Pavel și învierea Domnului Isus

1 Corinteni 15.12-24

 

Introducere: Moartea şi învierea Domnului Isus Cristos sunt cei doi piloni de bază ai Creştinismului (Romani 8.34), sunt „două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă“ (Evrei 6.18).

Învierea Domnului Isus Cristos a fost:

1. proorocită de către profeţii Vechiului Testament (Isaia 53.10; Faptele Apostolilor 2.30-31);

2. probată de numeroşi martori oculari (1 Corinteni 15.4-8);

3. proclamată de sfinţii apostoli (Faptele Apostolilor 2.24; 13.30-37; 1 Corinteni 15).

Dar oare chiar

„A  ÎNVIAT  DOMNUL  CU  ADEVĂRAT“? (Luca 24.34)

 

DACĂ  ISUS  CRISTOS  N-A  ÎNVIAT, atunci:

CÂND PARTENERUL TĂU NU-ŢI ÎMPĂRTĂŞEŞTE CREDINŢA

“Dacă o femeie are un bărbat necredincios” (I Corinteni 7:1))

Viaţa alături de un necredincios este atât o provocare, cât şi o oportunitate. Este o provocare deoarece credincioşii şi necredincioşii văd viaţa diferit. Şi este o oportunitate deoarece Dumnezeu te poate folosi pentru a reduce prăpastia şi a-i câştiga pentru Hristos. Dar pentru ca acest lucru să aibă loc, trebuie să îţi iei două angajamente. Mai întâi, dedică-te scopului mântuirii lor; în al doilea rând, dedică-te propriei tale creşteri iubindu-i şi vieţuind cu ei. Odată ce te-ai dedicat, eşti gata să primeşti următorul sfat practic ce te poate ajuta.

Nu uita de limitările spirituale ale celui necredincios, “dacă este cineva în Hristos, este o făp¬tură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Numai când este “în Hristos” poate deveni o “făptură nouă”. Numai atunci “cele vechi” dispar! Cele vechi vor domina până când le primeşte pe cele noi. “Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh” (loan 3:6). Nu uita, cel necredincios suferă de defecte ale naşterii, pe care nu le poate depăşi până când naşterea cea bună nu le corectează. “Umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună. Deci, cei ce sunt pământeşti, nu pot să placă lui Dumnezeu” (Romani 8:7-8).

Dacă nu iubeşte Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea şi biserica aşa cum o faci tu înseamnă că este controlat de fire şi nici

Dacă Duhul Sfânt nu e, atunci … nimic nu e

(1Corinteni 2:6-3:3)

POSTED BY STATU ⋅ 2 DECEMBRIE 2011 ⋅

Introducere

Ne putem uita la noi înşine ca să diagnosticăm singuri cum stăm cu modul în care Duhul Sfânt exercită autoritatea asupra vieţii noastre. De exemplu, cum interpretezi un câştig neaşteptat sau un necaz neaşteptat? Prin calcule probabilistice, sau ca noroc şi ghinion? Aceasta este înţelepciune lumească. Dacă crezi că este o intervenţie a lui Dumnezeu şi un dar nemeritat şi te face mai recunoscător şi mulţumitor lui Dumnezeu atunci este înţelepciune duhovnicească. Cum interpretezi faptul că liderii creştini sunt atât de diferiţi în aşa de multe privinţe? Cum interpretezi că unii se despart şi încep alte lucrări, sau unii se asociază deşi păreau duşmani?  Chiar şi între Barnaba şi Pavel a apărut o neînţelegere care i-a despărţit (F. ap. 15:36-41). Dacă crezi că poţi explica totul prin teorii ale conspiraţiei, interese, lipsa principiilor şi pusee de mândrie s-ar putea să ai probleme cu înţelepciunea firească. Însă, dacă crezi că harul lui Dumnezeu poate să folosească chiar şi conflictele pentru lărgirea împărăţiei Sale, dacă crezi că oamenii pot ajunge să-şi schimbe convingerile şi să-şi îndrepte viaţa, atunci dovedeşti că ai învăţat să gândeşti duhovniceşte. Lasă judecata celor îndreptăţiţi să o facă şi fii credincios în lucrul încredinţat ţie.

Confuzia creată în Biserica din Corint, care s-a manifestat prin divizare şi partizanat, a fost diagnosticată de Pavel. Apostolul a constatat că adunarea din Corint făcea confuzie între Apostoli şi misionari sau alţi lucrători creştini, dovedea a nu fi înţeles ce înseamnă Biserica şi lucrarea lui Cristos. Înainte de a merge mai departe şi a adresa câteva probleme specifice care i-au fost raportate despre adunarea din Corint şi de a adresa răspuns la câteva întrebări de ale corintienilor, Pavel mai scoate în evidenţă o problemă de înţelegere din partea lor. Tocmai creştinii din Corint care susţineau manifestările Duhului prin daruri spirituale sunt apostrofaţi aici de Apostol pentru carenţe majore în înţelegerea lor cu privire la Duhul Sfânt.

Diferenţele dintre omul firesc şi omul duhovnicesc

Pavel îşi începe argumentaţia despre Duhul Sfânt în prima secţiune a epistolei sale, pentru a o continua mai târziu şi a o detalia în privinţa darurilor spirituale. Pentru Apostol era clar că adunarea din Corint nu a înţeles rolul Duhului Sfânt în iluminarea minţii, etapa premergătoare convertirii. După ce i-a lăudat că sunt plini de daruri, mai ales dintre cele senzaţionale, daruri de cunoştinţă şi vorbire (1:5), aici Apostolul le atrage atenţia că a fost în imposibilitatea de a le fi vorbit ca unor oameni spirituali ci a trebuit să li se adreseze ca unor oameni lumeşti (sarkikos – 3:1, 3) sau fireşti (psyhikos – 2:14). Oare când a avut dreptate? Dacă omul duhovnicesc este cel care are Duhul şi înţelege Evanghelia, atunci darurile din Biserica din Corint de unde erau? Din moment ce Pavel însuşi nu se grăbeşte să dea un răspuns la această problemă, probabil că

E bine singur. Totuși …

Posted on 11 ianuarie, 2011 by ambasadorul

1 Corinteni 7:1-11

Apostolul Pavel pledează pentru starea celibatară. Este opinia și sfatul apostolului, nu este poruncă. El crede că-i mai bine să rămâi singur. Regula generală rămâne: “nu este bine ca omul să fie singur”. Starea de singurătate nu-i nici “subspirituală” nici “supraspirituală”. Este doar o altă stare normală dacă o accepți ca fiind voia lui Dumnezeu pentru tine.

Dar, apostolul Pavel introduce căsătoria cu un “totuși”.

Căsătoria este o cetate ce te protejează de curvie. Unul din scopurile căsătoriei este evitarea curviei. Dacă hormonii te chinuie și nu ai liniște și simți că nu te mai poți înfrâna, este mult mai bine să te căsătorești. Aleargă cât mai repede în această cetate: căsnicia!

Căsătoria este o cetate ce te protejează de adulter. Celibatul nu trebuie practicat în căsătorie. Abstinența în acest domeniu intim este valabil doar la celibatari.

Actul intim în căsătorie este o unealtă cu care îți zidești căminul, nu o jucărie pentru care te cerți sau un mijloc de pedeapsă sau santaj sentimental. Neîmplinirea datoriei față de partenerul tău este un fel de a-l invita pe Satan să aducă ispită și păcat în căminul vostru.

Sunt trei condiții care fac posibil abstinența de la intimitate în căsătorie:

1. prin bună învoială
2. hotărârea unui timp pentru acestă perioadă
3. pentru rugăciune și post.

Iată un paragraf din vestita carte “Viața intimă în căsnicia creștină” scrisă de soții dr. Ed & Gaye Wheat.

Piedici în calea intimității.

1. Obiceiul de a critica. Multe cupluri ajung să se critice deschis unul pe altul în speranța îmbunătățirii comportamentului celuilalt și cad în obiceiul unei critici inconștiente – o pisălogeală constantă la scară mică, întrețesută în conversația lor zilnică. Ascultați-vă pe voi înșivă. O înfrânare față de critică și o înlocuire ale acestor cuvinte cu încurajare.
2. Mânie și resentimente refulate. Indiferent cât de mascate sunt vor ucide intimitatea în căsnicie. Plictiseala mariajului este deseori masca sub care se ascund sentimente amare.
3. Falimentul de a comunica. Comunicarea necesită o dragoste care ascultă dar și o disponibilitate de a fi vulnerabil.
4. Prea mult televizor. Televizorul încurajează pasivitatea. Nu mai ai energia necesară pentru a dezvolta o relație intimă. Aceasta se poate transforma într-o hipnoză, încât să nu-ți mai dai seama cât de mult timp aloci televizorului. Deci trebuie să cântărim și să hotărâm ce priorități dorim să păstrăm: o viață petrecută pasiv cu ochii pironiți în ecran sau o relație intimă cu partenerul de căsătorie.

 

He lives!

Jesus had no servants, yet they called Him Master.
Had no degree, yet they called Him Teacher.
Had no medicines, yet they called Him Healer.
Had no army, yet kings feared Him.
He won no military battles, yet He conquered the world.
He committed no crime, yet they crucified Him.
He was buried in a tomb, yet He lives today.

Crestinii in conflict

1 Corinteni 9:20
O traducere  dintr-un mesaj by Charles R. Swindoll
As vrea sa ne fixam atentia astazi si sa invatam ceva din versetele din Romani capitolul 14. Citeste vesetul 19 incet si cu atentie. “Preaiubitilor nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune minia lui Dumnezeu; caci este scris: “Razbunarea este a mea; Eu voi rasplati” zice Domnul”.

Pe baza acestei declaratii , considerati patru trepte de actiune.

1. Concentrativa in lucrurile care incurajeaza pacea si ajutati-va unii pe altii intr-o crestere continua. O tehnica care pe mine ma ajuta este aceea de a filtra gindirea mea raspunzind la 2 intrebari: a)prin atitudinea mea o sa intaresc pe cineva, o sa aduc vreun beneficiu sau o sa incurajez pacea? b). O sa produca ceea ce spun durere si o sa distruga spiritul cuiva  sau o sa ajute si o sa intareasca pe fratii si surorile mele? Hai sa ne fixam pe linia incurajarilor si a lucrurilor pozitive, afirmative.

2. Amintiti-va ca lovind in lucratori, loviti de fapt in lucrul Domnului. Nu darimati lucrul Domnului pentru interesele voastre personale. (versetul 20). Cind lupti impotriva lucratorilor care nu au cum sa iti raspunda in aceeasi masura datorita pozitiei care o au, este nedrept, suna a sabotaj. Este o batalie nedreapta, murdara. Bucurati-va de libertatea care o aveti cu discretie…si intelepciune.

3. Exercitativa anumite libertati numai cu cei cu care va puteti permite. Si repet: privat si personal. Ce altii nu stiu, nu-i poate darima. Asta nu este deceptie este doar o forma de a te stapinii cu intelepciune si este absolut necesara. Discretia nu este ipocrizie ci mai degraba in cazul asta reafirma dragostea.

4. Poti sa-ti stabilesti pozitia ta fata de o situatie dar nu te apuca sa judeci pe altii ca si cind tu ai fi Dumnezeu. Suna tare simplu si usor, dar este mai greu decit iti inchipui. Intii trebuie sa fi sigur ca stii despre ce vorbesti si ca ai dreptate  si abia atunci poti face vreo miscare. Cind le dai altora libertatea de a se judeca singuri abia atunci poti sa te concentrezi in ceea ce  vrea Dumnezeu de la tine in situatia respectiva. Si anumite probleme iti iau prea mult timp si energie…in numele dragostei fata de ceilalti…lasind trecutul in urma…concentrati-va pe ceea ce ne sta inainte.

Casnicia ca proiect de o viata!

Text: 1 Cor: 13:1-13; 1 Petru  3: 7

Introducere: Petru ne indeamna sa ne “purtam cu intelepciune” in viata de familie. La ce se refera aposto-lul? Viata de casnicie poate si trebuie sa fie “laboratorul” in care ne facem sau ne desfacem unii pe ceilalti. Dupa “mantuire”, casnicia este cel mai important lucru din viata noastra. Orice casnicie incepe ca o probabilitate, devine o posibilitate, este contractata printr-o promisiune si ajunge un proiect de viata.

I. O probabilitate
Dumnezeu ne-a facut de doua feluri, barbat si femeie, cu un scop! Oricine are ochi de vazut, isi da seama ca exista proiectul unei uniri in viitor: suntem cerati ca sa intram in legatura casniciei.

II. O posibilitate
Probabilitatea trebuie sa ajunga la coacere. Pentru ca sa ajunga posibila casnicia trebuie ca baiatul si fata sa ajunga la maturitate: maturitate fizica, sociala, financiara, spirituala.

III. O promisiune
incheierea casniciei se faca printr-o promisiune. Este un moment solemn care incununeaza ani de pregatire si inaugureaza ani de impliniri impreuna. Aceasta promisiune anticipeaza tot ce va fi frumos si usor, dar si tot ce va fi greu si mai putin placut. “La bine si la rau, in sanatate si boala, saracie sau belsug, etc”

IV. Un proiect
Din pacate, unii se gandesc la casatorie cala ceva din trecut! Nunta este insa nu o incheiere, ci un inceput. Casnicia este un proiect de o viata intreaga: “never ending, ever changing”

Casnicia este unul din proiectele tale majore de diploma. Trebuie sa lucrezi la el toata viata si apoi il vei prezenta inaintea lui Dumnezeu la dreapta judecata.

Cand sti sa fi casatorit la douazeci de ani, treci la treizeci si-ti dai seama ca este altfel! Trebuie sa inveti din nou! Nu este la fel sa fi casatorit la treizeci de ani si casatorit la cincizeci sau saizeci de ani! Fiecare varsta are frumusetea si dificultatea ei.

Este una sa iubesti o fata inainte de casatorie si cu totul alta sa iubesti o femeie dupa ziua nuntii. Este una sa sti cum sa te porti cu femeia pe care o iubesti si cu totul alta sa sti cum sa te porti cu femeia devenita “mama”!

Imi aduc aminte ca, pe cand aveam eu cam sapte anisori, l-am auzit pe tatal meu zicandu-i mamei: “Mai Gica (asa o alinta el)! De cativa ani buni toate gainile noastre nu mai au decat picioare, spate, gat si tartita! in farfuria mea n-am mai vazut de mult niste pulpe de pui sau niste piept de pui! Cum se face oare?” Un sot trebuie sa stie cum sa accepte sa fie trecut pe prioritatea a doua, a treia sau chiar a … noua!

Iti trebuie toata intelepciunea despre care ne vorbeste Petru in epistola sa pentru ca sa invatam cum sa ne purtam cu unul cu altul la diferitele varste si conditii pe care le parcurgem impreuna.

Exista oameni care au suficienta intelepciune ca sa zideasca o casa, dar nu stiu destul ca sa poata intretine un “camin”!

Exista oameni care stiu sa conduca o companie cu o multime de angajati, dar n-au nici cea mai vaga ideie depsre cum trebuie sa se poarte cu sotia si copiii din propria lor casa!

Exista oameni care stiu sa puna pe roate o masina, dar nu stiu cum sa faca sa mearga totul “ca pe roate” acasa!

Ma uit cateodata la multimea de poze care se fac la o nunta. Nu-i rau! Dar ar trebui sa ne dam seama ca acestea sunt toate poze de la linia de “Start”!  Uitati-va in ziare si veti vedea ca astfel de poze nu ajung prea des pe prima pagina! Pe prima pagina se pun pozele de la “Finis”!  Dumnezeu ne va fotografia si ne va rasplati dupa felul in care trecem linia de sosire. Multi au un “start” foarte promitator, dar cati stiu sa termine cursa asa cum se cuvine?

Incheiere: “Si au trait fericiti pana la adanci batraneti” este o posibilitate, cu conditia ca fiecare sa-si faca parte sa in acest proiect care se numeste viata de casnicie.

CAND DUPA UN NECAZ VINE ALTUL…

Cand vin necazurile, ele nu vin in grupe de cercetasi, ci in “batalioane”, spunea Shakespeare in “Hamlet”. Toti am putut constata acest lucru. Necazurile au un mod ciudat de a veni unul dupa altul. Pentru o vreme totul pare normal si placut ca apoi, dintr-o data, intreaga lume sa se prabuseasca in jurul nostru. Nimeni nu intelege de ce necazurile sosesc toate deodata. Multi au incercat sa explice aceasta ciudatenie, dar dupa ce s-a spus totul, e un mister neelucidat.
Dar ca Dumnezeu nu se indeparteaza niciodata de noi, indiferent de multimea necazurilor pe care le infruntam nu e un mister. Emerson a fost cel care a spus: “Vremurile rele au o valoare stiintifica. Ele sunt ocazii pe care un bun elev cauta sa nu le piarda”. Dar cei mai multi dintre noi nu suntem elevi “buni”. Preferam o viata lipsita de probleme ca sa stapanim lectiile care insotesc calea umbrita a vietii. Dar trebuie sa invatam ca vremurile grele si stresante ne aduc aminte din nou cat de dependenti suntem de Dumnezeu. Cand lucrurile merg bine ne incredem in puterile noastre de a ne rezolva problemele personale. Atunci avem sentimentul ca ne putem rezolva singuri problemele. Dar cand problemele ne coplesesc si ne inconjoara de toate partile, increderea in noi insine dispare; atunci ni se aduce aminte intr-un mod dramatic cat de fragili suntem si ca trebuie sa strigam la Domnul  dupa ajutorul Sau. In asemenea momente incepem sa ne dam seama ca nu suntem atat de tari si atat de stapani pe noi pe cat am crezut ca suntem.
Merita sa faci aceasta descoperire. Ea produce in noi o umilinta care ne obliga sa ridicam bratele in rugaciune catre Domnul. Semnificatia dependentei de Dumnezeu este cel mai bine invatata nu pe drumul luminat de stele, ci pe cel umbrit de necazuri.

Versete biblice pentru meditatie

1. Primul lucru pe care sa-l faci cand esti in necazuri: Roaga-te!
1Timotei 2:8 Vreau dar ca bãrbatii sã se roage în orice loc, si sã ridice spre cer mâini curate, fãrã mânie si fãrã îndoieli.

2. Intelege scopul din spatele tuturor incercarilor
Iacov 1:2 Fratii mei, sã priviti ca o mare bucurie când treceti prin felurite încercãri,3 ca unii care stiti cã încercarea credintei voastre lucreazã rãbdare.4 Dar rãbdarea trebuie sã-si facã desãvârsit lucrarea, pentru ca sã fiti desãvârsiti, întregi, si sã nu duceti lipsã de nimic.

3. Stai aproape de Dumnezeu
Psalmi 57:1 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine! Cãci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scãpare, pânã vor trece nenorocirile.

4. Dumnezeu ne va ajuta intotdeauna sa trecem prin necaz
Psalmi 34:17 Când strigã cei fãrã prihanã, Domnul aude, si-i scapã din toate necazurile lor.

5. De ce nu trebuie sa ne pierdem increderea in Dumnezeu
Psalmi 71:20 Ne-ai fãcut sã trecem prin multe necazuri si nenorociri; dar ne vei da iarãsi viata, ne vei scoate iarãsi din adâncurile pãmântului.

6. Adu-ti aminte de biruintele lui Dumnezeu din viata ta din trecut
Psalmi 77:11 Dar tot voi lãuda lucrãrile Domnului, cãci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioarã;12 da, mã voi gândi la toate lucrãrile Tale, si voi lua aminte la toate isprãvile Tale.

7. O promisiune ce nu va fi niciodata calcata
Psalmi 34:18 Domnul este aproape de cei cu inima înfrântã, si mântuieste pe cei cu duhul zdrobit.

8. Orice altceva poate esua, dar Dumnezeu – NICIODATA!
Psalmi 46:1 Dumnezeu este adãpostul si sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseste niciodatã în nevoi.2 De aceea nu ne temem, chiar dacã s-ar zgudui pãmântul, si s-ar clãtina muntii în inima mãrilor.

__._,_.___

Trei concluzii dupa Craciun

Omul intelept, priveste si intelege. Ce am inteles noi din aceste sarbatori?

I. Vestile bune se raspandesc greu.
De la Betleem la Ierusalim, pentru cei care ati fost la fata locului, sunt aproximativ 6-7 \ilometrii. in doi ani de zile, cand Magii au venit la Ierusalim, vestea nasterii pruncului minunat in iesle inca nu ajunsese acolo!!!

Vestle rele calatoresc cu viteza vantului. Cea m,ai rapida dintre toate este “barfa”!
Pana se incheie la pantori vestea buna, vestea rea a si facut inconjorul pamantului.
Aplicatie: nu te bizui pe ceea ce au zis altii! Treci la treaba si raspandeste vestea buna a Evangheliei! S-ar putea ca in “crestina” ta tara, vecinul tau sa nici nu stie despre Isus Christos sau despre Biblie!

II. Oamenii buni pot rasari de oriunde!
Te asteptai ca in Israel sa fie cativa oameni buni care sa astepte imparatia si sa fie dupa inima lui Dumnezeu, dar … magii ?
Nu uita ca Faptele 13 vorbeste despre unu presbiter crescut si educat impreuna cu carmuitorul Irod! Pavel trimite salutari de la “sfintii din casa Cezarului!”
Aplicare: Nu bloca usa nimanui! Nu sti de unde sare iepurele! Da oricui o sansa sa ajunga un om dupa inima lui Dumnezue.

III. Darurile cele mai bune sunt primite cel mai greu.
Preferam darurile mult mai putin valoroase!
Ce alege un copil intre un dictionar si un joc Nitendo?
Ce alege un tanar intre o calatorie in jurul lumii sau o scolarizare la o mare universitate?
Ce alegem noi in fiecare zi?

Ce ar folosi unui om sa castige toata lumea daca si-ar pierde sufletul ? Ca sa intelegem greseala pe care o fac milioane de oameni, Pavel ne spune ca alegem rau! Dumnezeu este gata sa ne dea, impreuna cu Christos, toate lucrurile, nu numai de acum, ci si cele viitoare!

Pavel le spune celor din Corint: “Am sa va arat o cale nespus mai buna!” (1 Cor. 13).

Superioritatea intelepciunii lui Dumnezeu

(Petrica Antonesi)

1 Corinteni 1-3

In Cuvantul lui Dumnezeu sunt aratate doua feluri de intelepciune : intelepciunea lui Dumnezeu si intelepciunea lumii.Apostolul Pavel dezbate pe larg aceasta tema , fiind convins ca in plan spiritual intelepciunea lumii nu-l duce pe om nicaieri , ci dimpotriva pentru multi , ea este o piedica in calea lor de a  se intoarce la Dumnezeu. De ce este intelepcinea lui Dumnezeu superioara intelepciunii veacului acestuia si de ce avem nevoie de o astfel de intelepciune ?

1. Intelepciunea lui Dumnezeu il conduce pe om sa-L descopere si sa-L cunoasca pe Dumnezeu , pe cand omul prin intelepciunea  lui nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu: Efeseni 1:17,1 Cor.1:21

2.Intelepciunea lui Dumnezeu duce la formarea unui caracter pozitiv pe cand intelepciunea lumii duce la formarea unui caracter negativ : Iacov 3:13-17

3.Intelepciunea lui Dumnezeu duce pe om la mantuire , pe cand intelepciunea lumii duce la pierzare: 2 Timotei 3:15, 1 Cor.2:6

Aceste trei diferente majore dintre intelepciunea lui Dumnezeu si cea  a lumii , trebuie se ne determine sa dorim si sa cautam intelepciunea lui Dumnezeu prin:

- rugaciune:Iacov 1:5-7
- cercetarea Scripturilor :2 Timotei 3:16-17,Psalm 19:7
- frica de Domnul (aplicarea Scripturii ): Iov 28:28 , Prov.9:10