De ce a fost Vinerea “mare” ?

(Aurel Mateescu)

Ce a fost “Mare” in aceasta zi, de i-a ramas numele astfel?
mare a fost pacatul omului
mare a fost nerecunostiinta creaturii
mare a fost si indiferenta multimii
mare si ipocrizia preotilor
mare si cruzimea crucificarii,
dar,
mai mare decat toate
a fost dragostea lui Dumnezeu
De aia este vinerea aceasta “Mare”
Odihna de dupa sfarsit…

LA – ACELEA TARMURI

LA – ACELEA TARMURI … ( Cant Evangh. nr 468 )

Ioan 21 . 1 – 14

A 3 a Aratare a Domnului Isus arunca o imagine asupra situatiei in care ne aflam noi astazi si in care vom fi ,,la-acelea tarmuri ” . Ca odinioara ucenicii , si noi suntem azi pe marea vietii cu zbaterile , necazurile si falimentele noastre in timp ce ,, La – acelea tarmuri ” se afla Mantuitorul Inviat , Domnul Isus Christos .Iata cateva aspecte ale acestei realitati .

1 . Chiar daca Domnul Isus e acolo si noi aici e posibil un dialog v. 5-6
El ne vorbeste prin Biblie , predici , Duhul Sfant si noi prin rugaciune .

2. Daca ascultam de poruncile Domnului noi suntem binecuvantati aici v.6

3. Unii pleaca dintre noi mai repede la Domnul v. 7
Ca si Petru care i-a lasat pe mare pe ceilalti asa unii pleaca mai repede in vesnicii , la acelea tarmuri , unii sunt copii, altii tineri , altii in mijlocul varstei .

4. Vine timpul cand ne vom reuni cu totii ,,La-acelea Tarmuri ” v. 8 – 9a 1Tes 4. 13-17

5. ,, La-acelea Tarmuri ” ne vom intalni cu ceea ce a pregatit Domnul pt noi v. 9b Ioan 14.2-3
6. Acolo Domnul ne va cere rodul ascultarii noastre de pe vremea cand eram pe marea vietii v.10 ,11, 2 Cor .5.10 , Apoc 22.12

7. Acolo cu totii vom fi intr-o partasie minunata cu Domnul cel Inviat v. 11-12 Luca 22. !5 – 18 , Apoc 3.20 ; Apoc 19. 7-9

,, In patria-mi acasa doresc ,
Acolo unde toti ma iubesc;
Mantuitorul loc mi-a gatit ,
Vin-dar cu mine, fii fericit . ” vers 4 din Cant 468

Unii au ajuns ,, La – acelea Tarmuri ” , unii mai zabovim pe marea vietii dar ne bucuram ca Acolo e Domnul Isus cel Inviat , Mantuitorul nostru . E viu cu-adevarat si sade la dreapta lui Dumnezeu . F Ap. 7. 56 . Slavit sa fie El !

Christos a Inviat !
Amin

Sa-l cunoastem pe Dumnezeu prin Cina Domnului

Ioan 17:2,6, 25-26 Atunci când Domnul Isus a pășit în lumea noastră a făcut-o pentru a-L revela și pentru a-L proslăvi pe Tatăl. Ne-a arătat sfințenia Tatălui, dreptatea Tatălui, dragostea, compasiunea și tot ceea ce trebuie ca oamenii să cunoască despre Tatăl. Aceasta a fost misiunea Sa și prin tot ceea ce a făcut și a vorbit a căutat să aducă slavă lui Dumnezeu. Chiar și în actul Cinei Domnului se regăsesc numeroase elemente care vorbesc despre Dumnezeu. Ce ne spune aceste elemente despre Dumnezeu?1. Este Dumnezeul care izbăvește. Atunci când Domnul Isus a instituit Cina Domnului, se afla, împreună cu ucenicii la masa pascală. Era o masă pregătită pentru a sărbători un eveniment din trecut dar care, în același timp, era un eveniment ce trebuia să le folosească în prezent. Prin intermediul acestui eveniment ei își aduceau aminte de faptul că Domnul îi scosese din robie. El îi eliberase de sub stăpânirea opresivă egipteană. Era un mesaj pe care ei nu trebuiau să-l uite. În condițiile în care, din nou, erau sub controlul romanilor, mesajul paștelor pentru ei era unul foarte important: „Așa cum Dumnezeu ne-a izbăvit în trecut o va face și acum.” Aceasta este o dimensiune valabilă și pentru noi în participarea la Cină. Ea ni-l prezintă pe Dumnezeu în calitatea Sa de izbăvitor. I-a izbăvit pe evrei în atâtea rânduri. Mai mult de atât, El ne izbăvește nu doar din situațiile dificile aici pe pământ, El ne izbăvește de cel rău. Ce asigurare minunată avem chiar și în această dimineață. Suntem amenințați de situații economice, suntem amenințați de boală, suntem amenințați de conflicte…Avem un izbăvitor. 2. Este Dumnezeul care îngrijește. Specific mesei pascale era pâinea fără aluat. Atât în perioada premergătoare cât și la masa pascală, pâinea trebuia să nu fie dospită. De ce le-a cerut Dumnezeu lucrul acesta? Deuteronom 16:3 „În timpul sărbătorii, să nu mănînci pîne dospită, ci şapte zile să mănânci azimi, pânea întristării, căci ai ieşit în grabă din ţara Egiptului: așa să faci, ca să-ți aduci aminte toată viața ta de ziua cînd ai ieşit din ţara Egiptului.” Pe de o parte era vorba despre întristarea pe care o avuseseră. Pe de altă parte era mesajul grabei…nu și-au luat provizii, nu au avut posibilitatea să-și facă provizii suficiente pentru călătoria lor. Aceasta pentru că Dumnezeu se va îngriji de ei. El le va da mana în pustie, le va da prepelițe, le va purta de grijă în toate nevoile lor. În momentul în care Domnul Isus spune, luați mâncați, acesta este trupul Meu avem parte de o asigurare că Dumnezeu se va îngriji de nevoile noastre cele mai stringente. El ne va da atât hrana pentru trup cât și hrana pentru suflet. Așadar, prin intermediul Cinei îl vedem pe Dumnezeu îngrijind. 3. Este Dumnezeul credincios promisiunilor Sale. În relatarea ieșirii Egipt, găsim mereu referințe că El va duce poporul în țara promisă părinților lor. Chiar și atunci când ei cârtesc, se arată necredincioși, Dumnezeu rămâne credincios promisiunilor Sale. Este o altă calitate pe care o descoperim la Dumnezeu și care este reflectată în acțiunilor Sale și care este releiefată în contextul Cinei. Faptul că evreii ieșiseră din Egipt, ajunseseră într-o țară binecuvântată nu se datora credincioșiei lor ci credincioșiei lui Dumnezeu. În acealași mod, Domnul Isus promite prin intermediul Cinei că noi vom ajunge în locul acela pe care El l-a pregătit pentru noi. El ne promite că vinul Cinei va fi băut din nou în Împărăția Cerurilor împreună cu cei răscumpărați, cu noi. Sorin Covaci

Lumină și odihnă pentru cei ce stau la umbra crucii

Text: Ioan 3:15

Introducere: În tr-o predică scrisă de Marcu Nichifor și publicată în revista „Îndrumătorul creștin“ prin anul 1953, pe când sediul editurii se afla încă în Nicolae Titulescu 56A, raionul „Stalin“, am găsit câteva lucruri pe care vreau să vi le spun și vouă.

Mai întâi, am găsit că Michelangelo ar fi fost întrebat de ce n-a sculpat Golgota. El a răspuns: „Nu există nici o pensulă, nicio vopsea, nicio daltă sau ciocan, ca să înfâțișeze traedia de pe Golgota“
Apoi, martori la agonia lui în rugâciune din grădina Ghetsimani, ucenicii „încep să întrezărească tot mai clar cum umbra îngrozitoare a crucii se desprinde din negura nopții și, cu brațele ei înfiorătoare la rg deschise, se apropie urmârind îndeaproape pe Mântuitorul lumii. După numai câteva ore, ea va deveni cea mai grozavă realitate pentru omenirea întreagă.“

Umba aceasta a crucii existase dintotdeauna. Cărțile sfinte o menționează în felurite forme  și „tipuri profetice“ strecurate cu abilitate pe paginile cronicilor.
Mielul fusese jertfit „mai înainte de întemeierea lumii“ ( 1 Petru 1:20).

Planul fusese făcut, jertfa fusese adusă, salvarea fusese pregătită. Pe Dumnezeu nimic nu-L ia prin suprindere:

„Atunci Împăratul va zice celor dela dreapta Lui: ,Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v’a fost pregătită dela întemeierea lumii“ (Mat. 25:34).

„Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat -o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii“ (Ioan 17:24).

„În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, dupăce, în dragostea Lui,
ne -a rînduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, …“ (Efeseni 1:4-6).

„Pe cînd noi, fiindcă am crezut, intrăm în ,,odihna“, despre care a vorbit El, cînd a zis: ,,Am jurat în mînia Mea, că nu vor întra în odihna Mea!“ Măcarcă lucrările Lui fuseseră isprăvite încă dela întemeierea lumii“ (Evrei 4:3).

„… fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori dela întemeierea lumii; pe cînd acum, la sfîrşitul veacurilor, S’a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa“ (Evrei 9:26).

„Fiara, pe care ai văzut -o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adînc, şi are să se ducă la perzare. Şi locuitorii pămîntului, ale căror nume n’au fost scrise dela întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira cînd vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni“ (Apocalipsa 17:8).

I. Umbra crucii s-a văzut ăn Eden, în cea dintâi rostire a Evangheliei (Geneza 3:15).

II. Umbra crucii s-a văzut în jertfirea lui Isaac pe muntele Moria (Geneza 22).

III. Umbra crucii s-a văzut în mielul pascla ucis la ieșirea din Egipt (Exodul 12:3-14).

IV. Umbra crucii s-a văzut în ridicarea șarpelui de aramă în pustie (Numeri 21; Ioan 3:14).

Sunt multe alte locuri în care apare în Scripturii umbra crucii lui Christos. Ne oprim însă doar la acestea. Unde stai tu astăzi? Ai găsit pentru tine această umbră a crucii lui Christos? Stai tu la umbra crucii ca să scapi de arșița mâniei lui Dumnezeu? Nu există un loc mai minunat în cer și pe pământ! Nici un loc în care să putem primi pacea ți odihna:

„Am fost orb/Vedere-aici mi s-a dat!“

Ferice de cei care stau sub sângele Mielului lui Dumnezeu! Ei se vor putea bucura în veșnicie. Mielul de demult le va fi atunci Păstor (Ioan 1:36; Apocalipsa 5:12, 6Ș1,3, 5, 7, 9, 12ș; 7:17, 8:1, 14:1, 17:14, 21:22, 23).

Jesus’ Claim to Deity

John 5:18-23

We need to ask why did Jesus share sOutline of Johnuch a private message about His inner most thinking (see verses 5:19-20) with the public at hand? This is all the more dramatic when we think of the larger context of the Gospel of John.

The Gospel of John’s first four chapters shows Jesus conversing with people on a personal level. It is here in chapter 5 that Jesus starts speaking to the public as a whole. He addresses large groups of people in numerous kinds of settings.The key to understanding John’s purpose is seen in the “therefore” of verse 19. Jesus was clarifying His own view about being called God in verse 18.

For this cause therefore the Jews were seeking all the more to kill Him, because He not only was breaking the Sabbath, but also was calling God His own Father, making Himself equal with God (John 5:18).

Jesus 3 affirmations of DeityIn the eyes of the Jews, they knew when Jesus called God His own Father that He was meaning something more than the average Jew meant. They were out to kill Him for blasphemy for this. Jehovah Witnesses vehemently deny Jesus’ deity, but this passage clearly shows what they seek to disprove. Jesus affirmed His deity in three ways.

First of all John showed that The Father and the Son are of equal purpose. Secondly he shows how they are of equal

Ceasul darii de seama !

A SOSIT CEASUL !
Ioan 17

Pentru Domnul Isus a venit si ceasul cand prin rugaciune sa- I spuna Tatalui iubit ce a facut pe pamant . Ele au fost prioritatile activitatii scurte dar plina de realizari .

1 . L- a proslavit pe Tatal in ceea ce a spus si facut v.4a

2. A sfarsit lucrarea incredintata v. 4 b cap. 19. 30

3. A facut de cunoscut oamenilor Numele lui Dumnezeu v. 6 , 26

4 . A daruit oamenilor Cuvantul Sfant v. 8

5. S-a rugat si a continuat s-o faca , pt ucenicii Sai v. 9 1.Tim 2.5

6. A pazit pe ai Sai de cel rau v. 12

7 . I-a trimis pe ucenici in lume v. 18 Luca 9. 1-6

8. Le-a dat slava primita de Sus , urmasilor Lui v. 22

Daca a fost un ceas al raportului de activitate pt Domnul Isus , va fi , vrem nu vrem si pt noi . 1 Cor . 3 .13 , 2 Cor.5 10 , Apoc 20.13b
Fie ca ziua aceea sa fie o zi a bucuriei ! 2 Tim 4. 8
Amin

Vasile Bonda

Ceasul ultimelor dorinti !

A SOSIT CEASUL !
Ioan  17

In rugaciunea arhiereasca a Domnului Isus , El ne reveleaza ultimele dorinti ce le adreseaza Tatalui ceresc . Ele au fost , sunt si vor fi implinite . De ele avem parte si noi astazi . Ii multumim Domnului Isus pt asta ! Slavit sa fie EL !

1 .   Dorinta proprie de a fi proslavit cu slava dinainte de intrupare  v.1 , 5
-  a fost ascultat : Filip . 2 :9-11 ,  Apoc .5 : 6 – 14

2.   Dorinta ca ucenicii sa fie protejati de cel rau  v. 11 , 15

3.   Dorinta ca urmasii Lui sa fie sanctificati prin Cuvant v . 17

4.   Dorinta ca cei care vor urma dupa ucenici sa fie la fel paziti  v. 20

5 .  Dorinta ca toti ucenicii adevarati sa fie una in Dumnezeu  v .21

6 .  Dorinta ca toti urmasii Lui sa fie glorificati  v. 24
In 14.3   ,  1 Tes 4. 14 – 17  , 1 Cor 15 : 40 -44 , 49 – 57
Din aceste sfinte dorinti desprindem caracteristicile de baza ale adevaratilor urmasi ai Domnului Isus : protejati de cel rau , sanctificati prin Cuvant , una in El , glorificati .

Fie ca dorintele Domnului Isus sa fie si ale noastre , ca atunci cand va veni El sa fim glorificati !
Amin
Bonda Vasile

Cel mai nedrept proces din istorie

La 25 decembrie 1989, se consuma cel mai mare proces din istoria contemporana a Romaniei, un proces ce s-a lasat cu democratie. Era procesul lui Nicolae si a Elenei Ceausescu. Inculpatii se aflau in acel moment, asa cum declara judecatorul acestui proces , in fata unui tribunal al poporului ce judeca dupa o noua lege adopata de catre Consiliul Frontului Salvarii Nationale.
Dupa un proces nedrept, dupa parerea raposatului, dupa o sentinta transanta, acestia au fost condusi impreuna spre moarte. La scurt timp dupa executie, pe postul national de televiziune, s-a citit un comunicat in care se aratau capetele de acuzare printre care se numarau genocidul savarsit de ei, peste 60.000 de victime; subminarea puterii de stat; distrugere de bunuri, avarierea unor cladiri, explozii in oras, incercarea de a fugi din tara etc.
Acesta este cel mai mare proces din istoria contemporana a Romaniei.

Cu alt prilej un manunchi de dantologi, eminenti juristi si istorici din Italia, Germania si Franţa – au redeschis, intr-un cadru solemn, in aprilie 1966, procesul lui Dante Aligheri, autorul capodoperei„Divina Comedie”. Acesta este un alt mare proces care a facut valva in epoca, dar care, dupa veacuri, inca crea stupoare.
Doua mii de persoane s-au adunat in 66 pentru a asculta cuvantul autorizat al dantologilor despre faptele pentru care fusese de doua ori condamnat la moarte cel mai de seama poet al Italiei.
Apararea afirma atunci ca n-au recunoscut in omul cu chipul supt si mersul garbocit, din multimea anonima a proscrisilor, pe Surghionitul fara vina, purtator de miraculoase mesaje perene. Dar istoria a validat gandirea sa si visul sau.
L-au condamnat ca rebel; si era un profet.
L-au izgonit din cetate;dar a avut ca patrie lumea.
Asupra capului sau in locul securii infame, a coborat in lumina timpurilor o coroana de glorie.
L-au achitat post-mortem in 1966 pe motiv ca geniul nu traieste numai in epoca sa, ci anticipeaza viitorul.
Acest proces a fost un unul care a rezistat secolelor fiind inca bine inradacinat in mintea multora.

Un alt proces celebru, foarte intiparit in constiinta unora, este procesul capitanului francez Alfred Dreyfus, acuzat de tradare in favoarea Germaniei. Un proces ce a starnit puternice controverse din secolul al 19-lea pana in secolul 20, si a avut un mare ecou, nu numai in Franta ci si in Europa. Acest proces a facut sa curga rauri de cerneala, iar lucrurile au fost lamurite dupa foarte mult timp, cand au fost publicare niste scrieri personale.

Un alt caz, transformat intr-un proces public al mass-mediei romanesti este cel al Elodiei si al lui Cioca.
Dintr-un banal caz de disparitie, s-a transformat intr-un amplu proces public. Un proces public, mediatizat, urmarit de o tara intreaga.

Dar, mai mult decat toate aceste procese care au starnit curiozitatea, care au fascinat si fascineaza minti luminate si mai putin luminate, exista un proces, un proces care nu numai ca a fost atat de dezbatut acum 2000 de ani dar si astazi vieti se topesc incercand sa stoarca cate ceva din ce s-a petrecut acolo. Nu este doar un proces, ci este Procesul Istoriei , un proces care, prin sentinta si executarea sentintei s-a lasat cu impartirea vremii in jumatare, inainte si dupa. Este procesul Istoriei, procesul in care Dumnezeu a fost judecat de om.
Procesul acesta al Istoriei, se caracterizeaza prin injustitia sa, prin Cel ce a fost judecat, prin inculpatul acestui proces, dar si prin impactul acestui proces, un impact care transcede istoria, merge pana dupa istorie.

I – Injustitia acestui proces este unica in istorie.

1) Pentru ca cei ce judecau, trebuiau sa fie judecati.
Cel care avea sa judece natiunile sta sa fie judecat de altii. Cel care este numit viata asteapta sentinta la moarte. Cel ce este numit Cuvantul tace. Israelitii din primul secol erau unii care sa calauzeau dupa litera Legii , dupa Cuvantul scris, dupa pagina Scripturii si aveau proceduri stricte in judecata. Misna inregistreaza cateva din traditiile orale ale evreilor, transmise din generatie in generatie. Diferite legi ale Sanhedrinului, nucleul de preoti, farisei, saduchei, scribi. In cazurile capitale sunt stipulate cate ceva:

*Nici un proces nu trebuia facut noaptea. Si totusi, Isus a fost luat la Ana, apoi Caiafa, apoi inaintea

SALVAREA ESTE LIBERTATE – Warren

Rick Warren

Alt cuvint pentru salvare este libertatea. Biblia spune “In mijlocul strimtorarii am chemat pe Domnul; Dumnezeu m-a ascultat si m-a scos la larg.”
De ce anume ne ofera Isus sa ne elibereze?

I. LIBERI DE VINOVATIILE DIN TRECUT.
Vinovatia este pretul mintal pe care il platim cind violam constiinta pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Noi stim ca daca calcam o lege, urmeaza o pedeapsa. Cind calcam legile morale universale ale Lui Dumnezeu, cineva trebuie sa plateasca plata acelei incalcari de lege. Dar Dumnezeu dintr-o dragoste adinca pentru noi a trimis pe Isus sa rezolve problema “Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata a Lui Dumnezeu, este viata vesnica in Isus Christos, Domnul nostru.”

Cind Isus a murit pe cruce, El a platit pentru absolut toate lucrurile rele pe care le-ai facut tu sau le vei face pe viitor. Cit de minunat este acest lucru? Asta s-a numit “Marele Schimb”’ iar tu si cu mine am primit partea buna a acestui schimb.”Pe cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El.”

Iertarea lui Dumnezeu este mult mai puternica decit toate greselile si pacatele tale, toate puse la gramada, si tu vei fi fara nici o datorie. Asta este libertate. Chiar daca nu ar exista rai si iad (dar exista), este un dar sa nu trebuiasca sa cari povara unei constiinte vinovate in fiecare zi… este o minunatie.

II. LIBER DE AMARACIUNE SI RESENTIMENT.
Fara indoiala, ca ai fost nedreptatit in viata ta de unele lucruri pe care ti le-au facut sau spus vreodata oamenii in trecut. Nu putem controla ce fac altii, dar putem controla felul cum vom raspunde. Resentimentul este cancerul emotiilor noastre. Si daca nu il lasi pe Isus sa te elibereze de el, eventual o sa iti distruga viata, fericirea.

III. ELIBERAT DE ASTEPTARILE, APROBARILE (expectations) ALTORA.
De cite ori ai spus sau ai facut lucruri pe care n-ai vrut sa le faci si le-ai facut doar ca sa ocolesti dezaprobarea altora? Biblia spune,” Frica de

Isus – Cuvantul lui Dumnezeu pentru noi

Ioan 1

 

Timpul marii sarbatori a Nasterii Domnului ne invita sa mergem la momentul de inceput al Creatiunii pentru a intelege mai bine ce a insemnat Nasterea lui Dumnezeu in haina umana, la Betlehem, acum peste doua milenii. 

     Ce a fost la inceput? Unii adopta teoria „Bing-Bang-ului“ (A. Hubert), altii vorbesc despre o evolutie pornita din neant prin „forta intamplarii“ (C. Darwin), exista si alte numeroase teorii si traditii mitologice. Dar noi, crestinii, ce credem ca a fost la inceput? Ne raspunde foarte limpede si clar Sf. Evanghelist Ioan: „La inceput a fost Cuvantul…“, „prin care toate s-au facut si fara de care nimic nu s-a facut din tot ce s-a facut“ (cf Io 1,3). Cuvantul lui Dumnezeu este pentru noi, crestinii, si astazi „… viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie ascutita cu doua taisuri…“ (Evr 4,12).

     Pentru a patrunde in tainele dinaintea Creatiei, in mod necesar trebuie sa ne folosim de Prologul Evangheliei de la Ioan. Sa ne inaltam cugetele spre inalt, primind acest Cuvant inspirat al Evanghelistului Ioan si sa privim cu ochii credintei spre Cuvantul etern al Lui Dumnezeu Tatal si sa incercam sa iesim din axa timpului creat, pentru a surprinde Cuvantul, a doua Persoana divina, in trei momente: inainte de intruparea (intromenirea) Sa, Cuvantul creator, la intruparea Sa „de la Spiritul Sfant si din Maria fecioara“, Cuvantul rascumparator si la intruparea Sa in noi oamenii, Cuvantul sfintitor.  

1. Cuvantul inainte de intrupare – Cuvantul creator

„La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu…“ (cfr Io 1,1)

Sfantul Evanghelist Ioan contempla Cuvantul lui Dumnezeu mai inainte de intrupare, chiar mai inainte de orice „actiune divina“, si patrunde in misterul raportului Sau cu Dumnezeu Tatal, apoi se opreste asupra „primei actiuni“ divine: actul creatiei. 

     Sa recitim impreuna din intaia carte a Sfintei Scripturi acest moment solemn si sacru: „La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul. (…) si a zis Dumnezeu: «Sa fie lumina!» si a fost lumina“ (Gen 1,1.3). Dumnezeu creeaza separand lumina de intuneric si punand totul in ordine. Actul creatiei divine nu se limiteaza doar la o porunca de inceput, ci urmeaza o serie de Cuvinte datatoare de viata, care cheama la lumina astri, plante, pesti, pasari, animale si intr-un mod particular pe omul creat dupa chipul (icoana) si asemanarea lui Dumnezeu (cf Gen 1,26-27). Tuturor le da viata, dar si puterea de supravietuire, continuand astfel opera creatiei in si prin creaturile Sale. 

     Biserica ne invata, prin Sfanta Scriptura, ca Dumnezeu a creat universul in mod liber, cu intelepciune si iubire, alcatuind o lume ordonata si buna. Deci lumea nu este produsul unui destin orb, al intamplarii sau doar al evolutiei materiei (cf CBCc n. 54).

2. Cuvantul intrupat pentru noi – Cuvantul rascumparator

„Si Cuvantul s-a facut trup si s-a salasluit intre noi…“ (cfr Io 1,14).

     La timpul randuit, Cuvantul lui Dumnezeu, luand fire omeneasca, se-ntrupeaza si se