Pas(i)unea pastorilor

Pre-ocupari de pre-dicatori

Ce a invatat bogatul in iad?

Luca 16:19-31

Introducere: Ca raspuns la batjocora fariseilor, care rtocmai auzisera pilda ispravnicului necredincios, Domnul Isus face doua lucruri: ii mustra pe fata si le spune pilda bogatului nemilostiv. Semnificatia pildei este clara: anumiti oameni vor invata pana la urma, dar pentru ei va fi prea tarziu.
Ce a invatat bogatul in iad ?

I. Ca este frate cu saracul. “Parinte Avraame …” v. 24

II. Ca are nevoie de Lazar!

III. Ca nu se poate trece din rai in iad sau invers.

IV. Ca fratii lui au nevoie de Evanghelie

V. Ca mantuirea este doar pe pamant

VI. Ca necredinta se vede in lucrurile mici
“Daca nu asculta … nu vor asculta …” v.31

iunie 25, 2008 Scris de barzilaiendan | Evanghelizare, Inmormantare | | No Comments

Ce n-a stiut bogatul?

Luca 16:19-31

Introducere:

1. Ca sufletul nu mananca si nu bea.
Noi nu suntem un trup care are si suflet, ci suntem un suflet care salasluieste temporar intr-un trup.

2. Ca nu are mult timp.

3. Ca Dumnezeu este stapan peste suflarea lui

4.Ca nu poate lua nimic cu el

5. Ca va da socoteala de ce afacut.

iunie 25, 2008 Scris de barzilaiendan | Inmormantare | | No Comments

Trei afirmatii categorice

Luca 4:16-30

Introducere: Uneori realitatile vorbesc mai tare decat vorbele, trebuie numai sa ai ochi si sa vezi! Iata tre adevaruri clare din aceasta intamplare petrecuta in Nazaret.

1. Nu exista coincidente!
I-au dat sa citeasca cartea, dupa traditia citirii la rand din sinagoga, si “s-a intamplat” ca tocmai pasajul acesta din Isaia sa fie partea din sabatula acela!
De fapt, Domnul Isus a stiut ca nimic nu este la intamplare, ci ca totul face parte dintr-un plan minutios si prestabilit. Vezi intamplarea cu magarusul, vezi cuvintele “pietrele vor striga”, vezi semnul pentru identificarea locului in care sa-I pregateasca pastele, vezi “ceasul” despre care vorbeste in cateva locuri evanghelistul Ioan.

2. Nu exista condamnare … pentru cei ce-L primesc pe Isus!
Spre mirarea tuturor, Isus se opreste din citit la mijlocul frazei, refuzand sa citeasca si expreisa ” … si o zi de razbunare a Dumnezeului nostru” din Isaia 61:2. Nu este de mirare ca “toti  cei ce erau in Sinagoga aveau privirile indreptate spre El” (Luca 4:20).

“Astazi s-au implinit cuvintele acestea din Scriptura, pe care le-ati auzit” (Luca 4:21) este un altfel de a spune: “Decamdata, pana aici! N-a venit vremea lui “mai departe”.
Prima venire a Domnului Isus a inaugurat o perioada de har pentru omenire. “Oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit!”
Ce situatie de exceptie! Ce sansa extraordinara!

3. Nu exista scuze!
Continuarea pasajului ne arata trecerea de la uimire si admiratie, la porniri ucigase.
Motivatia indignarii lor a fost ca-L cunosteau, ca stiau familia Lui, etc. Din cuvintele Domnului Isus reiese clar ca astfel de scuze nu stau in picioare. Nimeni, de fapt, nu are scuze sa nu primeasca mantuirea si harul adus de Christos. Si totusi, multi o fac! Spre paguba lor si spre pierzarea lor vesnica!

Incheiere: Cum stai tu in fata acestor adevaruri?

iunie 25, 2008 Scris de barzilaiendan | Evanghelizare | | No Comments

Trei filosofii de viata

(Iosif Serac)

Luca 10:25-37

Intro: Pilda Samariteanului ne prezinta trei filosofii de viata. Ea ne arata limitele “religiei teoretice” ale “formalismului mort” in pretentiile lui nejustificate. Pilda apare ca un raspuns dat la o problema: problema unui “invatator al legii”. Adevarata problema nu era intrebarea Lui, ci viata lui. “Teoria, ca teoria, dar practica ne omoara”.

Dupa ce-i da un test: “Ce citesti in Lege”, Domnul Isus ii da nota “10″ la proba teoretica: “Bine ai raspuns” (10:28), pasajul se incheie insa cu o corijenta la proba practica: “Du-te de fa si tu la fel” (10:37).

In comparatie cu multi alti crestini, neoprotestantii evanghelici sunt “toba” de carte cand este vorba de cunoasterea “legii” lui Dumnezeu. Corijentele noastre sunt tot de domeniul practicii. iata de ce, pilda aceasta ne este necesara. fara sa stim, fiecare dintre noi se incadreaza intr-una din categoriile ilustrate de personajele pildei rostite cu atata pricepere de Domnul Isus.  Ea ilustreaza trei filosofii practice de viata:

I. Filosofia HOTULUI
“Ce-i al meu este al meu si ce-i al tau este … tot al meu”. Talharii care l-au jefuit pe nenorocitul din pilda sunt exponentii acestei atitudini de viata. Ei ilustreaza atitudinea poftei firii pamentesti. “Ochii vad, inima cere”. Am vrea sa avem tot ce vedem frumos la altii. pe aceasta se bazeaza succesul “reclamelor”!

II. Filosofia PREOTULUI si LEVITULUI
“Ce-i al meu este al meu si ce-i al tau este al tau”. probabil ca preotul gandea “parohial”, in virtutea sferei lui de responsabilitate. Probabil ca el isi spunea: “Sarmanul om! Bine ca nu mi s-a intamplat mie! Hai sa fug repede din locul acesta!” Aceasta este filosofia practica a multora care zic: “Nu ma tulbura cu problemele tale, am si asa prea multe ale mele …” “Nu pot sa-ti dau nimic pentru “mofturile nevestei tale. Sti ce mofturi are nevasta-mea? …”

Am intalnit um om care mi-a spus care este secretul reusitei in America: “Tu si familia ta!” Uita-i pe ceilalti si nu baga in seama problemele lor. lasa-i sa se descurce singuri! Tu ai drumul tau in viata! Ei il au pe al lor.

Ce bine ne cunostea Domnul isus inima!

III. Filosofia “SAMARITEANULUI”
“Ce-i al tau este si al meu, iar ce-i al meu este si al tau”. Problemele tale sunt si problemele mele, resursele mele sunt si resursele tale. L-a luat pe asinul sau dupa ce i-a uns ranile, l-a dus la han, a platit pentru el si a promis ca va achita toata nota de plata viitoare. Ce extraordinar!

Incheiere: Daca priviti cu atentie, veti observa abilitatea “povestotorului”. La intrebarea Domnului Isus: “Care dintre acestia trei ti se pare ca a dat dovada ca este aproapele celui cazut intre talhari?”, invatatorul Legii nu poate raspunde: “Samariteanul”, din cauza nationalismului lui evreiesc (evreii ii dispretuiau pe samariteni!). Singurele vorbe care-i ies de pe buze sunt: “Cel care si-a facut mila cu el”.

Ce abila umilire! Domnul Isus ii spune: “Du-te si fa macar ca aceia pe care-i dispretuiesti … In religia adevarata, s-ar prea putea ca ei sa-ti fie cu mult superiori.

Doamne ai mila de noi astazi sa nu devenim astfel de “teoreticieni” care si-au pierdut asemanarea cu Tine! Nu uitati ca “pacatul Sodomei” nu a fost doar homoxexualitatea. Cititi explicatia pedepsei lui Dumnezeu din Ezechiel 19 (mai ales de la 48-63) si veti vedea ca adevarata vinovatie a fost “nepasarea celor bogati fata de problemele si suferintele celor saraci.

Nu uitati ca una din Bisericile din Apocalipsa a devenit sora Sodomei si a fost mustrata de Domnul: “Tu spui: sunt ogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic. Si nu sti ca (in ochii mei) esti …” (Apoc. 3:17)

iunie 23, 2008 Scris de barzilaiendan | Devotionale, Nunta | | No Comments

Inaltarea

(de Dumitru Cornilescu - traducere din limba germana: Serban Constantinescu)

Luca 24:50-53

“El S-a dus afara pana spre Betania., Si-a ridicat mainile si i-a binecuvantat; pe cand ii bincuvanta, S-a despartit de ei si a fost inaltat la cer. Dupa ce I s-au inchinat, ei s-au intors la Ierusalim, cu mare bucurie. Si erau tot timpul in templu si-L laudau de Dumnezeu.”.

Iata, in putine cuvinte, descris felul cum S-a inaltat Domnul Isus de pe acest pamant, in cer: I-a dus pe ucenici afara, pana spre Betania si i-a binecuvantat. Apoi El a plecat in cer. Ucenicii s-au intors in Ierusalim cu mare bucurie.

Inaltarea Domnului, un prilej de bucurie
Ucenicii Il vazusear cu ochii lor pe Mantuitorul pentru ultima data, si totusi, ii cuprinsese o mare bucurie; iar bucuria lor este acum si bucuria noastra, caci Acela care S-a inaltat la cer va veni in curand la ai Sai, iar acolo Il vom lauda pentru lucrarea  Lui cea mare.  Ne bucuram de mantuirea Lui deplina si de legatura dintre Dumnezeu si om pe care a innodat-o Mântuitorul pentru totdeauna,  Domnul Isus a spus pe cruce: “S-a sfarsit!”  Aceste cuvinte sunt o puternica temelie pentru noi. Acum, nu mai suntem vrajmasi ai lui Dumnezeu, ci copii ai Lui, impacati cu Dumnezeu: intre El si noi nu mai este nicio separare. Pretul mantuirii noastre este scumpul sange al Mantuitorului nostru. Iar prin Inaltatrea lui Isus la cer, Dumnezeu ne spune ca mantuirea prin Isus a fost deplin primita si de aceea, ne putem odihni pe aceasta temelie de neclintit. Stim bine ca la Cruce biruinta a fost castigata, ca prin Invierea si Inaltarea la cer a Domnului Isus, Dumnezeu a pus pecetia primirii Jertfei Lui, a incuviintarii ei. Pe acest temei, eficacitaea Jertfei de la Golgota ramane  nu pentru un timp limitat ci pentru vesnicie

Omul, in trecut apasat de povara pacatelor si nemantuit, era trist si nelinistit. Acum, cand a capatat mantuirea. El se bucura. El stie ca are un Mantuitor Viu si Inaltat la cer, care a facut totul pentru El

Mantuitorul S-a inaltat la cer ca Biruitor
El a trait ca om pe pamant: a venit la noi ca sa ne mantuiasca. Ce a insemnat aceasta pentru El, prea putin putem intelege noi, doat avem o foarte palida idée.  A trebuit sa infranga tot ce statea in calea lucrarii de mantuire.  A trait printre oameni, aflati sub stapanirea Vrajmasului, robiti de pacate si protivnici fata de tot ce era dumnezeiesc. Ei L-au batjocorit, au rostit hule impotriva Lui si a lui Dumnezeu si n-au incetat sa manifeste ura fata de El. Si, totusi, Isus a fost Cel mai Bun Prieten al pacatosilor. Ei L-au respins, au dispretuit iubirea Lui si n-au avut liniste, pana nu L-au pironit pe cruce.  Murind insa pe cruce, Isus S-a incarcat cu poverile noastre de neomenie, cu pacatele noastre de oameni cazuti si vrednici de pedeapsa lui Dumnezeu.  El S-a incarcat cu toate pacatele noastre. Pe temeiul Jerfei Lui, Dumnezeu poate oferi iertarea in dar fiecaruia. Da. El poate mantui pe orice pacatos, El poate spala orice pata de pe inima, pentru sangele Mantuitorului caci “sangele Lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, curateste orice pacat” (1 Ioan 1:7).  Iata, dar, Domnul Isus Christos s-a inaltat la cer biruitor asupra pacatului, Dumnezeu poate, El vrea sa izbaveasca pe orice om de robia, tirania si vina pacatului. Pacatul nu mai este o piedeca inaintea lui Dumnezeu: pacatul  a fost inlaturat.  Si va veni o vreme pe pamant cand nu va mai fi pe pamant niciun pacat.  Nu este aceasts o biruinta stralucita? Putem oare multumi indeajuns pentru aceasta biruinta mare? Da, ne bucuram mult ca Mantuitorul nostru S-a  inaltat la cer ca biruitor asupra pacatului

El este, de asemenea, biruitor asupra mortii.   Scriptura spune ca moartea este “Imparatul spaimelor”.  Nici chiar pentru credinciosi moartea nu este placuta. Totusi, credinciosii nu se tem de moarte, caci moartea este pentru ei un  drum de biruinta, din lume aceasta  “acasa la, Domnul”.  “Unde iti este boldul, moarte? Unde iti este biriunta, moarte?” (1 Cor. 15). Ce maret triumf.  Biruinta lui Christos asupra mortii  este pricina de glorioasa bucurie!

Domnul Isus S-a dus in cer si ca biruitor asupra lui Satan.
Acest crunt Vrajmas, care a rapit oamenilor bucuria, a fost invins la Cruce: El nu-i mai  poate chinui pe crestnii adevarati, caci Domnul Isus l-a infrant iar omul credincios si-a gasit refugiul la Cruce, unde si-a  lasat povara de pacate, gasind linistea. Ce eliberare!  Cel  ce imi statea impotriva si ma ameninta este acum invins: ultimul cuvant il are Mantuitorul, care a castigat  biruinta pe Cruce.

Totodata, Isus a castigat biruinta asupra lumii.

In aceasta lume se manifesta o impotrivire fatisa contra lui Dumnezeu si contra fiecarui om care Ii apartine Lui. Omul, cu propria lui putere nu i se poate impotrivi lumii. Dar, cand stim ca Dpmnul nostru este Biruitor, stam in picioare cu curaj inaintea intregii lumi, Pot sa ne batjocoreasca, sa ne amemenite, sa ne prigomeasca – noi ramanem credinciosi, caci suntem ai Lui, sastigati de El cu scumpul Lui sange. Noi nu renuntam cu niciun chip la legatura nostra cu El.  Domnul Isus a spus: “In lume, veti avea necazuri, dar indrazniti! Eu am biruit lumea,”.  Iata, dar o pricina de bucurie a credinciosilor: Isus este biruitor asupra lumii.

Hristosul Inaltat la cer a devenit Mijlocitorul si Chezasul nostru
Domnul Isus a biruit in lupta Sa,  pentru ca a fost nu numai Fiul lui Dumnezeu ci si Om. Asa a putut El sa fie Substitutul pacatosilor pe cruce. Dar inseamna mai mult: avem acum un chezas in cer, unde ne asteapta ca sa fim acolo unde este El.  Ce bucurie!  Locul meu este in cer, impreuna cu Domnul Isus. Si chiar acum, fiind pe pamant, prin Duhul, eu traiesc acolo. Dorintele, planurile si interesele Lui sunt si ale mele.  Daca ne inteaba cineva:
-         Unde mergi  cand ti se va consuma ultima suflare aici, pe pamant?
-         Merg la Mantuitorul, caci sunt in intregime al sau a Lui!
Ai si tu aceasta nadejde? Este aceasta si bucuria ta?

Minunea locuirii Duhului Sfant in credinciosi a fost inaugurata la Cinzecime, la scurt timp dupa inaltarea Mantuitorului la cer.  In acest fel Il avem pe Isus, Mijlocitorul nostru in cer si avem cu noi, in viata de fieacre zi pe pamant pe Duhul Sfant, care lupta cu noi, ne imbarbateaza in incercari si ne intareste. Duhul Sfant este Mangaietorul nostru, El ne invata, ne indeamna, ne corecteaza prin Cuvantul Scripturii.  Nu este oare acesta un temei ca sa ne bucuram?

Isus este avocatul nostru in cer
El ne apara de acuzatia vinelor noastre, a inimilor si mintilor noastre  si respinge pârile lui Satan spunand: “Eu M-am jertfit pentru acesti oameni, pacatele lor au fost asupra Mea. Eu am drept asupra acestor oameni, Eu i-am  declarat liberi!”  Cat de sigura si de temeinica este mantuirea! Nimeni n-o poate clatina, caci soarta noastra este in intregime in mana Mijlocitorului nostru din cer.

Hristosul Inaltat are toata puterea in cer si pe pamant.
Noi intelegem putin din ce insemneaza acest lucru, El are putere asupra ingerilor din cer, asupra oamenilor pe pamant. Da, asupra oamenilor cat de pacatosi ar fi ei.  Cat de hotarit poate pasi credinciosul care poate spune: Mantuitorul meu are toata puterea. Pot interveni greutati, piedeci, dar voi merge cu bucurie prin toate si viata mea va fi dreapta, caci El are toata puterea. Eu nu inteleg ce mi-a harazit si nu pricep ce face, dar stiu cu siguranta ca tot ce face El este bine pentru mine.
Cel ce are toata puterea pregateste un loc in casa Tatalui pentru fiecare credincios al Lui,  Vom merge acolo nu ca niste straini ci ca unii care suntem “impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu”.  Cel ce ne-a mantuit si are toata puterea ne asteapta. Ce pricina de bucurie!
Cand Stefan era improscat cu pietre, el a spus: “Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand la dreapta lui Dumnezeu.”  Isus era pregatit sa-i primeasca duhul.
Asa se intampla cu orice credincios care are mantuirea prin Isus: duhul lui va fi primit de Mantuitorul. Daca esti credincios cu adevarat, asa va fi si cu sufletul tau cand vei fi stramutat in Imparatia Lui.

Cel Inaltat va veni iarasi
Domnul Isus va veni in curand pe pamant sa intemeieze Imparatia Sa.  Traiesti tu in asteptarea venirii Lui? Esti gata sa exprimi dorinta: Doamne Isuse, de-ai veni chiar azi?  Il astepti tu pregatit/

Iata sensul Inaltarii!  Este acest sens si experienta ta? Te bucuri tu cu mare bucurie ca ai um Mantuitor si in El o mantuirea asa de mare? Daca nu poti raspunde “Da!”, considera o oportunitate ca usa harului lui Dumnezeu este inca deschis: asta inseamna ca putem inca sa primim harul Lui, sa devenim ai Lui.

(tradusa din buletinul “Unter dem Kreuz” (Sub Cruce), buletin publicat de  Dumitru Cornilescu. Mesajul a fost tinut la sanatoriul  elevetian Le Landli, pentru incurajarea si zidirea sufleteascâ a pacientilot din sanatoriu)

iunie 15, 2008 Scris de barzilaiendan | Inaltare | , | No Comments

Smochin cu rod bun sau rău …

(Andrei C.)

Luca, 13:

6 El a spus şi pilda aceasta: “Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit.
7 Atunci a zis vierului: ,Iată că sunt trei ani, de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?’
8 ,Doamne’, i-a răspuns vierul, ,mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină.
9 Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.”

Dacă ar veni Isus în biserica ta care este via Lui să caute rod, mă întreb la câţi dintre cei prezenţi ar găsi rod de care să se bucure. M-am gândit că la mulţi ar găsi rod dar cu viermi, sau cum se întamplă multor pomi, ropadele putrezesc înainte să fie culese, la alţii probabil că ar găsi roade nedezvoltate, dar dacă s-ar opri Isus în dreptul tău, ce ar putea spune despre rodul pe care îl va găsi la tine?

Un principiu pe care îl poţi deduce de aici, confirmat şi în Matei 7:19 Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc, este că pomii care nu aduc roadă bună, sunt tăiaţi şi aruncaţi în foc. Eşti un pom care face roadă bună? Nu este destul că ai fost sădit în via Lui, trebuie să aduci roadă astfel vei fi tăiat. Pentru mulţi neprihănirea lor proprie stă în calea cercetării pe care ar trebui să şi-o facă.

Iată că sunt mulţi ani de când Hristos caută rod în tine, de când Dumnezeu a investit în tine, ai auzit sute de predici poate, poate ai crescut în biserica şi o familie creştină, ai fost la nenumărate servicii de închinare … va găsi el rod BUN în tine?

Ce motive are Dumnezeu să nu te taie? Nu te înşela, Dumnezeu nu are nevoie de tine, nu are nevoie să ţină un putregai în via Sa.

Sunt 3 păcate care te pot împiedica să aduci rod.

1. Mulţumirea de sine. Când te uiţi la tine şi crezi că ai făcut destul, când crezi că ai ajuns la un nivel destul de înalt şi începi să te mulţumeşti cu ceea ce eşti.

2. Păcatul judecării altora. Atunci când uiţi de propria persoana şi îţi focalizezi atenţia spre ceilalţi din jur, când toate puterile tale sund îndreptate spre contabilizarea păcatelor altora şi uiţi ce e mai important, să-ţi faci examinări cu deamănuntul. Sau poţi cădea în cealaltă extremă când te compari cu ceilalţi din jurul tău şi ca motivaţie pentru păcatele şi trăirile tale îţi iei modele şi exemple pe cei care fac compromisuri.

Compară-te cu Hristos, compară-te cu Scriptura! Uită-te la roadele tale nu la ale celorlaţi pentru că s-ar putea să pierzi din vedere ţinta.

3. Ultimul păcat pe care vreau să-l pomenesc este atunci când îţi lipseşte frica de Domnul. Atunci începi să te temi de tot felul de lucruri şi pierzi din vedere faptul că trebuie să te temi de Domnul, ajungi să faci compromisuri şi să te îndepărtezi de Domnul.

Priveşte pentru câteva momente în inima ta, fă-ţi o analiză şi nu-ţi mângâia firea evitând aspectele negative ale trăiri tale. Ce anume îţi cloceşte mintea când eşti singur navigând pe internet, uitându-te la filme, petrecând cu prietenii tăi, la ce anume te uiţi când eşti singur?, spune comportamentul tău, atitudinile tale, vorbele tale, pasiunile tale, dorinţele tale, gândurile tale că esti CREŞTIN?

Dumnezeu e mai aproape de tine decât crezi, e mai aproape de tine decât eşti tu faţă de gândurile tale, îţi permiţi să-l trădezi prin ceea ce faci?

aprilie 30, 2008 Scris de barzilaiendan | Devotionale | | No Comments

De ce plange Dumnezeu?

Text: Luca 19:41-44

Introducere: Am fost facuti “dupa chipul si asemanarea” divina.  Si plansul il avem de la Dumnezeu. Noi stim de ce plangem. Oare pentru ce plange Dumnezeu? Iata-L la intrarea in Ierusalim.

I.  Plange privind istoria Israelului
Trceut,)”de cate ori am vrut”), prezent (”n-ai cunoscut ziua cercetarii”) si viitor (”iata ca vor veni zile”)

II. Plange pentru ca-L doare
Nu sunt lacrimi de neputinta.
Nu sunt lacrimi d enecaz.
Sunt lacrimile unui parinte care-si disciplineaza din dragoste “copii.”

Incheiere: Si tu ai o “vreme a cercetarii”. Ca sa-L intelegi plansul lui Isus adu-ti aminte cand ai simti-o ultima oara.
Adu-ti aminte cand a fost ultima oara cand ai fost cu daruri si flori la usa cuiva care … nu era acasa. Adu-ti aminte cand te-ai intors acasa, la servici sau la biserica dupra o indelungata absenta anticipand caldura cu care vei fi p[rimit si … nimeni nu te-a bagat in seama. Adu-ti aminte ce ai simtit atunci cand ai sunat pe cineva la telefon si te-a pus  … “on hold”, dupa care a uitat de tine. Intelegi acum de ce plange Dumnezeu?

aprilie 3, 2008 Scris de barzilaiendan | Paste | | No Comments

Usi deschise la calvar

1.Usa locuintei mortilor.
Desi fusese pecetluita de pacatul stramosesc,acum usa morti a fost deschisa prin sangele lui Cristos pentru vesnicii.

2.Usa comuniunii cu Dumnezeu.
Perdeaua din Templu s-a rupt in doua de sus pina jos.Avem intrare libera la Tatal prin Isus Cristos.De acum avem nadejde.

3.Usa inimi umane.
Sutasul de langa cruce a crezut in El,fiinta lui la picioarele crucii a fost deschisa larg
pentru Dumnezeu.De atunci incoace mii si mii de inimi sunt deschise larg spre Dumnezeu.

Aceste usi nu pot fi inchise niciodata de nimeni si nimic,
sunt cu totul in stapanirea lui Dumnezeu

(Adi Neiconi)

martie 13, 2008 Scris de barzilaiendan | Paste | , | No Comments

Tristetea Emausului

Text: Luca 24:13-35

Introducere: Fiecare dintre noi avem Emausul nostru spre care ne indreptam tristi atunci cind suferim in credinta si nadejdea noastra. Boala credintei noastre are nevoie de acelasi doctor: Isus Hristos cel inviat! Remarcati faptul ca El nu le schimba realitatea pe care o stiu, ci le-o coloreaza in alte nuante ale sperantei. Starea noastra depinde de “ochii” cu care privim realitatea din jur. Dar de ce erau ochii lor impiedicati sa-L vada? Care a fost tratamentul aplicat de Domnul Isus? Ce le-a dat El?

(I.) Le-a explicat Scripturile. (v.25-27)
Ca intotdeauna, ne ratacim “pentru ca nu cunoastem nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu”. Necunoasterea Bibliei produce multa suferinta, ingrijorare si chiar panica. Cunoasterea lor aduce temelia pe care poate zidi credinta.

(II.) Le-a semnalat lipsa de credinta. (v.25)
“O, nepriceputilor si zabavnici cu inima cind este vorba sa credeti tot ce au spus proorocii!”  Lipsa de credinta transforma ziua in noapte si lumina in intunerec: tresalte de bucurie, ei se lamenteaza.

(III.) Le-a oferit partasia Lui. (v.2 8)
Cit de delicat este Dumnezeu! “S-a facut ca vrea sa mearga mai departe”. El nu da buzna, nu se invita singur. Ii lasa pe ei sa aleaga, asteapta ca ei sa-L invite.

Incheiere: “L-au cunoscut la fringerea piinii”. Va puteti inchipui scena. Abea atunci au priceput Golgota. El se dusese sa moara in locul lor. El “trebuiese sa moara”! (v.26)

Fie ca Dumnezeu sa ne recupereze si pe noi din drumul spre Emausurile tristetilor noastre. “Iata Eu stau la usa si bat. …”

martie 13, 2008 Scris de barzilaiendan | inviere | | No Comments

Tilharul pocait

Text: Luca 23:35-43

Introducere: Introducere: Exista in noi toti o dorinta de a fi “cineva”, de a iesi din rindul anonimilor si de a ne bucura plenar de renume.

(I.) Tilharul a batjocorit societatea.
El ales sa sara peste legile si rinduielile sociale, ca sa ajunga inaintea tuturor la “ce i se cuvine”.

(II.) Tilharul a batjocorit pe Domnul Isus.
Este instinctul josnic al bucuriei cind ai pe altul mai jos decit tine. Desi pe cruce, tilharii se simteau mai bine daca puteau batjocori pe un altul.

(III.) Tilharul a avut o clipa a cercetarii.
Nu se poate ca acest tilhar sa nu fii auzit de Isus si de lucrarile Lui minunate. Israelul este o tara minuscula. Dragostea lui Dumnezeu care inunda irezistibil l-a cucerit prin ades repetata cerere: “Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac”. Nici el nu a stiut sa-si traiasca viata cum trebuie.

(IV.) Tilharul a fost primit in har.
Domnul Isus nu a avut timp sa-l mustre pentru felul in care a pus el problema: “Doamne, adu-ti aminte de mine …”. Cum sa-si aduca aminte de ceea ce n-a uitat niciodata? Pentru el venise! Pentru el si pentru mine si tine!

Incheiere: Incheiere: Domnul Isus te stie si pe tine si vrea sa te duca azi in rai.

martie 13, 2008 Scris de barzilaiendan | suferinte | | No Comments