Dumnezeu, inima si media

Sunday, 22 March 2009

Efeseni 5:1-15 Întreaga noastră activitate trebuie să fie caracterizată de valorile ce decurg din statutul nostru de copii ai lui Dumnezeu. În această calitate, noi credincioșii, trebuie să fim imitatori ai sfințeniei lui Dumnezeu, ai curăției ce caracterizează natura Sa. Din această cauză, totul trebuie filtrat prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu. Într-o lume care ni se „servește” frumos împachetată și ornamentată, trebuie să manifestăm maturitate și discernământ în lucrurile pe care le lăsăm să ajungă la inima noastră. 1. Pentru că suntem ai lui Dumnezeu nu putem privi la ceea ce pe l-ar face să-şi întoarcă privirea. Habacuc 1:13 “Ochii Tăi sînt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu poţi să priveşti nelegiuirea!” Cum aţi descrie cele mai multe din emisiunile de astăzi de la televizor? Cum aţi descrie showrile de astăzi?  Nu vi se par că sunt pline de senzualitate, minciuni, divorţuri, înşelătorie, violenţă gratuită? 2. Pentru că suntem ai lui Dumnezeu nu putem asculta la ceea pe El l-ar face să-şi astupe urechile. Oamenii folosesc senzualitatea şi cuvintele descrise de Pavel drept  “porcoase”, în mod curent în conversaţiile lor.  Ei bine, să luăm aminte la ce spune Pavel aici: “Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, cari nu sînt cuviincioase; ci mai de grabă cuvinte de mulţămire.” 3. Pentru că suntem ai lui Dumnezeu suntem riguroși cu privire la ce lăsăm să intre în mintea și inima noastră. Din pasajul pe care l-am citit ați observat, cu siguranță, că în  calitate de copii ai lui Dumnezeu ni se cere să trăim ca niște oameni înțelepți. Ce înseamnă aceasta în raport cu lucrurile pe care le-am amintit? Înseamnă că trebuie să dăm dovadă de mult mai multă atenție față de ceea ce ajunge să afecteze mintea noastră și aceasta, înseamnă că trebuie să fim mult mai atenți și cu privire la modul în care ne folosim timpul. De fapt, am găsit o listă de întrebări care ne pot folosi drept ghid în ceea ce privește interacțiunea noastră cu mijloacele media: 1. Probleme legate de timp. Renunț sau amân ceva important numai pentru că vreau să vizionez ceva la televizor? Ce alte opțiuni sociale am în afara vizionării televizorului sau a unui film. Cât timp am petrecut astăzi la televizor, computer, video games? În săptămâna care a trecut, cât timp am petrecut în practicarea disciplinelor spirituale (rugăciunea, post, citirea Bibliei, meditație) părtășie frățească, întărirea relațiilor, slujirea în biserică, în raport cu timpul consumat cu mijloacele media (tv, computer, film, video games). După ce mi-am petrecut timpul vizionând acest film, etc. pot să declar că a fost un timp investit sau unul risipit? 2. Probleme legate de inimă. De ce vreau să vizionez acest film sau program? Ce tip de divertisment îmi oferă? Caut prin vizionarea unui program sau film să scap de ceva ce ar trebui să se bucure de atenția mea? Caut confort și relaxare pe care le pot găsi doar în Dumnezeu? Ce ispite păcătoase sunt declanșate de acest program sau film? Vreau să vizionez ceva ce conține momente nepotrivite, păcătoase? Mă auto-înșel spunându-mi că mă pot controla? Îmi spun că sunt suficient de puternic pentru a nu intra pe site-uri cu imagini provocatoare atunci când știu că anumite site-uri conțin imagini păcătoase? Vizionez acest program pentru că sunt plictisit sau mi-e lene? Dacă așa stau lucrurile ce spune aceasta despre inima mea? Vizionez acest program sau film doar pentru că alții îl vizionează? Caut să fiu relevant sau să mă integrez? Cum au influențat relațiile mele virtuale pe cele reale, față în față? Cât de mult mi-a afectat timpul petrecut pe internet sufletul în bine sau în rău? Ce mă motivează să mențin un web site, blog, facebook, myspace sau alte lucruri de acest gen? 3. Probleme legate de conținut. Ce concepție despre lume și viață este prezentată în acest program sau film? Care este punctul de vedere cu privire la natura omului? Care este punctul de vedere cu privire la păcat? Este păcatul identificat și privit ca atare? Care este punctul de vedere cu privire la autoritatea și ordinea stabilită de Dumnezeu? Cum sunt aceste vederi prezentate în raport cu Dumnezeu? Ce promovează acest film sau program? Care sunt valorile promovate de acest film? Cine sunt eroii prezentați? De ce sunt considerați eroi? Sunt prezentate consecințele păcatului ca fiind negative? Sau păcatul este prezentat într-o manieră elogioasă și atrăgătoare? Ce este amuzant în această prezentare? Ce anume este prezentat ca fiind amuzant cu privire la aceste persoane? De ce sunt ironizați? Este violența prezentată o consecință naturală a narațiunii sau este oferită doar ca element de divertisment? Care este conținutul sexual al materialului prezentat? Conțin scenele prezentate imagini, limbaj sau sugestii impure? Este materialismul prezentat ca fiind legitim și necesar pentru a defini o „viață bună?” Mă ajută vizionarea acestui material să înțeleg mai bine lumea lui Dumnezeu? Mă ajută vizionarea acestui material să înțeleg mai bine cultura din jurul meu fără să ma atragă într-un compromis păcătos? Există un avantaj semnificativ în favoarea mea dacă voi petrece timp în vizionarea/ascultarea acestui material? Ce abilități imi va forma jocul acesta dacă voi investi timpul meu în el? Ce voi avea de câștigat dacă voi naviga pe acest site, voi privi la imagini sau voi citi informațiile prezentate? În schimbul de mesaje virtuale folosesc aceleași standarde și valori ca și în comunicarea obișnuită? Pot arăta tuturor prietenilor imaginile la care mă uit/postez pe internet? Acum câteva sfaturi practice: Vizionați, ascultați, folosiți, orice material media cu atenție și responsabilitate. (Nimic nu rămâne fără consecințe) Urmăriți-vă obiceiurile în folosirea mijloacelor media. Cât timp alocați acestora în raport cu disciplinele spirituale? Recunoaște-ți problemele și căutați soluții. Verificați ce ascultă/vizionează/folosesc copii dvs. Instalați programe de filtrare a conținutului internetului: Instalați programe de contabilizare a folosirii internetului. Folosiți postul de televizor/computer/jocuri video pentru practicarea disciplinelor spirituale. Sorin Covaci

He lives!

Jesus had no servants, yet they called Him Master.
Had no degree, yet they called Him Teacher.
Had no medicines, yet they called Him Healer.
Had no army, yet kings feared Him.
He won no military battles, yet He conquered the world.
He committed no crime, yet they crucified Him.
He was buried in a tomb, yet He lives today.

ESTE UN SINGUR TRUP

Efeseni 4: 4-6

Ilustraţie:
Un vizitator s-a mirat cum 3 gardieni păzesc 100 de bolnavi periculoşi şi l-a întrebat pe ghidul său:
„ – Nu te temi că aceşti oameni pot să bată pe aceşti 3 gardieni şi să scape?
- Nu, i-a răspuns ghidul, lunaticii niciodată nu se unesc”

1. Unde nu există Duhul lui DUMNEZEU nu putem vorbi despre adevărata unitate v. 4
Oamenii se unesc prin alianţe care mai devreme sau mai târziu se destramă, creştinii sunt uniţi prin puterea Duhului Sfânt, o legătură vie într-un Organism viu. Numai cei născuţi din nou, din Apă şi Duh, intră într-o legătură vie aşa cum găsim scris în Filipeni 2: 1-2. La rândul său, Psalmistul spune atât de frumos: „Ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună (Psalmul 133:1)”
Rugăciunea Domnului Isus Cristos din Ev. după Ioan 17:21 este: „ Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu m-ai trimis.”
El a fost şi este una cu Tatăl şi Unitatea în trupul lui Cristos le relevează în mod minunat oamenilor că Isus Cristos este cu adevărat Dumnezeu. Unitatea este la plural, minimum 2. Găsim aceşti doi în unitatea familiei (soţ şi soţie) şi nu în ultimul rând, în unitatea dintre Biserică şi Domnul Isus Cristos (Efes 5: 31-32).
Biserica sau Trupul Domnului Isus Cristos, este format din totalitatea credincioşilor născuţi din nou aşa

Zidind Casa lui Dumnezeu cu înţelepciune

Zac Poonen

David a dorit să zidească un templu Domnului (2 Samuel 7). Nimeni nu i-a zis să facă lucrul acesta. Însă el s-a gândit în inima lui ,,Eu locuiesc într-o casă frumoasă, şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într-un
cort.” (v.2). Îmi doresc ca mult mai mulţi creştini să gândească aşa: “Doamne, ce casă confortabilă mi-am construit pentru mine. Cât de mulţi bani am cheltuit pentru propria-mi casă. Cât de puţin am dat pentru
lucrarea Ta! Cât de puţin sunt preocupat de lucrarea Ta!”

Lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de lucratori care se vor sacrifica ei însuşi, ambiţiile lor, timpul lor şi banii lor. Mulţi creştini muncesc peste program în fabrici şi aduc profit pentru companiile lor. Putem noi, ca slujitori ai lui Dumnezeu, să facem puţină lucrare peste program pentru El – fară plată şi fără nici o tânguială?

David a fost un om după inima lui Dumnezeu, şi el era preocupat de casa lui Dumnezeu. Fie ca noi toţi să avem o astfel de inima ca a lui, până la sfârşitul zilelor noastre – întodeauna îngrijoraţi de lucrarea lui
Dumnezeu, mai mult decât ne îngrijorăm de casa noastră. Dumnezeu va avea grijă de casa noastră, dacă noi avem grijă de a Lui. Cu mulţi ani în urmă i-am spus Domnului “Doamne, eu am o casă şi Tu ai o casă. Dă-mi har să am grijă de casa Ta, şi te rog ca Tu să ai grijă de a mea.” Am facut acel mic schimb cu Domnul şi vreau să spun că Dumnezeu a fost mult mai credincios în a avea grijă de casa mea, decât am fost eu în a avea grijă de a Lui.

Dar Dumnezeu nu i-a îngăduit lui David să Îi construiască casa. Motivul a fost că David fusese un om de război, iar casa lui Dumnezeu putea fi zidită numai de un om al păcii (1 Cronici 28:3).

Luaţi aminte de acest principiu: Un om de război nu poate zidi casa lui Dumnezeu. Trebuie să depăşim războiul şi să intrăm în odihna lui Dumnezeu. Pentru început, războiul este necesar. Dar trebuie să intrăm în
odihnă. David a eliberat calea pentru Solomon învingând toţi duşmanii lui Israel. A acumulat, deasemenea, tot aurul şi argintul necesar pentru templu. Însă Solomon a fost cel care l-a zidit. Suntem şi noi gata să facem aceasta.  Putem oare şi noi să facem toată munca grea şi apoi să lăsăm pe altcineva să ia lauda pentru această muncă? Sau vrem lauda pentru noi. Omul după inima lui Dumnezeu face toată munca în ascuns pentru a le fi mai uşor altora şi este pregătit să îi lase pe ei să primească lauda.

Chiar dacă Solomon a fost cel mai înţelept şi cel mai inteligent om care a trăit vreodată, şi chiar dacă el avea să fie acela care va zidi templul lui Dumnezeu, cu toate acestea, Dumnzeu i-a dat planul templului lui David şi nu lui Solomon. Este cu adevărat uimitor să citim în 1 Cronici 28:11-19 cum a trebuit să i se spună celui mai înţelept om din lume cât de mult aur ar trebui să folosească pentru sfeşnice şi cum să facă furculiţele! De ce a fost planul dat lui David? Pentru că David a fost un om după inima lui Dumnezeu. Solomon a fost un om care a avut un cap deştept, însă David a avut o inimă bună.

Dumenezu i-a dat lui Moise planul chivotului, nu cât avea 40 de ani, ci când avea 80 de ani. De ce? La 40 era plin de înţelepciunea Egiptului şi ar fi modificat planul lui Dumnezeu în mod considerabil. Ca urmare, gloria lui Dumnezeu nu s-ar fi odihnit peste chivot. Până ca Moise să ajungă la vârsta de 80 de ani, pleava înţelepciunii umane îi fusese scoasă din cap şi era gata să se supună înţelepciunii lui Dumnezeu. Acum, putea zidi chivotul ca o construcţie simplă, aşa cum a intenţionat Dumnezeu să fie.

Fusese aceeaşi situaţie şi cu templul. Solomon a fost doar contractorul care l-a zidit. Cel ce primise planul de la Dumnezeu a fost David – ,,omul după inima lui Dumnezeu”. Chiar şi astăzi, Dumnezeu nu îşi descoperă planul Său pentru zidirea Trupului lui Hristos oamenilor deştepţi, cu creier, ci oamenilor smeriţi şi cu inimi bune. Dacă eşti inteligent şi eşti şi smerit, asta este bine. Însă, cerinţa de bază pentru lucrarea Domnului este smerenia, şi nu inteligenţa.

1 Corinteni 3:18 zice: ,,Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.”

Mulţumeşte Domnului pentru inteligenţa care ţi-a dat-o. Este foarte folositoare în studiul stiinţei şi matematicii. Dar când vine vorba de Scriptură, este diferit. Aici trebuie să te faci nebun pentru a deveni
înţelept. Aceasta înseamnă că trebuie să vii la Dumnezeu în smerenie şi să îi spui: “Doamne, în lucrurile spirituale sunt la fel de prost ca un măgar. Te rog învaţă-mă. ” Înţelepciunea acestei lumi este o nebunie
înaintea lui Dumnezeu (1 Corinteni 3:19).

În continuare este scris că “Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi. Ştie că sunt deşarte.” (1 Corinteni 3:20). Ia toate raţionamentele şi argumentele celor mai deştepţi oameni din lume şi pune-le împreună, şi Dumnezeu spune că toate sunt zadarnice. Când vine vorba de lucruri spirituale, doar cel smerit are un mare avantaj. Iar cel ce este mândru de inteligenţa şi deşteptăciunea lui are un enorm dezavantaj.

Dacă cerinţa principală pentru a sluji lui Dumnezeu ar fi fost inteligenţa, Isus ar fi mers la şcoala biblică condusă de Gamaliel în Ierusalim, şi şi-ar fi ales ucenicii de acolo. De ce nu afăcut-o? De ce a mers pe malul lacului în Galilea şi a ales pescari care nu fuseseră niciodată la o şcoală biblică? Pentru că El nu căuta oameni deştepţi, ci oameni smeriţi, care erau dispuşi să înveţe. Eşti tu unul care poate fi învăţat? Dacă te simţi jignit de ceea ce citeşti, aceasta ar fi cea mai clară dovadă că eşti mândru. Doar oamenii mândri se simt jigniţi.

Traducerea în limba română: Rebeca Thomas

Sacru si sacramental

Introducere: De curind, in dorinta de a stabili un dialog intre reprezentantii Bisericii istorice romane ortodoxe si “noii venitii” neoprotestanti, cineva m-a rugat sa cladesc un capat de pod pe care sa putem incepe o discutie. Cererea s-a suprapus cu o rugaminte a unui frate baptist nemultumit cu atmosfera de “distractii” din Biserica de a-i defini conceptul de “sacru” in caracterizarea Bisericii. Am citit citeva lucrari si am asternut pe hirtie un scurt “cuvint introductiv” la o discutie pe care cititorii acestor rinduri o pot face mai larga si mai interesanta. Va invit deci la lectura si la … complectari.

1. Caracterul sacru al Bisericii se manifesta in citeva aspecte distincte. Biserica este “sacra” (in sensul de colectivitate pusa de o parte pentru Dumnezeu) prin:

- alegerea ei in Christos
- comportamentul ei deosebit de al lumii
- atitudinea ei de respect in relatiile cu divinitatea din timpul serviciilor de inchinaciune.

2. Aspectul “sacru” al serviciilor de inchinare.

Probabil ca cel mai semnificativ aspect al Bisericii “sacre” este atitudinea membrilor ei atunci cind se afla in comunitatea celor care se inchina lui Dumnezeu. Biserica primelor veacuri a avut de ales intre doi termeni din limba greaca care descriu specificul slujirii din Biserica.

a. Primul termen este “litughia” si se refera la slujirea celor prezenti inaintea lui Dumnezeu (tot ce se face este pentru Dumnezeu).

b. Al doilea termen este “latreia” si se refera la slujirea celor prezenti fata de cei prezenti (tot ce se face este pentru binele si multumirea oamenilor prezenti, “entretaiment”).

Este clar din istoria Bisericii ca, timp de secole, Biserica a avut “slujbe liturghice”, unele dintre ele desfasurate chiar la miezul noptii, in absenta multimii, dar in plinatatea prezentei lui Dumnezeu.

Intr-o disputa cu reprezentantii protestanti si

Cum poti afla voia Domnului ?

Acum cativa ani am primit vizita unei tinere care dorea sa-mi ceara un sfat. Nu era sigura ca il iubeste pe tanarul cu care se imprietenise. Totusi, intensitatea sentimentelor dintre ei crestea vertiginos. Dupa multa framantare si multa rugaciune, se decisese sa ceara direct de la Dumnezeu intelepciune. Ar fi vrut ca El sa-i vorbeasca printr-un semn clar. Ii spusese Domnului sa-i arate daca este de acord cu aceasta prietenie. Cum era in preajma Craciunului, semnul cerut ca si confirmare a fost ca baiatul sa-i dea drept cadou o pereche de manusi si o esarfa. Bineiinteles ca ea a asteptat apoi cu inima cat un purice venirea Caraciunului. N-a spus nico vorba cuiva despre planul ei. In seara de Craciun a venit acasa si , surpriza, a dat cu ochii de un cadou. Parintii i-au spus ca este chiar de la baiatul cu care se imprietenise. L-a luat repede, afugit cu el in camera ei si l-a deschis. Ce sa vezi? Era chiar o pereche de manusi si o esarfa!

Tanara nu mai putea de bucurie. Vai insa, fericirea ei s-a terminat repede cand ftratele ei i-a spus ca (in gluma) el ii cumparase cadoul si doar o pacalise (sau o mintise?) ca ar fi de la prietenul ei. In prima zi de Craciun a venit si cadoul din partea prietenului ei, dar vai! Nu erau nici manusi si nici urma de esarfa. “Va rog,” a spus tanara, “sa-mi spuneti care este parerea dumneavoastra despre astfel de “semne”. Le putem considera o metoda prin care sa primim calauzirea lui Dumnezeu?”

Cum ne calauzeste Dumnezeu astazi? Cum poate El (care este spirit invizibil si atotputernic) sa-si comunice intentiile omului (care este carne si sange) ? Trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne vorbeasca prin semne, cum a facut tanara de care v-am vorbit? Trebuie sa “dam cu banul” dupa ce ne-am rugat in prealabil ca Dumnezeu sa ne arate voia Sa? Nu cumva este de ajuns sa ne silim sa facem ce credem noi in momentul acela ca este cea mai buna alternativa si sa o declaram pe aceasta drept “voia Domnului” ? In timpuri biblice, Dumnezeu si-a calauzit poporul in multe feluri. Iosif a fost fortat sa-si aleaga drumul in viata sub presiunea circumstantelor potrivnice. Lui Moise, Dumnezeu i-a vorbit din mijlocul tufisului arzand. Israelitii au fost condusi prin pustie de un nor ziua si de un stalp de foc noaptea. Iosua a fost calauzit prin felul in care i-a raspuns Dumnezeu la rugaciune (Iosua 7:7-15). Evanghelistul Filip a fost calauzit printr-un inger, sutasul Corneliu printr-o vedenie. Dumnezeu le-a vorbit oamenilor “cand intr-un fel, cand intr-altul”. Calauzirea divina nu este data deobicei prin semne spectaculoase, printr-un foc din cer, o voce extraterestra, o vedenie de noapte sau o coincidenta extraordinara a circumstantelor. Metodele cele mai folosite de Dumnezeu sunt mult mai putin dramatice. Majoritatea copiilor lui Dumnezeu despre care citim in Biblie au fost calauziti nu prin mijloace extraordinare (voci, vedenii, ingeri), ci prin intermediul lucrurilor naturale. Cei mai multi dintre ei au fost calauziti prin simplul fapt ca au facut ceea ce stiau ca trebuie sa faca: sa-si ingrijeasca turmele, sa-si dreaga navodul sau sa puna mana pe coarnele plugului.

Probabil ca cea mai grea indeletnicire din viata este sa luam decizii. Trebuie sa ne hotaram sa mergem undeva sau sa nu mergem, sa cumparam ceva sau sa nu cumparam, sa acceptam ceva sau sa nu acceptam. Viata este o lunga succesiune de alegeri pe care trebuie sa le facem intre bine si rau, intre adevar si minciuna, intre ceea ce este bun si ceea ce este cel mai bun. Cu siguranta ca Dumnezeu vrea sa ne ajute sa facem decizii intelepte – nu numai in problemele majore, ca insuratoarea sau alegerea unei meserii, ci si in micile detalii ale vietii de fiecare zi.

Aflarea voiei lui Dumnezeu este , intr-un fel, foarte legata de procesul prin care devenim o persoana dupa voia lui Dumnezeu. Cu cat ne vom stradui sa fim asemenea lui Christos in caracter, cu atat vom putea afla mai usor care este voia lui Dumnezeu pentru viata noastra. In Proverbe 3:6 ni se spune: “Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile”. Totusi, chiar si cei mai buni copii ai lui Dumnezeu ne vor spune ca, uneori, nu este chiar atat de simplu sa aflii care este voia Domnului pentru o anumita situatie. Exista cateva reguli practice pentru aflarea voiei lui Dumnezeu. Vrem acum sa ne uitam impreuna la cateva dintre ele.

1. Invatatura Cuvantului
In subiecte despre care putem citi in Biblie, ceea ce este

Copiii si autoritatea

Traind biruinte spirituale in familia ta

Deprinde-i pe copiii tai
sa respecte autoritatea

TED TRIPP

Dorinta lui Dumnezeu pentru casnicia ta este ca tu sa produci urmasi evlaviosi. In primul rand, El vrea ca tu sa fii evlavios. Apoi El vrea ca tu sa transmiti credinta ta copiilor tai. Din nefericire, multi parinti nu vor sa-si asume responsabilitatea de a transmite mai departe credinta lor. Multi doar spera ca ai lor copii vor primi credinta. O biruinta majora pentru parintii crestini este sa-si asume responsabilitatea de a creste copii evlaviosi. Noi, ca parinti ai copiilor nostri, avem raspunderea de a fi o autoritate pentru ei. Avem raspunderea de a le spune despre lucrurile lui Dumnezeu. Avem raspunderea de a le arata cum sa puna in aplicare lucrurile Domnului. Suntem responsabili. Esti tu gata sa-ti asumi raspunderea?

Baietii erau afara in atelier, lucrand la carucior. Fiica noastra a iesit afara sa-i cheme la masa. „Voi amandoi sa intrati in casa, sa va spalati, si sa va pregatiti pentru masa. Imediat!“ a anuntat ea cu autoritate.
„Vin baietii inauntru?“ a intrebat sotia mea, cand fiica noastra s-a intors in casa singura.
„Eu i-am chemat“, a spus ea cu o privire care o trada.
De ce nu venisera baietii? Pentru ca sora lor era cea care ii chemase, si ei n-aveau de gand sa se supuna autoritatii ei.
Ea s-a intors in atelier cu acelasi mesaj, dar a adaugat doua cuvinte puternice: „Mama a spus …“.
Fiica noastra nu avea autoritatea sa ordone baietilor sa intre in casa. A doua oara cand i-a chemat pe baieti, ea i-a chemat ca agent al mamei lor. Ei au stiut atunci ca era timpul sa vina.

CONFUZIE CU PRIVIRE LA AUTORITATE

Culturii noastre nu-i place autoritatea. Nu numai ca nu ne place sa

Tatilor, ajutati-i pe copiii vostri

Traind biruinte spirituale in  familia  ta

Tatilor, ajutati-i pe copiii vostri
sa ramana in picioare

STEVE FARRAR

Recent i-am pus unui student de la colegiu in vacanta de vara urmatoarea intrebare: „Care este cea mai mare surpriza pe care ai gasit-o in colegiu?“ Era o intrebare deschisa, asa ca nu eram sigur la ce sa ma astept. Stiti ce a spus? „Nici unuia din baietii din dormitoare nu-i place de parintii lui! Nici unul din ei nu are o relatie cu parintii lui. Si aceasta este peste tot!“ Ce tragedie! Dar, tatilor, exista o speranta. Daca ai copii mici, poti sa schimbi lucrurile chiar acum. Si daca ai copii mari, tot nu e prea tarziu sa incepi sa aplici aceste principii acum.

Cand te uiti la copiii tai, ce vezi? Ii vezi asa cum sunt acum, sau asa cum vor fi? Cred ca multi oameni se uita la copiii lor in varsta de patru ani si vad doar niste copii in varsta de patru ani. Si noi trebuie sa-i evaluam si sa-i apreciem ca si copii in varsta de patru ani. Dar pe de alta parte, noi trebuie de asemenea sa vedem clar ca acesti copii de patru ani nu vor fi intotdeauna de patru ani. In zece ani ei vor fi de paisprezece ani, urmand ca in cativa ani sa obtina permisul de conducere.
Ei vor fi de asemenea sub uriasa presiune a anturajului, facand unele din cele mai critice alegeri din viata lor. O decizie pe care o vor lua in fiecare zi este daca sa fie conducatori sau urmasi.
Sunt convins ca noi trebuie sa-i „Gutenberg“ pe copiii nostri. Asa cum Johannes Gutenberg a luat un teasc si un poanson si le-a transformat intr-o presa de tipar, tot asa noi, tatii, trebuie sa-i luam pe copiii nostri si sa le modelam caracterul astfel incat sa-i transformam in conducatori morali si spirituali. Vorbesc despre transformarea copiilor nostri in oameni de caracter care pot sa faca acele alegeri grele pe care putini conducatori din lumea noastra contemporana par sa fie in stare sa le faca.
Timpul pentru a incepe sa facem aceasta este acum. Cand un copil ajunge la adolescenta se intampla ceva. Cand copiii sunt mici, ei tind sa creada ca tatal lor a agatat luna pe cer. Cand copiii ajung la adolescenta, uneori ei incep sa creada ca tatal lor trebuie sa se duca in luna. Ca sa facem un pas mai departe, cand un baiat sau o fata ajunge la adolescenta, se va intampla unul din doua lucruri. Un adolescent fie va merge la tovarasii lui si-si va critica parintii, fie va merge la parintii lui si-si va critica tovarasii. Bineinteles ca noi vrem ca ai nostri copii sa vina la noi.
Altfel spus, un copil va fi fie un conducator, fie un urmas. Adolescentii hotarasc aceasta in fiecare zi a vietii lor. Exista o presiune care ii impinge sa se drogheze, sa faca sex si tot ceea ce fac ceilalti. Deci cum combatem noi aceasta? Transformandu-i pe copiii nostri in conducatori. Si vom vedea imediat cum.
CONDUCEREA: CE ESTE EA?
Ce este conducerea? Un prieten de-al meu a scris teza sa de doctorat despre conducere si a gasit 165 de definitii publicate. Unele din aceste definitii sunt destul de complexe si de uluitoare. Dr. Howard Hendricks, un distins profesor de la Seminarul Teologic din Dallas, a venit cu cea mai buna definitie a unui conducator pe care am  auzit-o vreodata. Dupa parerea lui Dr. Hendricks, „Un conducator este cineva care conduce“. Nu lasa ca simplitatea acestei definitii sa te pacaleasca. Ea este plina de semnificatie.
Recent un om mi-a dat cartea lui de vizita. Pe ea era scrisa pozitia lui de Director general si Presedinte. Am aflat mai tarziu ca omul acela este doar un pretext subred de conducator. Totusi cartea lui de vizita era impresionanta. Omul acela avea o pozitie de conducere, dar o carte de vizita sau un titlu ilustru nu-l face pe cineva conducator.
Este important de asemenea sa facem deosebirea intre a conduce si „a administra“. Administrarea este de obicei legata de un anumit tip de structura organizatorica. Un adevarat conducator poate sa nu aiba nici un fel de structura organizatorica. El pur si simplu conduce.
In 1947, Dr. Chandrasekhar, profesor la Universitatea din Chicago, a fost planificat sa predea un curs despre astrofizica avansata. Profesorul locuia in Wisconsin; planul lui

Construim impreuna cu Dumnezeu

1 Corinteni 3:9 – Caci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, cladirea lui Dumnezeu.

Constient sau inconstient, deliberat sau la intamplare, fiecare dintre noi construieste ceva in viata. Bine ar fi sa construim impreuna cu Dumnezeu.

I. Construim caracterul nostru

II. Construim in familia noastra

@ Un rac s-a saturat sa poarte ocara nemului sau si a vrut ca macar despre fiul sau sa nu se mai spuna imerge ca racul!”. El si-a sfatuit baiatul sa mearga iinainte”. Baiatul l-a privit nedumerit si i-a raspuns: ICum adica, tata? Arata-mi.” Aici s-a incheiat discutia …

III. Construim in Biserica locala

Efeseni 4:16; Rom. 14:19; 2 Corint. 13:10

IV. Construim marturia crestina in lume

Familii de romani s-au intors din Italia pentru ca neamul a fost facut de ras de cativa. O marturie crestina se castiga greu si se pierde foarte repede.

AVANTAJELE CELUI CE CONSTRUIESTE CU DUMNEZUE

1 Corinteni 3:9 – Caci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, cladirea lui Dumnezeu.

Introducere: Lucrarea in echipa are mari avantaje, mai ales cand ai privilegiul de a lucra cu un … maestru!

I. Stam aproape de El

II. Putem invata de la El

III. El poate repara ce stricam noi

CALITATEA MATERIALELOR DE CONSTRUCTIE

1 Corinteni 3:9 -  Caci noi suntem impreuna lucratori cu Dumnezeu. Voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, cladirea lui Dumnezeu.

1 Cor. 3:10-15

Introducere: In ultima instanta, calitatea conteaza mult mai mult decat aspectul unei constructii. Cine ar trece pe un pod facut din … hartie sau carton? Multe persoane, famili si Biserici seamana intre ele ca aspect, dar sunt fundamental diferite in natura lor. Apostolul Pavel face analiza acestei realitati.

I. Porti cladi rau pe o temelie buna!

II. Poti pacali lumea, dar nu-l poti pacali pe Dumnezeu

III. Poti hotari ACUM  ce se va intampla cu tine ATUNCI

Fa-l fericit pe partenerul tau de viata

„Niciodata parca nu am destul timp“. Daca esti ca majoritatea americanilor, probabil ca ai spus aceasta o data sau de doua ori – posibil chiar in ultimele douazeci si patru de ore! Intrebarea este, pentru ce ai nevoie de mai mult timp? Ca sa muncesti? Ca sa joci ceva? Ca sa petreci timp cu partenerul tau de viata si cu copiii tai? Sau pentru toate acestea trei precum si pentru alte douazeci? Scriptura ne spune sa ne „numaram bine zilele“. Zilele noastre pe pamant pot fi scurte; nici unuia dintre noi nu ni s-a dat vreo asigurare ca relatia noastra de casatorie va merge bine sau ca partenerul nostru de viata sau copiii nostri vor trai sa vada o alta zi. Daca ti-ai pierde partenerul de viata maine (fie prin divort, fie prin moarte), ai avea vreun regret cu privire la felul cum ai folosit timpul pe care l-ai avut la dispozitie cu el sau cu ea? Daca da, atunci aceasta biruinta este pentru tine.

Acum cateva sambete, le-am luat pe cele doua fiice ale mele intr-un parc local ca sa se bucure de o dupa-amiaza de plimbare cu rolele si de zbenguiala generala. In timp ce stateam pe marginea gropii de nisip in care se juca fetita mea in varsta de cinci ani, am observat una din familiile tinere din biserica noastra care aparent venise in parc pentru acelasi motiv. Dar ei nu pareau sa se distreze la fel de mult ca noi. Si stiam de ce. Sotul, pilot in cadrul Fortelor Aeriene