Cine aude vocea Domnului?

Fapte 16:6-15
Pastor:Dr.Aubrey McGann

LUCRURI CARE LE-AM INVATAT:

a)Trebuie sa alegem sa AUZIM vocea Lui Dumnezeu.
Daca ne petrecem timp cu Dumnezeu, in rugaciune si citirea Cuvintului, o sa recunoastem vocea Lui. Trebuie sa ascultam ca sa auzim.

b)Trebuie sa alegem sa RECUNOASTEM vocea Lui Dumnezeu.
Oile recunosc vocea pastorului, copii recunosc vocea parintilor, prietenii care petrec mult timp impreuna recunosc vocea prietenilor lor. Daca vorbesti des cu cineva la telefon, ii vei recunoaste vocea inainte ca acesta sa se prezinte. Daca nu vorbesti o vreme indelungata cu cineva…ii uiti vocea si nu-l mai recunosti. Trebuie ca vocea Domnului sa ne fie familiara ca s-o recunoastem. Numai atunci cind petrecem timp cu El ii vom recunoaste vocea. Tot la fel trebuie sa distingem usor intre vocea Lui sau orice alta voce straina.

c)Trebuie sa alegem sa fim IMPLINITORI cind El ne vorbeste.
La ce foloseste faptul ca auzim, recunoastem, dar nu implinim ceea ce ne spune? Cind Dumnezeu vorbeste noi trebuie sa fim ascultatori si implinitori ai voiei Lui. In caz ca nu ascultam, totdeauna vor fi repercursiuni.

d) Trebuie sa ii RASPUNDEM Lui Dumnezeu imediat – cind ne vorbeste.
Unii dintre noi sintem ca niste copii indaratnici. El vorbeste…si noi ignoram. (Doi baietei intr-o seara se jucau impreuna. Mama le spune sa stringa jucariile sa mearga la culcare. Nici unul nu arata interes sa faca ce i s-a spus. Mama le spune din nou ca e timpul de culcare. Cel mai mare intentioneaza sa adune jucariile . Cel mic ii spune…”inca nu e timpul…inca n-am auzit-o tipind…Uneori asa facem si noi cind nu ascultam si asteptam ca Dumnezeu sa tipe la noi)

e)Trebuie sa avem incredere totala in Dumnezeu.
Asta nu inseamna ca intelegem planul Lui. Dar din pozitia Lui El stie trecutul prezentul si viitorul…si rezultatul ascultarii va fii totdeauna cel mai bun. (Dintr-un elicopter de sus de exemplu pot fi vazute lucruri care la nivelul orizontal nu se pot vedea din cauza altor lucruri sau obiecte care le fura vizibilitatea)

DUMNEZEU NE VORBESTE IN DIFERITE FELURI:

1. DUMNEZEU CITEODATA SPUNE… “NU”
Fapte 16:6 “Fiindca au fost opriti de Duhul Sfint sa vesteasca Cuvintul in Asia, au trecut prin tinutul Frigiei si Galatiei”.( Oare de ce le-a interzis Dumnezeu? Doar li se spusese sa vesteasca Evanghelia…la orice faptura – de ce nu si acolo? Ciudat…)

A. CAILE DOMNULUI SINT CIUDATE CITEODATA PENTRU NOI.
Isaia 55:8,9 “Caci gindurile Mele nu sint gindurile voastre, si caile voastre nu sint caile Mele, zice Domnul. “Ci cit sint de sus cerurile fata de pamint, atit sint de sus caile Mele fata de caile voastre si gindurile Mele fata de gindurile voastre.”

B. CAILE DOMNULUI SINT TOTDEAUNA CELE MAI BUNE.
Ieremia 29:11: “Caci Eu stiu gindurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ginduri de pace si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.”

2. DUMNEZEU CITEODATA SPUNE… “INCET” …
Dumnezeu nu merge la pasul nostru. Expl. Cind Domnul Isus a auzit ca Lazar este bolnav si ca este chemat de surorile lui, desi ii iubeste pe acestia, Domnul Isusu nu s-a grabit…ci a mai stat citeva zile.
Fapte 16:7 , 8…”Ajungi linga Misia, se pregateau sa intre in Bitinia; dar Duhul Domnului Isus nu le-a dat voie. Au trecut atunci prin Misia si s-au pogorot la Troa.”

A. NERABDAREA NOASTRA DUCE LA DEZASTRU.
Geneza 16:2…Si Sarai a zis lui Avram: “Iata, Domnul m-a facut stearpa; intra te rog, la roaba mea; poate ca voi

Singularitati

Text: Fapte 17

1. EXISTA UN SINGUR DUMNEZEU.

-Dumnezeu a creat totul .

Fapte 17:24-25 “Dumnezeu care a facut lumea si tot ce este in ea, este Domnul cerului si al pamintului, si nu locuieste in temple facute de miini. El nu este slujit de miini omenest, ca si cind ar avea trebuinta deceva,El care da tuturor viata, suflarea si toate lucrurile.
Genesa 1:1 “La inceput Dumnezeu a creat cerurile si pamintul”
Coloseni 1:16 ‘Pentruca prin El au fost facute toate lucrurile cari sint in ceruri si per pamint, cele vazute si cele nevazute; fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapiniri. Toate au fost facute prin El si pentru El.”

(Mina Lui Dumnezeu se vede in absolut tot ce exista in lumea micro si macro. Totul are aceeasi semnatura…)

-Oamenii au pierdut contactul cu Dumnezeu.

Fapte 17:23…”caci pe cind strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la care va inchinati voi, am descoperit chiar si un altar, pe care era scris:”Unui Dumnezeu necunoscut!” …
Romani 1:20-22 “In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, dela facerea lumii, cind te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovatii; fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la ginduri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat.”

-Metodele oamenilor de a-L gasi pe Dumnezeu sint fara rezultat…

Fapte 17 :22-23 “…In toate privintele va gasesc foiarte religiosi. Caci pe cind strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la cari va inchinati voi, am descoperit chiar si un altar, pe care este scris:”Unui Dumnezeu necunoscut!”
Fapte 17:24-25…”Dumnezeu…nu locuieste in temple facute de miini. Nu este slujit de miini omenesti, ca si cind ar avea trebuinta de ceva…”
Romani 10:2-3…”ei au o rivna pentru Dumnezeu dar fara pricepere: pentruca, intrucit n-au cunoscut neprihanirea, pe care o da Dumnezeu, au cautat sa-si puna inainte o neprihanire a lor insisi, si nu s-au supus astfel neprihanirii, pe care o da Dumnezeu.”
Faptele 17;29…”nu trebuie sa credem ca Dumnezeu este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu mestesugirea si iscusinta omului.”

2. EXISTA O SINGURA RASA.

-Dumnezeu a creat o singura rasa umana.
Fapte 17:26 “El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur sa locuiasca pe toata fata pamintului; le-a asezat anumite vremi si a pus anumite hotare locuintei lor…”

-Poftele au creat aceasta lupta ce exista intre oameni

Iacov 4:1-2”Voi poftiti si nu aveti; ucideti, pizmuiti, si nu izbutiti sa capatati; va certati si va luptati…”
Ioan 4:9…”Femeia Samariteaca I-a zis “Cum Tu Iudeu, ceri sa bei de la mine, femeie Samariteanca?” –Iudeii in adevar, n-au legaturi cu Samaritenii.”

-Dumnezeu ne reuneste prin Fiul Sau Isus Christos

Efeseni 2:13-15 “Dar acum in Christos, voi, care odinioara erati departati, ati fost apropiati prin singele Lui Isus Christos. Caci El este pacea noastra, care din noi a fcaut unul, si a surpat zidul dela mijloc care-i despartea, si in trupul Lui, a inlaturat vrajmasia dintre ei, ca sa faca pe cei doi sa fie in El insus un singur om nou, facins astfel pace…”
Coloseni 3:11 “Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici taiere imprejur, nici netaiere imprejur,nici Barbar,nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Christos este totl si in toti.”
Galateni 5:28 “…toti sintem una in Isus Christos”

3. EXISTA O SINGURA SPERANTA.

-Dumnezeu ne invita sa il cautam.
Fapte 17:27…”ca ei sa caute pe Dumnezeu, si sa se sileasca sa-L gaseasca bijbiind, macar ca nu este departe de fiecare din noi.”
Romani 10:12-13 ‘In adevar , nu este nici o deosebire intre Iudeu si Grec; caci toti au acelasi Domn, care este bogat in indurare pentru tori cei ce-L cheama.”

-Dumnezeu nu este niciodata departe.
Fapte 17:27…”El…nu este departe de fiecare din noi.”

-Dumnezeu va judeca lumea intr-o zi.
Fapte 17:31 “…pentruca a rinduit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul pe care L-a rinduit pentru aceasta…”
……………..
Mi-a ramas in minte o imagine …
…Cind se face o transfuzie de singe, nu se tine cont de culoarea pielii sau daca sintem africani, asiatici, albi…indieni…sau alte “rase” umane. Sintem o singura rasa…umana. Nu se poate face transfuzie cu singele nici unui animal…dar daca ai grupa sanguina potrivita…singele este acelasi pentru toti oamenii. Noi sintem cei care am hotarit sa facem diferentieri…Mai degraba pacatul…pizma, egoismul, rautatea din noi a pus granite si ura intre oameni.

La inceput a fost un singur Dumnezeu …Creatorul. Cu vremea insa oamenii au inceput sa-si faca dumnezei dupa poftele lor. Si inca ne mai facem dumnezei dupa aceleasi criterii…chiar daca nu ii numim dumnezei…slujim acestor gusturi personale, placeri…lacomii. Cum sa fie pace pe pamint cind nu mai exista pace in familiile noastre? Exista o singura iesire din cumplitul abis in care este cazuta omenirea…sa recunoasca pe singurul Dumnezeu Adevarat si sa-L slujeasca. Sa parasim dumnezeii creati de miinile noastre si sa ne prosternem in fata Dumnezeului vesnic…pina nu vine judecata…pina nu este prea tirziu.

–
Posted By Rodica Botan to PE GINDURI

He lives!

Jesus had no servants, yet they called Him Master.
Had no degree, yet they called Him Teacher.
Had no medicines, yet they called Him Healer.
Had no army, yet kings feared Him.
He won no military battles, yet He conquered the world.
He committed no crime, yet they crucified Him.
He was buried in a tomb, yet He lives today.

Religios ori Mantuit?

Ce te caracterizeaza?

Faptele Apostolilor 4:12.
“In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti.”

De-alungul anului, celebram multe sarbatori religioase. Gasim ca omul firesc doreste sa fie religios, si din cand in cand, face multe lucruri crezand ca se inchina lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca a fi religios nu e acelasi lucru cu a fi salvat. E foarte posibil sa fii religios si sa n-ajungi in ceruri!

Textul nostru ne-nvata ca nu este salvare sau mantuire in nici un alt nume decat Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Nu exista nici un alt nume sub ceruri prin care putem fi mantuiti. Ori esti mantuit prin Isus Hristos, ori nu esti mantuit si esti pierdut!

Pur si simplu, nu trebuie sa fie nici confuzie, nici contradictie. Sub ceruri in multe nume putem gasi religie, dar mantuire putem gasi numai intr-unul singur: acela e Numele lui Isus Hristos.

Preotii, proorocii, supunerea la autopedepse, si nici chiar rugaciunile nu te pot mantui, ci numai Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Serviciile religioasa, faptele bune, darniciile, si chiar lacrimile, nu au putere de a produce viata vesnica. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in I Ioan 5:11, 12, ca “Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine are pe Fiul, are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viata.”

In general oamenii accepta a cunoaste despre viata de crestin, dar refuza sa accepte in inimile lor pe Hristos. Oamenii accepta sa lucreze pentru biserica, dar refuza sa se identifice cu pacatosul vinovat care are nevoie sa fie salvat. Oamenii accepta sa creada in principiile morale ale Cuvantului lui Dumnezeu bazate pe cele zece porunci dar refuza sa creada in lucrul Fiul lui Dumnezeu care prin moartea Sa le-a salvat sufletele. Deasemenea ii vine greu omului sa se odihneasca in aceasta credinta.

RELIGIA este inbunatatirea naturii omului.
MANTUIREA este primirea naturii noi prin acceptarea lui Isus Hristos ca Domn si Mantuitor personal.

Cuvantul lui Dumnezeu ne spune in Ioan 1:12 ca “tuturor celor ce L-au primit, adica celorce cred in

Cele patru puncte cardinale ale misiunii lui Pavel

(Warren W. Wiersbe)

Convertirea lui Pavel marcheaza si caracteristica misiunii pe care o va avea el in viata! Un vas ales care nu si-a ales lucrarea!

I.    L-a intalnit pe Isus cel viu! (9:1-9)
a.    De 3 ori mentionata in Fapte (cap. 9,22,26)

II.    L-a intalnit pe anonimul Anania (9:10-19)
a.    Dumnezeu poate folosi chiar si cei mai obscuri ucenici
b.    Nu-ti fie niciodata teama sa asculti porunca Domnului
c.    Dumnezeu lucreaza echilibrat si divers (lumina + Anania)
d.    Nu subestima niciodata importanta convertirii unui singur om!

III.    A intalnit impotrivire (9:20-25)
a.    Probabil ca de aceea a plecat o vreme in Arabia (Gal. 1:17)

IV.    A intalnit crestinii din Ierusalim (9:26-31)
a.    Saul este respins (9:26)
b.    Saul este acceptat (9:27-31)
c.    Saul isi incepe marturia

O familie de la care invatam

Acuilla si Priscilla

Text:  Fapte 18:1-3, 18-26; Rom. 16:3-5; 1 Cor. 16:19; 2 Tim. 4:19.

Introducere:  Numael sotului inseamna “vultur”, iar numele sotiei se poate traduce prin “batranica” , “mica doamna in varsta”. Acuila este un evreu din Pont, purtator de nume roman. Sotia lui este purtatoarea unui nume grecesc, poate o prozelita prin casatoria cu sotul ei crestin. De ce se aminteste peste tot depsre Prscilla, atunci cand este vorba despre Acuila?

Toate pasajele amintesc despre amandoi. Este un lucru semnificativ, intr-o vreme in care NT aminteste de obicei numai barbatul. Faptul acesta nu inseamna ca ceilalti oameni pe care i-a intalnit Pavel n-au fost casatoriti! Dimptriva! Majoritatea au fost. Petru a avut “soacra”, ceea ce ne face sa credem ca trebuie sa fi avut si o nevasta (asa cum scrie de fapt). Unii pun motivatia lepadarii lui Petru in faptul ca Domnul Isus i-a vindecat soacra …

S-ar putea ca NT sa aminteasca de cei doi si ca o contrapondere cu un alt cuplu familial de la care n-avem prea mult de invatat: Anania si Safira. S-ar putea ca Priscilla si Acuila sa ne fie dati ca un exemplu bun in contrast cu exemplul rau pe care l-au dat ceilalti doi!

Oricum, intr-o lume plina de atatea exemple rele despre viata de familie este necesar sa ne uitam mai atent la o familie de la care putem invata ce este bun.

Iata doar cateva lucruri pe care le-am invatat eu de la ei:

I. A fi “al Domnului” nu inseamna  a fi scutit de probleme.
Acuila si Priscila au fost alungati din Roma, apoi ii intalnim in Efes, unde se pare ca si-au pus viata in joc pentru a-l scapa pe apostolul Pavel.

A fi crestin nu inseamna a avea un certificat medical care sa te scuteasca de ceea ce este greu in viata. A fi crestin nu inseamna a fi scutit de militarie sau de razboi.

Problemele sunt o constanta a acestei vieti. Ba, mai mult! Pavel avertizeaza ca cei ce se casatoresc vor avea “necazuri”, si ar fi de preferat ca toti sa ramana necasatoriti ca el! De ce ne mai casatorim atunci?
Raspunsul il cunosc deja toti cei casatoriti: in casatorie, necazurile se injumatatesc, iar bucuriile se dubleaza pentru ca sunt purtate “in doi”!

Este foarte greu sa fi singur la suferinta. Singuratatea accentueaza si mai mult greutatile. Ce bine ca Acuila si Priscila au fost mereu impreuna!

II. A fi femeie casa torita nu inseamna a nu fi “in lucrare”.

Iata inca un mit pe care trebuie sa-l demolam! Este suficient sa citesti despre activitatea acestor doi soti casa-ti dai seama ca Priscila era la fel de implicata in lucrarea ca si sotul ei! Asa trebuie sa fie si in familiile si in biseri¬cile noastre. Slava Domnului pentru toata lucrarea pe care o fac surorile in biserica noastra!

III. A fi casatorit nu inseamna a nu aveea timp pentru lucrarea Domnului!
Iata un alt mit care trebuie spulberat. in biserica tineretii mele, multe fete si multi baieti “dispareau” pur si simplu din lucrarea bisericii dupa nunta! Dirijorul obisnuia sa-i intrebe: “Ce-i cu voi? Ati pus “de closca!”
Oare singura motivatie pe care au avut-o acele fete pentru a spune poezii si pentru a canta pe primul rand din cor a \fost ca sa fie vazute de baieti si sa-si gaseasca un sot?
Auila si Priscila ne arata ca exista posibilitatea ca lucrarea sa nu inceteze dupa nunta, ci chiar sa se inten¬sifice.

IV. A avea “o afacere” nu inseamna a nu mai avea timp pentru lucrarea Domnului!
O, cate scuze nefondate am auzit! Acuila si Priscila erau mesteri in facerea si vanzarea corturilor. O meserie grea . cu multa bataie de cap. Corturile nu se va\indeau usor, ca mancarea sau hainele. Totusi, cei doi sunt in “lucrare” cu toata energia lor.

Poate ca secretul pentru care Acuila si Priscila au fost activi in biserica in cuida faptului ca erau casatoriti si erau si oameni de afaceri a fost ca … biserica se afla in casa lor.  Poate ca si noi ar trebui sa deschidem cate o “filiala” in casele tuturor celor ce lipsesc de la adunare mai mult de doua luni de zile!

V. A cunoaste mai mult nu inseamna a fi ingamfat.
Cei doi stiu mai mult decat Apolo, dar asta nu-i face sa-l priveasca de sus si sa-l dispretuiasca. Dimpotriva! Ei il trimit in AShaia si inca cu o scrisoare de recomandare!

Un principiu pe care trebuie sa-l deprindem din viata acestor oameni smeriti este urmatorul: “Corecteaza si mustra in privat, in public incurajeaza si lauda!”

Oh, cate familii am vazut deformate si distruse pentru ca n-au stiut sa traiasca acest principiu! Barbati care au zis in public: “Lasa draga, nu te baga si tu ca nu sti nimic!” Cati barbati am vazut lasandu-si umerii jos si palind la fata cand femeia lor a zis: “Cine ma ajuta si pe mine, ca barbatul meu nu este in stare de nimic!”

Tragedii asemanatoare s-au intamplat si in familia cea mare a bisericii …

Ce bine ar fi daca am invata de la Acuila si Priscila sa fim smeriti si plini de tact atunci cand este vorba sa corectam si sa-i imbunatatim pe altii!

VI. A fi o familie crestina nu inseamna a trai fara prieteni.
Unele familii sunt ca niste insule pierdute in imensitatea oceanului. Familia lui Acuila nu a fost asa. Casa lor a devenit adunare pentru crestinii din jur.

Blestemata sa fie bogatia care ne desparte in loc sa ne adune.

Casa lui Acuila a fost probabil mai mare pentru ca erau oameni cu afaceri. Asta nu i-a impiedicat sa-i primeasca “la ei” pe cei care erau mai saraci si mai “de jos” decat ei!

Ce frumoasa este o familie crestina “normala”! Ce mult avem nevoie sa invatam de la Acuila si Priscila!

Acceptarea voiei lui Dumnezeu

(DB)
Text: “Iata roaba Domnului, faca-mi-se dupa cuvintele Tale …”.

Introducere: Cand este ultima oara cand ai spus: “Doamne, nu cum vreau eu, ci cum voiesti Tu” ?
Orice Creator isi imprima voia in lucrurile create de El (mecanic, compozitor, artist, etc.). Universul acesta este creatia unui Arhitect desavarsit care Si-a hotarat voia si si-a publicat-o in Cuvantul Scripturii. Daca veti citi impreuna cu mine textul din Efes. 1:3-11, vom vedea impreuna de cate ori este pomenita “voia” aceasta suverana si desavarsita a lui Dumnezeu (v. 5; 9, 11).

Unul din cel mai grele lucruri pe care le intalnim in cresterea copiilor nostri este incapatanarea lor de a spune :”Nu vreau”, sau “Asa vreau eu!” Aceiasi problema o are si Dumnezeu in relatia cu oamenii pamantului. Desi creati de Dumnezeu, acceptam doar cu greu si nu intotdeauna sa facem “voia lui Dumnezeu.”

Haideti sa privim la cateva exemple din care putem invata ca supunerea este singura cale spre propasirea viitoare. in universul acesta nu pot exista doua vointe suverane; a lui Dumnezeu si a ta … Trebuie sa invatam sa spunem “Faca-se voia Ta, Doamne.”

I. in cazul Mariei, mama Domnului Isus si a lui Iosif.
Amandoi erau in preajma casatoriei; aveau vise de implinit si planuri de infaptuit. Dumnezeu a “dat buzna” in viata lor si ei au trebuit sa spuna: “Faca-mi-se dupa cuvintele Tale …”  Numai vesnicia va arata ce rasplata extraordinara vor primi acestia doi pentru supunerea lor !

II. in cazul Domnului Isus
S-a nascut dupa voia Domnului: Ps. 40:7; Evrei 10:5-7. Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta Dumnezeule!”
A trait si a vorbit dupa voia Domnului: Ioan 4:34: “Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis si sa implinesc lucrarea Lui.”  Ioan 5:30: “Eu nu face nimic de la Mine insumi: … pentru ca nu caut sa fac voia Mea, ci voia Tatalui, care M-a trimis.”

III. in cazul ucenicilor
Crestinismul nu este doar o recitare de crezuri teoretice, ci o viata traita dupa voia lui Dumnezeu:
“Nu oricine-Mi zice: Doamne, Doamne!” va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri” (Mat. 7:21)
“Iata mama Mea si fratii Mai! Caci oricine face voia Tatalui Meu care este in ceruri, acela imi este frate, sora si mama.” (Mat. 12:50).
“Tatal nostru care esti in ceruri, …, faca-se voia Ta, precum in cer si pe pamant.” (Mat.6:10).

IV. in viata fiecaruia dintre noi
Ucenicia Ta si a mea se masoara in ascultarea de voia Domnului.
“Va indemn, dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu … ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.

Este buna, pentru ca vine de la un Dumnezeu BUN. Nimeni nu-ti doreste mai mult binele ca Dumnezeu.

Este placuta in rezultatele ei, chiar daca vremelnic (asemenea multor altora) trebuie sa trecem prin situatii neplacute.

Este desavarsita pentru ca vine din partea unui Dumnezeu desavarsit. Cea mai buna definitie a voiei lui Dumnezeu este aceasta: “Ceea ce ai face si tu din toata inima, daca ai cunoaste toate amanuntele.”
in finalul judecatii, toti oamenii ii vor da dreptate lui Dumnezeu. Cand El ne va explica toate amanuntele, vom intelege ca El a avut dreptate. Daca si tu ai sti totul despre Satan si despre pacatul distrugator din univers, daca ai sti totul despre iad si despre rai, ai face chiar acum si din toata inima voia lui Dumnezeu.

Incheiere: 1 Ioan 2:17 “Caci lumea si pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnnezeu ramane in veac.

Inaltarea

(de Dumitru Cornilescu – traducere din limba germana: Serban Constantinescu)

Luca 24:50-53

“El S-a dus afara pana spre Betania., Si-a ridicat mainile si i-a binecuvantat; pe cand ii bincuvanta, S-a despartit de ei si a fost inaltat la cer. Dupa ce I s-au inchinat, ei s-au intors la Ierusalim, cu mare bucurie. Si erau tot timpul in templu si-L laudau de Dumnezeu.”.

Iata, in putine cuvinte, descris felul cum S-a inaltat Domnul Isus de pe acest pamant, in cer: I-a dus pe ucenici afara, pana spre Betania si i-a binecuvantat. Apoi El a plecat in cer. Ucenicii s-au intors in Ierusalim cu mare bucurie.

Inaltarea Domnului, un prilej de bucurie
Ucenicii Il vazusear cu ochii lor pe Mantuitorul pentru ultima data, si totusi, ii cuprinsese o mare bucurie; iar bucuria lor este acum si bucuria noastra, caci Acela care S-a inaltat la cer va veni in curand la ai Sai, iar acolo Il vom lauda pentru lucrarea  Lui cea mare.  Ne bucuram de mantuirea Lui deplina si de legatura dintre Dumnezeu si om pe care a innodat-o Mântuitorul pentru totdeauna,  Domnul Isus a spus pe cruce: “S-a sfarsit!”  Aceste cuvinte sunt o puternica temelie pentru noi. Acum, nu mai suntem vrajmasi ai lui Dumnezeu, ci copii ai Lui, impacati cu Dumnezeu: intre El si noi nu mai este nicio separare. Pretul mantuirii noastre este scumpul sange al Mantuitorului nostru. Iar prin Inaltatrea lui Isus la cer, Dumnezeu ne spune ca mantuirea prin Isus a fost deplin primita si de aceea, ne putem odihni pe aceasta temelie de neclintit. Stim bine ca la Cruce biruinta a fost castigata, ca prin Invierea si Inaltarea la cer a Domnului Isus, Dumnezeu a pus pecetia primirii Jertfei Lui, a incuviintarii ei. Pe acest temei, eficacitaea Jertfei de la Golgota ramane  nu pentru un timp limitat ci pentru vesnicie

Omul, in trecut apasat de povara pacatelor si nemantuit, era trist si nelinistit. Acum, cand a capatat mantuirea. El se bucura. El stie ca are un Mantuitor Viu si Inaltat la cer, care a facut totul pentru El

Mantuitorul S-a inaltat la cer ca Biruitor
El a trait ca om pe pamant: a venit la noi ca sa ne mantuiasca. Ce a insemnat aceasta pentru El, prea putin putem intelege noi, doat avem o foarte palida idée.  A trebuit sa infranga tot ce statea in calea lucrarii de mantuire.  A trait printre oameni, aflati sub stapanirea Vrajmasului, robiti de pacate si protivnici fata de tot ce era dumnezeiesc. Ei L-au batjocorit, au rostit hule impotriva Lui si a lui Dumnezeu si n-au incetat sa manifeste ura fata de El. Si, totusi, Isus a fost Cel mai Bun Prieten al pacatosilor. Ei L-au respins, au dispretuit iubirea Lui si n-au avut liniste, pana nu L-au pironit pe cruce.  Murind insa pe cruce, Isus S-a incarcat cu poverile noastre de neomenie, cu pacatele noastre de oameni cazuti si vrednici de pedeapsa lui Dumnezeu.  El S-a incarcat cu toate pacatele noastre. Pe temeiul Jerfei Lui, Dumnezeu poate oferi iertarea in dar fiecaruia. Da. El poate mantui pe orice pacatos, El poate spala orice pata de pe inima, pentru sangele Mantuitorului caci “sangele Lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, curateste orice pacat” (1 Ioan 1:7).  Iata, dar, Domnul Isus Christos s-a inaltat la cer biruitor asupra pacatului, Dumnezeu poate, El vrea sa izbaveasca pe orice om de robia, tirania si vina pacatului. Pacatul nu mai este o piedeca inaintea lui Dumnezeu: pacatul  a fost inlaturat.  Si va veni o vreme pe pamant cand nu va mai fi pe pamant niciun pacat.  Nu este aceasts o biruinta stralucita? Putem oare multumi indeajuns pentru aceasta biruinta mare? Da, ne bucuram mult ca Mantuitorul nostru S-a  inaltat la cer ca biruitor asupra pacatului

El este, de asemenea, biruitor asupra mortii.   Scriptura spune ca moartea este “Imparatul spaimelor”.  Nici chiar pentru credinciosi moartea nu este placuta. Totusi, credinciosii nu se tem de moarte, caci moartea este pentru ei un  drum de biruinta, din lume aceasta  “acasa la, Domnul”.  “Unde iti este boldul, moarte? Unde iti este biriunta, moarte?” (1 Cor. 15). Ce maret triumf.  Biruinta lui Christos asupra mortii  este pricina de glorioasa bucurie!

Domnul Isus S-a dus in cer si ca biruitor asupra lui Satan.
Acest crunt Vrajmas, care a rapit oamenilor bucuria, a fost invins la Cruce: El nu-i mai  poate chinui pe crestnii adevarati, caci Domnul Isus l-a infrant iar omul credincios si-a gasit refugiul la Cruce, unde si-a  lasat povara de pacate, gasind linistea. Ce eliberare!  Cel  ce imi statea impotriva si ma ameninta este acum invins: ultimul cuvant il are Mantuitorul, care a castigat  biruinta pe Cruce.

Totodata, Isus a castigat biruinta asupra lumii.

In aceasta lume se manifesta o impotrivire fatisa contra lui Dumnezeu si contra fiecarui om care Ii apartine Lui. Omul, cu propria lui putere nu i se poate impotrivi lumii. Dar, cand stim ca Dpmnul nostru este Biruitor, stam in picioare cu curaj inaintea intregii lumi, Pot sa ne batjocoreasca, sa ne amemenite, sa ne prigomeasca – noi ramanem credinciosi, caci suntem ai Lui, sastigati de El cu scumpul Lui sange. Noi nu renuntam cu niciun chip la legatura nostra cu El.  Domnul Isus a spus: “In lume, veti avea necazuri, dar indrazniti! Eu am biruit lumea,”.  Iata, dar o pricina de bucurie a credinciosilor: Isus este biruitor asupra lumii.

Hristosul Inaltat la cer a devenit Mijlocitorul si Chezasul nostru
Domnul Isus a biruit in lupta Sa,  pentru ca a fost nu numai Fiul lui Dumnezeu ci si Om. Asa a putut El sa fie Substitutul pacatosilor pe cruce. Dar inseamna mai mult: avem acum un chezas in cer, unde ne asteapta ca sa fim acolo unde este El.  Ce bucurie!  Locul meu este in cer, impreuna cu Domnul Isus. Si chiar acum, fiind pe pamant, prin Duhul, eu traiesc acolo. Dorintele, planurile si interesele Lui sunt si ale mele.  Daca ne inteaba cineva:
-         Unde mergi  cand ti se va consuma ultima suflare aici, pe pamant?
-         Merg la Mantuitorul, caci sunt in intregime al sau a Lui!
Ai si tu aceasta nadejde? Este aceasta si bucuria ta?

Minunea locuirii Duhului Sfant in credinciosi a fost inaugurata la Cinzecime, la scurt timp dupa inaltarea Mantuitorului la cer.  In acest fel Il avem pe Isus, Mijlocitorul nostru in cer si avem cu noi, in viata de fieacre zi pe pamant pe Duhul Sfant, care lupta cu noi, ne imbarbateaza in incercari si ne intareste. Duhul Sfant este Mangaietorul nostru, El ne invata, ne indeamna, ne corecteaza prin Cuvantul Scripturii.  Nu este oare acesta un temei ca sa ne bucuram?

Isus este avocatul nostru in cer
El ne apara de acuzatia vinelor noastre, a inimilor si mintilor noastre  si respinge pârile lui Satan spunand: “Eu M-am jertfit pentru acesti oameni, pacatele lor au fost asupra Mea. Eu am drept asupra acestor oameni, Eu i-am  declarat liberi!”  Cat de sigura si de temeinica este mantuirea! Nimeni n-o poate clatina, caci soarta noastra este in intregime in mana Mijlocitorului nostru din cer.

Hristosul Inaltat are toata puterea in cer si pe pamant.
Noi intelegem putin din ce insemneaza acest lucru, El are putere asupra ingerilor din cer, asupra oamenilor pe pamant. Da, asupra oamenilor cat de pacatosi ar fi ei.  Cat de hotarit poate pasi credinciosul care poate spune: Mantuitorul meu are toata puterea. Pot interveni greutati, piedeci, dar voi merge cu bucurie prin toate si viata mea va fi dreapta, caci El are toata puterea. Eu nu inteleg ce mi-a harazit si nu pricep ce face, dar stiu cu siguranta ca tot ce face El este bine pentru mine.
Cel ce are toata puterea pregateste un loc in casa Tatalui pentru fiecare credincios al Lui,  Vom merge acolo nu ca niste straini ci ca unii care suntem “impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu”.  Cel ce ne-a mantuit si are toata puterea ne asteapta. Ce pricina de bucurie!
Cand Stefan era improscat cu pietre, el a spus: “Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand la dreapta lui Dumnezeu.”  Isus era pregatit sa-i primeasca duhul.
Asa se intampla cu orice credincios care are mantuirea prin Isus: duhul lui va fi primit de Mantuitorul. Daca esti credincios cu adevarat, asa va fi si cu sufletul tau cand vei fi stramutat in Imparatia Lui.

Cel Inaltat va veni iarasi
Domnul Isus va veni in curand pe pamant sa intemeieze Imparatia Sa.  Traiesti tu in asteptarea venirii Lui? Esti gata sa exprimi dorinta: Doamne Isuse, de-ai veni chiar azi?  Il astepti tu pregatit/

Iata sensul Inaltarii!  Este acest sens si experienta ta? Te bucuri tu cu mare bucurie ca ai um Mantuitor si in El o mantuirea asa de mare? Daca nu poti raspunde “Da!”, considera o oportunitate ca usa harului lui Dumnezeu este inca deschis: asta inseamna ca putem inca sa primim harul Lui, sa devenim ai Lui.

(tradusa din buletinul “Unter dem Kreuz” (Sub Cruce), buletin publicat de  Dumitru Cornilescu. Mesajul a fost tinut la sanatoriul  elevetian Le Landli, pentru incurajarea si zidirea sufleteascâ a pacientilot din sanatoriu)

Cincizecimea in Biserica crestina

(Mihai Triscas)

Duhul Sfânt a fost trimis în Numele lui Isus Hristos. Orice abordare a Cincizecimii este incompleta daca nu o asociem cu împlinirea misiunii Mântuitorului nostru pe pamânt. Din punct de vedere istoric, Cincizecimea (Rusaliile) era una din cele trei mari sarbatori ebraice care erau celebrate în Israel (Deuteronom 16.9; Leveticul 23.15) si marcheaza darea Legii pe muntele Sinai; Era dedicarea primelor roade Domnului, care împlica si oferirea pâini facute din grâul de-abia recoltat, prezentata înaintea Lui. Era o zi de
sarbatoare de oferire a darurilor.

Odata cu pogorârea Duhului Sfânt dupa 50 de zile de la Învierea Domnului Isus o cale noua si trainica fusese deschisa. Sfânta Sfintelor fusese facuta accesibila. Jertfa de la Calvar este strâns legata de Rusalii.

Dupa cum nu ar fi existat ulei fara sa zdrobesti masline, apa tâsnitoare fara sa zdrobesti stânca, nu ar fi putut exista Rusalii fara Calvar. Calvarul a fost fântâna Rusaliilor. Daca nu ar fi existat Rusaliile dupa Înaltare, istoria Calvarului si a Învierii ar fi fost de mult uitata.

Coborârea Duhului Sfânt urma sa împlineasca misiunea lui Hristos pe pamânt si sa completeze marea lucrare de mântuire a omului. Hristos le-a promis ucenicilor Sai ca le va trimite Duhul Sfânt. Când Petru s-a
ridicat sa explice straniul fenomen din ziua Cincizecimea în Biserica Lui Hristos de Rusalii (si remarcati ca nici un om nu poate explica Rusaliile fara sa fi avut mai întâi propria sa zi de Rusalii) a spus: (Fapte
2.33)

I. Dumnezeu a ales sarbatoarea Rusaliilor pentru venirea Duhului Sfânt. Fapte 2.1-4
Daca se pune întrebarea: ,,Nu era Duhul Sfânt înainte de Rusalii?” El apare înca de pe prima pagina a Scripturii: ,,Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor” (Genesa 1.26). Mâna Duhului Sfânt
s-a vazut la crearea Omului (Genesa 1.26).

Apoi Iov spune: (Iov 26.13), despre Iosif (Genesa 41.38) Duhul era peste Elisei (2 Regi 2.15) si misca pe Samson (Judecatori 13.25), totusi Ioan spune: ,,Caci Duhul Sfânt înca nu fusese dat, fiindca Isus înca nu
fusese proslavit.’’ (Ioan 7.39) Venirea Duhului era dependenta de proslavirea lui Hristos (Ioan 16.7). Asa dupa cum Hristos a venit în lume în timpul Vechiului Testament ca un Înger al Domnului înainte de întruparea Sa, la fel a venit si Duhul Sfânt dinainte de Rusalii. Desi Hristos a fost în lume de la început, doar în ziua în care s-a nascut la Bethleem a aparut ca Fiulul Omului si Fiul întrupat a lui Dumnezeu. În acelasi fel, Duhul a fost în lume si a fost recunoscut de oamenii lui Dumnezeu în toate timpurile, dar manifestarea Duhului ca
Mângâietor care sa locuiasca în oameni nu a mai fost cunoscuta înainte de Rusalii. Atunci s-a împlinit profetia: Ioel 2:28,29. Asa declara Petru (Fapte 2.16). Duhul sosise si un semn dupa altul s-a împlinit.
Deodata un sunet ca vâjâitul unei vânt puternic se auzi în camera de sus si a umplut casa în care stateau. Urechea marturisea puterea divina. Apoi au aparut limbi ca de foc si ochiul omenesc marturisea de asemenea puterea divina. Nu numai atât ci ceva a început sa se petreaca, si Biblia spune: (Fapte 2.4) Aceasta a fost o noua dimensiune religioasa, a fost o noua experienta de care nu se mai auzise înca.

Aceasta era dovada initiala a botezului cu Duhul Sfânt. Nu a fost o experienta trecatoare a celor 120, ci o mostenire permanenta a Bisericii. Promisiunea Duhului Sfânt nu se refera numai la apostoli, la cei 12, nici la câtiva favoriti din vremurile care vor veni, este un dar pentru toti cei care cred în Hristos, de la cel mai mic pâna la cel mai mare. (Fapte 2.39; Ioan 14.16)

Cronologic, multi crestini nominali sunt partea cea buna, dar, experimental nu au primit binecuvântarea Duhul Sfânt. Îl cunosc pe Isus, Îl iubesc, Îl urmeaza dar nu au cerut niciodata propriile Rusalii. Miracolul
Rusaliilor a pavat drumul pentru mesajul lui Petru, caci nimic nu poate lua locul Cuvântului.

Semnele, minunile diferite ale Duhului Sfânt confirmau Cuvântul: ,,Iar ei au plecat si au predicat pretutindeni.
Domnul lucra împreuna cu ei si întarea Cu v â n t u l p r i n s emn e l e c a r e – i însoteau.’’ (Marcu 16.20)

III. Lucrarea Duhul Sfânt continua si azi:
Cei ce au primit botezul cu putere erau atat de coplesiti de Duh încât batjocoritorii declarau: ,,Sunt plini de must’’ (Fapte 2.13). Eul a fost sters, Duhul controla totul si Hristos era preamarit. Cuvântul lui
Dumnezeu vorbeste de, bucuria în Duhul Sfânt (Romani 14.7). Bucuria este o roada a Duhului. Biserica trebuie sa experimenteze aceasta bucurie a Duhului Sfânt caci daca suntem plini de bucurie si Gloria Duhului, chemarile seducatoare ale placerilor lumesti nu au nici o putere asupra noastra. Urechile întoarse spre muzica Duhului sunt surde la cintecele de sirena a lumii. Nu le auzi întrebând daca e ceva rau în lucrarile îndoielnice (oare?) Aduc cu ele izvoare de bucurie care le poti bea oricând. Nu au nevoie de cisternele sparte ale lumii.

Biserica de Azi are Nevoie de Putere, de Viata. Rusaliile mai produc si putere. Hristos a spus: (Fapte 1:8 )
Scriptura spune ca puterea e a lui Dumnezeu (Ps. 62.11). Dumnezeu îsi transmite puterea prin noi. Devenim
transmitatori spirituali când vine peste noi botezul puterii. Caci Petru spune: ,,Ce am îti dau’’ (Fapte 3.6). Faptul ca Petru s-a ridicat cu ceilalti unsprezece, nu dovedeste în nici un fel ca doar cei doisprezece au avut
aceasta experienta penticostala. Ei erau conducatorii spirituali, alesi de Dumnezeu sa se ridice, sa verifice mesajul si sa-l sustina pe vorbitor. Când vin Rusaliile, urmeaza rezultate supranaturale. Când Duhul vine peste oameni astazi, aceleasi rezultate apar.

Substitutele vor pali si realitatea va triumfa. Biserica trebuie sa treaca prin odaia de sus. Aceasta efuziune penticostala e pentru toti. În cartea lui Ioel spune: ,,Voi turna din Duhul Meu peste orice
faptura’’ (Fapte 2.17). Isaia înregistreaza: 44.3) . ,,Pâna când Duhul se va turna de sus peste noi; atunci pustie se va preface în pamânt roditor, si pamântul roditor va fi privit ca o padure’’ (Isaia 32.15) .

Traim în zilele secetoase ale modernismului, zilele salbatice ale liberalismului, si zilele întunecate ale
rationalismului. Este încurajator sa stii ca într-o astfel de vreme, Dumnezeu isi trimite apele din norii de slava pentru a uda pamânturile uscate si însetate.

În Biserica Duhul Sfânt lucreaza la unitate: actul de nastere al Bisericii este pecetluit tocmai de puterea promisa de la Isus Hristos. Astfel a devenit ,,Biserica celor întâi nascuti care sunt scrisi în ceruri’’ (Evr.
12.23). O biserica unita înmanuncheaza urmatoarele caracteristici bune: are pace, este întarita sufleteste, umbla în frica de Domnul, este plina de Duhul Sfânt, si creste numeric prin Duhul Sfânt (Fapte 9.31).

Biserica va învia datorita Duhului Sfânt (Rom. 8.11) si va fi rapita ca sa-L întâmpine pe Domnul în vazduh (1 Tes. 4.13-18)

Duhul Sfânt calauzeste Biserica (Rom. 8.14) Într-adevar, numai aceea viata ramâne roditoare care isi trage seva din vita. Prin curgerea învioratoare a Duhului Sfânt, o astfel de viata abunda în rugaciune, în predici rostite cu putere, în dragoste molipsitoare, în bucurie si pace care întrece orice pricepere. “Zic dar: umblati cârmuiti de Duhul, si nu împliniti poftele firii pamântesti.” (Galateni 5:16)

Dumnezeirea Duhului Sfant

(John Trutza)

Nici o alta doctrina crestina nu a fost rastalmacita în asa masura ca cea referitoare la Dumnezeirea Duhului Sfânt. Unii, neaga Persoana si Dumnezeirea Duhului Sfânt, crezând ca Duhul Sfânt este o forta, o energie cosmica, în timp ce altii exagereaza crezând ca tot ce fac este de la Duhul Sfânt.
Dorinta noastra în aceste rânduri, este sa furnizam o învatatura echilibrata si Biblica, cu privire la Divinitatea Duhului Sfânt.

Când vorbim despre Sfânta Scriptura, trebuie sa amintim ca în Noul si Vechiul Testament, se vorbeste despre Persoana Duhului Sfânt de 85 de ori; în Vechiul Testament sunt mentionate 18 denumiri, iar in Noul Testament de 39 de denumiri. De asemenea trebuie mentionat ca în Teologie, atunci când se vorbeste despre
Sfânta Treime, sau Triunitatea, nu exista o ierarhizare a Persoanelor Treimice, în sensul unei gradatii de marime si importanta a unei Persoane fata de celelalte doua. Dumnezeu este : Dumezeu Tatal, Dumnezeu
Fiul si Dumnezeu Duhul Sfânt.

Au fost însa crestini si poate mai sunt si astazi unii care din necunostinta de cauza, înclina sa creada ca Dumnezeu Tatal, ar fi mai vechi si mai mare, iar de aici si concluzia ca ar fi mai important decât
Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant, deoarece, El i-ar fi Nascut si Purces pe
ceilalti doi. Avându-si originea si cauza în Tatal, rezulta prioritate, o vechime si o importanta
a Tatalui fata de Fiul si de Duhul Sfant.

Greselile si confuziile care s-au produs în eforturile oamenilor de-a sonda misterul Sfintei Treimi, au provenit de acolo, ca omul, fiinta marginita, cautând sa cuprinda si sa înteleaga Tainele Dumnezeirii
celei Nemarginite, a silit Nemarginirea sa intre în categoriile de cauza, Timp si Spatiu.

Despre cele Trei Persoane ale Dumnezeirii, trebuie spus de la început, ca noi oamenii, nu am fi ajuns niciodata cu puterile sau cunostintele noastre omenesti, sa ne dam seama de existenta Lor, daca Dumnezeu
nu ar fi binevoit sa Se descopere prin Cuvântul scris si prin Fiul Sau.

Revelatia Divina a Vechiului si Noului Testament, nu are ca scop expunerea tuturor Tainelor Divinitatii, ci are ca scop, descoperirea tuturor Invataturilor necesare pentru Mântuirea omului. Astfel dar, Duhul Sfânt este de aceeasi Fiinta cu Dumnezeu Tatal si cu Dumnezeu Fiul. Mântuitorul însusi ne învata ca Duhul Sfânt este Mângâietorul si ca are Fiinta Dumnezeiasca dela Tatal prin purcedere: – Când v-a veni Mângâietorul,
Dumnezeirea Duhului Sfânt pe care-L voi trimite de la Tatal, adica Duhul Adevarului, care purcede de la Tatal, El, v-a marturisi despre Mine – Ioan 15:26.

Cu alte cuvinte, nu spunem ca Duhul este în Fiul, dar Il numim Duhul Fiului, sau Fiul si Duhul sunt din Tatal, adica, Duhul Sfânt a existat din totdeauna, deci, nu trebuie sa credem ca El a fost altceva înainte de-a fi Duh Sfânt si ca ar fi progresat pâna a ajuns Duhul Sfânt.

Înca din primele secole, crestinii au avut printre ei, eretici, care au înteles gresit Dumnezeirea Duhului Sfânt numiti pneumatomahi. Ei sustineau ca Duhul Sfânt este creat, un slujitor al Tatalui si Fiului, si separat în esenta de Ei. În anul 381 AD, a avut loc Sinodul dela Constantinopol, unde aceasta erezie a fost condamnata, iar ereticii au fost exclusi din Biserica. Acolo s-a statornicit o învatatura corecta despre Persoana
si Dumnezeirea Duhului Sfânt.

Învatatura corecta a Bibliei, nu afirma ca ar fi 3 Dumnezei, Tatal, Fiul si Duhul Sfânt, ceea ce afirma Biblia este faptul ca exista o singura Dumnezeire, dar sunt 3 Persoane care compun Dumnezeirea. Nu
putem numi un Dumnezeu Perfect daca mai are nevoie de înca unul sau de înca alti doi Dumnezei alaturi, care sa aibe atribute diferite, de aceea întelegem ca avem o Singura Dumnezeire.

Întelegem deci ca Duhul Sfânt este membu al Dumnezeirii si deci este Divin. Principalele argumente ale Divinitatii Duhului Sfânt sunt:

1. Atributele Duhului Sfânt similare cu ale Tatalui si Fiului
Daca Tatal si Fiul dau viata si Duhul da viata Ioan3:5-6; Iov 33:4
Daca Tatal si Fiul sunt Lumina si Duhul este Lumina 1 Cor: 2:9-12
Daca Tatal si Fiul sunt Dragoste si Duhul este Dragoste Rom 8:5
Deci, Duhul face aceleasi lucrari pe care le face Tatal si Fiul.

Caracteristicile Dumnezeirii Duhului Sfânt:
Duhul Sfânt este Etern, asta însemnând ca nu are nici început si nici sfârsit Duhul este Atotputernic – Mica 3:8; Luca 1:35 ; Rom 15:19
Duhul este Omniprezent – Ps 139:7
Duhul este Omniscient – 1Cor 2:10-11; Isaia 40: 13-14
Duhul este Omnipotent – Mat 12:28; Apoc 19:28; Mica 3:8
Duhul este Adevarul – 1 Ioan 5:6
Duhul este Sfânt, Ii spunem Duhul Sfânt – Ps 51:11; Isaia 63:10-11; Rom 8:14

2. Lucrarile Duhului Sfânt
Lucrarea Duhului Sfânt, este una cu lucrarea Dumnezeirii:

Lucrarea Creatiei- Duhul era implicat în Creatie Iov 26:13; 33:4; Ps 104:30
Lucrarea Revelarii – Gen 41:16; Gal 1:11-12
Lucrarea Inspiratiei – 2 Tim 3:16-17; 2 Petru 1:20-21
Lucrarea Reînnoirii – Ioan 3:5
Lucrarea Mijlocirii – Rom 8:26
Lucrarea Sfintirii – 2 Tes 2:13
Lucrarea Convingerii – Ioan 16:18
Lucrarea Mângâierii – Ioan 14:16; 15:26; 16:7
Lucrarea Miraculoasa – 1 Cor 12:1-11
Lucrarea Invierii – Rom 8:11

3. Argumentul interschimbabilitati termenilor
În episodul din Fapte 5 Petru îi spune lui Anania în versetul 3 ca a mintit pe Duhul Sfânt, iar în versetul 4 spune ca a mintit pe Dumnezeu.

4. Prezentarea Domnului Isus a persoanei Duhului Sfânt
Ioan 14:15-26 si Ioan 16:5-15
Domnul Isus atunci când le vorbea ucenici lor despre Duhul Sfânt se referea la El cu expresia “un alt” intelegând Unul de aceeasi natura si egal cu Mine.

În concluzie noi credem si marturisim ca Duhul Sfânt este coegal, coexistential si divin asa ca Tatal si Fiul.