Pas(i)unea pastorilor

14 09 2007

Scriu acest post sub influenta “Adunarii ecumenice de la Sibiu” si a “Conventiei bisericilor baptiste romane din USA si Canada,” care a avut loc la inceputul lunii Septembrie la Kitchener, in Canada)

Unul din lucrurile greu de atins in viata aceasta este “unitatea”.

Domnul Isus, care a trait o vreme printre noi si ne-a cunoscut “la fata locului” si “la limita posibilitatilor” noastre a facut din “unitate” subiectul uneia din cele mai solemne ruhaciuni a Lui, cea din Ioan 17 (”Ma rog ca ei sa fie una” apare acolo ca o realitate pe care “numai Dumnezeu o poate realiza”.)

Unitatea nu inseamna “uniformitate”, ci armonia diferentelor, ca in celebra explicatie a apostolului Pavel din 1 Corinteni 12 - ilustratia “madularelor din trup”). Viata presupune o “unitate in diversitate”. Ori tocmai aceasta realitate a “diferentelor” este cel mai mare obstacol in calea “unitatii” asa cum o dorim noi astazi si cum si-o imagineaza unii dintre noi.

Orice vreme de tranzitie, fie ca este vorba de tranzitia romanilor care au venit aici in America sau de cea a romanilor care au intrat in Europa, scoate in evidenta tensiuni produse de faptul ca nu “ne schimbam toti cu aceiasi viteza”. De obicei tinerii (tineretea n-are nici o legatura cu varsta) o iau la fuga in fata, iar batranii (nici batranetea n-are nimic de a face cu varsta; stiu adolescenti care s-au nascut batrani si varstnici care n-au imbatranit nicioata!)  evolueaza cu cele trei viteze stiute de mine din copilaria mea moldovana: “incet, incetutz si pi loc”.

Existenta tensiunilor datarate diferentelor dintre noi poate fi depasita numai prin “maturizarea” noastra spirituala, prin studiu biblic si prin facerea unei distinctii categorice intre “forme” (care se schimba mereu de cand lumea! Cine s-ar mai imbraca si ar mai canta astazi ca iudeii din prima biserica de la Ierusalim?) si “principii” (care sunt valabile oricand, oriunde si care ne definesc existenta). Altfel, nasul va zice urechii: “N-am trebuinta de tine!” si fierea ii va spune pancreasului: “Pentru ca nu esti ca mine, nu esti din trup!” Diversitatea ilustrata prin analogia cu madularele trupului trebuie extinsa de la nivelul credinciosilor din aceiasi biserica locala, la nivelul vietii colective a bisericilor din “asociatie”. Altfel, scarpinarea nasului va scoate mereu sange …

Din cauza absentei “in trup” a Domnului Isus, marele nostru Pastor si Imparat, riscam mereu sa Citeşte mai departe »

Text: 1 Corinteni 15:1-11

Introducere: Am fost la Corint. Am studiat filosofia si religia grecilor. Totul se baza pe “speculatii” teoretice. Aveau un munte, Olimp, pe care sespunea ca ar locui zeii, dar nimeni nu se ducea sus ca sa se convinga. Preferau sa “speculeze” existenta lor. “Si cedaca mergem si nu-i vedem? Poate ca s-u facut nevazuti pentru noi. Asta nu inseamna ca nu exista!”

In contextul acestei culturi, apostolul Pavel vine sa predice Evanghelia crestina. In capitolul 15, el isi avertizeaza ucenicii: “Nu faceti si din crestinism o “religie speculativa”, ea este o religie a faptelor, a certitudinii. N-o modificati, tineti-o asa cum v-am propovaduit-o eu. In text, Pavel mentioneaza trei confirmari care pot aduce certitudinea faptica despre lucrarea lui Christos. Grecia a “renascut” astazi in societatea speculativa numita “post-modernism”. Tu cauta-ti adevarul tau, el mi-l caut pe al meu … nu exista un adevar general valabil pentru toti, nu exista posibilitatea certitudinii …” Iata de ce mesajul lui Pavel catre corinteni este foarte necesar si astazi.

I. Marturia profetiilor - 1 Cor. 15:3-4
“dupa Scripturi”, aduce in instanta marturia Vechiului Testament. Numai Dumnezeu putea descrie “inainte de fapte”, amanuntele vietii lui Christos. Pana si “trasul la sorti pentru hainele Lui”, si “intrarea calare pe un magarus” si “asezarea trupului mort intr-un mormant care nu era al Lui”, etc. Aceste sunt documente care pot fi studiate de oricine. Sunt “fapte” care aduc certitudinea.

II. Marturia ucenicilor - 1 Cor. 15:4-7
La vremea cand scria Pavel, oricine putea sa mearga in israel si sa discute cu cei care “au vazut, au auzit, au pipait” (1 Ioan 1). Marturia ucenicilor este Noul Testament. Ce impresionanta trebuie sa fi fost intamplarea cu cei 500 adunati la o lalta! Isus s-a aratat timp de 40 de zile. Mai intai ucenicilor. Apoi, ucebnicii au spus la altii si altii au spus la altii … Veneau sa stea ciorchine laolata in speranta ca “va veni” si El … a venit la ei ca sa-i invete lucruri privitoare la “imparatia lui Dumnezeu” (Fapte 1).

III. Marturia intalnirii personale - 1 Cor. 15:8-11
Dupa cele 40 de zile de “aratari”, Domnul Isus s-a inaltat la cer. Ce pacat, puteau zice acum grecii, pentru noi credinta nu se poate baza pe o intalnire personala cu Christos ca atunci. Trebuie sa ramana o chestie “speculativa”. Nu! Se grabeste sa spuna Pavel. Christos continua sa se arate si dupa inaltarea Lui la cver. Mi s-a aratat si mie. Fiecare dintre voi trebuie sa aveti o astfel de intalnire personala cu Christos. Fara ea, nu puteti ajunge la Dumnezeu.

Incheiere: Pentru ce li s-a aratat Christos? Printre altele si pentru a-i transforma in “martori ai invierii Lui” (Fapte 2:32, 36). Suntem noi martori ai acestei certitudinii?

Text: 1 Corinteni 15:8-11

Introducere: Priviti ce a facut invierea din Pavel:

(I.) Harul iertarii
Pavel este un om cu un trecut iertat.

(II.) Harul transformarii
Pavel este un om cu un caracter schimbat. Dumnezeu ne iubeste asa cum sintem, dar ne iubeste prea mult ca sa ne lase asa cum sintem.

(III.) Harul lucrarii
Pavel este un om cu preocupari noi. Dumnezeu poate sa ne faca folositori pentru Sine.

Incheiere: Te poti recunoaste in acest portret al lui Pavel?

Text: 1 Corinteni 15:1-11

Introducere: Biserica din Corint traia in neorinduiala. Etica lor era necorespunzatoare si pacatul domnea in viata adunarii. Radacina raului era insa de natura teologica. Un grup din adunare, sub influenta stoicilor greci si a saducheilor evrei, raspindisera invatatura ca nu va fi o inviere a mortilor (v. 12). “n acest context, capitolul 15 al epistolei este un mic tratat de apologie crestina: Pavel apara credinta crestina in invierea trupeasca a celor credinciosi. Prima parte a capitolului este o apologie a invierii lui Hristos. Pe aceasta temelie, apostolul va cladi apoi apararea invataturii despre invierea noastra in trupuri de slava: “Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi, ca nu este o inviere a mortilor?” Oprindu-ne la acest Paste la prima parte a capitolului, sa vedem impreuna care sint argumentele apostului in favoarea invierii lui Hristos.

(I.) Importanta unei credinte corecte. (v. 1-2).
Cine nu crede tutol, nu crede suficient. Nu se poate sa fii crestin fara sa crezi in inviere! “…altfel degeaba ati crezut”.

(II.) Importanta profetiilor. (v.3-4)
Invierea Domnului Isus fusese vestita in Scripturi (Ps. 22; Isaia 53:10-11).

(III.) Importanta aratarilor de dupa inviere. (v. 5-10)
Lantul de aparitii este o scara a argumentelor.

a. “lui Petru” - ca unuia care s-a lepadat.

b. “celor doisprezece” - ca unora care au pecetluit apoi cu moartea marturia despre invierea Lui. Transformarea unor fricosi in martiri nu poate fi explicata decit prin marturia invierii.

c. “la peste cinci sute de frati deoadata, dintre care cei mai multi sint inca in viata” - ca unora care pot fi inca intrebati personal. Exista parerea ca marturia ucenicilor a fost doar un produs al halucinatilor.

Ei l-au vazut pentru ca “au vrut foarte mult” sa-L vada. Criticii spun ca totul a inceput de la niste femei isterice si s-a intins apoi la intreg grupul ucenicilor. Pavel aduce insa acest argument al aratarii la mai mult de cinci sute deodata. Nu exista astfel de halucinatii colective. Biblia spune ca totul sa fie sprijinit pe marturia “a doi sau trei martori”. Dumnezeu da pe deasupra si are nu doi sau trei, nici macar doisprezece, ci mai mult de cinci sute. Care tribunal din lume ar indrazni sa nege marturia unanima a unui numar atit de mare de oameni?

d. “s-a aratat lui Iacov” - ca unui sceptic cinic. Acesta nu este nici Iacov cel mic si nici fratele lui Ioan. Este vorba despre Iacov, fratele Domnului. Omul acesta nu a rcrezut in Domnul Isus in timpul vietii Lui. El l-a batjocorit pentru pretentia Lui de a fi Mesia! (Ioan 7:3-8). Iacov inlatura teoria despre halucinatie. El nu era predispus la asa ceva. Pozitia lui Iacov in Biserica primara este pentru Pavel un argument foarte puternic in favoarea invierii.

e. “ca unei stirpituri, mi s-a aratat si mie” - ca unui impotrivitor inrait. Pavel persecuta Biserica si era ultima persoana din lume care ar fi acceptat crestinismul si invierea Domnului.

Incheiere: Un scotian tinar care se intorsese de la facultate cu capul plin si cu inima goala pleca in ziua de Paste cu tatal sau spre biserica din sat. Hotarit sa inceapa o discutie serioasa despre “iluziile crestinismului” si lipsa lui de actualitate, fiul intreaba: “Tata, la urma urmei de unde sti ca acest Isus chiar a inviat din morti?” Raspunsul a venit limpede si a curmat luminos discutia, lasindu-l pe cel tinar fara glas: “Cum sa nu stiu fiule ca a inviat? Am stat doar de vorba cu El in dimineata asta”.

1 Corinteni 3:9 -  Cãci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, cladirea lui Dumnezeu.

1 Cor. 3:10-15

Introducere: In ultima instanta, calitatea conteaza mult mai mult decat aspectul unei constructii. Cine ar trece pe un pod facut din … hartie sau carton? Multe persoane, famili si Biserici seamana intre ele ca aspect, dar sunt fundamental diferite in natura lor. Apostolul Pavel face analiza acestei realitati.

I. Porti cladi rau pe o temelie buna!

II. Poti pacali lumea, dar nu-l poti pacali pe Dumnezeu

III. Poti hotari ACUM  ce se va intampla cu tine ATUNCI

1 Corinteni 3:9 - Cãci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, cladirea lui Dumnezeu.

Introducere: Lucrarea in echipa are mari avantaje, mai ales cand ai privilegiul de a lucra cu un … maestru!

I. Stam aproape de El
II. Putem invata de la El

III. El poate repara ce stricam noi

1 Corinteni 3:9 - Cãci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, cladirea lui Dumnezeu.

Constient sau inconstient, deliberat sau la intamplare, fiecare dintre noi construieste ceva in viata. Bine ar fi sa construim impreuna cu Dumnezeu.

I. Construim caracterul nostru

II. Construim in familia noastra

@ Un rac s-a saturat sa poarte ocara nemului sau si a vrut ca macar despre fiul sau sa nu se mai spuna “merge ca racul!”. El si-a sfatuit baiatul sa mearga “inainte”. Baiatul l-a privit nedumerit si i-a raspuns: “Cum adica, tata? Arata-mi.” Aici s-a incheiat discutia …

III. Construim in Biserica locala

Efeseni 4:16; Rom. 14:19; 2 Corint. 13:10

IV. Construim marturia crestina in lume

Familii de romani s-au intors din Italia pentru ca neamul a fost facut de ras de cativa. O marturie crestina se castiga greu si se pierde foarte repede.