De ce a fost Vinerea “mare” ?

(Aurel Mateescu)

Ce a fost “Mare” in aceasta zi, de i-a ramas numele astfel?
mare a fost pacatul omului
mare a fost nerecunostiinta creaturii
mare a fost si indiferenta multimii
mare si ipocrizia preotilor
mare si cruzimea crucificarii,
dar,
mai mare decat toate
a fost dragostea lui Dumnezeu
De aia este vinerea aceasta “Mare”
Odihna de dupa sfarsit…

Cel mai nedrept proces din istorie

La 25 decembrie 1989, se consuma cel mai mare proces din istoria contemporana a Romaniei, un proces ce s-a lasat cu democratie. Era procesul lui Nicolae si a Elenei Ceausescu. Inculpatii se aflau in acel moment, asa cum declara judecatorul acestui proces , in fata unui tribunal al poporului ce judeca dupa o noua lege adopata de catre Consiliul Frontului Salvarii Nationale.
Dupa un proces nedrept, dupa parerea raposatului, dupa o sentinta transanta, acestia au fost condusi impreuna spre moarte. La scurt timp dupa executie, pe postul national de televiziune, s-a citit un comunicat in care se aratau capetele de acuzare printre care se numarau genocidul savarsit de ei, peste 60.000 de victime; subminarea puterii de stat; distrugere de bunuri, avarierea unor cladiri, explozii in oras, incercarea de a fugi din tara etc.
Acesta este cel mai mare proces din istoria contemporana a Romaniei.

Cu alt prilej un manunchi de dantologi, eminenti juristi si istorici din Italia, Germania si Franţa – au redeschis, intr-un cadru solemn, in aprilie 1966, procesul lui Dante Aligheri, autorul capodoperei„Divina Comedie”. Acesta este un alt mare proces care a facut valva in epoca, dar care, dupa veacuri, inca crea stupoare.
Doua mii de persoane s-au adunat in 66 pentru a asculta cuvantul autorizat al dantologilor despre faptele pentru care fusese de doua ori condamnat la moarte cel mai de seama poet al Italiei.
Apararea afirma atunci ca n-au recunoscut in omul cu chipul supt si mersul garbocit, din multimea anonima a proscrisilor, pe Surghionitul fara vina, purtator de miraculoase mesaje perene. Dar istoria a validat gandirea sa si visul sau.
L-au condamnat ca rebel; si era un profet.
L-au izgonit din cetate;dar a avut ca patrie lumea.
Asupra capului sau in locul securii infame, a coborat in lumina timpurilor o coroana de glorie.
L-au achitat post-mortem in 1966 pe motiv ca geniul nu traieste numai in epoca sa, ci anticipeaza viitorul.
Acest proces a fost un unul care a rezistat secolelor fiind inca bine inradacinat in mintea multora.

Un alt proces celebru, foarte intiparit in constiinta unora, este procesul capitanului francez Alfred Dreyfus, acuzat de tradare in favoarea Germaniei. Un proces ce a starnit puternice controverse din secolul al 19-lea pana in secolul 20, si a avut un mare ecou, nu numai in Franta ci si in Europa. Acest proces a facut sa curga rauri de cerneala, iar lucrurile au fost lamurite dupa foarte mult timp, cand au fost publicare niste scrieri personale.

Un alt caz, transformat intr-un proces public al mass-mediei romanesti este cel al Elodiei si al lui Cioca.
Dintr-un banal caz de disparitie, s-a transformat intr-un amplu proces public. Un proces public, mediatizat, urmarit de o tara intreaga.

Dar, mai mult decat toate aceste procese care au starnit curiozitatea, care au fascinat si fascineaza minti luminate si mai putin luminate, exista un proces, un proces care nu numai ca a fost atat de dezbatut acum 2000 de ani dar si astazi vieti se topesc incercand sa stoarca cate ceva din ce s-a petrecut acolo. Nu este doar un proces, ci este Procesul Istoriei , un proces care, prin sentinta si executarea sentintei s-a lasat cu impartirea vremii in jumatare, inainte si dupa. Este procesul Istoriei, procesul in care Dumnezeu a fost judecat de om.
Procesul acesta al Istoriei, se caracterizeaza prin injustitia sa, prin Cel ce a fost judecat, prin inculpatul acestui proces, dar si prin impactul acestui proces, un impact care transcede istoria, merge pana dupa istorie.

I – Injustitia acestui proces este unica in istorie.

1) Pentru ca cei ce judecau, trebuiau sa fie judecati.
Cel care avea sa judece natiunile sta sa fie judecat de altii. Cel care este numit viata asteapta sentinta la moarte. Cel ce este numit Cuvantul tace. Israelitii din primul secol erau unii care sa calauzeau dupa litera Legii , dupa Cuvantul scris, dupa pagina Scripturii si aveau proceduri stricte in judecata. Misna inregistreaza cateva din traditiile orale ale evreilor, transmise din generatie in generatie. Diferite legi ale Sanhedrinului, nucleul de preoti, farisei, saduchei, scribi. In cazurile capitale sunt stipulate cate ceva:

*Nici un proces nu trebuia facut noaptea. Si totusi, Isus a fost luat la Ana, apoi Caiafa, apoi inaintea

Simon din Cirene – copurtatorul Crucii Domnului

Vasile Bonda

Marcu 15.21

1  Originea    ; din Cirene , nordul Africii ,emigrant ,probabil negru
2  Statutul     : ,,trecator “  Evr 11.13
3  Ocupatia   :  agricultor
4  Privilegiul   ; ,,sa duca crucea Domnului Isus “
5  Rasplata    : familia devotata lui Isus   Rom 16 .13

Toti suntem chemati sa purtam crucea Luca 9.23 ,indiferent de origine,statut si ocupatie si Domnul Isus ne va rasplati pt asta aici si-n vesnicie .

Imparatul de curand nascut

(DB)
Text: Luca 2: 1-12

Introducere: Exsita lucruri in care Dumnezeu are ultimul cuvant, niste “unchangebles” (data si locul nasterii, parintii, sexul, etc.). Acesta este unul din argumentele ca El este imparatul in creiatie si in universul in care am intrat.

I. El  A FOST imparat!
Doua texte sunt suficiente ca sa ne arate acest lucru:
Maleahi 1:14 – Dumnezeu se prezinta drept un “imparat mare”
Matei 5:35 ne spune ca Ierusalimul nu este nici al crestinilor, nici al arabilor, nici al evreilor, ci al marelui imparat! Exista un plan prestabilit care a prevazut ce se va intampla cu Ierusalimul. Cand va veni Domnul Isus, toti vor recunoaste ca Ierusalimul este al Lui!

* Academia regala de stiinte a Marii Britanii a fost intemeiata de oameni care au definit cercetarea stiintifica drept “incercarea de a gandi gandurile lui Dumnezeu” de a citi intelepciunea Lui in cartea naturii si de a aplica cele invatate pentru imbunatatirea vietii de fiecare zi. Dumnezeu este imparatul universului!

II. El VA FI imparat!
Doua texte sunt suficiente ca sa ne faca cunoscut acest lucru: Apocalipsa 17:14 si 19:16.

III. Dumnezeu trebuie SA FIE imparat si acum!
Acesta este un adevar care trebuie transformat dintr-o realitate obiectiva, intr-o traire existentiala.

Cititi cu atentie Evanghelia si veti vedea cati oameni n-au acceptat ca Isus sa fie imparat. De la nasterea lui in staulul Betleemului, ba Irod, ba preotii, ba romanii, L-au prigonit si L-au batjocorit pentru ca El a sustinut cu tarie ca s-a nascut si a venit in lume pentru ca este imparat si ca sa fie imparat!

Cititi capitolul 15 din Marcu (15:9, 12, 18,26) si veti vedea ca nu cei de astazi sunt primii care nu-L vor ca imparat al realitatii lor personale. Au fost milioane inaintea celor de azi si totul a inceput cu cei din generatia Sa.

Cititi atitudinea lui Pilat in aceasta problema, asa cum este ea descrisa in Ioan18:33-37.

Incheiere:  Ca Isus este imparat in providenta si planul lui Dumnezeu cu lumea este de-acum un adevar obiectiv incontestabil. Trecutul si viitorul il dovedesc cu prisosinta. Ce faci insa tu acuma, in prezentul hotararilor tale de azi ?
Uita-te la toti cei care n-au vrut sa-l primeasca de-a lungul istoriei … Unde sunt ei astazi? Ce se va alege si de tine daca refuzi sa-l primesti ca imparat trimis de Dumnezeu peste viata ta?

O decapitare cu mai multe victime

(DB)

Marcu 7:14-

Introducere: Este un text bogat din care se poate vorbi despre multe lucruri. Personajele sunt patru si fiecare dintre ele este un subiect de studiu. Din acest text se poate vorbi despre viata de familie, despre problema constiintei, despre circumstante si responsabilitate, despre porti deschise catre pacat si pierzare si despre ceea ce as vrea sa va vorbesc eu astazi: o decapitare cu victime multiple. “mi veti spune ca asa ceva este cu neputinta, cand se taie capul cuiva numai acela moare. Adevarul este insa ca la decapitarea lui Ioan Botezatorul au fost si alte victime in afara lui. Le putem lua pe rand:

I. Irod, spanzurat intre senzualitate si spiritualitate.
Gazduit vremelnic de fratele sau, s-a indragostit de nevasta lui si a luat-o de sotie. Oamenii au vazut ca nu este bine, dar nimeni n-a indraznit sa i se opuna. Mai marii Galileii, militari si civili au venit la ziua de nastere a domnitorului. Numai Ioan Botezatorul …
Acum, Irod era bantuit de fantome si chinuit de constiinta, crezand pana si in … invierea mortilor. El credea ca acest Isus este o reincarnare a lui … Ioan Botezatorul.
I

I. Salomee, frumusetea fatala care ucide.

III. Irodiana, nesatioasa nestapanita, femeia abuzurilor nelimitate si neingaduite, intriganta infasurata in valurile luxului de la palat.
Cand nu ne place mesajul, ucidem mesagerul!

Incheiere: Ioan a murit la nici 34 de ani. A trait de mic “in locuri pustii ….. A fi ispititi sa spunem ca lumina lui s-a stins inainte de vreme. El lumineaza insa si astazi, iar lumina lui merge mereu crescanda pana in dimineata marii invieri. El mort, dar traieste. Ei au trait, dar sunt morti, morti pentru totdeauna …
Cu cine vrei sa semeni tu?

Fermitatea femeilor

Departe de a fi o predica, aceasta scurta meditatie s-ar putea transforma intr-una despre “Pozitia si privilegiile femeilor in Biserica crestina”. Exista cateva pasaje, aparent neimportante, care ne vorbesc despre prezenta si activitatea femeilor in grupul care L-au urmat pe Domnul Isus prin Israel.

Matei 27:55  Acolo erau si multe femei, care priveau de departe; ele urmasera pe Isus din Galilea, ca sa-I slujeasca.
Marcu 15:40  Acolo erau si niste femei, care priveau de departe. Printre ele era Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov cel mic si a lui Iose, si Salome,
Marcu 15:41  care, pe cand era El in Galilea mergeau dupa El si-I slujeau, si multe alte femei, care se suisera impreunã cu El in Ierusalim.
Luca 8:3  Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, ºi multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.

M-am gandit la cateva lucruri care sunt implicate in prezenta acestor femei.

1. Gata de slujire
Si femeile Il pot sluji pe Domnul Isus. Adesea, barbatii bisericilor crestine exclud prezenta femeilor din activitatea femeilor. Ele nu pot fi “lucratori” pentru Christos. Realitatea Noului Testament a fost alta.  Epistolele adauga nuemle altor femei care au fost partase la lucrarea crestina: Fivi, Evodia si Sintichia, cele din Romani 16, etc.

2. Nechemate, dar prezente.
Nu gasim nicaieri ca Domnul isus le-ar fi chemat pe femei sa mearga dupa El (ca in cazul ucenicilor). Asta nu le-a impiedicat sa o faca. femeile au propensitate pentru voluntariat. Sia stazi, in activitatile misionare de tineret, numarul fetelor depaseste de regula numarul baietilor. Este o observatie valabila si in prezenta la casa Domnului …

3. Ne-pretuite, dar strict necesare.
Fara indoiala ca grupul de barbati care L-au insotit pe Domnul Isus in calatoriile lor nu s-ar fi descurcat (asemenea tuturor barbatilor din istorie) fara ajutorul pe care l-au oferit femeile de atunci si de acolo.

4. O prezenta tacuta, dar graitoare
Una din cele mai importante contributii ale femeilor de atunci a fost in spulberarea “ereziei degradante” a celor care au cautat mereu sa-l aseze pe Isus in categoria “filosofilor” de teapa lui Spcrates si Plato, ai caror ucenici erau “homosexuali”. Invinuirea aceasta continua sa iasa la suprafata in unele filme contemporane. “Sfintele femei” din Evanghelie (printre care si “Suzana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod) n-ar fi participat la o asemenea viata comunitara!

5. Nehirotonisite, dar neobosite.
Nimic nu a ridicat atunci si de-a lungul secolelor nivelul acceptarii si pretuirii femeii in societate si familie ca atitudinea si invatatura Domnului Isus. Cu toate acestea, Fiul lui Dumnezeu a respectat pozitia si tiparul randuit de Dumnezeu Creatorul in relatia dintre barbat si femeie. Desi ar fi putut foarte usor sa o faca, desi a avut multe femei deosebit de competente in anjurajul Sau, Domnul isus n-a “hirotonisit”, adica n-a “pus deoparte pentru autoritate si slujire in Biserica”, pe nici una din ele. Nici macar pe propria Sa mama, Maria!

Cultul desantat al “Mariei pururea fecioara” a aparut mult mai tarziu ca o influenta a religiilor pagane din Egipt si din Babilon.

Va las vou placerea de a prelucra aceasta meditatie, Daniel Branzai

Risipa de mir

(Emanuel Buliga)

Marcu 14:1-9

Oare de ce a spus Domnul Isus: oriunde va fi propovaduita Evanghelia se va spune si ce a facut femeia aceasta?

(Aceasta predica a fost rostita la noi in adunare in aceiasi zi in care ne-a venit o scrisoare de la Timisoara, prin care eram informati ca partea platita de romani pentru evanghelizarea din iulie 2008 de la Timisoara (10% din total) era aproximativ $200.000. Prima noastra reactie a fost ca si reactia ucenicilor din textul lui Marcu: cu atata banet s-ar fiputu da de mancare la saracii din Timisoara sau s-ar fi putut caldi o catedrala …).

Femeia a adus un vas de parfum scump (300 de dinari este salariul pe aproximativ un an de munca). L-a “spart”, caci era sigilat ca sa nu se evapore mirul, si l-a turnat asupra trupului Domnului Isus. Lasand la o parte locul acestei femei in pregatirile pentru inmormantarea Lui, cred ca putem face o paralela intre vestirea Evangheliei si gestul femeii.

I. Si gestul femeii si vestirea Evangheliei par la prima vedere o “risipa”.
Ganditi-va la cat se sheltuieste cu o evanghelizare pe stadion! oare nu s-ar putea folosi toti banii aceia pentru saraci? oare nu s-ar putea ridica o catedrala cu ei?
Adevarul este ca si daca nu s-ar fi cheltuit “pentru Domnul”, banii aceia tot ar fi intrat in circuitul comercial. Cu el s-ar fi putut cumpara niste cercei sau niste camasi, niste alimente, o bicicleta, o calatorie de placere, etc. Si mirul de nard ar fi sfarsit-o “cheltuit” pe trupul unor domnisoare sau doamne de atunci.

II. Si gestul femeii si vestirea Evangheliei sunt neintelese si criticate, pana si de cei aflati in anutarjul Domnului Isus.

Diavolul nu-i critica pe cei care nu fac nimic pentru Isus!

III. Si gestul femeii si vestirea Evangheliei par fara rezultate, dar nu-si vor pierde “pomenirea”.

Incheiere: care este ultimul “lucru frumos” pe care l-ai facut pentru Domnul isus? care a fost ultima ta “risipa” pentru El? Cand este ultima oara cand ai facut “ce ai putut”? Astazi multi stau departe si sunt zgarciti. Ei nu dau nimic pentru “trupul” lui isus. va veni o zi in care-L vor vedea in slava Sa eterna si atunci vor fi gata sa-i dea tot ce au, dar va fi … prea tarziu. Cine nu o face acum, “mai dinainte” (v.8), n-o va mai putea face niciodata.

Pentru cine a fost data piatra la o parte?

Text: Matei 28:1-15

Introd: In nici un caz pentru Isus! El putea acum sa treaca prin ziduri si porti incuiate (Ioan 21:19). Atunci pentru cine a fost necesar ca piatra sa fie data la o parte?

I. Pentru femei ca sa le raspunda ingrijorarii
     – “Confirma” grija Lui pentru ele

II. Pentru Ioan si Petru ca sa se poata convinge
     – Ii “Convige” prin ceea ce vad inauntru

III. Pentru dusmani ca sa se dea invinsi
     – Ei ar trebui sa “Capituleze”, dar vor finanta o minciuna. Necredinta n-are nevoie de dovezi!

IV. Pentru noi ca sa vedem dincolo de moarte
     – Ne ia o “piatra de pe inima” si ne fundamenteaza “Credinta”

Simon din Cirene – co-purtatorul Crucii Domnului

(Vasile Bonda, TX)

Text: Marcu 15.21

1 Originea : din Cirene, nordul Africii, emigrant, probabil negru
2 Statutul : ,,trecator ” Evr 11.13
3 Ocupatia : agricultor
4 Privilegiul : ,,sa duca crucea Domnului Isus “
5 Rasplata : familia devotata lui Isus Rom 16:13

Toti suntem chemati sa purtam crucea Luca 9:23 ,indiferent de origine,statut si ocupatie si Domnul Isus ne va rasplati pt asta aici si-n vesnicie .

Mantuirea dupa Marcu

Acesta este un studiu facut pe Power Point (deocamdata 13 studii individuale). Mult continut este din Warren Wirsbe.

*****************************************

(Studiu introductiv #1)

žUn autor neasteptat

Patru lucruri pe care le-a avut Marcu “impotriva”

1. Un tanar ratacit printre adulti

— “lasati copilasii sa vina la Mine”

2. Un copil cu o mostenire mixta

— Iohanan + Marcus

3. Un rasfatat al vaduvei bogate

— Casa mamei lui Marcu

4. Un lucrator care a esuat la inceput

— “Nu dispretuiti inceputurile slabe!”
***************************************************************

(Studiu introductiv #2)
ž

Marcus si Barnaba – Ruda adevarata la nevoie se