste pacat cu buna-stiinta. Noi infaptuim si pacatul omiterii, atunci cand stim ce este bine, dar nu facem (Iacov 4:7). Pacat este si atunci cand nu ne inchinam lui Dumnezeu asa cum ne-a invatat si cum merita. Pacatul are o dimensiune verticala (spre Dumnezeu) si una orizontala (de la om la om). Atunci cand esuam in slujirea lui Dumnezeu, comitem pacat, la fel si atunci cand nu Il cinstim si nu Ii aducem multumire (Romani 1:21). Pacat este atunci cand violam cerintele lui Dumnezeu cu privire la atitudinea inimii noastre. Legile lui Dumnezeu se extind pana la motivatiile si dorintele inimii noastre, de aceea se cere sfintenie in gandurile noastre si nu doar in comportamentul exterior (Matei 5:21-48; Romani 8:5; Luca 6:43-46; Iacov 4:1-3).

Pacatul este mai mult decat o slabiciune morala sau un handicap etic: el ne face morti din punct de vedere spiritual. Aceasta inseamna ca inimile noastre (sau firea noastra) sunt corupte si inclinate spre rau. Pacatul ne face orbi spiritual (Efeseni 2:1, 12). Pacatul exercita asupra noastra o putere care ne inrobeste, ne ademeneste si ne domina. Vointa noastra nu mai este libera pentru a-I aduce placere lui Dumnezeu; ea este roaba pacatului, de vreme ce Isus a spus ca “oricine savarseste un pacat este rob al pacatului.” (Ioan 8:34; Romani 6:6-20, 7:14; Galateni 4:8) Pacatul ne instraineaza si ne desparte de Dumnezeu (Isaia 59:2; Coloseni 1:21). Pacatul rupe legatura dintre noi si Creatorul nostru. Pacatul alimenteaza in pacatos starea de ostilitate fata de Dumnezeu (Romani 5:10, 8:7).

Cand Dumnezeu ne spune “Sa nu furi”, inseamna ca orice act de furt este pacat, pentru ca este o violare a legii lui Dumnezeu. Dumnezeu spune “Sa nu iei in desert Numele Domnului”, asa ca orice folosire inadecvata a Numelui Sau (fie in injuratura sau intr-o gluma lipsita de reverenta) constituie pacat. “Sa nu juri stramb impotriva aproapelui tau”, spune Dumnezeu, ceea ce inseamna ca minciuna (si mai ales minciuna care raneste pe altcineva) constituie pacat. Dumnezeu porunceste “Sa nu poftesti”, asadar dorintele nepotrivite pentru ceva ce nu ai, constituie pacat. Biblia spune “Barbatilor, iubiti-va nevestele asa cum Cristos Si-a iubit Biserica,” prin urmare, barbatii pacatuiesc cand nu isi iubesc sotiile asa cum iubeste Cristos. Cand Dumnezeu spune “Copii, ascultati in Domnul de parintii vostri”, inseamna ca ei pacatuiesc atunci cand sunt neascultatori fata de parinti. Odata un om L-a intrebat pe Domnul Isus Cristos care dintre porunci era cea mai importanta. Isus i-a raspuns: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu toata puterea ta si cu tot cugetul tau.” Asta inseamna ca noi pacatuim atunci cand nu Il pretuim pe Dumnezeu mai presus de orice lucru, atunci cand nu-I dam intaietate si IL iubim cu o inima impartita sau cu o dragoste caldicica.

Iata un exemplu despre cum poruncile lui Dumnezeu (si ca urmare pacatele noastre) merg dincolo de fapte, la atitudinea inimii noastre. Una dintre poruncile lui Dumnezeu este “Sa nu ucizi”. Bineinteles, crima infaptuita cu sange rece este un pacat. Dar Domnul Isus Cristos a explicat faptul ca aceasta porunca isi extinde sfera de aplicabilitate la gandurile furioase care stau la radacina crimei. Isus a clarificat semnificatia acestei porunci cu aceste cuvinte: “Dar Eu va spun ca oricine se manie pe fratele sau, va cadea sub pedeapsa judecatii; si oricine va zice fratelui sau “Prostule!” va cadea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice “Nebunule!” va cadea sub pedeapsa focului gheenei.” (Matei 5:22) Isus explica aici ca uciderea este cea mai spectaculoasa manifestare a maniei pacatoase. Atunci cand nutrim o manie aprinsa in inima noastra, noi incalcam porunca lui Dumnezeu. Noi dam la iveala aceasta furie adanc inradacinata atunci cand ne adresam oamenilor pe nume, plini de manie, sau ii insultam. Aici, mesajul principal al lui Isus este ca: Dumnezeu cere cu mult mai mult decat pur si simplu a nu ucide oameni. Dumnezeu cere absenta maniei si a furiei din inima noastra. Atunci cand mania fierbe in noi, pacatuim.

Odata ce intelegem ca Dumnezeu da in Biblie o definitie complexa pentru pacat, putem intelege de ce spune Biblia “Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23) Toti oamenii se fac vinovati de pacat. Oamenii cu bunatate civica sau decenta publica nu fac exceptie. Atunci cand sunt raportati la standardele lui Dumnezeu — cerintele lui Dumnezeu cu privire la comportament si inchinare inaintea Lui — chiar si cel mai prietenos om este un pacatos. Cea mai curtenitoare persoana pe care o cunosti pacatuieste, atat in ganduri cat si in fapte. Acesta este un adevar admis pe intreg pamantul si chiar in culturile necrestine. Asa cum spune un vechi proverb chinezesc, exista doua feluri de oameni care nu pacatuiesc: cel care nu s-a nascut inca si cel care a murit.

Din pacate, noi oamenii suferim de o versiune religioasa a Sindromului Celui mai Inalt Pigmeu (SCIP). SCIP se caracterizeaza prin faptul ca un barbat pigmeu matur, a carui inaltime este de numai 1.5 m, se mandreste ca este mai inalt decat oricine altcineva. El se faleste cu statura lui mare, dar face acest lucru numai pentru ca se compara cu o camera plina de pigmei, in care toti sunt mai scunzi decat el. Ingamfarea lui este aproape amuzanta: departe de a fi inalt, el este de-a dreptul mititel. Este doar cel mai inalt pigmeu! Noi pacatosii suferim de acelasi SCIP, atunci cand ne evaluam si ne consideram buni. Departe de a fi buni, noi suntem buni numai intr-o lume plina de pigmei morali si cu spirit. De fapt, suntem rai de-a binelea.

Probabil ca cel mai gresit inteles concept biblic este conceptul pacatului. In particular, noi minimalizam continuu marimea si gravitatea pacatului. De ce? In parte pentru ca una dintre urmarile pacatului este aceea ca noi nu ne vedem cu claritate pacatele. Pacatul Il ascunde pe Dumnezeu si ne separa de El (Isaia 59:2), si constientizarea pacatului propriu este direct proportionala cu apropierea noastra de Dumnezeu. Atunci cand Dumnezeu este doar un gand ocazional, pacatul este un concept strain. Acesta este un motiv (printre altele) pentru care trebuie sa luam aminte la evaluarea pe care o face Biblia pacatului: Scriptura ofera lumina patrunzatoare a adevarului care strapunge ceata orbitoare a pacatului din sufletul nostru. Avem mult de castigat daca ne conformam gandirea la ceea ce declara Biblia cu privire la pacat.

Biblia este neinduplecata in declaratiile pe care le face vizavi de pacat — ca este penetrant si distrugator. De exemplu, uitati-va la Efeseni 4:17-19: “Iata dar ce va spun si marturisesc eu in Domnul: sa nu mai traiti cum traiesc paganii, in desertaciunea gandurilor lor, avand mintea intunecata, fiind straini de viata lui Dumnezeu, din pricina nestiintei in care se afla in urma impietririi inimii lor. Ei si-au pierdut orice pic de simtire, s-au dedat la desfranare si savarsesc cu lacomie orice fel de necuratie.” Aici, Biblia arata cum pacatul ii afecteaza pe cei care nu sunt crestini, necrestini fiind intelesul principal al cuvantului pagani din acest pasaj. Pacatul face zadarnice mintile noastre (sau nefolositoare) cand vine vorba sa inteleaga realitatile spirituale. Pacatul ne intuneca sau ne incetoseaza intelegerea. Pacatul te rupe de viata lui Dumnezeu, in parte datorita ignorantei spirituale pe care pacatul o promoveaza in noi. De asemenea, pacatul ne impietreste inimile si le face nesimtitoare: nu ne pasa de Dumnezeu si de valorile Sale. Intrucat pacatul produce aceasta mal-functionare inauntrul nostru, in afara ne dedam senzualitatii, necuratiei si lacomiei. Chiar si necrestinii care dau dovada de bunatate civica sau decenta publica au mintile intunecate de pacat, sunt rupti de viata lui Dumnezeu si au inima impietrita la adevarul lui Dumnezeu.

Sau luati in considerare Tit 1:15. Acest verset vorbeste despre oameni care nu au fost rascumparati de Domnul Isus Cristos. Spune ca “pana si mintea si cugetul le sunt spurcate”. Asta inseamna ca pacatul a corupt atat procesul intern de gandire cat si abilitatea lor de rationament moral. Desigur, nu vedem adesea acest lucru. Dar Biblia ne spune ca, atunci cand trebuie sa ne gandim la probleme morale si religioase, noi o facem cu o minte divizata de catre pacat (1Corinteni 2:12,14). Acest lucru explica de ce Romani 8:7-8 spune ca pana ce-am fost izbaviti din pacatul nostru de Isus Cristos, gandurile noastre erau vrajmase lui Dumnezeu, mintea noastra nu putea sa se supuna legii lui Dumnezeu si nu puteam sa-I fim placuti lui Dumnezeu.

Suntem cu adevarat oameni buni? Domnul Isus Cristos spune ca pacatul ne afecteaza nu numai gandirea, dar si dorintele. Intr-o discutie purtata cu liderii religiosi, Isus a explicat de ce acesti oameni — in ciuda cunostintei lor biblice si a activitatilor lor religioase — nu cadeau de acord cu El, ci Ii respingeau cuvintele. “De ce nu intelegeti ce spun?” a intrebat Isus. Si Si-a dat singur raspunsul la intrebare: “Pentru ca nu puteti auzi Cuvantul Meu. Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru.” (Ioan 8:44) Acesti oameni nu se gandeau ca faceau ceea ce Satan voia ca ei sa faca; cu siguranta au fost socati de aceasta afirmatie — ca il urmau pe diavol fara sa stie! Insa Isus a urmarit sa spuna ca pacatul ii pervertise in asa masura pe acesti oameni, incat dorintele lor erau de fapt dorintele diavolului, chiar daca ei nu erau constienti de aceasta. De ce pacatuim noi din nou si din nou? Pentru ca ne place sa pacatuim. “Oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina,” a spus Isus (Ioan 3:19). El a vrut sa zica faptul ca, inainte sa fim izbaviti din pacat, noi am vrut sa pacatuim.

Cat de serioasa este problema pacatului nostru? Este atat de serioasa incat Biblia ne numeste morti spiritual. “Erati morti in greselile si pacatele voastre,” a scris apostolul Pavel, amintindu-le unor crestini de cum erau ei inainte de regenerare. El a continuat: “Erati din fire copii ai maniei.” (Efeseni 2:1, 3) Datorita firii lor — nu datorita comportamentului exterior, ci constitutiei morale interioare — judecata dreapta a lui Dumnezeu era peste ei. “Erati morti in greselile voastre,” le-a spus apostolul inspirat unei alte comunitati de crestini (Coloseni 2:13). Pacatul nu doar ca ne produce un handicap, el ne face morti din punct de vedere spiritual. Rezultatul? Suntem exclusi din (sau instrainati de) viata lui Dumnezeu (Efeseni 4:18).

Suntem cu adevarat oameni buni? Oamenii care nu au fost rascumparati de harul mantuitor al lui Dumnezeu traiesc vieti caracterizate de invidie, cearta, vointa proprie si izbucniri de manie (Galateni 5:19-21). Chiar cetatenii-model manifesta lacomie, inselaciune, ingamfare si lipsa de mila, daca nu sunt regenerati; in plus, neascultarea fata de parinti este o maladie universala (Romani 1:29-31). Imoralitatea sexuala domina show-urile noastre de televiziune si filmele, pentru ca Hollywoodul ne hraneste poftele sexuale. Biblia ii pune pe cei care fura in aceeasi categorie cu curvarii, preacurvarii si homosexualii (1Corinteni 6:9-10); ii asaza impreuna pe cei care mint cu cei care ucid (Apocalipsa 21:8). Biblia ii descrie pe oamenii pacatosi ca fiind meschini, inclinati sa-i urasca pe altii si robiti de tot felul de pofte si placeri (Tit 3:3).

Ascultati urmatoarea intamplare petrecuta pe un camp de misiune strain. Un misionar a calatorit pana la un trib foarte indepartat, care nu auzise niciodata de Biblie. A fost bine primit de localnici si tratat cu mare cinste. Misionarul a locuit impreuna cu acel trib timp de mai multi ani, invatandu-le limba pentru ca sa poata sa le traduca Biblia. Acesti oameni primitivi au fost entuziasmati sa aiba in mijlocul lor un strain si l-au inconjurat cu multe binefaceri. Dupa multa truda, misionarul a inceput sa traduca Biblia in limba localnicilor. In cele din urma, ziua cea mare a venit: misionarul a inceput sa le citeasca Cuvantul lui Dumnezeu pe limba lor! A ajuns la unul dintre nenumaratele locuri din Scriptura unde anumite pacate sunt spuse pe nume. Dar in urma expunerii patrunzatoare a pacatelor, pret de cateva minute, localnicii, ingroziti, l-au oprit brusc pe misionar. “Nu poti spune altor oameni despre secretele noastre rele!” au protestat ei. “Ai trait cu noi multi ani si ne cunosti obiceiurile rele. Nu ai voie sa scrii faptele noastre rele intr-o carte, pentru ca alti oameni sa le citeasca! Ne vei face de ras!” Misionarul le-a explicat prietenilor lui tulburati ca aceasta carte nu era o carte de barfa, care sa dea pe fata practicile lor rele inaintea oamenilor din afara tribului lor. Din contra, cartea lui era Cartea lui Dumnezeu — o carte pe care Dumnezeu a scris-o cu mii de ani in urma — care descrie pacatosenia tuturor oamenilor, indiferent unde si cand au trait acestia. Aceasta istorioara dramatizeaza un adevar critic: Biblia ne expune pacatul in termeni care nu ne flateaza.

Probabil ca cea mai putin lingusitoare este comparatia biblica a naturii noastre pacatoase cu robia. Vointa noastra este roaba pacatului, pentru ca pacatul este inradacinat in natura noastra. Prin vointa ne referim la acea parte a noastra care alege ce sa gandim, ce sa spunem si ce sa facem. Vointa noastra nu este eliberata de influentele pacatoase ale naturii noastre cazute, ci este robita de dorintele noastre corupte din punct de vedere moral. Astfel a vorbit Isus de pacatosi, ca fiind robi ai pacatului (Ioan 8:34) si apostolul Pavel s-a descris pe sine insusi ca fiind rob vandut pacatului (Romani 7:14). Din cuvintele lui Martin Luther, vointa pacatosului nerascumparat “nu este deloc libera, ci este in mod continuu prizonierul si robul raului.”

In ceea ce priveste pacatul, Biblia nu invata ca noi suntem pe cat se poate de rai. (Chiar si Adolf Hitler a trecut pe langa cativa caini si nu i-a lovit.) Uneori, conceptul biblic despre pacat este exprimat prin termenul depravare totala. Aceasta expresie ajutatoare ne comunica faptul ca pacatul corupe gandirea, emotiile, constiinta, trupul si abilitatea de a lua decizii. Cu alte cuvinte, pacatul corupe intreaga mea persoana, si de aici termenul de depravare totala. Prin termenul “inima”, Biblia face referire la persoana in intregime. “Inima este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea; cine poate s-o cunoasca?” (Ieremia 17:9) “Intocmirile gandurilor din inima omului (intentia inimii – engl.) sunt rele din tineretea lui.” (Genesa 8:21) “…este plina inima oamenilor de rautate si de aceea este atata nebunie in inima lor tot timpul cat traiesc.” (Eclesiastul 9:3) Pacatul este asemenea unui spargator de case care vandalizeaza totul si nu lasa nimic nerasturnat.

Este adevarat ca pacatosul neregenerat poate sa intretina anumite ganduri religioase, mai poate sa isi auda constiinta spunandu-i ca anumite comportamente sunt gresite si inca mai poate admira faptele virtuoase ale altor oameni. Un om nemantuit nu va comite toate pacatele pe care ni le putem imagina. Desi este mort spiritual, un necrestin poate fi intr-o oarecare masura politicos, curtenitor, amabil si rabdator. Dar pacatul a contaminat fiecare particica a unei persoane neregenerate. Intreaga sa fiinta este corupta moral (sau depravata).

Caracterul atotpatrunzator al pacatului presupune faptul ca pacatosii nemantuiti sunt incapabili de ceea ce am putea numi bunatate spirituala, bunatate care indeplineste standardele lui Dumnezeu (si este diferita de bunatatea civica). Intrucat pacatul polueaza intreaga fiinta a unui om neregenerat — si ca urmare ii intineaza toate gandurile si actiunile — el nu poate raspunde cerintelor legii desavarsite si sfinte a lui Dumnezeu. El nu poate sa inteleaga lucrurile spirituale (1Corinteni 2:14). El nu poate sa-si schimbe preferinta fundamentala pentru pacat cu dragostea fundamentala pentru Dumnezeu. El nu este in stare sa iubeasca sau sa aleaga lucrurile care Ii fac placere lui Dumnezeu. Gandirea pacatoasa “nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna. Cei ce sunt in carne (engl.) nu pot sa placa lui Dumnezeu.” (Romani 8:7-8) Asadar, depravarea totala este legata de neputinta totala: omului nemantuit ii lipseste puterea de a obtine aprobarea lui Dumnezeu sau de a-si remedia starea pacatoasa.

Iata deci ce invata Biblia: Inainte ca sa fim izbaviti din pacatele noastre de catre Cristos, Dumnezeu ne vede ca fiind oameni rai. Noi suntem pacatosi. Noi incalcam legile lui Dumnezeu de multe ori si ne calificam drept infractori recidivisti. Noi nu suntem oameni buni.

De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni? Vom incepe sa raspundem biblic la aceasta intrebare atunci cand vom intelege ca nu exista oameni buni. Toti oamenii sunt afectati profund de pacat. Datorita pacatului, noi suntem neascultatori constant fata de Dumnezeu. Putem sa fim politicosi, amabili si decenti; putem evita pacate publice cumplite precum incendieri sau crime. Dar Dumnezeu ne vede toate miscarile, cunoaste atitudinea inimii noastre, judeca dupa criteriile Sale si concluzioneaza “Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar. Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu… Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar.” (Romani 3:10-12)

Ce spune Biblia despre lucrurile rele?

In mod evident, lumea noastra a fost creata de un Dumnezeu care este bun. Este taramul apusurilor fermecatoare, al chicotitului copilasilor, al dragostei umane si al florilor de un colorit spectaculos. Dar in lumea noastra se petrec lucruri rele. O scurta lista ar include boli incurabile, mortalitate infantila, uragane si tornade, razboaie inumane, dependente de droguri si atacuri teroriste sinucigase. Unii oameni sunt atat de condusi de lacomie incat fura. Altii sunt invinsi de manie si comit crime. Iar altii sunt invinsi de depresie incat comit suicid.

De ce se intampla lucruri rele? Adesea datorita pacatului omului. Biblia ne spune ca la inceput Dumnezeu a creat o lume perfecta. “Este foarte bine,” a spus Dumnezeu cand S-a uitat la creatia Sa terminata (Genesa 1:31). Adam si Eva nu pacatuisera inca, astfel ca pacatul nu intrase inca in lume. Nu exista violenta, nici minciuna, nu era manie, nici imoralitate sexuala, nu era ateism, nici lipsa de reverenta. Relatia lui Adam si a Evei cu Dumnezeu era perfecta: Il iubeau pe Dumnezeu in mod suprem, I se inchinau cu o inima neimpartita si ascultau de El cu bucurie. Cat priveste relatia lor unul cu celalalt, se bucurau de o casnicie ideala. Adam si Eva erau cu adevarat oameni buni (in sensul biblic al cuvantului) si creatia lui Dumnezeu era neumbrita de pacat. Gradina Edenului era in mod literal un Paradis in care nu exista pacatul. Nu existau lucruri rele in lume inainte ca Adam sa cada in pacat. Insa, dupa ce Adam si Eva au pacatuit, totul s-a schimbat. Pacatul a corupt gandirea lui Adam, emotiile si vointa lui. Adam a transmis noua lui natura cazuta tuturor urmasilor sai, astfel ca fiecare fiinta umana poseda o natura pacatoasa inca de la nastere (Romani 5:12-21; Psalm 51:5, 58:3). Acesta este numit pacatul originar si a avut consecinte enorme. Intrucat toti oamenii se nasc cu o fire pacatoasa, noi nu Il intelegem pe Dumnezeu, nu Il cautam pe Dumnezeu si suntem straini de El (Romani 3:11, 5:19; Coloseni 1:21). Pacatul nostru nu este rezultatul mediului in care traim, nici nu este o imitare; suntem din fire copii ai maniei (Efeseni 2:3). Intrarea pacatului in lume nu i-a afectat numai pe oameni: a stricat lumea intreaga. Acest lucru a dus la ceea ce Biblia numeste robie a firii, care este supusa desertaciunii (Romani 8:20-22; Genesa 3:17). Pacatul a intinat orice fata a lumii noastre.

Dumnezeu a creat o lume fara pacat. Datorita lui, noi traim acum intr-o lume cazuta — o lume care este in intregime si in mod fatal disfunctionala datorita pacatului. Pacatul contamineaza cele mai bune eforturi omenesti, astfel ca institutiile umane precum guvernul, scolile si cele cu profil comercial manifesta efectele pacatului. La fel stau lucrurile cu tot ceea ce intreprinde omul: muzica, arta, recreere si literatura. Chiar si religia omeneasca este corupta de pacat, de aceea avem razboaie, minciuna, ura si sacrificii umane justificate pe seama religiei.

N-ar trebui sa ne surprinda faptul ca se intampla lucruri rele intr-o lume infiltrata de pacat. Lucrurile rele sunt adesea produsul pacatului. O lume plina de pacat rezulta intr-o lume plina de lucruri rele. Acest lucru este adevarat din trei motive. In primul rand, pentru ca pacatul reprezinta neascultare fata de legile lui Dumnezeu. Poruncile lui Dumnezeu nu sunt nici arbitrare nici lipsite de sens, din contra, sunt instructiuni ale unui Creator plin de dragoste pentru ca noi sa ne traim viata corect. Dumnezeu interzice pacatul din cateva motive, unul dintre acestea fiind faptul ca pacatul are puterea de a ne distruge si de a ne aduce intr-o stare nenorocita. Noi prosperam atunci cand ne supunem poruncilor lui Dumnezeu, in parte pentru ca aceste legi ne conduc sa traim intr-un mod care contribuie la o viata reusita. Prin urmare, atunci cand oamenii nu respecta poruncile lui Dumnezeu, ei singuri isi creeaza o serie de dificultati. Pacatul este echivalent moral cu punerea de zahar in rezervorul de benzina sau cu inlocuirea uleiului de motor cu rumegus; atunci cand facem lucruri care dauneaza functionarii masinii — cand nu respectam instructiunile de folosire date de fabrica — lucruri rele se intampla cu masina. Deciziile gresite pe care le luam (mai ales decizia de a pacatui) conduc la lucruri rele. Am putea sa le numim lucruri rele facute cu propria mana.

Iata un exemplu. Legile lui Dumnezeu urmaresc ca unirea prin casatorie sa fie una sfanta si permanenta intre un barbat si o femeie. Toate relatiile sexuale trebuie sa se limiteze la casatorie. Oamenii sunt impliniti si societatea functioneaza cel mai bine atunci cand oamenii respecta aceste indicatii. Dar atunci cand noi pacatuim inlaturand legile lui Dumnezeu si comitem adulter, sex premarital sau homosexualitate, suferinta umana creste. Barbatii si femeile sufera. Familiile se destrama. Copiii sunt devastati sufleteste. Nenorocirile curg una dupa alta. Tot soiul de lucruri rele se intampla din cauza pacatului. Dumnezeu spune: “Ascultati de poruncile Mele.” Daca nu ascultam si apoi — in timp ce persistam in pacat — experimentam lucruri rele, a cui este vina?

In al doilea rand, Biblia ne spune ca Satan are de-a face cu pacatul si cu impietrirea. Unii poate ca resping conceptul de diavol ca pe o idee demodata, dar nu se poate sa credem ce este scris in Biblie, fara a lua in calcul numeroasele afirmatii cu privire la Satan. Cuvantul lui Dumnezeu ne da de stire ca diavolul este activ in prezent in lume. El ucide sufletele oamenilor (Ioan 8:44) si cauta sa ii inghita (1Petru 5:8), de obicei intinzandu-le o cursa pentru a cadea in pacat (Efeseni 2:2, 1Tesaloniceni 3:5). Intr-adevar, activitatea primordiala a lui Satan din acest veac este sa ii ispiteasca pe oameni sa pacatuiasca. Cel putin cateodata, vrajmasul ii apasa pe oameni cu boli psihice si fizice (Fapte 10:38; Iov 2:7; Luca 13:11,16; 2Corinteni 12:7). Asta nu inseamna ca toate lucrurile rele sunt cauzate de Satan, dar o lume infestata de pacat este o lume in care diavolul se bucura de o influenta semnificativa. Cu siguranta ca diavolul joaca un rol in umplerea creatiei bune a lui Dumnezeu cu lucruri rele.

In al treilea rand, lucrurile rele se intampla uneori pentru ca ele reprezinta judecatile lui Dumnezeu pentru anumite pacate specifice. Dintr-un motiv bine intemeiat, noi privim dreptatea ca pe-o virtute. Nu suntem de acord cu judecatorii pamantesti care ii lasa liberi pe calcatorii de lege fara ca sa plateasca pentru ceea ce au facut. Noi credem (corect) ca dreptatea necesita pedeapsa (cel putin pana la un punct). Judecatorii buni arata mila, dar de asemenea, ei stiu cand este cazul sa faca dreptate. Dumnezeu este un Judecator bun. El este rabdator cand e vorba sa ii pedepseasca pe pacatosi: pacatul merita o judecata imediata, insa Dumnezeu nu ne face dupa cum am merita (Psalm 103:10). El raspunde la pacatul nostru cu o bunatate menita sa ne conduca la pocainta (Romani 2:4). Dar uneori Dumnezeu hotaraste sa faca dreptate imediat. Este absolut rezonabil si corect din partea Judecatorului celui drept sa pedepseasca pacatul astazi. Asta nu inseamna ca orice lucru rau este un act al judecatii lui Dumnezeu impotriva pacatului. Biblia ne spune in mod specific ca uneori lucrurile rele nu sunt acte ale judecatii divine (Ioan 9:2-3). Isus ne-a avertizat sa nu credem ca se intampla lucruri rele unei persoane pe motivul ca acea persoana este mai rea decat altele (Luca 13:1-5). Dar cel putin cateodata, lucrurile rele se intampla pentru ca un Dumnezeu sfant raspunde cu dreptate unor oameni care Ii violeaza legile (1Corinteni 11:30; Fapte 5:1-11; 2Samuel 12:13-14). Este adevarat, primul pacat care a fost comis vreodata a condus imediat la un lucru rau pentru Adam si Eva — au fost expulzati din gradina Paradisului lui Dumnezeu (Genesa 3:16-19; Ezechiel 28:13). Lucrurile rele din lumea noastra nu ar trebui sa ne faca furiosi pe Dumnezeu. Din contra, ar trebui sa ne faca furiosi pe pacat.

Biblia mai are un lucru important de spus despre lucrurile rele: uneori ele doar par a fi rele. Dumnezeu ii binecuvinteaza pe cei pe care ii iubeste folosind greutati, pentru a-i duce la maturitate. Necazul este adesea unealta lui Dumnezeu cu care Isi sfinteste poporul. (Vezi de exemplu Psalm 119:67,71,75; Romani 5:3-5; si Iacov 1:2-4.) Pentru ca nu vedem mana suverana a lui Dumnezeu lucrand in mod invizibil in spatele scenei, uneori presupunem gresit ca un lucru rau a venit peste noi. In astfel de cazuri, presupusele lucruri rele sunt cu adevarat lucruri bune. Ele sunt binecuvantari deghizate. Noi putem fi asemenea unui copil care intra in cabinetul medicului: datorita lipsei lui de intelegere, copilul priveste injectia ca fiind un lucru rau, care nu-i aduce niciun fel de beneficiu. Dar copilul greseste: injectia este un lucru bun, care-i va face bine in cele din urma.

Te mai intrebi de ce Jane Doe, de la capatul strazii, si-a pierdut fiica bolnava de leucemie si tu nu? Sau de ce o tornada a distrus casa lui John Smith, in timp ce casa ta a fost crutata? Cel mai probabil nu vom sti niciodata, cel putin nu inainte de a ajunge in cer. Intelepciunea lui Dumnezeu este cuprinzatoare si perfecta, a noastra nu este asa. Asta inseamna ca adesea noi nu vom intelege de ce se intampla anumite lucruri. Nu fi surprins daca mintea ta nu poate raspunde la toate intrebarile din univers! Ne este de folos sa ne aducem aminte de cuvintele lui Moise cu privire la “lucrurile secrete” ale lui Dumnezeu. Probabil ca nimeni nu s-a bucurat de o prietenie atat de intima cu Dumnezeu, asa cum s-a bucurat Moise. Dar chiar si dupa ce a inteles gandul lui Dumnezeu, probabil mai bine decat oricine altcineva, Moise a declarat: “Lucrurile ascunse (secrete – engl.) sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri pe vecie, ca sa implinim toate cuvintele legii acesteia.” (Deuteronom 29:29) Observati ca Moise a facut deosebirea intre “lucrurile ascunse” si “lucrurile descoperite”. Dumnezeu dezvaluie oamenilor anumite lucruri (intr-adevar, multe lucruri), dar anumite lucruri raman ascunse. Asta inseamna ca nu stim si nu vom sti totul. Dar iata un lucru incurajator, pe care il stim: “Stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau.” (Romani 8:28) Stim ca Dumnezeu aranjeaza in momentul de fata o vasta “conspiratie de bunatate” pentru cei care sunt uniti printr-o credinta mantuitoare cu Domnul Isus Cristos Cel inviat.

Se naste o intrebare! Odata ce am inteles gravitatea pacatului nostru si implicatiile sfinteniei lui Dumnezeu, nu putem sa nu ne intrebam: “De ce se intampla atatea lucruri bune unor pacatosi ca noi — care suntem atat de rai?” Daca masuram bunatatea si rautatea dupa standardele lui Dumnezeu, atunci noi suntem cu totii niste oameni rai. Pe tot pamantul, oamenii traiesc vieti care contravin in mod evident legilor lui Dumnezeu. Chiar si cei mai corecti oameni din punct de vedere moral admit faptul ca pacatuiesc. Date fiind aceste lucruri, n-ar trebui sa ne asteptam la un torent nesfarsit de lucruri rele? O lume infiltrata de pacat este de la sine inteles o lume plina de lucruri rele. O lume plina de oameni ce resping legile lui Dumnezeu este o lume in care experimentezi lucruri rele, unul dupa altul. Dar lumea noastra nu este asa! Adevarul este ca multi oameni se bucura de multe lucruri bune in viata. Lumea noastra include vacante, imbratisari pline de afectiune, vaccinuri impotriva unor boli letale si petreceri pentru zilele de nastere ale copiilor. Chiar si cel mai rau om stie ce inseamna sa razi, sa te indragostesti si sa te delectezi cu o inghetata. Americanul de rand de astazi se asteapta sa traiasca in jur la 77 de ani si nu 27. Probabil ca suntem atat de constienti de lucrurile rele din vietile noastre tocmai pentru ca ne bucuram de un tumult de lucruri bune.

De ce se intampla lucruri bune oamenilor rai? Pentru ca Dumnezeu este bun. El este bun, rabdator si plin de mila. In ciuda universalitatii pacatului, Dumnezeu ne lasa sa ne bucuram de mai multe lucruri bune decat am avea dreptul sa asteptam. Dumnezeu Isi arata mila, adica El ofera ajutor omului atunci cand are nevoie. Dumnezeu da har, adica ofera, fara plata, lucruri bune oamenilor care nu merita. Ne bucuram de o viata care este mai confortabila si mai sigura decat viata pe care o garanteaza pacatul. Pentru ca Dumnezeu este bun, noi radem cu mult mai mult decat am merita.

Dumnezeu doreste ca noi sa intelegem acest aspect al caracterului Sau; in acest sens, Biblia contine multe declaratii ale bunatatii Lui. Psalmul 106:44-46 spune ca, desi Israel a fost in continuu neascultator fata de Dumnezeu si s-a razvratit in mod repetat impotriva autoritatii Sale, “El le-a vazut stramtorarea cand le-a auzit strigatele… si a avut mila de ei, dupa bunatatea Lui cea mare.” Psalmul 145:8-9 rosteste acelasi adevar: “Domnul este milostiv si plin de indurare; indelung rabdator si plin de bunatate. Domnul este bun fata de toti si indurarile Lui se intind peste toate lucrarile Lui.” Saracul si nevoiasul sunt tinta deosebita a indurarii Sale (Psalm 72:12-14). Iacov ne spune ca “orice dar bun si desavarsit vine de sus, de la Tatal luminilor.” (Iacov 1:17)

Biblia spune ca Dumnezeu “nu ne face dupa pacatele noastre, nu ne pedepseste dupa faradelegile noastre.” (Psalm 103:10) Nu este acest lucru adevarat in propria ta viata? Nu este adevarat ca Dumnezeu nu te-a pedepsit dupa cum cereau pacatele tale? Poate ca cel mai surprinzator lucru despre lumea noastra este faptul ca un Dumnezeu sfant — care este in mod constant neascultat, insultat si ignorat de fiintele create de El — toarna peste pacatosi suvoaie de lucruri bune. Pentru ca Dumnezeu este bun si generos avem neasteptat de multe placeri in aceasta lume. Acesta este harul lui Dumnezeu. Cand Domnul Isus Cristos a spus ca Dumnezeu “face ca sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti” (Matei 5:45), El Se referea la lucrurile bune pe care Dumnezeu le da tuturor oamenilor — in ciuda pacatului lor. Pentru ca sa opresca rautatea oamenilor, Dumnezeu a creat guvernul omenesc care sa mentina intr-o oarecare masura legea, ordinea si pacea (Romani 13:1-7); si acesta este un exemplu de har. Dumnezeu imparte fiecarui om la nastere un simt al discernerii intre bine si rau (Romani 1:19,32; 2:14-16); desi este profund alterat de pacat, acest simt intuitiv moral face posibile bunatatea civica si decenta publica. Oameni de pretutindeni se ridica impotriva violului, a crimei si a rapirii, pentru ca Dumnezeu, in indurarea Lui, impiedica abolirea oricarui simt al moralitatii noastre de catre pacat. Intr-adevar, Dumnezeu tine in frau pacatul in oameni, astfel ca rareori vedem criminali in serie sau vreun genocid finantat de guvern.

Dar de ce actioneaza Dumnezeu cu blandete fata de oamenii pacatosi? Biblia da un raspuns clar: “Dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungei Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?” (Romani 2:4) Prima parte a acestui verset ne avertizeaza sa nu ignoram, nici sa nu intelegem gresit scopul pe care il are Dumnezeu atunci cand da daruri bune oamenilor rai. Mult prea adesea noi schimbam rabdarea lui Dumnezeu intr-o scuza pentru a pacatui mai departe (Eclesiastul 8:11). Noi interpretam gresit bunatatea lui Dumnezeu, considerand-o o aprobare pentru toate cate facem. Dar scopul din spatele bunatatii lui Dumnezeu este aratat in cea de-a doua parte a versetului Romani 2:4: bunatatea lui Dumnezeu este menita a ne conduce la pocainta. Dumnezeu este bun cu noi pentru ca noi sa ne schimbam gandirea cu privire la pacat si sa refacem legatura cu El. Rabdarea lui Dumnezeu trebuie sa ne constranga sa ne intoarcem la El cu o credinta care respinge pacatul si cu o predare de sine. Lucrurile bune nu se intampla oamenilor rai pentru ca lui Dumnezeu nu-I pasa daca ei sunt sau nu rai. Dimpotriva, lucrurile bune se intampla oamenilor rai pentru ca ei sa se pocaiasca si sa inceteze sa mai fie rai.

Te plangi lui Dumnezeu din cauza lucrurilor rele ce se petrec? O astfel de gandire nu arata decat cat de mult a distorsionat pacatul gandirea noastra. Planeta noastra este populata de oameni care nu sunt deloc buni. “Nu este nici un om neprihanit, niciunul macar,” spune Cuvantul lui Dumnezeu. “Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar.” (Romani 3:10,12) Insa in ciuda raspandirii pacatului, noi traim intr-o lume in care un numar uimitor de mare de lucruri bune se intampla. Cine s-ar astepta la atatea lucruri bune cand sunt atatia oameni rai? Cine s-ar astepta ca un Dumnezeu sfant sa fie atat de generos cu niste rebeli neascultatori? Cine s-ar astepta la atata frumusete, la atata recreere, atata ras si atata dragoste intr-o lume cazuta? Dumnezeu este atat de consecvent in a fi bun cu noi incat adesea noi privim cu mare usuratate bunatatea Lui… si apoi ne miram ca apar lucruri rele. Cum conduce Sfantul lui Israel niste pacatosi la pocainta? Cu uneltele blande ale bunatatii, ingaduintei si indelungei Sale rabdari (Romani 2:4). “Domnul este milostiv si plin de indurare; indelung rabdator si plin de bunatate. Domnul este bun fata de toti si indurarile Lui se intind peste toate lucrarile Lui.” (Psalm 145:8-9)

Care este cel mai bun lucru care se poate intampla oamenilor rai?

Cel mai bun lucru care se poate intampla oamenilor rai? Un plan alcatuit de Dumnezeu intru salvarea oamenilor din pacat.
Cel mai bun lucru ar fi un plan cuprinzator prin care sa ne scape atat de pedeapsa pacatelor noastre, cat si de nenorocirile de pe acest pamant, cauzate de comportamentul nostru pacatos.
Cel mai bun lucru ar fi un pachet de salvare inventat de Dumnezeu, care sa fie fara plata — unul care sa nu necesite bani gheata sau masuri disciplinare riguroase sau sacrificii infantile.
Cel mai bun lucru ar fi daca succesul acestei operatiuni de salvare n-ar depinde de abilitatea sau de puterea vointei unor pacatosi instabili cum suntem noi, ci mai degraba de hotararea si puterea lui Dumnezeu Insusi.
Vesti bune! Dumnezeu a infaptuit cu adevarat acest lucru in Domnul Isus Cristos!

Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau ca sa fie Salvatorul tuturor oamenilor. Isus S-a nascut dintr-o mama umana si a trait o viata lipsita in totalitate de pacat pe acest pamant. Isus a evitat orice pacat si S-a supus pe deplin tuturor legilor lui Dumnezeu. Asta inseamna ca Isus a implinit o dreptate desavarsita inaintea lui Dumnezeu Tatal. (Te-ai putea gandi la acest lucru in imaginea unui scor de 100% realizat la testul de sfintenie al lui Dumnezeu: conformitate perfecta la toate cerintele lui Dumnezeu.)

Apoi “Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Cristos a murit fata de noi.” (Romani 5:8) Isus a mers la cruce, acolo unde toate pacatele tuturor oamenilor I-au fost puse pe umeri (I-au fost imputate). La cruce, Domnul Isus Cristos a devenit Purtatorul divin de pacate. Biblia Il numeste “Mielul lui Dumnezeu care ia pacatul lumii.” (Ioan 1:29) Cand Isus a murit pe cruce, El a murit ca jertfa substitutiva pentru pacatul nostru. Eu merit pedeapsa lui Dumnezeu pentru multele mele pacate, dar ele au fost puse asupra Lui si El a primit pedeapsa pe care o meritam eu. Cu alte cuvinte, pedeapsa care era menita s-o primesc eu, pentru pacatele mele, a fost achitata de Isus la cruce. Si mai vorbim de lucruri rele care se intampla oamenilor buni! Isus a fost singurul Om care a fost cu adevarat o Persoana buna. El este singurul Om (de fapt Dumnezeu-Om) care nu a meritat sa I se intample lucruri rele, dupa cum nu a meritat nici sa moara. Totusi, de bunavoie, a purtat pacatele omenirii si drept consecinta, a purtat si pedeapsa pentru aceste pacate. El a facut acest lucru pentru a-i izbavi pe oameni din pacatele lor. Isus “a purtat pacatele noastre in trupul Sau pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati.” (1Petru 2:24)

La cruce, Fiul lui Dumnezeu a trecut printr-o experienta pe care noi, oamenii, nu putem decat sa ne-o imaginam. Dumnezeu Tatal a varsat asupra lui Isus pedeapsa deplina pentru toate pacatele tuturor oamenilor care au trait vreodata si care vor mai trai. Pedeapsa ce echivala cu milioane de eternitati in iad a cazut asupra Domnului Isus. Dumnezeu L-a lovit pe Dumnezeu pentru ca pacatele sa-si primeasca plata in intregime. Daca ar fi trebuit sa petrec vesnicia in iad pentru pacatele proprii, n-as fi implinit niciodata cerintele drepte ale lui Dumnezeu. Acesta este unul dintre motivele pentru care iadul persista pentru eternitate: niciun dram de suferinta umana nu poate satisface cerintele infinit de sfinte ale lui Dumnezeu dupa dreptate. Dar la cruce, Isus a satisfacut cerintele drepte ale lui Dumnezeu impotriva pacatului. Cand Fiul lui Dumnezeu a murit pentru pacat, plata a fost suficient de mare ca sa indeparteze pacatul in intregime. Noi stim ca moartea lui Isus a implinit cerintele sfinte ale lui Dumnezeu, pentru ca El a fost inviat din morti si apoi S-a inaltat la cer. Invierea trupeasca a Domnului Isus Cristos (care a fost atestata de numerosi martori oculari) este dovada ca Mesia a invins in adevar pacatul.

In mod surprinzator, Fiul lui Dumnezeu a asigurat o iertare pentru omenire care sa includa indreptatirea (justificarea). Iertare este atunci cand Dumnezeu nu ne mai tine la socoteala pacatele; indreptatire este atunci cand Dumnezeu socoteste dreptatea desavarsita a lui Isus Cristos ca fiind dreptatea noastra. Indreptatire este atunci cand Isus acorda omului dreptatea Sa fara niciun cusur. Pacatosul indreptatit (justificat) sta inaintea unui Dumnezeu sfant, atat iertat pe deplin de toate pacatele sale, cat si imbracat in dreptatea perfecta a lui Isus Cristos Insusi. Biblia arata acest adevar in mod succint in 2Corinteni 5:21 “Pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El.” Dumnezeu il declara neprihanit pe pacatosul indreptatit.

Acest plan de salvare alcatuit de Dumnezeu mai are si alte beneficii. Vom aminti aici doar unul dintre ele. Domnul cel inviat, Isus Cristos, — prin lucrarea Duhului Sfant — zdrobeste puterea pacatului din viata crestinului. (Romani 6:6-7). Credinciosul poarta inca in el ramasitele pacatului, dar pacatul si-a pierdut puterea lui de control. Datorita puterii de inviere a lui Cristos si datorita lucrarii din prezent a Duhului Sfant, crestinul nu mai doreste sa pacatuiasca si nu mai este lipsit de putere in lupta impotriva lui. Crestinul descopera ca natura lui a fost transformata: el vrea acum sa se lepede de dorintele sale, sa isi ia crucea si sa-L urmeze pe Domnul Isus Cristos.

Cat a costat acest plan complex de salvare? Pentru Dumnezeu a fost cumplit de scump: L-a costat viata Fiului Sau. Pentru noi, pacatosii, este in mod glorios gratis. Dumnezeu ofera mantuire prin Fiul Sau pe baza harului. Efeseni 2:8-9 afirma acest lucru foarte clar: “Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni.” Harul este o favoare nemeritata; in cazul nostru, al pacatosilor, har inseamna favoarea lui Dumnezeu pentru unii care nu merita nimic. Romani 3:24 foloseste un limbaj similar: aici se vorbeste de credinciosi ca fiind “socotiti neprihaniti fara plata (ca dar – engl.), prin harul Sau, prin rascumpararea care este in Cristos Isus.” Darurile nu se castiga; doar se primesc cu recunostinta.

Noi primim acest dar prin credinta. Credinta, asa cum este descrisa in Biblie, este mai mult decat o aprobare mentala a adevarurilor despre Isus: este un angajament plin de dragoste, plin de incredere si credinta a persoanei tale fata de Domnul Isus Cristos. Credinta inseamna a te odihni in rezolvarea completa a problemei pacatului in viata ta, de catre Isus, asa cum este aratat in Biblie. Inseamna a avea incredere ca pacatele ti-au fost iertate si ca tu esti indreptatit — nu pentru ca ai fi facut ceva, ci ca urmare a ceea ce Mantuitorul a facut, numai datorita Lui. Isus Cristos mantuieste prin credinta (sau cu ajutorul ei). Indreptatirea este numai prin har, numai prin credinta. Acesta este planul de mantuire care a platit pentru tot. Isus a platit totul!

Desigur, ceea ce a realizat Isus a fost o izbavire din pacat, asadar, adevarata credinta este o credinta care doreste sa se pocaiasca de pacat, sa se intoarca de la pacat si sa se opreasca de la a pacatui. Persoana care nu vrea sa se supuna legilor lui Dumnezeu este o persoana care nu vrea sa fie izbavita din pacat. O astfel de persoana nu vrea un Mantuitor; el vrea sa primeasca permisiunea de a pacatui in continuare fara teama de consecinte. Dar acea persoana care a ajuns satula de o viata plina de pacat va gasi in Cristosul Cel inviat un remediu eficient pentru problema pacatului.

Dumnezeu Insusi intreprinde o operatiune de salvare pentru a-i mantui pe oameni din rautatea lor. Domnul Isus Cristos a murit pentru pacate o data pentru totdeauna, Cel Drept pentru cei nedrepti, pentru ca sa ne aduca la Dumnezeu (1Petru 3:18). Triumfatoarea inviere a lui Cristos proclama acest mesaj: “Misiune indeplinita!” Dumnezeu face ca misiunea de salvare sa aiba succes. Care este costul pentru primirea remediului lui Dumnezeu pentru pacat? Este un dar fara plata! Dumnezeu porunceste acum oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca si El promite ca oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit. Ascultati cuvintele lui Isus: “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara.” (Matei 11:28-30)

Cu siguranta, acesta este cel mai bun lucru care se poate intampla oamenilor rai!

Tradus de Estera Sandau

The Crown of Glory
May 7, 2009

“She shall give to thine head an ornament of grace: a crown of glory shall she deliver to thee.” (Proverbs 4:9)

There are five specific “crowns” mentioned in the New Testament as rewards for faithful service, presumably to be rewarded by Christ at His judgment seat (1 Corinthians 3:14). These are the “incorruptible” crown (1 Corinthians 9:25; 2 Corinthians 5:10); the “crown of righteousness” (2 Timothy 4:8); the “crown of rejoicing” (1 Thessalonians 2:19); “the crown of life” (James 1:12; Revelation 2:10); and lastly the “crown of glory” (1 Peter 5:4).

Although the crown of glory is mentioned only once in the New Testament, the phrase occurs four times in the Old Testament, each providing special insight into its character and scope. The first is Proverbs 4:9: “|Wisdom| shall give to thine head an ornament of grace: a crown of glory shall she deliver to thee.”

The other three are, in order, as follows:

“The hoary head is a crown of glory, if it be found in the way of righteousness”
(Proverbs 16:31).
“In that day shall the Lord of hosts be for a crown of glory, and for a diadem of beauty, unto the residue of his people” (Isaiah 28:5).

“Thou probably a reference to the new Jerusalem| shalt also be a crown of glory in the land of the Lord, and a royal diadem in the hand of thy God” (Isaiah 62:3).

The one New Testament reference, in 1 Peter 5:4, is a wonderful promise to the faithful shepherds of each “little flock” (Luke 12:32) of believers: “And when the chief Shepherd shall appear, ye shall receive a crown of glory that fadeth not away.”

We do not know exactly what these crowns will be composed of, but when we see the Lord, we shall lay each of them before His throne (Revelation 4:10). HMM