Pas(i)unea pastorilor

(de Dumitru Cornilescu - traducere din limba germana: Serban Constantinescu)

Luca 24:50-53

“El S-a dus afara pana spre Betania., Si-a ridicat mainile si i-a binecuvantat; pe cand ii bincuvanta, S-a despartit de ei si a fost inaltat la cer. Dupa ce I s-au inchinat, ei s-au intors la Ierusalim, cu mare bucurie. Si erau tot timpul in templu si-L laudau de Dumnezeu.”.

Iata, in putine cuvinte, descris felul cum S-a inaltat Domnul Isus de pe acest pamant, in cer: I-a dus pe ucenici afara, pana spre Betania si i-a binecuvantat. Apoi El a plecat in cer. Ucenicii s-au intors in Ierusalim cu mare bucurie.

Inaltarea Domnului, un prilej de bucurie
Ucenicii Il vazusear cu ochii lor pe Mantuitorul pentru ultima data, si totusi, ii cuprinsese o mare bucurie; iar bucuria lor este acum si bucuria noastra, caci Acela care S-a inaltat la cer va veni in curand la ai Sai, iar acolo Il vom lauda pentru lucrarea  Lui cea mare.  Ne bucuram de mantuirea Lui deplina si de legatura dintre Dumnezeu si om pe care a innodat-o Mântuitorul pentru totdeauna,  Domnul Isus a spus pe cruce: “S-a sfarsit!”  Aceste cuvinte sunt o puternica temelie pentru noi. Acum, nu mai suntem vrajmasi ai lui Dumnezeu, ci copii ai Lui, impacati cu Dumnezeu: intre El si noi nu mai este nicio separare. Pretul mantuirii noastre este scumpul sange al Mantuitorului nostru. Iar prin Inaltatrea lui Isus la cer, Dumnezeu ne spune ca mantuirea prin Isus a fost deplin primita si de aceea, ne putem odihni pe aceasta temelie de neclintit. Stim bine ca la Cruce biruinta a fost castigata, ca prin Invierea si Inaltarea la cer a Domnului Isus, Dumnezeu a pus pecetia primirii Jertfei Lui, a incuviintarii ei. Pe acest temei, eficacitaea Jertfei de la Golgota ramane  nu pentru un timp limitat ci pentru vesnicie

Omul, in trecut apasat de povara pacatelor si nemantuit, era trist si nelinistit. Acum, cand a capatat mantuirea. El se bucura. El stie ca are un Mantuitor Viu si Inaltat la cer, care a facut totul pentru El

Mantuitorul S-a inaltat la cer ca Biruitor
El a trait ca om pe pamant: a venit la noi ca sa ne mantuiasca. Ce a insemnat aceasta pentru El, prea putin putem intelege noi, doat avem o foarte palida idée.  A trebuit sa infranga tot ce statea in calea lucrarii de mantuire.  A trait printre oameni, aflati sub stapanirea Vrajmasului, robiti de pacate si protivnici fata de tot ce era dumnezeiesc. Ei L-au batjocorit, au rostit hule impotriva Lui si a lui Dumnezeu si n-au incetat sa manifeste ura fata de El. Si, totusi, Isus a fost Cel mai Bun Prieten al pacatosilor. Ei L-au respins, au dispretuit iubirea Lui si n-au avut liniste, pana nu L-au pironit pe cruce.  Murind insa pe cruce, Isus S-a incarcat cu poverile noastre de neomenie, cu pacatele noastre de oameni cazuti si vrednici de pedeapsa lui Dumnezeu.  El S-a incarcat cu toate pacatele noastre. Pe temeiul Jerfei Lui, Dumnezeu poate oferi iertarea in dar fiecaruia. Da. El poate mantui pe orice pacatos, El poate spala orice pata de pe inima, pentru sangele Mantuitorului caci “sangele Lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, curateste orice pacat” (1 Ioan 1:7).  Iata, dar, Domnul Isus Christos s-a inaltat la cer biruitor asupra pacatului, Dumnezeu poate, El vrea sa izbaveasca pe orice om de robia, tirania si vina pacatului. Pacatul nu mai este o piedeca inaintea lui Dumnezeu: pacatul  a fost inlaturat.  Si va veni o vreme pe pamant cand nu va mai fi pe pamant niciun pacat.  Nu este aceasts o biruinta stralucita? Putem oare multumi indeajuns pentru aceasta biruinta mare? Da, ne bucuram mult ca Mantuitorul nostru S-a  inaltat la cer ca biruitor asupra pacatului

El este, de asemenea, biruitor asupra mortii.   Scriptura spune ca moartea este “Imparatul spaimelor”.  Nici chiar pentru credinciosi moartea nu este placuta. Totusi, credinciosii nu se tem de moarte, caci moartea este pentru ei un  drum de biruinta, din lume aceasta  “acasa la, Domnul”.  “Unde iti este boldul, moarte? Unde iti este biriunta, moarte?” (1 Cor. 15). Ce maret triumf.  Biruinta lui Christos asupra mortii  este pricina de glorioasa bucurie!

Domnul Isus S-a dus in cer si ca biruitor asupra lui Satan.
Acest crunt Vrajmas, care a rapit oamenilor bucuria, a fost invins la Cruce: El nu-i mai  poate chinui pe crestnii adevarati, caci Domnul Isus l-a infrant iar omul credincios si-a gasit refugiul la Cruce, unde si-a  lasat povara de pacate, gasind linistea. Ce eliberare!  Cel  ce imi statea impotriva si ma ameninta este acum invins: ultimul cuvant il are Mantuitorul, care a castigat  biruinta pe Cruce.

Totodata, Isus a castigat biruinta asupra lumii.

In aceasta lume se manifesta o impotrivire fatisa contra lui Dumnezeu si contra fiecarui om care Ii apartine Lui. Omul, cu propria lui putere nu i se poate impotrivi lumii. Dar, cand stim ca Dpmnul nostru este Biruitor, stam in picioare cu curaj inaintea intregii lumi, Pot sa ne batjocoreasca, sa ne amemenite, sa ne prigomeasca – noi ramanem credinciosi, caci suntem ai Lui, sastigati de El cu scumpul Lui sange. Noi nu renuntam cu niciun chip la legatura nostra cu El.  Domnul Isus a spus: “In lume, veti avea necazuri, dar indrazniti! Eu am biruit lumea,”.  Iata, dar o pricina de bucurie a credinciosilor: Isus este biruitor asupra lumii.

Hristosul Inaltat la cer a devenit Mijlocitorul si Chezasul nostru
Domnul Isus a biruit in lupta Sa,  pentru ca a fost nu numai Fiul lui Dumnezeu ci si Om. Asa a putut El sa fie Substitutul pacatosilor pe cruce. Dar inseamna mai mult: avem acum un chezas in cer, unde ne asteapta ca sa fim acolo unde este El.  Ce bucurie!  Locul meu este in cer, impreuna cu Domnul Isus. Si chiar acum, fiind pe pamant, prin Duhul, eu traiesc acolo. Dorintele, planurile si interesele Lui sunt si ale mele.  Daca ne inteaba cineva:
-         Unde mergi  cand ti se va consuma ultima suflare aici, pe pamant?
-         Merg la Mantuitorul, caci sunt in intregime al sau a Lui!
Ai si tu aceasta nadejde? Este aceasta si bucuria ta?

Minunea locuirii Duhului Sfant in credinciosi a fost inaugurata la Cinzecime, la scurt timp dupa inaltarea Mantuitorului la cer.  In acest fel Il avem pe Isus, Mijlocitorul nostru in cer si avem cu noi, in viata de fieacre zi pe pamant pe Duhul Sfant, care lupta cu noi, ne imbarbateaza in incercari si ne intareste. Duhul Sfant este Mangaietorul nostru, El ne invata, ne indeamna, ne corecteaza prin Cuvantul Scripturii.  Nu este oare acesta un temei ca sa ne bucuram?

Isus este avocatul nostru in cer
El ne apara de acuzatia vinelor noastre, a inimilor si mintilor noastre  si respinge pârile lui Satan spunand: “Eu M-am jertfit pentru acesti oameni, pacatele lor au fost asupra Mea. Eu am drept asupra acestor oameni, Eu i-am  declarat liberi!”  Cat de sigura si de temeinica este mantuirea! Nimeni n-o poate clatina, caci soarta noastra este in intregime in mana Mijlocitorului nostru din cer.

Hristosul Inaltat are toata puterea in cer si pe pamant.
Noi intelegem putin din ce insemneaza acest lucru, El are putere asupra ingerilor din cer, asupra oamenilor pe pamant. Da, asupra oamenilor cat de pacatosi ar fi ei.  Cat de hotarit poate pasi credinciosul care poate spune: Mantuitorul meu are toata puterea. Pot interveni greutati, piedeci, dar voi merge cu bucurie prin toate si viata mea va fi dreapta, caci El are toata puterea. Eu nu inteleg ce mi-a harazit si nu pricep ce face, dar stiu cu siguranta ca tot ce face El este bine pentru mine.
Cel ce are toata puterea pregateste un loc in casa Tatalui pentru fiecare credincios al Lui,  Vom merge acolo nu ca niste straini ci ca unii care suntem “impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu”.  Cel ce ne-a mantuit si are toata puterea ne asteapta. Ce pricina de bucurie!
Cand Stefan era improscat cu pietre, el a spus: “Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand la dreapta lui Dumnezeu.”  Isus era pregatit sa-i primeasca duhul.
Asa se intampla cu orice credincios care are mantuirea prin Isus: duhul lui va fi primit de Mantuitorul. Daca esti credincios cu adevarat, asa va fi si cu sufletul tau cand vei fi stramutat in Imparatia Lui.

Cel Inaltat va veni iarasi
Domnul Isus va veni in curand pe pamant sa intemeieze Imparatia Sa.  Traiesti tu in asteptarea venirii Lui? Esti gata sa exprimi dorinta: Doamne Isuse, de-ai veni chiar azi?  Il astepti tu pregatit/

Iata sensul Inaltarii!  Este acest sens si experienta ta? Te bucuri tu cu mare bucurie ca ai um Mantuitor si in El o mantuirea asa de mare? Daca nu poti raspunde “Da!”, considera o oportunitate ca usa harului lui Dumnezeu este inca deschis: asta inseamna ca putem inca sa primim harul Lui, sa devenim ai Lui.

(tradusa din buletinul “Unter dem Kreuz” (Sub Cruce), buletin publicat de  Dumitru Cornilescu. Mesajul a fost tinut la sanatoriul  elevetian Le Landli, pentru incurajarea si zidirea sufleteascâ a pacientilot din sanatoriu)

(Mihai Triscas)

Duhul Sfânt a fost trimis în Numele lui Isus Hristos. Orice abordare a Cincizecimii este incompleta daca nu o asociem cu împlinirea misiunii Mântuitorului nostru pe pamânt. Din punct de vedere istoric, Cincizecimea (Rusaliile) era una din cele trei mari sarbatori ebraice care erau celebrate în Israel (Deuteronom 16.9; Leveticul 23.15) si marcheaza darea Legii pe muntele Sinai; Era dedicarea primelor roade Domnului, care împlica si oferirea pâini facute din grâul de-abia recoltat, prezentata înaintea Lui. Era o zi de
sarbatoare de oferire a darurilor.

Odata cu pogorârea Duhului Sfânt dupa 50 de zile de la Învierea Domnului Isus o cale noua si trainica fusese deschisa. Sfânta Sfintelor fusese facuta accesibila. Jertfa de la Calvar este strâns legata de Rusalii.

Dupa cum nu ar fi existat ulei fara sa zdrobesti masline, apa tâsnitoare fara sa zdrobesti stânca, nu ar fi putut exista Rusalii fara Calvar. Calvarul a fost fântâna Rusaliilor. Daca nu ar fi existat Rusaliile dupa Înaltare, istoria Calvarului si a Învierii ar fi fost de mult uitata.

Coborârea Duhului Sfânt urma sa împlineasca misiunea lui Hristos pe pamânt si sa completeze marea lucrare de mântuire a omului. Hristos le-a promis ucenicilor Sai ca le va trimite Duhul Sfânt. Când Petru s-a
ridicat sa explice straniul fenomen din ziua Cincizecimea în Biserica Lui Hristos de Rusalii (si remarcati ca nici un om nu poate explica Rusaliile fara sa fi avut mai întâi propria sa zi de Rusalii) a spus: (Fapte
2.33)

I. Dumnezeu a ales sarbatoarea Rusaliilor pentru venirea Duhului Sfânt. Fapte 2.1-4
Daca se pune întrebarea: ,,Nu era Duhul Sfânt înainte de Rusalii?” El apare înca de pe prima pagina a Scripturii: ,,Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor” (Genesa 1.26). Mâna Duhului Sfânt
s-a vazut la crearea Omului (Genesa 1.26).

Apoi Iov spune: (Iov 26.13), despre Iosif (Genesa 41.3 Duhul era peste Elisei (2 Regi 2.15) si misca pe Samson (Judecatori 13.25), totusi Ioan spune: ,,Caci Duhul Sfânt înca nu fusese dat, fiindca Isus înca nu
fusese proslavit.’’ (Ioan 7.39) Venirea Duhului era dependenta de proslavirea lui Hristos (Ioan 16.7). Asa dupa cum Hristos a venit în lume în timpul Vechiului Testament ca un Înger al Domnului înainte de întruparea Sa, la fel a venit si Duhul Sfânt dinainte de Rusalii. Desi Hristos a fost în lume de la început, doar în ziua în care s-a nascut la Bethleem a aparut ca Fiulul Omului si Fiul întrupat a lui Dumnezeu. În acelasi fel, Duhul a fost în lume si a fost recunoscut de oamenii lui Dumnezeu în toate timpurile, dar manifestarea Duhului ca
Mângâietor care sa locuiasca în oameni nu a mai fost cunoscuta înainte de Rusalii. Atunci s-a împlinit profetia: Ioel 2:28,29. Asa declara Petru (Fapte 2.16). Duhul sosise si un semn dupa altul s-a împlinit.
Deodata un sunet ca vâjâitul unei vânt puternic se auzi în camera de sus si a umplut casa în care stateau. Urechea marturisea puterea divina. Apoi au aparut limbi ca de foc si ochiul omenesc marturisea de asemenea puterea divina. Nu numai atât ci ceva a început sa se petreaca, si Biblia spune: (Fapte 2.4) Aceasta a fost o noua dimensiune religioasa, a fost o noua experienta de care nu se mai auzise înca.

Aceasta era dovada initiala a botezului cu Duhul Sfânt. Nu a fost o experienta trecatoare a celor 120, ci o mostenire permanenta a Bisericii. Promisiunea Duhului Sfânt nu se refera numai la apostoli, la cei 12, nici la câtiva favoriti din vremurile care vor veni, este un dar pentru toti cei care cred în Hristos, de la cel mai mic pâna la cel mai mare. (Fapte 2.39; Ioan 14.16)

Cronologic, multi crestini nominali sunt partea cea buna, dar, experimental nu au primit binecuvântarea Duhul Sfânt. Îl cunosc pe Isus, Îl iubesc, Îl urmeaza dar nu au cerut niciodata propriile Rusalii. Miracolul
Rusaliilor a pavat drumul pentru mesajul lui Petru, caci nimic nu poate lua locul Cuvântului.

Semnele, minunile diferite ale Duhului Sfânt confirmau Cuvântul: ,,Iar ei au plecat si au predicat pretutindeni.
Domnul lucra împreuna cu ei si întarea Cu v â n t u l p r i n s emn e l e c a r e - i însoteau.’’ (Marcu 16.20)

III. Lucrarea Duhul Sfânt continua si azi:
Cei ce au primit botezul cu putere erau atat de coplesiti de Duh încât batjocoritorii declarau: ,,Sunt plini de must’’ (Fapte 2.13). Eul a fost sters, Duhul controla totul si Hristos era preamarit. Cuvântul lui
Dumnezeu vorbeste de, bucuria în Duhul Sfânt (Romani 14.7). Bucuria este o roada a Duhului. Biserica trebuie sa experimenteze aceasta bucurie a Duhului Sfânt caci daca suntem plini de bucurie si Gloria Duhului, chemarile seducatoare ale placerilor lumesti nu au nici o putere asupra noastra. Urechile întoarse spre muzica Duhului sunt surde la cintecele de sirena a lumii. Nu le auzi întrebând daca e ceva rau în lucrarile îndoielnice (oare?) Aduc cu ele izvoare de bucurie care le poti bea oricând. Nu au nevoie de cisternele sparte ale lumii.

Biserica de Azi are Nevoie de Putere, de Viata. Rusaliile mai produc si putere. Hristos a spus: (Fapte 1:8 )
Scriptura spune ca puterea e a lui Dumnezeu (Ps. 62.11). Dumnezeu îsi transmite puterea prin noi. Devenim
transmitatori spirituali când vine peste noi botezul puterii. Caci Petru spune: ,,Ce am îti dau’’ (Fapte 3.6). Faptul ca Petru s-a ridicat cu ceilalti unsprezece, nu dovedeste în nici un fel ca doar cei doisprezece au avut
aceasta experienta penticostala. Ei erau conducatorii spirituali, alesi de Dumnezeu sa se ridice, sa verifice mesajul si sa-l sustina pe vorbitor. Când vin Rusaliile, urmeaza rezultate supranaturale. Când Duhul vine peste oameni astazi, aceleasi rezultate apar.

Substitutele vor pali si realitatea va triumfa. Biserica trebuie sa treaca prin odaia de sus. Aceasta efuziune penticostala e pentru toti. În cartea lui Ioel spune: ,,Voi turna din Duhul Meu peste orice
faptura’’ (Fapte 2.17). Isaia înregistreaza: 44.3) . ,,Pâna când Duhul se va turna de sus peste noi; atunci pustie se va preface în pamânt roditor, si pamântul roditor va fi privit ca o padure’’ (Isaia 32.15) .

Traim în zilele secetoase ale modernismului, zilele salbatice ale liberalismului, si zilele întunecate ale
rationalismului. Este încurajator sa stii ca într-o astfel de vreme, Dumnezeu isi trimite apele din norii de slava pentru a uda pamânturile uscate si însetate.

În Biserica Duhul Sfânt lucreaza la unitate: actul de nastere al Bisericii este pecetluit tocmai de puterea promisa de la Isus Hristos. Astfel a devenit ,,Biserica celor întâi nascuti care sunt scrisi în ceruri’’ (Evr.
12.23). O biserica unita înmanuncheaza urmatoarele caracteristici bune: are pace, este întarita sufleteste, umbla în frica de Domnul, este plina de Duhul Sfânt, si creste numeric prin Duhul Sfânt (Fapte 9.31).

Biserica va învia datorita Duhului Sfânt (Rom. 8.11) si va fi rapita ca sa-L întâmpine pe Domnul în vazduh (1 Tes. 4.13-1

Duhul Sfânt calauzeste Biserica (Rom. 8.14) Într-adevar, numai aceea viata ramâne roditoare care isi trage seva din vita. Prin curgerea învioratoare a Duhului Sfânt, o astfel de viata abunda în rugaciune, în predici rostite cu putere, în dragoste molipsitoare, în bucurie si pace care întrece orice pricepere. “Zic dar: umblati cârmuiti de Duhul, si nu împliniti poftele firii pamântesti.” (Galateni 5:16)

(John Trutza)

Nici o alta doctrina crestina nu a fost rastalmacita în asa masura ca cea referitoare la Dumnezeirea Duhului Sfânt. Unii, neaga Persoana si Dumnezeirea Duhului Sfânt, crezând ca Duhul Sfânt este o forta, o energie cosmica, în timp ce altii exagereaza crezând ca tot ce fac este de la Duhul Sfânt.
Dorinta noastra în aceste rânduri, este sa furnizam o învatatura echilibrata si Biblica, cu privire la Divinitatea Duhului Sfânt.

Când vorbim despre Sfânta Scriptura, trebuie sa amintim ca în Noul si Vechiul Testament, se vorbeste despre Persoana Duhului Sfânt de 85 de ori; în Vechiul Testament sunt mentionate 18 denumiri, iar in Noul Testament de 39 de denumiri. De asemenea trebuie mentionat ca în Teologie, atunci când se vorbeste despre
Sfânta Treime, sau Triunitatea, nu exista o ierarhizare a Persoanelor Treimice, în sensul unei gradatii de marime si importanta a unei Persoane fata de celelalte doua. Dumnezeu este : Dumezeu Tatal, Dumnezeu
Fiul si Dumnezeu Duhul Sfânt.

Au fost însa crestini si poate mai sunt si astazi unii care din necunostinta de cauza, înclina sa creada ca Dumnezeu Tatal, ar fi mai vechi si mai mare, iar de aici si concluzia ca ar fi mai important decât
Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant, deoarece, El i-ar fi Nascut si Purces pe
ceilalti doi. Avându-si originea si cauza în Tatal, rezulta prioritate, o vechime si o importanta
a Tatalui fata de Fiul si de Duhul Sfant.

Greselile si confuziile care s-au produs în eforturile oamenilor de-a sonda misterul Sfintei Treimi, au provenit de acolo, ca omul, fiinta marginita, cautând sa cuprinda si sa înteleaga Tainele Dumnezeirii
celei Nemarginite, a silit Nemarginirea sa intre în categoriile de cauza, Timp si Spatiu.

Despre cele Trei Persoane ale Dumnezeirii, trebuie spus de la început, ca noi oamenii, nu am fi ajuns niciodata cu puterile sau cunostintele noastre omenesti, sa ne dam seama de existenta Lor, daca Dumnezeu
nu ar fi binevoit sa Se descopere prin Cuvântul scris si prin Fiul Sau.

Revelatia Divina a Vechiului si Noului Testament, nu are ca scop expunerea tuturor Tainelor Divinitatii, ci are ca scop, descoperirea tuturor Invataturilor necesare pentru Mântuirea omului. Astfel dar, Duhul Sfânt este de aceeasi Fiinta cu Dumnezeu Tatal si cu Dumnezeu Fiul. Mântuitorul însusi ne învata ca Duhul Sfânt este Mângâietorul si ca are Fiinta Dumnezeiasca dela Tatal prin purcedere: - Când v-a veni Mângâietorul,
Dumnezeirea Duhului Sfânt pe care-L voi trimite de la Tatal, adica Duhul Adevarului, care purcede de la Tatal, El, v-a marturisi despre Mine – Ioan 15:26.

Cu alte cuvinte, nu spunem ca Duhul este în Fiul, dar Il numim Duhul Fiului, sau Fiul si Duhul sunt din Tatal, adica, Duhul Sfânt a existat din totdeauna, deci, nu trebuie sa credem ca El a fost altceva înainte de-a fi Duh Sfânt si ca ar fi progresat pâna a ajuns Duhul Sfânt.

Înca din primele secole, crestinii au avut printre ei, eretici, care au înteles gresit Dumnezeirea Duhului Sfânt numiti pneumatomahi. Ei sustineau ca Duhul Sfânt este creat, un slujitor al Tatalui si Fiului, si separat în esenta de Ei. În anul 381 AD, a avut loc Sinodul dela Constantinopol, unde aceasta erezie a fost condamnata, iar ereticii au fost exclusi din Biserica. Acolo s-a statornicit o învatatura corecta despre Persoana
si Dumnezeirea Duhului Sfânt.

Învatatura corecta a Bibliei, nu afirma ca ar fi 3 Dumnezei, Tatal, Fiul si Duhul Sfânt, ceea ce afirma Biblia este faptul ca exista o singura Dumnezeire, dar sunt 3 Persoane care compun Dumnezeirea. Nu
putem numi un Dumnezeu Perfect daca mai are nevoie de înca unul sau de înca alti doi Dumnezei alaturi, care sa aibe atribute diferite, de aceea întelegem ca avem o Singura Dumnezeire.

Întelegem deci ca Duhul Sfânt este membu al Dumnezeirii si deci este Divin. Principalele argumente ale Divinitatii Duhului Sfânt sunt:

1. Atributele Duhului Sfânt similare cu ale Tatalui si Fiului
Daca Tatal si Fiul dau viata si Duhul da viata Ioan3:5-6; Iov 33:4
Daca Tatal si Fiul sunt Lumina si Duhul este Lumina 1 Cor: 2:9-12
Daca Tatal si Fiul sunt Dragoste si Duhul este Dragoste Rom 8:5
Deci, Duhul face aceleasi lucrari pe care le face Tatal si Fiul.

Caracteristicile Dumnezeirii Duhului Sfânt:
Duhul Sfânt este Etern, asta însemnând ca nu are nici început si nici sfârsit Duhul este Atotputernic - Mica 3:8; Luca 1:35 ; Rom 15:19
Duhul este Omniprezent - Ps 139:7
Duhul este Omniscient - 1Cor 2:10-11; Isaia 40: 13-14
Duhul este Omnipotent - Mat 12:28; Apoc 19:28; Mica 3:8
Duhul este Adevarul - 1 Ioan 5:6
Duhul este Sfânt, Ii spunem Duhul Sfânt - Ps 51:11; Isaia 63:10-11; Rom 8:14

2. Lucrarile Duhului Sfânt
Lucrarea Duhului Sfânt, este una cu lucrarea Dumnezeirii:

Lucrarea Creatiei- Duhul era implicat în Creatie Iov 26:13; 33:4; Ps 104:30
Lucrarea Revelarii - Gen 41:16; Gal 1:11-12
Lucrarea Inspiratiei - 2 Tim 3:16-17; 2 Petru 1:20-21
Lucrarea Reînnoirii - Ioan 3:5
Lucrarea Mijlocirii - Rom 8:26
Lucrarea Sfintirii - 2 Tes 2:13
Lucrarea Convingerii - Ioan 16:18
Lucrarea Mângâierii - Ioan 14:16; 15:26; 16:7
Lucrarea Miraculoasa - 1 Cor 12:1-11
Lucrarea Invierii - Rom 8:11

3. Argumentul interschimbabilitati termenilor
În episodul din Fapte 5 Petru îi spune lui Anania în versetul 3 ca a mintit pe Duhul Sfânt, iar în versetul 4 spune ca a mintit pe Dumnezeu.

4. Prezentarea Domnului Isus a persoanei Duhului Sfânt
Ioan 14:15-26 si Ioan 16:5-15
Domnul Isus atunci când le vorbea ucenici lor despre Duhul Sfânt se referea la El cu expresia “un alt” intelegând Unul de aceeasi natura si egal cu Mine.

În concluzie noi credem si marturisim ca Duhul Sfânt este coegal, coexistential si divin asa ca Tatal si Fiul.

(Petrica Antonesei)

Un simbol este o reprezentare figurativã. Vorbind despre simbolurile Duhului Sfânt,
ele au o adâncã semnificatie spiritualã. În multe locuri din Scripturã Duhul Sfânt este amintit
pe nume, dar despre aceastã Persoanã a Dumnezeirii se vorbeste folosindu-se si o multime de
simboluri si ilustratii. Un singur simbol n-ar fi putut ilustra în mod complet natura si lucrarea
Duhului Sfânt, de aceea cred, Dumnezeu a ales sã ne vorbeascã într-un mod foarte diversificat,
în multe chipuri, fiecare simbol reprezentând o laturã a lucrãrii Duhului Sfânt si un aspect
al caracterului Lui. Sã ne oprim asupra a sapte simboluri, care sunt cele mai semnificative.

1. PORUMBELUL
Asa cum este relatat in Matei 3:16-17 a fost singura înfatisare trupeascã
a Duhului Sfânt vãzutã de oameni, la Iordan, când a fost botezat Domnul
Isus.

a) Imaginea sa exprimã blândete, bunãtate, pace. Acestea sunt si calitãtile pe
care Duhul Sfânt le implementeazã în viata credinciosilor _Galateni 5:22.

b) Este fãrã rãutate _Matei10:16. O altã traducere spune: ”fãrã nici un amestec cu
rãul”, la fel Duhul Sfânt este opusul a tot ce este rãu. Mai mult decât atât, El
vine sã sfinteascã si sã curãteascã sufletele celor ce Îl primesc_1 Petru 1:22.

c) Este sociabil; mereu printre oameni. Tot astfel Duhul Sfânt iubeste pãrtãsia cu oamenii, ca
dovadã El îsi face templu în inima oamenilor.

2. VÂNTUL_Ioan 3:8
Chiar Domnul Isus a comparat lucrarea Duhului Sfânt cu vântul.

a) Vântul este invizibil. El nu poare fi vãzut, dar poate fi auzit si simtit, Tot astfel
si Duhul Sfânt nu poate fi vãzut, dar efectele pe care le produce prin schimbarea
multor oameni sunt foarte evidente.

b) Este o putere. Toti stim asta, dar cel mai bine stiu ce fortã desfãsoarã vântul cei ce au experimentat
un uragan sau un tornado care poate atinge o vitezã maximã între 500 - 600 km/h.
Domnul Isus le-a spus ucenicilor Lui înainte de înãltarea Sa la cer, sã rãmânã în cetate pânã
vor fi îmbrãcati cu “putere” de sus, vorbind despre Duhul Sfânt_Luca 24:49. Pogorîrea Duhului
Sfânt în ziua Cincizecimii peste ucenici a fost asemãnatã cu “un sunet ca vâjâitul unui vânt
puternic”. Aceastã “Putere” are menirea sã ne facã biruitori în lupta cu fortele întunericului,
cu firea pãmânteascã si pãcatul.

3. FOCUL _Faptele Apostolilor 2:3

a) Produce cãldurã, o atmosferã plãcutã. Din pricina pãcatului relatia dintre om si
Dumnezeu s-a rãcit si chiar s-a stins, însã Duhul Sfânt vine sã reaprindã aceastã
relatie si sã o facã plinã de entuziasm, caldurã.

b) Lipeste; prin sudurã se face unirea laolaltã a metalelor. Tot astfel Duhul Sfânt
lucreazã la unirea dintre credinciosi, în ciuda tuturor diferentelor dintre ei _Iuda v.19.

4. APA - Ioan 7:37-39

a) Este un element vital pentru viata. Asa cum fãrã apã n-ar putea exista viatã pe
pãmânt, tot astfel fãrã Duhul Sfânt nu putem vorbi de viatã spiritualã.

b) Potoleste setea. Duhul Sfânt astâmpãrã setea sufletelor oamenilor dupã pãrtãsia
cu Creatorul lor. De asemenea prin imaginea apei care curge Domnul ne învatã cã
Duhul Sfânt nu ne este dat doar pentru binele personal ci si spre binele celor din
jurul nostru.

c) Determinã rodirea. Psalmistul aseamãnã viata omului roditor cu “un pom sãdit lângã un izvor
de apã, care îsi dã rodul la vremea lui si ale cãrui frunze nu se vestejesc”_Psalmul 1:3

5. ARVUNA ( PRIMA RATA) - Efeseni 1:14
Apostolul Pavel foloseste aici un simbol din domeniul plãtilor. În tranzactiile dintre
oameni arvuna reprezintã garantia pe care o oferã cumpãrãtorul cã va achita
în final suma întreagã si cã îsi va respecta obligatiile contractuale. Tot astfel darul
Duhului Sfânt este pentru noi garantia din partea lui Dumnezeu cã în final va
desãvârsi mântuirea noastrã, fãcându-ne parte de gloria viitoare.

6. PECETEA - 2 Cor 1:22

a) E folositã pentru a dovedi proprietatea. Prezenta Duhului Sfânt în inimile
credinciosilor aratã cã ei au devenit proprietatea lui Dumnezeu_Romani 8:9,1 Cor 6:19-20.

b) Confirmã autenticitatea si autoritatea documentelor. În mod similar, Duhul
Sfânt primit de credinciosi dã autoritate legãmântului încheiat între Dumnezeu si
ei.

7. UNTDELEMNUL - Faptele Apostolilor 10:38, Luca 4:18

a) E folosit la consacrarea preotilor_Exod 29:1-7. Ca si credinciosi Nou Testamentali
suntem chemati sã fim “o preotie sfântã si sã aducem jertfe duhovnicesti… “_1 Petru
2:5. Aici vedem lucrarea Duhului Sfânt care ne unge si ne dã putere sã ne împlinim
chemarea aceasta, dupã cum Dumnezeu L-a uns pe Domnul Isus cu Duhul Sfânt si cu putere
pentru a-si împlini misiunea Lui pe pãmânt.

b) E sursã de luminã. In timpurile biblice, pus în candele era principala sursã de luminã în afarã
de soare. În plan spiritual, Duhul Sfânt este sursã de luminã pentru noi, El ne descoperã adevãrul,
pe Dumnezeu si ne face capabili sã deosebim voia lui Dumnezeu de tot ce este rãu.

Cunoasterea acestor simboluri este importantã, deoarece prin intermediul lor putem
întelege într-un mod mult mai profund cine este Duhul Sfânt pe deoparte, iar pe de alta, care
este lucrarea Lui în viata oamenilor.

(Pavel Nicolescu)

“Am sa spun cateva cuvinte inainte de predica, despre “Diaspora romaneasca”. Romania, ca fosta tara comunista din sud-estul Europei, deci nu din Africa sau Asia, are cea mai puternica diaspora religioasa. Este un fenomen specific al fostei Romanii comuniste. Nici Ungaria, nici Bulgaria, nici Cehoslovacia, nici fosta Uniune Sovietica nu are o diaspora religioasa atat de raspandita cum are Romania. Pretutindeni, diaspora romaneasca, chiar daca aparent este slaba, Il cauta pe Dumnezeu. Dupa aprecierea mea, avem pe teritoriul Statelor Unite cel putin doua sute de biserici romanesti, incepand de la baptisti si pana la ortodoxi.

Aceste biserici sunt slujite de peste 250 de slujitori religiosi: baptisti, adventisti, pentecostali, crestini dupa evanghelie, cativa romano catolici si foarte multi ortodocsi. Numai in New York avem doua biserici baptiste, o biserica pentecostala, o biserica adventista, sapte sau opt biserici ortodoxe, o biserica greco catolica.

Avem crestini romani raspanditi in, se pare, 12-14 tari din Europa. Pot spune din toata inima: Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti cei ce-L cautati pe Dumnezeu pretutindeni. Aproape toti ati venit in America pentru securitate economica, religioasa sau politica. Se pare ca atacul terorist din 11 Septembrie anul trecut a distrus mitul acesta cu care am venit din Romania” Eu am stat cu Securitatea romana patru luni si jumatate la poarta si pot spune ca au fost mai buni decat teroristii, nu m-au omorat. Am o dovada ca nu m-au omorat: faptul ca sunt aici. (hohote de ras)

11 Septembrie 2001 a distrus mitul securitatii americane si a demonstrat tuturor ca nu exista siguranta nicaieri. Exista siguranta numai in Dumnezeu si Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti aceia care v-ati pus nadejdea in Dumnezeu, nu intr-un sistem politic sau altul.

Imi place sa ma uit la dumneavoastra. Pe multi va cunosc. Pe fratele Popescu il cunosc de patruzeci de ani, pe fratele Negrut il cunosc de treizeci de ani, pe fratele Geabau de treizeci si cinci de ani, dar … din patriotism local vreau sa-i salut pe ploiesteni.

Spun tuturor romanilor care vin in Statele Unite ca cel mai important lucru aici nu este sa agonisesti lucruri materiale, nu este sa te realizezi, desi si acesta este un lucru important, ci este sa ramai statornic in credinta in Dumnezeu.

Textul pe care l-am citit este o rugaciune a bisericii primare, o rugaciune plina de invataminte, o rugaciune a unor oameni care sunt credinciosi si o rugaciune care este bogata in doctrina.

Auzim mereu din partea credinciosilor sa nu tinem predici grele, pentru ca Citeşte mai departe »

Text: Fapte 1

Introducere: In acest veritabil seminar de dupa inviere, in aceasta sesiune de toamna venita dupa ca toti au cazut la examen cu ocazia invierii, o singura tema este abordata: Imparatia lui Dumnezeu.  Oare de ce tocmai acest subiect?

I. Nu ca sa le spuna CAND va veni.
Curiozitatea lor este potolita repede de El (Fapte 1:7)
Singura zi indicata de Scripturi pentru venirea Domnului si comunicata tuturor celor cer studiaza profetiile este “cand nu va asteptati”!

II. Ca sa-i faca sa se simta valoarea!
Parerea lor buna despre ei insisi fusese spulberata de zilele tradarii si parasirii.
Pe de alta parte, Domnul stia ca vor ajunge pana la marginile pamantului, neinsermnati, nebagati in seama, neimportanti in felul lumii, emigranti prigoniti pentru Imparatie.
Nu-i de mirare ca Isus vrea sa le dea adevarata lor valoare, descoperindu-le rolul lor ca “pietre vii” in mareata lucrare pe care o face insusi Dumnezeu.

Se spune ca un trecator privea la cei ce munceau pe un santier din Evul Meidu. L-a intrebat pe unul: Ce faci?” “Car piatra. i s-a raspuns. L-a intrebat pe altul: “Ce faci aici?” El i-a raspuns: “Car lemne”. L-a intrebat pe un al treilea si acela i-a raspuns: “Construiesc o catedrala!” E mare diferenta sa ai viziunea edificiului final! Este mare diferenta sa te sti integrat intr-un proiect al Imparatiei lui Dumnezeu, singura care are dimensiuni eterne!

III.  Ca sa-i faca sa-si  simta responsabilitatea.
Pavel stia ca este “mester zidar” si le-a atras atentia celor din timpul lui sa bine seama cum zidesc deasupra” (1 Cor. 3:10).
Tot ce faceti, cu cuvantul sau cu fapta, sa faceti totul ca pentru Domnul.

IV. Ca sa-i le daruiasca certitudine.
Este mare lucru sa sti ca totul se va sfarsi cu bine. De aceea ne-au fost lasate profetiile! Mai ales Apocalipsa.
Pierdem uneori bataliile, dar Dumnezeu a castigat deja razboiul!

Incheiere:  As fi vrut din toata inima sa fiu si eu la “seminarul acela” si sa pun intrebari la care sa primesc raspunsuri la nedumeririle mele. Chiar daca n-am fost, stiind ca asa ceva s-a petrecut imi intareste extraordinar credinta.