Singurul Strain ce vindeca depresia
ISUS – UN PROFET CA MOISE
(Articolul face parte din „Biblia profetică“)
Un “tip profetic” este o ilustraţie a unui aspect al planului profetic. Expresia face parte din aceeaşi familie de termeni cu “arhe-tip”, “proto-tip”, “ante-tip”.
Un tip profetic poate fi o persoană, un eveniment, un obiect de cult, o sărbătoare sau o anumită succesiune de sărbători din calendarul anual evreiesc.
Există oameni “epocali”, a căror viaţă marchează trecerea de la o etapă la alta în planul profetic. O astfel de persoană a fost Moise. Religia evreilor se numeşte “mozaică” după numele lui, la fel cum credinţa mântuitoare de astăzi este numită “creştinism” după numele lui Cristos. Legea dată de Dumnezeu pe Sinai este cunoscută drept “Legea lui Moise”, din acelaşi motiv.
Moise este unul dintre oamenii care continuă să ne vorbească şi astăzi de dincolo de moarte (comp. cu Evr.11:4c). Printre altele, Citeşte mai departe »
Taxa pentru Isus
Ascuns într-un așezământ străvechi, un mesaj pentru evrei stă liniștit, așteptându-și vremea înțelegerii depline. Israelul de azi, orb, alunecat din planul mesianic și lepădat temporar de Dumnezeul harului, nu vede mesajele despre Isus-Mesia din Scripturile Sfinte. Trist, uneori nu le vedem nici noi, creștinii sinceri căutători.
Răscumpărarea întâiului născut
Părinții pruncului Isus l-au prezentat la Templu, „când s-au împlinit zilele pentru curățirea lor, după Legea lui Moise“ (Luca 2:21-24). Ce s-ar fi întâmplat dacă n-o făceau? Pruncul ar fi intrat sub incidența pedepsei divine și ar fi fost lovit cu moartea.
Originea obiceiului
Cea din urmă plagă trimisă de Dumnezeu asupra Egiptenilor, cea mai grozavă dintre toate a fost uciderea „întâilor născuți“ (Exod 11:5, 12:12, 29-31). În fiecare casă a Citeşte mai departe »
Doreste-ti lucruri bune pentru copii tai!
| Text: Mat. 20:20-21 |  |
 |
| Thursday, 20 May 2010 | |
|
Ziua Mamei, o sărbătoare care ne vizează pe noi toți. Fiecare din noi a venit în lumea aceasta în urma hotărârii lui Dumnezeu și prin durerile nașterii unei mame. Dumnezeu oferă mamelor această cinste de a fi cele prin care vine viața în lume. Înzestrările pe care Dumnezeu le-a dat mamelor sunt deosebite.
Dumnezeu, dorind să acorde mângăiere unui popor îndurerat, compară mângăierea Sa cu aceea a mamei. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a așezat în inima mamelor acea calitate pe care doar El o poate avea, calitatea de a mângăia și de a aduce alinarea celor mai acute suferinți. Comportamentul unei mame veritabile în raport cu copii ei este unul special. În pasajul citit facem cunoștiință mai îndeapoape cu mama a doi dintre apostoli, a doi dintre ucenicii Domnului Isus: Iacov și Ioan. Potrivit pasajelor din Matei 27:56 Nu știm dacă sunt adevărate toate aceste lucruri, dar știm că ea face o cerere care nu trece neobservată de ceilalți ucenici. Cererea ei însă, reflectă ce se petrece în inima unei mame, dorințele ce se nasc în inima ei pentru copii săi. Cred că aceste dorințe trebuie canalizate într-o direcție cât mai bună și viața copiilor trebuie privită nu doar din perspectiva aceasta umană ci și din perspectiva veșniciei. Așadar, Salome, mama lui Iacov și Ioan lansează o cerere cu implicații importante. Solicitarea ei ar trebuie să fie modelul oricărei mame credincioase: - Dorește să-și vadă copii aproape de Domnul Isus. Chiar dacă ea se gândea că poziția pe care o solicită este o poziție ce implică onoare, în această solicitare era și dorința ca cei doi fii ai ei să fie cât mai aproape de Domnul Isus. O dorință extraordinară, o dorință pe care orice mamă, cu adevărat credincioasă o are. Căutați să-i aduceți pe copii dvs. aproape de Domnul Isus. Că o faceți acasă, că o faceți la biserică, căutați mereu să creați copiilor dvs. oportunitatea de a se apropia de Domnul. - Își oferă copii să slujească Domnului Isus. De asemenea, dorința mamei lui Iacov și Ioan, era ca fii ei să slujească Domnului Isus. Știa și ea, că fiind la dreapta și la stânga Domnului, copii ei ar fi trebuit să-L asculte pe Domnul, să fie supuși Domnului, să fie de încredere…Era o poziție însemnată, dar era o poziție care presupunea și slujire. – Are așteptări înalte de la copii ei. Mamele de astăzi își doresc cariere importante pentru copii lor, dar cele mai bune dorințe pentru copii lor, cele mai nobile, sunt acelea care au de-a face cu starea spirituală a copiilor lor, cu apropierea lor de Dumnezeu. În acest context, inspirați-vă copii să se apropie de Dumnezeu. Vorbiți-le despre destinul veșnic cu Dumnezeu, ajutați-i să înțeleagă ce a făcut Domnul Isus pentru ei și pentru noi toți, fiți-le călăuze către Dumnezeu și așteptați să-i vedeți crescând în credință și maturitate spirituală. Sorin Covaci
May 9, 2010 |
Paradoxuri din Saptamana Mare
Luca 19:41-44
Wes mi-a trimis cateva paradoxuri din Saptamana Mare. In textul din Luca 19:41-44, el vede ca:
1. El plange pentru cei care ar fi trebuit sa-l boceasca v.41
2. Cetatea pacii era total lipsita de pace v.42
3. Zidurile mari ascundeau o robie neputincioasa v.43
4. Cunoscatorii religiosi n-au cunoscut lucrurile cele mai importante v.44
Wes are dreptate, lumea de atunci si de acolo era intoarsa pe dos. Asa a fost intreaga saptamana! Nimic din ceea ce i s-a intamplat lui Isus nu I s-a intamplat “din cauza Lui”, ci din cauza lor.
Isus n-a intrat in Ierusalim ca sa fie imparat, ci pentru ca era Imparat! Ei nu L-au primit nu pentru ceea ce era El, ci pentru ceea ce erau ei.
Ucigasii poarta haine preotesti si Cel ucis face pace.
Vanzatorul este … marele pagubas.
Ei se cred stapani pe situatie, dar nu stiu ce fac, El, chiar in cele mai stanjenitoare slabiciuni, este stapan pe situatie si biruieste.
Bani sfinti pentru o afacere necurata.
Piatra se misca si inimile se impietresc.
Cei vii cad ca morti si cel mort se scoala din mormant.
Ce saptamana ciudata si ce rezultate spectaculoase!
OAMENII FLORIILOR
Lc.19:29-44
Intrarea Domnului în Ierusalim este un moment important din viaţa Mântuitorului. Este o împlinire a Scripturii (Zah.9:9) şi debutul unei săptămâni mari în viaţa Marelui Preot al dumnezeirii. După relatările evangheliştilor, intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, aduce în atenţie oameni cu diferite atitudini faţă de ceea ce se întâmplă. Vom urmări câteva categorii de oameni pe care i-am numit „oamenii Floriilor”
1. Oameni care ascultă de Domnul:„Ceice fuseseră trimişi, s-au dus…”(19:32a)
Doi ucenici au fost trimişi într-un sat din apropierea Ierusalimului pentru a aduce un măgăruş pe care avea să încalece Domnul Isus şi să intre în cetate. Cei doi sunt oameni care ascultă. O ascultare în ciuda unor posibile semne de întrebare. Cei care ascultă :
- merg prin credinţă: „veţi găsi un măgăruş legat…”(v.30)
- merg cu un mesaj: „…Domnul are trebuinţă de el ”(v.34)
- acceptă efortul:”…s-au dus…şi au adus măgăruşul la Isus”(v.32,35)
Eşti tu un om care ascultă de Domnul?
2. Oameni care înţeleg priorităţile divine:„Şi i-au lăsat să plece…”(Mc.11:6b)
Stăpânii măgăruşului sunt oameni care ajung să înţeleagă care sunt adevăratele priorităţi. Pentru ei, dacă Domnul are trebuinţă de ceva, aceasta devine o prioritate care nu se negociază în nici un fel. Oamenii care înţeleg cum stau lucrurile :
- pun întrebări şi nu se „închid” în propriile prejudecăţi: „Pentru ce deslegaţi măgăruşul?”(v.33b)
- înţeleg cine e adevăratul Stăpân: ei erau stăpânii măgăruşului dar dacă e vorba de Domnul, pricep că acesta e Stăpânul tuturor.
- nu se opun planului divin: „i-au lăsat să plece”(Mc.11:6b)
Eşti tu un om care înţelege priorităţile divine?
3. Oameni care se bucură de prezenţa Domnului: „…mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu…”(v.37b)
Prezenţa acestor oameni la intrarea Domnului în Ierusalim a făcut ca evenimentul să fie considerat unul al bucuriei, al florilor, al triumfului. Ucenicii au fost oamenii bucuriei motivate de prezenţa Domnului. Ei se bucură in mod sincer şi sunt:
- interesaţi de calea Domnului Isus: „…oamenii îşi aşterneau hainele pe drum”(v.36b)
- gata pentru cântarea de laudă: „…a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare”(v.37b)
- cunoscători ai adevărului privind persoana Domnului:”…Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului… ”(v.38a)
Eşti tu un om care se bucură de prezenţa Domnului?
4. Oameni care comentează: „…Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii”(v.39b)
La eveniment au participat şi un grup de farisei. Aceştia participă cu ceea ce se pricep cel mai bine : comentarii şi recomandări. Prezenţa lor aduce o nota discordantă faţă de tot ce se întâmpla acolo. Ei erau mereu „contra” şi se dovedesc a fi:
- oameni care nu ştiu să se bucure
- gata mereu de ceartă
- oameni care nu suportă să-i vadă pe alţii bucurându-se
Eşti tu cumva un om gata mereu de comentarii lângă cei ce se bucură în Domnul?
5. Oameni încăpăţânaţi : „…am vrut să strâng pe copii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” (Mt.23:37c)
Apropiindu-se de cetate, Isus nu se bucură, ci plânge. De multe ori lucrurile se văd cu totul altfel din apropiere faţă de imaginea pe care ţi-o faci privindu-le de la distanţă! Locuitorii Ierusalimului au avut nenumărate oportunităţi de a crede şi de a-L accepta pe Domnul Isus ca Fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor. Nici măcar în ziua intrării triumfale a Fiului în cetatea lor, nu au vrut să accepte adevărul divin. Aceasta pentru că în încăpăţânarea lor :
- n-au vrut să cunoască sursa păcii :”Dacă ai fi cunoscut …lucrurile care puteau să-ţi dea pacea”(v.42a) # O istorie marcată de conflicte!
- se împotriveau cu violenţă în faţa tuturor mesagerilor trimişi de sus ”…omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine!…”(Mt.23:37a)
- erau gata să nu accepte nici ceea ce ar fi fost spre bine lor:”…am vrut să strâng pe copii tăi cum strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! ”(Mt.23:37c)
Eşti cumva atât de încăpăţânat încât să nu accepţi adevărul divin în ciuda tuturor evidenţelor care arată cât de mult te iubeşte Dumnezeu şi îţi vrea binele?
În care categorie de „oameni ai Floriilor” te-ai situa în urma unei cercetări atente?
Ilie Milutin, 14.03.2009
Botezul Domnului Isus
Text: Luca 3
Azi este Boboteaza, sărbătoarea Botezului pe care Domnul l-a cerut lui Ioan. Toate Evangheliile fie pomenesc, fie trimit aluziv la botez. Am predicat pînă acum din Matei, dar textul din Luca mi se pare foarte interesant.
Luca 3:21 După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul,
22 şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”3 Isus avea aproape treizeci de ani, când a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,
De ce a făcut Isus acest lucru? De ce a acceptat un botez al pocăinţei, cînd n-avea de ce să se pocăiască, a fost întru toate la fel ca noi, dar fără păcat?
Unii spun: a fost un act semiotic. Asta înseamnă că a făcut un semn, ori că a luat un semn existent căruia i-a dat o nouă semnificaţie. Nimic nou, a mai făcut Domnul acest lucru.
Poziţia clasică neoprotestantă este că Domnul a făcut un act pedagogic. Asta înseamnă că Mîntuitorul a făcut acest lucru pentru ca astfel să facem şi noi. Astfel de acte nu sînt străine de comportamentul Domnului şi atunci le-a spus ucenicilor: “Tot ce v-am făcut eu… aceea să faceţi şi voi unii pentru alţii” sau “Mergeţi în toată lumea şi …. botezaţi-i în numele meu… “
Oare de ce s-a botezat Domnul?
Botezul pocăinţei? Clar! Nu!
Numai pentru a ne arăta şi nouă că trebuie să facem acest lucru ca adulţi? Nu numai atît!
Atunci înseamnă că este şi un alt motiv…
Care?
Pentru răspunsul “corect” 
cred că este important să notăm cîteva observaţii:
1. Luca notează, deloc la întîmplare zic eu, vîrsta Domnului, 30 de ani.
2. Lista neamului Său este înşirată imediat după această precizare.
3. Luca notează cele patru evenimente din copilăria şi tinereţea Domnului cu grijă:
- ziua a 8-a, tăierea împrejur, Luca 2:21,
- ziua a 40-a, închinarea Pruncului la Templu, Luca 2:22
- la 12 ani, intrarea în comunitatea bărbaţilor, Luca 2:42,
- la 30 de ani….. mă abţin…, că aici este secretul
4. Isus era din neam regesc.
5. Isus este botezat de un profet.
6. Ioan ştie cu cine are de-a face şi pricepe foarte clar ce are de făcut, ştie că n-are o “năpîrcă” fariseică în Citeşte mai departe »
De ce a fost Vinerea “mare” ?
(Aurel Mateescu)
Ce a fost “Mare” in aceasta zi, de i-a ramas numele astfel?
mare a fost pacatul omului
mare a fost nerecunostiinta creaturii
mare a fost si indiferenta multimii
mare si ipocrizia preotilor
mare si cruzimea crucificarii,
dar,
mai mare decat toate
a fost dragostea lui Dumnezeu
De aia este vinerea aceasta “Mare”
Odihna de dupa sfarsit…
Intelepciunea talharului
(Bonda Vasile)
LUCA 23 . 39 – 43
Analizand atitudinea , declaratia si rugaciunea talharului ajungi la concluzia ca el a dat dovada de o mare intelepciune in momentele acelea cruciale din viata sa .
1 . ATITUDINEA v. 40
- nonconformism ( colegul lui s-a alaturat corului de batjocoritori dar el nu a facut-o )
- curaj ( l-a infruntat pe celalalt )
- teama de Dumnezeu ( in situatia lor trebuia sa dovedeasca asta chiar daca nu era suficient . vezi Ecles 12. 13- 14
2. DECLARATIA v. 41
- si-a recunoscut vinovatia
- a recunoscut nevinovatia Domnului Isus
( Alaturi de el a recunoscut NEVINOVATIA DOMNULUI ISUS , urmatorii : Pilat ; Luca .23.14 ; Irod Lc 2315 ; Sutasul Lc 23. 47 ; Iuda Mat .27 .4 ; Sotia lui Pilat Mat 27 .19 ) Aplicatie . 2 Cor 5.21
3. RUGACIUNEA .v. 42
- facuta cu respect ,,Doamne “
- crede in revenirea Domnului Isus
- crede in existenta dupa moarte
- crede ca Domnul este Imparat asa cum era inscriptia de pe cruce
Domnul Isus ii rasplateste INTELEPCIUNEA prin ai oferi cel mai mare dar : mantuirea . v. 43 De aceasta avea nevoie talharul atunci si fiecare om astazi . Daca o sa ai intelepciunea talharului o poti primi mantuirea chiar azi bucurandu-ti viata si vesnicia .
Amin
He lives!
Jesus had no servants, yet they called Him Master.
Had no degree, yet they called Him Teacher.
Had no medicines, yet they called Him Healer.
Had no army, yet kings feared Him.
He won no military battles, yet He conquered the world.
He committed no crime, yet they crucified Him.
He was buried in a tomb, yet He lives today.
