He lives!

Jesus had no servants, yet they called Him Master.
Had no degree, yet they called Him Teacher.
Had no medicines, yet they called Him Healer.
Had no army, yet kings feared Him.
He won no military battles, yet He conquered the world.
He committed no crime, yet they crucified Him.
He was buried in a tomb, yet He lives today.

Crestinii in conflict

1 Corinteni 9:20
O traducere  dintr-un mesaj by Charles R. Swindoll
As vrea sa ne fixam atentia astazi si sa invatam ceva din versetele din Romani capitolul 14. Citeste vesetul 19 incet si cu atentie. “Preaiubitilor nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune minia lui Dumnezeu; caci este scris: “Razbunarea este a mea; Eu voi rasplati” zice Domnul”.

Pe baza acestei declaratii , considerati patru trepte de actiune.

1. Concentrativa in lucrurile care incurajeaza pacea si ajutati-va unii pe altii intr-o crestere continua. O tehnica care pe mine ma ajuta este aceea de a filtra gindirea mea raspunzind la 2 intrebari: a)prin atitudinea mea o sa intaresc pe cineva, o sa aduc vreun beneficiu sau o sa incurajez pacea? b). O sa produca ceea ce spun durere si o sa distruga spiritul cuiva  sau o sa ajute si o sa intareasca pe fratii si surorile mele? Hai sa ne fixam pe linia incurajarilor si a lucrurilor pozitive, afirmative.

2. Amintiti-va ca lovind in lucratori, loviti de fapt in lucrul Domnului. Nu darimati lucrul Domnului pentru interesele voastre personale. (versetul 20). Cind lupti impotriva lucratorilor care nu au cum sa iti raspunda in aceeasi masura datorita pozitiei care o au, este nedrept, suna a sabotaj. Este o batalie nedreapta, murdara. Bucurati-va de libertatea care o aveti cu discretie…si intelepciune.

3. Exercitativa anumite libertati numai cu cei cu care va puteti permite. Si repet: privat si personal. Ce altii nu stiu, nu-i poate darima. Asta nu este deceptie este doar o forma de a te stapinii cu intelepciune si este absolut necesara. Discretia nu este ipocrizie ci mai degraba in cazul asta reafirma dragostea.

4. Poti sa-ti stabilesti pozitia ta fata de o situatie dar nu te apuca sa judeci pe altii ca si cind tu ai fi Dumnezeu. Suna tare simplu si usor, dar este mai greu decit iti inchipui. Intii trebuie sa fi sigur ca stii despre ce vorbesti si ca ai dreptate  si abia atunci poti face vreo miscare. Cind le dai altora libertatea de a se judeca singuri abia atunci poti sa te concentrezi in ceea ce  vrea Dumnezeu de la tine in situatia respectiva. Si anumite probleme iti iau prea mult timp si energie…in numele dragostei fata de ceilalti…lasind trecutul in urma…concentrati-va pe ceea ce ne sta inainte.

Casnicia ca proiect de o viata!

Text: 1 Cor: 13:1-13; 1 Petru  3: 7

Introducere: Petru ne indeamna sa ne “purtam cu intelepciune” in viata de familie. La ce se refera aposto-lul? Viata de casnicie poate si trebuie sa fie “laboratorul” in care ne facem sau ne desfacem unii pe ceilalti. Dupa “mantuire”, casnicia este cel mai important lucru din viata noastra. Orice casnicie incepe ca o probabilitate, devine o posibilitate, este contractata printr-o promisiune si ajunge un proiect de viata.

I. O probabilitate
Dumnezeu ne-a facut de doua feluri, barbat si femeie, cu un scop! Oricine are ochi de vazut, isi da seama ca exista proiectul unei uniri in viitor: suntem cerati ca sa intram in legatura casniciei.

II. O posibilitate
Probabilitatea trebuie sa ajunga la coacere. Pentru ca sa ajunga posibila casnicia trebuie ca baiatul si fata sa ajunga la maturitate: maturitate fizica, sociala, financiara, spirituala.

III. O promisiune
incheierea casniciei se faca printr-o promisiune. Este un moment solemn care incununeaza ani de pregatire si inaugureaza ani de impliniri impreuna. Aceasta promisiune anticipeaza tot ce va fi frumos si usor, dar si tot ce va fi greu si mai putin placut. “La bine si la rau, in sanatate si boala, saracie sau belsug, etc”

IV. Un proiect
Din pacate, unii se gandesc la casatorie cala ceva din trecut! Nunta este insa nu o incheiere, ci un inceput. Casnicia este un proiect de o viata intreaga: “never ending, ever changing”

Casnicia este unul din proiectele tale majore de diploma. Trebuie sa lucrezi la el toata viata si apoi il vei prezenta inaintea lui Dumnezeu la dreapta judecata.

Cand sti sa fi casatorit la douazeci de ani, treci la treizeci si-ti dai seama ca este altfel! Trebuie sa inveti din nou! Nu este la fel sa fi casatorit la treizeci de ani si casatorit la cincizeci sau saizeci de ani! Fiecare varsta are frumusetea si dificultatea ei.

Este una sa iubesti o fata inainte de casatorie si cu totul alta sa iubesti o femeie dupa ziua nuntii. Este una sa sti cum sa te porti cu femeia pe care o iubesti si cu totul alta sa sti cum sa te porti cu femeia devenita “mama”!

Imi aduc aminte ca, pe cand aveam eu cam sapte anisori, l-am auzit pe tatal meu zicandu-i mamei: “Mai Gica (asa o alinta el)! De cativa ani buni toate gainile noastre nu mai au decat picioare, spate, gat si tartita! in farfuria mea n-am mai vazut de mult niste pulpe de pui sau niste piept de pui! Cum se face oare?” Un sot trebuie sa stie cum sa accepte sa fie trecut pe prioritatea a doua, a treia sau chiar a … noua!

Iti trebuie toata intelepciunea despre care ne vorbeste Petru in epistola sa pentru ca sa invatam cum sa ne purtam cu unul cu altul la diferitele varste si conditii pe care le parcurgem impreuna.

Exista oameni care au suficienta intelepciune ca sa zideasca o casa, dar nu stiu destul ca sa poata intretine un “camin”!

Exista oameni care stiu sa conduca o companie cu o multime de angajati, dar n-au nici cea mai vaga ideie depsre cum trebuie sa se poarte cu sotia si copiii din propria lor casa!

Exista oameni care stiu sa puna pe roate o masina, dar nu stiu cum sa faca sa mearga totul “ca pe roate” acasa!

Ma uit cateodata la multimea de poze care se fac la o nunta. Nu-i rau! Dar ar trebui sa ne dam seama ca acestea sunt toate poze de la linia de “Start”!  Uitati-va in ziare si veti vedea ca astfel de poze nu ajung prea des pe prima pagina! Pe prima pagina se pun pozele de la “Finis”!  Dumnezeu ne va fotografia si ne va rasplati dupa felul in care trecem linia de sosire. Multi au un “start” foarte promitator, dar cati stiu sa termine cursa asa cum se cuvine?

Incheiere: “Si au trait fericiti pana la adanci batraneti” este o posibilitate, cu conditia ca fiecare sa-si faca parte sa in acest proiect care se numeste viata de casnicie.

CAND DUPA UN NECAZ VINE ALTUL…

Cand vin necazurile, ele nu vin in grupe de cercetasi, ci in “batalioane”, spunea Shakespeare in “Hamlet”. Toti am putut constata acest lucru. Necazurile au un mod ciudat de a veni unul dupa altul. Pentru o vreme totul pare normal si placut ca apoi, dintr-o data, intreaga lume sa se prabuseasca in jurul nostru. Nimeni nu intelege de ce necazurile sosesc toate deodata. Multi au incercat sa explice aceasta ciudatenie, dar dupa ce s-a spus totul, e un mister neelucidat.
Dar ca Dumnezeu nu se indeparteaza niciodata de noi, indiferent de multimea necazurilor pe care le infruntam nu e un mister. Emerson a fost cel care a spus: “Vremurile rele au o valoare stiintifica. Ele sunt ocazii pe care un bun elev cauta sa nu le piarda”. Dar cei mai multi dintre noi nu suntem elevi “buni”. Preferam o viata lipsita de probleme ca sa stapanim lectiile care insotesc calea umbrita a vietii. Dar trebuie sa invatam ca vremurile grele si stresante ne aduc aminte din nou cat de dependenti suntem de Dumnezeu. Cand lucrurile merg bine ne incredem in puterile noastre de a ne rezolva problemele personale. Atunci avem sentimentul ca ne putem rezolva singuri problemele. Dar cand problemele ne coplesesc si ne inconjoara de toate partile, increderea in noi insine dispare; atunci ni se aduce aminte intr-un mod dramatic cat de fragili suntem si ca trebuie sa strigam la Domnul  dupa ajutorul Sau. In asemenea momente incepem sa ne dam seama ca nu suntem atat de tari si atat de stapani pe noi pe cat am crezut ca suntem.
Merita sa faci aceasta descoperire. Ea produce in noi o umilinta care ne obliga sa ridicam bratele in rugaciune catre Domnul. Semnificatia dependentei de Dumnezeu este cel mai bine invatata nu pe drumul luminat de stele, ci pe cel umbrit de necazuri.

Versete biblice pentru meditatie

1. Primul lucru pe care sa-l faci cand esti in necazuri: Roaga-te!
1Timotei 2:8 Vreau dar ca bãrbatii sã se roage în orice loc, si sã ridice spre cer mâini curate, fãrã mânie si fãrã îndoieli.

2. Intelege scopul din spatele tuturor incercarilor
Iacov 1:2 Fratii mei, sã priviti ca o mare bucurie când treceti prin felurite încercãri,3 ca unii care stiti cã încercarea credintei voastre lucreazã rãbdare.4 Dar rãbdarea trebuie sã-si facã desãvârsit lucrarea, pentru ca sã fiti desãvârsiti, întregi, si sã nu duceti lipsã de nimic.

3. Stai aproape de Dumnezeu
Psalmi 57:1 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine! Cãci în Tine mi se încrede sufletul; la umbra aripilor Tale caut un loc de scãpare, pânã vor trece nenorocirile.

4. Dumnezeu ne va ajuta intotdeauna sa trecem prin necaz
Psalmi 34:17 Când strigã cei fãrã prihanã, Domnul aude, si-i scapã din toate necazurile lor.

5. De ce nu trebuie sa ne pierdem increderea in Dumnezeu
Psalmi 71:20 Ne-ai fãcut sã trecem prin multe necazuri si nenorociri; dar ne vei da iarãsi viata, ne vei scoate iarãsi din adâncurile pãmântului.

6. Adu-ti aminte de biruintele lui Dumnezeu din viata ta din trecut
Psalmi 77:11 Dar tot voi lãuda lucrãrile Domnului, cãci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioarã;12 da, mã voi gândi la toate lucrãrile Tale, si voi lua aminte la toate isprãvile Tale.

7. O promisiune ce nu va fi niciodata calcata
Psalmi 34:18 Domnul este aproape de cei cu inima înfrântã, si mântuieste pe cei cu duhul zdrobit.

8. Orice altceva poate esua, dar Dumnezeu – NICIODATA!
Psalmi 46:1 Dumnezeu este adãpostul si sprijinul nostru, un ajutor, care nu lipseste niciodatã în nevoi.2 De aceea nu ne temem, chiar dacã s-ar zgudui pãmântul, si s-ar clãtina muntii în inima mãrilor.

__._,_.___

Trei concluzii dupa Craciun

Omul intelept, priveste si intelege. Ce am inteles noi din aceste sarbatori?

I. Vestile bune se raspandesc greu.
De la Betleem la Ierusalim, pentru cei care ati fost la fata locului, sunt aproximativ 6-7 \ilometrii. in doi ani de zile, cand Magii au venit la Ierusalim, vestea nasterii pruncului minunat in iesle inca nu ajunsese acolo!!!

Vestle rele calatoresc cu viteza vantului. Cea m,ai rapida dintre toate este “barfa”!
Pana se incheie la pantori vestea buna, vestea rea a si facut inconjorul pamantului.
Aplicatie: nu te bizui pe ceea ce au zis altii! Treci la treaba si raspandeste vestea buna a Evangheliei! S-ar putea ca in “crestina” ta tara, vecinul tau sa nici nu stie despre Isus Christos sau despre Biblie!

II. Oamenii buni pot rasari de oriunde!
Te asteptai ca in Israel sa fie cativa oameni buni care sa astepte imparatia si sa fie dupa inima lui Dumnezeu, dar … magii ?
Nu uita ca Faptele 13 vorbeste despre unu presbiter crescut si educat impreuna cu carmuitorul Irod! Pavel trimite salutari de la “sfintii din casa Cezarului!”
Aplicare: Nu bloca usa nimanui! Nu sti de unde sare iepurele! Da oricui o sansa sa ajunga un om dupa inima lui Dumnezue.

III. Darurile cele mai bune sunt primite cel mai greu.
Preferam darurile mult mai putin valoroase!
Ce alege un copil intre un dictionar si un joc Nitendo?
Ce alege un tanar intre o calatorie in jurul lumii sau o scolarizare la o mare universitate?
Ce alegem noi in fiecare zi?

Ce ar folosi unui om sa castige toata lumea daca si-ar pierde sufletul ? Ca sa intelegem greseala pe care o fac milioane de oameni, Pavel ne spune ca alegem rau! Dumnezeu este gata sa ne dea, impreuna cu Christos, toate lucrurile, nu numai de acum, ci si cele viitoare!

Pavel le spune celor din Corint: “Am sa va arat o cale nespus mai buna!” (1 Cor. 13).

Superioritatea intelepciunii lui Dumnezeu

(Petrica Antonesi)

1 Corinteni 1-3

In Cuvantul lui Dumnezeu sunt aratate doua feluri de intelepciune : intelepciunea lui Dumnezeu si intelepciunea lumii.Apostolul Pavel dezbate pe larg aceasta tema , fiind convins ca in plan spiritual intelepciunea lumii nu-l duce pe om nicaieri , ci dimpotriva pentru multi , ea este o piedica in calea lor de a  se intoarce la Dumnezeu. De ce este intelepcinea lui Dumnezeu superioara intelepciunii veacului acestuia si de ce avem nevoie de o astfel de intelepciune ?

1. Intelepciunea lui Dumnezeu il conduce pe om sa-L descopere si sa-L cunoasca pe Dumnezeu , pe cand omul prin intelepciunea  lui nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu: Efeseni 1:17,1 Cor.1:21

2.Intelepciunea lui Dumnezeu duce la formarea unui caracter pozitiv pe cand intelepciunea lumii duce la formarea unui caracter negativ : Iacov 3:13-17

3.Intelepciunea lui Dumnezeu duce pe om la mantuire , pe cand intelepciunea lumii duce la pierzare: 2 Timotei 3:15, 1 Cor.2:6

Aceste trei diferente majore dintre intelepciunea lui Dumnezeu si cea  a lumii , trebuie se ne determine sa dorim si sa cautam intelepciunea lui Dumnezeu prin:

- rugaciune:Iacov 1:5-7
- cercetarea Scripturilor :2 Timotei 3:16-17,Psalm 19:7
- frica de Domnul (aplicarea Scripturii ): Iov 28:28 , Prov.9:10

Viata in Asociatie

14 09 2007

Scriu acest post sub influenta “Adunarii ecumenice de la Sibiu” si a “Conventiei bisericilor baptiste romane din USA si Canada,” care a avut loc la inceputul lunii Septembrie la Kitchener, in Canada)

Unul din lucrurile greu de atins in viata aceasta este “unitatea”.

Domnul Isus, care a trait o vreme printre noi si ne-a cunoscut “la fata locului” si “la limita posibilitatilor” noastre a facut din “unitate” subiectul uneia din cele mai solemne ruhaciuni a Lui, cea din Ioan 17 (”Ma rog ca ei sa fie una” apare acolo ca o realitate pe care “numai Dumnezeu o poate realiza”.)

Unitatea nu inseamna “uniformitate”, ci armonia diferentelor, ca in celebra explicatie a apostolului Pavel din 1 Corinteni 12 – ilustratia “madularelor din trup”). Viata presupune o “unitate in diversitate”. Ori tocmai aceasta realitate a “diferentelor” este cel mai mare obstacol in calea “unitatii” asa cum o dorim noi astazi si cum si-o imagineaza unii dintre noi.

Orice vreme de tranzitie, fie ca este vorba de tranzitia romanilor care au venit aici in America sau de cea a romanilor care au intrat in Europa, scoate in evidenta tensiuni produse de faptul ca nu “ne schimbam toti cu aceiasi viteza”. De obicei tinerii (tineretea n-are nici o legatura cu varsta) o iau la fuga in fata, iar batranii (nici batranetea n-are nimic de a face cu varsta; stiu adolescenti care s-au nascut batrani si varstnici care n-au imbatranit nicioata!)  evolueaza cu cele trei viteze stiute de mine din copilaria mea moldovana: “incet, incetutz si pi loc”.

Existenta tensiunilor datarate diferentelor dintre noi poate fi depasita numai prin “maturizarea” noastra spirituala, prin studiu biblic si prin facerea unei distinctii categorice intre “forme” (care se schimba mereu de cand lumea! Cine s-ar mai imbraca si ar mai canta astazi ca iudeii din prima biserica de la Ierusalim?) si “principii” (care sunt valabile oricand, oriunde si care ne definesc existenta). Altfel, nasul va zice urechii: “N-am trebuinta de tine!” si fierea ii va spune pancreasului: “Pentru ca nu esti ca mine, nu esti din trup!” Diversitatea ilustrata prin analogia cu madularele trupului trebuie extinsa de la nivelul credinciosilor din aceiasi biserica locala, la nivelul vietii colective a bisericilor din “asociatie”. Altfel, scarpinarea nasului va scoate mereu sange …

Din cauza absentei “in trup” a Domnului Isus, marele nostru Pastor si Imparat, riscam mereu sa

Certitudinea crestina

Text: 1 Corinteni 15:1-11

Introducere: Am fost la Corint. Am studiat filosofia si religia grecilor. Totul se baza pe “speculatii” teoretice. Aveau un munte, Olimp, pe care sespunea ca ar locui zeii, dar nimeni nu se ducea sus ca sa se convinga. Preferau sa “speculeze” existenta lor. “Si cedaca mergem si nu-i vedem? Poate ca s-u facut nevazuti pentru noi. Asta nu inseamna ca nu exista!”

In contextul acestei culturi, apostolul Pavel vine sa predice Evanghelia crestina. In capitolul 15, el isi avertizeaza ucenicii: “Nu faceti si din crestinism o “religie speculativa”, ea este o religie a faptelor, a certitudinii. N-o modificati, tineti-o asa cum v-am propovaduit-o eu. In text, Pavel mentioneaza trei confirmari care pot aduce certitudinea faptica despre lucrarea lui Christos. Grecia a “renascut” astazi in societatea speculativa numita “post-modernism”. Tu cauta-ti adevarul tau, el mi-l caut pe al meu … nu exista un adevar general valabil pentru toti, nu exista posibilitatea certitudinii …” Iata de ce mesajul lui Pavel catre corinteni este foarte necesar si astazi.

I. Marturia profetiilor – 1 Cor. 15:3-4
“dupa Scripturi”, aduce in instanta marturia Vechiului Testament. Numai Dumnezeu putea descrie “inainte de fapte”, amanuntele vietii lui Christos. Pana si “trasul la sorti pentru hainele Lui”, si “intrarea calare pe un magarus” si “asezarea trupului mort intr-un mormant care nu era al Lui”, etc. Aceste sunt documente care pot fi studiate de oricine. Sunt “fapte” care aduc certitudinea.

II. Marturia ucenicilor – 1 Cor. 15:4-7
La vremea cand scria Pavel, oricine putea sa mearga in israel si sa discute cu cei care “au vazut, au auzit, au pipait” (1 Ioan 1). Marturia ucenicilor este Noul Testament. Ce impresionanta trebuie sa fi fost intamplarea cu cei 500 adunati la o lalta! Isus s-a aratat timp de 40 de zile. Mai intai ucenicilor. Apoi, ucebnicii au spus la altii si altii au spus la altii … Veneau sa stea ciorchine laolata in speranta ca “va veni” si El … a venit la ei ca sa-i invete lucruri privitoare la “imparatia lui Dumnezeu” (Fapte 1).

III. Marturia intalnirii personale – 1 Cor. 15:8-11
Dupa cele 40 de zile de “aratari”, Domnul Isus s-a inaltat la cer. Ce pacat, puteau zice acum grecii, pentru noi credinta nu se poate baza pe o intalnire personala cu Christos ca atunci. Trebuie sa ramana o chestie “speculativa”. Nu! Se grabeste sa spuna Pavel. Christos continua sa se arate si dupa inaltarea Lui la cver. Mi s-a aratat si mie. Fiecare dintre voi trebuie sa aveti o astfel de intalnire personala cu Christos. Fara ea, nu puteti ajunge la Dumnezeu.

Incheiere: Pentru ce li s-a aratat Christos? Printre altele si pentru a-i transforma in “martori ai invierii Lui” (Fapte 2:32, 36). Suntem noi martori ai acestei certitudinii?

Harul dat noua la invierea Domnului

Text: 1 Corinteni 15:8-11

Introducere: Priviti ce a facut invierea din Pavel:

(I.) Harul iertarii
Pavel este un om cu un trecut iertat.

(II.) Harul transformarii
Pavel este un om cu un caracter schimbat. Dumnezeu ne iubeste asa cum sintem, dar ne iubeste prea mult ca sa ne lase asa cum sintem.

(III.) Harul lucrarii
Pavel este un om cu preocupari noi. Dumnezeu poate sa ne faca folositori pentru Sine.

Incheiere: Te poti recunoaste in acest portret al lui Pavel?

Argumente in favoarea Invierii

Text: 1 Corinteni 15:1-11

Introducere: Biserica din Corint traia in neorinduiala. Etica lor era necorespunzatoare si pacatul domnea in viata adunarii. Radacina raului era insa de natura teologica. Un grup din adunare, sub influenta stoicilor greci si a saducheilor evrei, raspindisera invatatura ca nu va fi o inviere a mortilor (v. 12). “n acest context, capitolul 15 al epistolei este un mic tratat de apologie crestina: Pavel apara credinta crestina in invierea trupeasca a celor credinciosi. Prima parte a capitolului este o apologie a invierii lui Hristos. Pe aceasta temelie, apostolul va cladi apoi apararea invataturii despre invierea noastra in trupuri de slava: “Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi, ca nu este o inviere a mortilor?” Oprindu-ne la acest Paste la prima parte a capitolului, sa vedem impreuna care sint argumentele apostului in favoarea invierii lui Hristos.

(I.) Importanta unei credinte corecte. (v. 1-2).
Cine nu crede tutol, nu crede suficient. Nu se poate sa fii crestin fara sa crezi in inviere! “…altfel degeaba ati crezut”.

(II.) Importanta profetiilor. (v.3-4)
Invierea Domnului Isus fusese vestita in Scripturi (Ps. 22; Isaia 53:10-11).

(III.) Importanta aratarilor de dupa inviere. (v. 5-10)
Lantul de aparitii este o scara a argumentelor.

a. “lui Petru” – ca unuia care s-a lepadat.

b. “celor doisprezece” – ca unora care au pecetluit apoi cu moartea marturia despre invierea Lui. Transformarea unor fricosi in martiri nu poate fi explicata decit prin marturia invierii.

c. “la peste cinci sute de frati deoadata, dintre care cei mai multi sint inca in viata” – ca unora care pot fi inca intrebati personal. Exista parerea ca marturia ucenicilor a fost doar un produs al halucinatilor.

Ei l-au vazut pentru ca “au vrut foarte mult” sa-L vada. Criticii spun ca totul a inceput de la niste femei isterice si s-a intins apoi la intreg grupul ucenicilor. Pavel aduce insa acest argument al aratarii la mai mult de cinci sute deodata. Nu exista astfel de halucinatii colective. Biblia spune ca totul sa fie sprijinit pe marturia “a doi sau trei martori”. Dumnezeu da pe deasupra si are nu doi sau trei, nici macar doisprezece, ci mai mult de cinci sute. Care tribunal din lume ar indrazni sa nege marturia unanima a unui numar atit de mare de oameni?

d. “s-a aratat lui Iacov” – ca unui sceptic cinic. Acesta nu este nici Iacov cel mic si nici fratele lui Ioan. Este vorba despre Iacov, fratele Domnului. Omul acesta nu a rcrezut in Domnul Isus in timpul vietii Lui. El l-a batjocorit pentru pretentia Lui de a fi Mesia! (Ioan 7:3-8). Iacov inlatura teoria despre halucinatie. El nu era predispus la asa ceva. Pozitia lui Iacov in Biserica primara este pentru Pavel un argument foarte puternic in favoarea invierii.

e. “ca unei stirpituri, mi s-a aratat si mie” – ca unui impotrivitor inrait. Pavel persecuta Biserica si era ultima persoana din lume care ar fi acceptat crestinismul si invierea Domnului.

Incheiere: Un scotian tinar care se intorsese de la facultate cu capul plin si cu inima goala pleca in ziua de Paste cu tatal sau spre biserica din sat. Hotarit sa inceapa o discutie serioasa despre “iluziile crestinismului” si lipsa lui de actualitate, fiul intreaba: “Tata, la urma urmei de unde sti ca acest Isus chiar a inviat din morti?” Raspunsul a venit limpede si a curmat luminos discutia, lasindu-l pe cel tinar fara glas: “Cum sa nu stiu fiule ca a inviat? Am stat doar de vorba cu El in dimineata asta”.