Pas(i)unea pastorilor

7 06 2007

Nu sunt specialist in limbaje, nici vorbite si nici scrise, nici umane si nici electronice. Le folosesc insa si pe unele si pe cele­lalte, uneori cu mai mult, alteori cu mai putin succes. Mi se inta­mpla adeseori sa am senzatia ca vreau sa spun ceva si nu pot, din cauza inabilitatii de a gasi cuvantul sau cuvintele potrivite. Pe de alta parte, mi se intampla destul de des sa ma regasesc in ceea ce au spus altii, de parca “mi-au luat cuvintele din gura”. Vorba lui Seneca: “Orice este bine spus de altii, imi apartine”.

Va propun o abordare a muzicii bisericesti dintr-un unghi nou, acel al limbajului produs sau folosit de noi pentru exprima­rea de sine sau pentru comunicarea dintre noi si ceilalti.

Asemenea vorbirii, muzica este si ea o forma de exprimare a trairilor ascunse ale inimii (aici in sensul stravechi de “anima”, ceea ce te anima, ceea ce te insufleteste). Asemeni cuvintelor, muzica este doar o haina in care ne imbracam trairile interioare.

Sinceritatea trairilor da nastere la sinceritatea limbajului folosit. Trairile trebuie sa fie intotdeauna sursa, izvorul de “prea plin”, din care izvoraste apoi exprimarea corespunzatoare. Nu uitati ce corectie i-a facut Domnul Isus femeii samaritene care era preocupata mai mult de “locul”, deci “forma exterioara”, a inchinarii adevarate:

“Femeie” i-a zis Isus „crede-Ma ca vine ceasul cand nu va veti închina Tatalui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. Voi va închinati la ce nu cunoasteti; noi ne închinam la ce cunoastem, caci mantuirea vine de la Iudei. Dar vine ceasul si acum a si venit, cand închinatorii adevarati se vor închina Tatalui în duh si în adevar; fiindca astfel de închinatori doreste si Tatal. Dumnezeu este Duh; si cine se închina Lui, trebuie sa I se închine în duh si în adevar” (Ioan 4:21-24).

Este evident ca sinceritatea trairilor este prioritara in orice forma de exprimare. Lasand forma la o parte, Domnul Isus patrunde pana la adancimea trairilor inimii.

In ceea ce urmeaza nu dau nimanui lectii. Vreau doar sa exprim experienta mea in lucrarea de “vorbitor”, de “comunica­tor” al Evangheliei de pe platforma de predicator si pastor in biserica baptista Bethel din Los Angeles.

Cred ca exista un paralelism foarte clar intre exprimarea prin cuvinte si exprimarea prin muzica, intre comunicarea cu ceilalti prin cuvinte si comunicarea prin cantec. Dati-mi un defect al predicarii si va voi da un corespondent muzical al lui. Iata cateva exemple:

1. Inspirat si neinspirat

In problema rostirii predicilor mi s-a intamplat sa vorbesc “la cald”, sub inspiratia de moment a Duhului si sa simt cum vorbele si ideile imi sunt “inspirate” de Duhul Sfant. Ascultatorii mi-au confirmat apoi ca au simtit si ei ceva special, un fel de “cerce­tare” adanca in inimile lor asemanatoare cu cei care l-au ascultat pe Petru la Rusalii: “Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi în inima si i-au zis lui Petru si celorlalti apostoli: „Frat­ilor, ce sa facem?” (Fapte 2:37).

Am trait insa si experienta opusa. Mai ales cand am dorit sa repet o predica sau un studiu care facuse initial, acolo unde l-am spus, o impresie puternica. Mi s-a intamplat sa n-am nici un fel de vlaga. Vorbirea era “la rece”, neprimita de ceilalti. Vorbele veneau inapoi spre mine ca niste boabe de grau aruncate intr-un nevazut perete.

Pentru ca este tot un limbaj, si muzica poate da nastere la aceleasi experiente. Exista ocazii in care “ni se furnica pielea” sub influenta unei melodii si sunt ocazii in care, mai ales atunci cand cantam cantari pe care le cunoastem “pe dinafara”, nu mai reusim sa le traim si “pe dinauntru”.

2. Mesaj personal sau vorbire de rutina

Nu tot ce spun eu este o predica! Slava Domnului pentru aceasta! Vorbesc de multe ori cu cei din jur folosind vorbe banale, angajandu-ma intr-un fel de “conversatie alba”, lipsita de orice fel de culoare sentimentala.

Paralela muzicala este fredonarea unei melodii care ne place, repetarea unui refren care ni s-a agatat cumva de memorie si suna asemeni unei placi de patefon stricate. Uneori este vorba despre un “slagar” auzit intamplator la radio, alteori este ecoul unei cantari din orele petrecute la biserica. In adunarile cres­tine, cel mai clasic exemplu de “cantare alba” este umplerea tim­pului cu o “cantare comuna”, darea ei numai asa “ca sa avem timp sa pregatim altceva, mai important”. Am ajuns chiar sa sub­liniem inconstienti lipsa de importanta pe care o acordam unor asemenea “cantari cumume liturghice” prin vorbele pe care le folosim: “Da o cantare comuna pana urca corul …”, “Sa ne sculam si sa cantam o cantare comuna ca sa ne mai desmortim putin” (de parca ar fi un mare pacat sa ne sculam si sa ne miscam putin fara sa cantam ceva, in liniste sau in cateva momente de comunicare spontana cu cei din jurul nostru). Am participat la o conferinta in care, din respect pentru cantarea ca si inchinare adevarata, vorbitorul ne-a indemnat sa ne invioram putin intre doua prelegeri ridicandu-ne si masand putin umerii celui de la dreapta si de la stanga noastra. A fost ceva neobisnuit intr-o adunare crestina, dar cred ca a fost mai corect din punct de ved­ere al sinceritatii noastre.

3. Vorbirea de dragul de a te afisa pe tine

Exista oameni care vorbesc ca sa fie auziti de ceilalti si predi­catori carora le place sa vorbeasca pentru ca-si aud cu placere propria voce. Mi s-a intamplat si mie. Chiar si acum, imi dau seama adeseori ca ascult predicile altora nu neaparat pentru a auzi ceea ce-mi vorbeste Dumnezeu, ci ca sa vad cum as fi predi­cat eu din pasajul sau din subiectul acela. Este, cred, un fel de deformatie profesionala. De fapt, in primii ani de activitate, vaz­and probabil ceva suspect in felul in care ma comportam la amvon, fratele Simion Cure mi-a zis: “Danila, vezi ce vrei sa fi si ce vrei sa faci. Biblia vorbeste despre pastori numindu-i si “priveghetori”. Sunt insa unii carora le place sa vorbeasca doar ca sa-si auda glasul, ca femeia careia ii place sa se uite in oglinda … Acestia nu sunt priveghetori, ci privighetori! Cauta si baga bine de seama …”

Paralela cu limbajul muzical este evidenta! “Programele” bisericilor noastre sunt Citeşte mai departe »

Text: Ioan 20, Matei 28

In doar trei cuvinte: “Christos a inviat!” se afla o comoara pentru cei necajiti si impovarati. Vesti bune pentru cei carora le-a murit cineva drag, vesti bune celor fara nadejde in viata, vesti bune pentru cei nemultumiti de ei insisi si de cei din jurul lor.

I. Intai, pentru ca Invierea i-a schimbat pe ucenici

II. Apoi, pentru ca Invierea le-a schimbat parerea despre moarte

III. In sfarsit, Invierea le-a schimbat parera despre Isus

(Adrian Sebesteanu)

Text: Ioan 19

Ai avea curajul sa mergi cu mine la Golgota? Este dealul din fata portilor orasului Ierusalim. Pe acest deal nu se mai fac glume. Nu se mai spun vorbe de doua parale. Pe acest deal nici macar filozofii nu mai au nimic de spus. Nici locuitorii din oras nu mai au nici o placere sa mearga acolo, iar esteticienii Il ocolesc. De ce? Pentru ca pe acest deal se moare - se moare crunt.

Dar daca ai avea curajul sa te opresti odata si sa-L privesti pe Cel rastignit - aceasta atit de cumplita suferinta -, atunci ti s-ar transmite de la cruce unul dintre cele mai cutremuratoare mesaje care pot fi auzite In aceasta lume.

Nenorocirea pe care o vezi aici la Golgota este aceea a unei lumi Intregi pe care Dumnezeul cel Viu a pus-o pe umerii Fiului Sau.

Priveste miinile. Miinile care sunt pironite aici, sunt miinile unei lumi Intregi. Imi pare ca si cum, In ceasul acela al Golgotei, Dumnezeul cel Viu ar fi luat miinile murdare ale unei lumi Intregi, Impreuna cu blestemul care statea asupra lor, si ar fi spus: “Fiul Meu, poarta Tu blestemul unei lumi Intregi, ia Tu toate astea In miinile Tale!”

Nu ai nimic care sa te fi minjit miinile si de care ai vrea sa scapi? Doar sti bine cite se pot face cu miinile! Cu ele se Incarca arme, se tinteste si se percuteaza. Cu miinile sunt seduse trupurile si tot cu ele se distruge embrionul din pintecele mamei. Cu miinile sunt scrise scrisori care mai bine n-ar fi fost niciodata scrise. Cu miinile se fac lucruri la care, dupa aceea, n-am vrea sa ne mai gindim niciodata…

Un om temator de Dumnezeu spunea odata: “Miinile, atit ale mele cit si ale dvs.; poarta o taina a fiecaruia.” Imi permiti atunci sa te Intreb: Ce se va alege de miinile murdare ale omenirii?

Ce se va Intimpla cu miinile unei lumi care merge spre ziua judecatii de apoi, daca n-ar fi nimeni care sa ne spele aceste miini?

In ceasul de la Golgota, Dumnezeul cel Viu a transmis asupra miinilor nevinovate ale Fiului Sau blestemul tuturor oamenilor, iar Fiul a purtat blestemul miinilor, murdare din est si din vest, din nord si din sud, ale celor virstnici si ale celor tineri.

I. Atunci miinile fara vina ale Domnului Isus au fost pironite pe lemnul crucii, In locul miinilor vinovate ale unei omeniri pierdute. Dar miinile tale si ale mele nu au fost atinse. Acesta este mesajul de la cruce.

Priveste picioarele Celui rastignit, picioare care au umblat facind numai bine; acum, ele sunt pironite In locul picioarelor vinovate ale unei lumi pierdute. Nu este aici nimic din nelinistea care salasluieste In noi si care ne-a purtat In nopti de care nu mai vrem sa ne amintim vreodata.

Nu ai In urma ta cai la care nici nu vrei sa te mai gindesti? N-ai experimentat si tu ce se Intimpla cu omul care traieste In placeri si astfel, Inca Inainte de a intra bine In viata, a si ruinat-o?

Citi dintre noi nu vor sa se mai gindeasca la anumite cai pe care au mers, fiindca li se cere sa nu se mai gindeasca la ele: ei nici nu vor sa mai recunoasca macar ca au umblat pe niste cai pe care, cel mai bine, n-ar fi umblat niciodata…

Insa Dumnezeul cel Viu, Creatorul universului, a luat nelinistea lumii Intregi, a adunat vina cailor gresite ale Intregii omeniri si le-a pus asupra picioarelor Fiului Sau, lasind ca EI sa poarte blestemul din pricina cailor noastre vinovate.

II. Astfel, picioarele Sale nevinovate au fost pironite pe lemnul crucii, acolo unde era locul picioarelor noastre vinovate. Dar picioarele tale nu au fost lovite. Acesta este mesajul de la cruce.

Si trupul? Priveste trupul acesta biciuit.

Am vazut o emisiune In care erau aratate trupuri ale prizonierilor din lagarele de concentrare, iar la scurt timp dupa aceea; alte imagini cu trupuri mutilate din Vietnam. Este neInchipuit de groaznic ce se poate face cu trupul omului…

Citi oare n-au trait asemenea momente, cind trupurile lor sau ale altora au fost sfisiate si sfirtecate?

Dar iata ca Dumnezeul cel Viu a luat blestemele trupurilor omenesti si le-a trecut asupra Fiului Sau cind a fost rastignit pe cruce; fiindca oamenii nu aveau nici o alta posibilitate de a scapa de blestemele trupurilor lor.

III. Si acest trup al Domnului Isus a fost biciuit crunt. Dar trupul tau nu a fost atins. Asa este mesajul de la cruce.

Si capul? Sediul acesta al ratiunii si inteligentei umane? Nu ti se Intimpla si tie sa fii uneori atit de mindru de gindurile care-ti trec prin minte? Ginduri care mai bine le-am Inabusi, daca am putea…

Ura - are si ea legatura cu gindurile noastre.

Patima - are si ea ceva comun cu gindirea noastra.

Dorinta de a uita, deoarece nu mai putem suporta - are si ea ceva comun cu gindurile noastre. Inainte de a porni la razboi, sunt concepute bombele. Inainte de a corupe pe cineva, gindim ispita. Inainte de a face anumite lucruri precise pentru Inlaturarea cuiva, trebuie Intii pus la cale totul.

Cindva, Dumnezeul cel Viu a luat toate gindurile omenirii, tot blestemul care apasa asupra noastra, tot ceea ce a fost gindit vreodata si se va mai gindi, si a facut sa treaca In Intregime asupra capului Fiului Sau.

IV. Si capul Domnului Isus a fost Incununat cu o coroana de spini. Dar capul tau nu a fost atins. Acesta este mesajul de la cruce.

Cind cineva nu mai poate pricepe ce mai ofera lumea aceasta In privinta dragostei si uneori putem fi Intr-adevar disperati - sau cind cineva spune: “Nu mai stiu daca exista un Dumnezeu care sa se intereseze cu adevarat de mine”, as dori sa merg cu el In clipa aceea la Golgota, sa-l pun In fata Domnului Isus crucificat si sa-i spun:

“Priveste, atit de mult te-a iubit Dumnezeul cel Viu, ca a pus toate nenorocirile tale asupra Fiului Sau, pentru ca tu sa ai un loc unde sa-ti depui toata povara acestor nenorociri.”

Acesta este mesajul de la cruce.

Ai Inteles vreodata ca Domnul Isus a platit pentru vina, pentru pacatul tau? Ca EI a atirnat In locul tau pe crucea de la Golgota? Ca EI a ispasit In Intregime pentru toate greselile tale? Ca aceasta este adetvarata iertare? Ca astfel avind In vedere mintuirea ta vesnica - deja a fost platit si Implinit totul, si nu mai trebuie decit sa accepti cu Incredere pentru tine personal aceasta oferta? Ca, prin propriile tale realizari si fapte nu vei putea ajunge In ceruri? Intr-adevar, ca trebuie sa Incetezi cu aceste stradanii si, In schimb, sa te Incredintezi Domnului Isus Cristos?

Adevarata libertate nu Incepe decit acolo unde domneste iertarea si, prin ea, eliberarea de propriul pacat. Aceasta noua libertate este capabila sa patrunda Intreaga fiinta, Intreaga existenta - si noi ti-o dorim din toata inima.

Ce binecuvantare nemarginita !
Mantuirea noastra presupunea: Viata vesnica, venirea Duhului Sfant, iertarea pacatelor, un mijlocitor, daruri spirituale, putere spirituala, un izvor ceresc de binecuvantare, ..
Si toate acestea nu s-ar fi putut realiza … niciunul dintre ele … daca Christos n-ar fi murit … si daca n-ar fi inviat!

“Dar acum, Christos a inviat din morti, parga celor adormiti. Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Christos.” 1 Corinteni 15:20

I. Ne-a dat viata vesnica
„Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.” - Ioan 11:25

II. Ne-a dat Duhul Sfant
“Totus, va spun adevarul: Va este de folos sa Ma duc; caci, daca nu Ma duc Eu, mangaietorul nu va veni la voi; dar daca Ma duc, vi-L voi trimite.” - Ioan 16:7

III. Ne-a iertat pacatele
“ca sa faca ispasirea pentru pacatele norodului” - Evrei 2:17

IV. Ne-a dat un Mijlocitor
“… avem la Tatal un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceste: Paraclet, adica aparator, ajutor), pe Isus Hristos, Cel neprihanit.” - 1 Ioan 2:1-2, Evrei 4, 7

V. Ne-a dat darurile Duhului
„S-a suit sus, a luat robia roaba, si a dat daruri oamenilor.” - Efes 4:7

VI. Ne-a dat putere de viata
Matei 28:18, Fapte 1:8

VII.Ne-a dat o noua pozitie a binecuvantarii
“in locurile ceresti” - Efes 1:3, Efes 2:6-7

Text: Ioan 18:28-38

Introducere: Singele Domnului Isus nu reprezinta un subiect popular de discutie. Totusi, Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus ca sa ne aduca, nu aur si argint, nu computere sau nave cosmice, ci: singele iertarii. Fiecare dintre noi va trebui sa raspundem de felul in care ne-am purtat fata de singele Domnului Isus. Iata un exemplu de felul in care NU trebuie sa facem: Pilat din Pont, guvernatorul roman al Iudeii.

(I.) Cine a fost Pilat?

a. Al saselea guvernator roman al Iudeii. Reprezentantul celei mai formidabile supraputeri a vremii.

b. Un om crud. El este acela despre care citim in Luca 13 ca a “amestecat singele unor Galileieni cu jertfele lor” (Luca 13:1). “mprejurarea a aratat tuturor ca Pilat nu are respect nici pentru lucrurile sfinte si nici pentru vietile oamenilor. Din pricina acelui eveniment, Irod, dregatorul Galileii a rupt relatiile de prietenie cu Pilat.

c. Un om viclean. El cauta sa cistige inimile evreilor prin crucificarea lui Isus. Pilat cauta sa cumpere simpatia evreilor cu singele lui Isus. Totusi, el nu-si poate ascunde dispretul fata de iudei, ci porunceste sa fie atirnata deasupra crucii o insemnare batjocoritoare: “Isus din Nazaret, imparatul Iudeilor”.

Cind aude ca Isus este din Galileia, Pilat adulmeca o posibilitate de a se impaca cu Irod si i-l trimite spre judecata.

(II.) Ce a facut Pilat?

a. A incercat sa scape de Isus. si cind L-a trimis la Irod si cind a apelat la stratagema cu Baraba, Pilat a vrut de fapt sa scape de raspunderea de a fi confruntat cu Isus. Visul avut de nevasta lui Pilat, in loc sa fie un avertisment spre corectitudine, a fost primit doar ca un indemn la descotorosire.

b. A incercat sa scape de raspundere. Gestul lui cu spalarea miinilor ca un semn al trecerii intr-o neutralitate iluzorie, ne vorbeste despre fuga lui Pilat de raspundere.

(III.) Ce a capatat Pilat?

a. O vinovatie perpetua. Degeaba s-a spalat el pe miini, palmele lui vor ramine mereu patate de singe dumnezeiesc nevinovat. Toata lumea stie astazi ca Pilat a fost acela care l-a dat la moarte pe Mintuitorul lumii.

b. O osinda vesnica. Pilat va mai sta o data fata in fata cu Isus: la judecata de apoi. Rolurile se vor inversa atunci si Pilat va intelege ce sansa mare i-a dat Dumnezeu si ce tragic a pierdut-o el. Ce va spune Pilat inaintea Domnului?

Incheiere: Incheiere: Pilat a cautat sa fie “neutru” fata de Isus Hristos. El a crezut ca poate fi “curat de singele acestui nevinovat”. Nu se apote asa ceva! Poti fi curat, nu “de singele lui Isus”, ci “prin singele lui Isus”. Apocalipsa 7:14 ne vorbeste despre cei care “si-au spalat hainele , si le-au albit in singele Mielului”. Ce faci tu cu singele Domnului Isus?

Ioan 9: 1- 41

Introducere: Intreaga intimplare este o ilustratie a declaratieie Domnului Isus din versetul 5: “Cat sunt in lume, sunt Lumina lumii”. De fapt, aceasta declaratie a debutat in Ioan 8:12-19. Pe fondul acestei declaratii contestate, Domnul Isus intilneste un orb din nastere si-l vindeca. Asistam la o situatie paradoxala: Domnul Isus vindeca un orb pentru a scoate in evidenta orbirea spirituala in care se aflau Fariseii vremii (Unii din Farisei care erau linga El, cind au auzit aceste vorbe, I-au zis: “Doar n-am fi si noi orbi!” “Daca ati fi orbi”, le-a raspuns Isus, “n-ati avea pacat; dar acum ziceti: “Vedem”. Tocmai de aceea, pacatul vostru ramine”. a si vindecarea, mintuirea orbului nu s-a produs dintr-o data. Asistam la un proces al cresterii in cunostinta. Iata treptele lui:

I. Omul Isus
Asa Il cunoaste la inceput orbul pe Domnul: “Omul acela, caruia I se zice Isus, a facut tina, …” (9:11).

II. Proorocul Isus
In urma cercetarii orbului de catre Farisei, asistam la o a doua declaratie: “Iarasi au intrebat pe orb: “Tu ce zici despre El, in privinta faptului ca ti-a deschis ochii?” “Este un prooroc”, le-a raspuns el.” (9:17).

III. Isus - trimisul lui Dumnezeu
De fapt asa se numea si scaldatoarea la care l-a trimis Domnul pe orb ca sa se spele de tina de pe ochi. Infruntarea din sinagoga culmineaza cu aceasta declaratie curajoasa a orbului: “De cind este lumea nu s-a auzit sa fi deschis cineva ochii unui orb din nastere. Daca omul acesta n-ar veni de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic” (9:32-33).

IV. Fiul lui Dumnezeu
Toate declaratiile de mai sus sunt incomplete. Nu este de mirare ca Domnul Isus l-a cautat pe orb si la ajutat sa nu se opreasca la jumatatea drumului. Numai cine Il cunoaste pe Isus ca Fiul al lui Dumnezeu poate capata mintuirea. “Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?” …
“Cred, Doamne”, I-a zis el; si I s-a inchinat (9:35, 38).

Incheiere: Ce crezi tu despre Isus? Nu te opri la jumatatea drumului. Chiar daca vei avea de suferit batjocura celorlalti sau “darea afara din sinagoga”, mergi pina la capat si primeste mintuirea oferita de Fiul lui Dumnezeu. “Eu am venit in lume pentru ca cei ce nu vad, sa vada” (9:39).

Text: Ioan 17:1-26

Introducere: In schita Evangheliei lui Ioan, rugaciunea aceasta ocupa un loc specific, ea este ultima dinaintea crucificarii. Frumusetea si valoarea acestei rugaciuni sunt unice:

(I.) Un Fiu vorbeste cu Tatal Sau
Este un privilegiu sa poti trage cu urechea la ceea ce vorbesc ‘ntre ei “mai marii lumii acesteia”. De data aceasta insa, avem privilegiul extraordinar sa auzim cum vorbesc intre ele doua persoane ale Sfintei Treimi: Fiul si cu Tatal. Lucrul acesta este rar chiar si in Evanghelii. Remarcati duiosia situatiei, dorul Fiului dupa casa parinteasca, nerabdarea de a parasi lumea pacatului si de a se intoarce in atmosfera slavei, etc.

(II.) Un invatator mijloceste pentru ucenicii Sai
Grija aceasta a invatatorului nu a incetat sa se manifeste. Aceleasi lucruri le vrea El si pentru noi astazi: paza, sfintire, unitate, etc.

(III.) Fiul cel mare mijloceste pentru fratii Lui.
La evrei, fiul cel mare mostenea totul, odata cu dreptul de intai nascut. Priviti-L pe Isus cum vrea sa imparta cu noi tot ce are de la Tatal. Extraordinar!

Incheiere: O analiza a unei rugaciuni inseamnat o incursiune in interiorul unui suflet. Ce mare este Domnul Isus. Ce extraordinar caracter si ce uriasa personalitate! Un asa Mantuitor ne trebuie!

Ioan 1:1-12 - Liviu Tiplea, Los Angeles

Ioan ne duce in cer si ne ajuta sa-L privim in slava, ne duce pe pamant si ne ajuta sa-L vedem intrupat, ne indeamna sa credem in El si sa-L vedem in mantuirea oferita.

I . Fiul Etern - Dumnezeu - Logosul

II.  Fiul intrupat - Dumnezeu Omul

III.  Fiul in inimile credinciosilor - Dumnezeu Mantuitorul

Fara cea de a treia ipostaza, fara cea mantuitoare, Nasterea Domnului nu ne foloseste la nimic!

Ioan 1:1-18 - Daniel Sarlea din San Bernardino

I. A auds viata in valea mortii v. 4

II. A adus lumina in valea intunerecului v.5

III. A adus slava in valea gunoiului v. 14

IV. A adus harul in valea Legii v. 17

V.  A adus pe Dumnezeu intr-o lume fara Dumnezeu v.18

Text: Ioan 1:1-18

El a coborit ca sa ne inalte, s-a dezbracat ca sa ne imbrace in slava, s-a lasat urit, ca noi sa putem iubi cu puterea Lui, a luat chip de rob ca sa ne poata numi prieteni, s-a dat mortii ca sa putem avea viata. (Marius Cruceru)

Spre deosebire de “sinoptici” care ne scriu despre nasterea Domnului Isus, apostolul Ioan ne scrie despre “intruparea” Fiului lui Dumnezeu. Deosebirea de perspectiva este categorica si determina felul in care este asezat materialul in Evanghelie. Sinopticii descriu “de jos”, din punctul nostru de vedere, cu pastori si magi, cu Irod si cu Maria, Iosif, Zaharia, Elisabeta, Simeon si Ana. Ioan descrie “de sus”, de aceia la el nu apar cei deja amintiti.

I. Ca sa poata comunica in mod efectiv cu noi

“La inceput era Cuvintul, si Cuvintul era cu Dumnezeu, si Cuvintul era Dumnezeu.”- Ioan 1:1-3; 14-15; 18

Ioan vorbeste in termeni de “comunicare”. Isus este “Cuvintul” haina gindului altfel necunoscut, “chipul Dumnezeului Celui nevazut”.

II. Ca sa ne “lumineze” prin cunoasterea Sa

“Lumina aceasta este adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om, venind in lume.” - Ioan 1:4-9

Chiar si “iluminatii” magi ai Rasaritului au avut nevoie de lumina stelei ca sa inteleaga vremurile mintuirii si sa ajunga la staulul Betleemului!

III. Ca sa ne “inrudeasca” cu Dumnezeu

“Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.” - Ioan 1:10-13

El a intrat in familia noastra, ca si noi sa putem intra in familia Lui cereasca.

IV. Ca sa ne rascumpere prin moartea Sa

“Si noi toti am primit din plinatatea Lui, si har dupa har.” - Ioan 1:16-18

“Legea” venita prin Moise ne-a adus condamnarea vesnica. “Harul si Adevarul” aduse de Domnul Isus ne dau acum viata. Ioan va demonstraa cest al patrulea punct al “proologului” in cele 21 de capitole ale Evangheliei.

Un om cu un rol pivotal in scurgerea evenimentelor a fost Zaharia. Iata o predica depsre “problemele lui”.