De ce a fost Vinerea “mare” ?

(Aurel Mateescu)

Ce a fost “Mare” in aceasta zi, de i-a ramas numele astfel?
mare a fost pacatul omului
mare a fost nerecunostiinta creaturii
mare a fost si indiferenta multimii
mare si ipocrizia preotilor
mare si cruzimea crucificarii,
dar,
mai mare decat toate
a fost dragostea lui Dumnezeu
De aia este vinerea aceasta “Mare”
Odihna de dupa sfarsit…

Hristos, Istorie sau Persoana

Hristos, Istorie sau Persoana

Saturday, 18 April 2009

Matei 28:1-16 Atunci când citim Sfintele Scripturi, când reflectăm la relatările Evangheliilor cu privire la învierea Domnul Isus, nu o facem doar pentru că dorim să avem informaţie pe care să o stocăm în mintea noastră, să o sistematizăm, să o prezentăm frumos şi să-i convingem şi pe alţii de adevărul ei. Citim pentru a fi transformaţi de Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar şi cu privire la învierea Domnului este important să verificăm modul în care ne raportăm acestui eveniment. Ne raportăm doar unui eveniment istoric sau ne raportăm unei persoane care este vie şi prezentă în viaţa noastră? Cei interesaţi de istorie se distanţează de Hristosul cel înviat. V-aţi gândit la faptul că primii care sunt martori ai învierii şi cei care au acces la cele mai convingătoare mărturii ale învierii Domnului sunt soldaţii? Ei au fost cei care au resimţit pe propria piele „puterea” învierii. v.1-4 Au fost acolo, au „simţit” învierea. Ai crede că aceasta ar fi deajuns să facă din ei credincioşi gata să abandoneze totul şi înceapă o viaţă nouă. Ei care erau obişnuiţi cu moartea, aveau acum ocazia să vadă învierea. Cu toate acestea nu se schimbă nimic în viaţa lor. Ei continuă să se teamă pentru viaţa de acum şi de aici şi nu îşi doresc nimic pentru viaţa de după moarte. Ce semnificaţii şi ce sensuri. Ei se raportează unei istorii şi nu unei persoane. Pe ei nu-i interesează Domnul Isus ci sunt preocupaţi în continuare de viaţa lor. În aceeaşi manieră, cei ce se raportează doar istoriei învierii, mâine se vor depărta de Hristosul cel înviat. Mi se pare interesant faptul că sunt atâţia care, cu ocazia acestei zile umplu bisericile. Apoi se mai gândesc la o altă istorie legată de Domnul Isus, naşterea Lui. Nici într-un caz, nici în altul, nu se apropie de persoană. Cei intresaţi de istorie sunt deranjaţi de Domnul cel înviat. Celelalte personaje implicate în istorie învierii dar nu şi în relaţia cu cel înviat, sunt preoţii şi cărturarii. Ei îl sacrificaseră pe Domnul Isus pentru că nu se înscria în planurile lor. Atunci când l-au văzut depus într-un mormânt au crezut că s-a terminat cu problemele lor. Nu mai aveau decât să se asigure că ucenicii nu-l vor lua de acolo şi vor face din el un erou prin fraudă. Nici măcar nu le trecea prin cap că Domnul Isus, cel care făcuse minuni sub ochii lor, care îl înviase pe Lazăr, ar putea să învie. De aceea au şi cerut garda care să păzească mormântul. Se întâmplă însă ceea ce Domnul spusese: a treia zi a înviat. Soldaţii le aduc această veste rea pentru ei. Au văzut probabil spaima de pe faţa soldaţilor care fuseseră martori la ceva neobişnuit. Dar nu au stat să analizeze prea mult ce se întâmpla cu soldaţii. Ei aveau altele pe cap acum. Isus devenea o problemă şi pentru că ei nu cunoaşteau alte rezolvări ale problemelor decât pe cale umană, aşa caută să o soluţioneze şi pe aceasta. Imediat apelează la ceea ce ştiau mai bine, mită şi şantaj. L-au mituit pe Iuda pentr a-l vine pe Domnul Isus, l-au şantajat pe Pilat pentru a-L răstigni, acum i-au mituit şi i-au şantajat pe soldaţi să nu spună nimic despre înviere. Vedeţi, în acelaşi mod, cei care se raportează unei istorii a învierii sunt deranjaţi de Domnul Isus cel înviat. Ei nu pot să-i facă loc în experienţa lor de viaţă. Ei vor continua să recurgă la mijloace umane pentru a soluţiona problemele lor. Nu vor să aibă de-a face cu o persoană vie, gata să asculte rugăciuni, gata să intervină. Ei vor să deţină ei controlul asupra situaţiei. Cei interesaţi de istorie păstrează tăcerea asupra învierii Domnului. Soldaţii, preoţii, cărturarii nu au avut nici un interes să vorbească despre înviere şi despre Domnul cel viu. Fiecare avea motivele lui să nu pomenească despre acest eveniment. Nu voiau să se întâlnească cu cel înviat, nu voiau să vorbească despre el şi ar fi dorit ca şi alţii să facă la fel. Nu vi se pare că şi astăzi există oameni care procedează la fel? Ei consideră că problema credinţei este personală şi nu trebuie făcut prea mare caz de ea. Ah, ei cred în înviere, dar este ceva personal. Nu trebuie să vorbească altora despre aceasta şi nu este cazul ca alţii să se intereseze prea mult despre aceasta. Dar, să vedem ce se întâmplă în cealaltă tabără, a celor ce s-au întâlnit cu Domnul cel înviat. Pentru ei nu era o istorie, era o persoană. Cei interesaţi de Domnul îi caută părtăşia. Femeile erau interesate să împlinească tot ceea ce trebuia împlinit privitor la moartea Lui şi aceasta pentru că el era important pentru ele. În momentul în care Domnul învie, părtăşia cu El devine atât de dragă şi sunt gata să meargă oriude pentru a-l vedea. V.7 Cei interesaţi în Domnul se bucură de El. Pentru ucenicii Domnului, învierea nu era un motiv de teamă ci unul de bucurie. De acum nimic nu-i mai putea despărţi. Moartea fusese o posibilă ameninţare dar şi aceasta a fost biruită. Cei interesaţi de Domnul propovăduiesc învierea. Dragi fraţi şi surori, nădăjduiesc că suntem cu toţii printre cei care sunt interesaţi de o persoană şi nu de o istorie. Domnul Isus este viu, el nu este doar un personaj istoric, cu învăţături frumoase, cu o viaţă ce inspiră sentimente nobile, El este viu. El doreşte să aibă o relaţie vie cu noi, să aibă părtăşie, să ne bucurăm de El să vorbim despre El. Hristos a înviat! Nu este un salut tradiţional ci o realitate din inima noastră. Sorin Covaci

He lives!

Jesus had no servants, yet they called Him Master.
Had no degree, yet they called Him Teacher.
Had no medicines, yet they called Him Healer.
Had no army, yet kings feared Him.
He won no military battles, yet He conquered the world.
He committed no crime, yet they crucified Him.
He was buried in a tomb, yet He lives today.

E responsabilitatea ta!

Text: Matei 27:1-25

Introducere: Există două ocazii în care expresia apare în Matei 27. prima dată din gura conducătorilor lui Israel care-i spun lui Iuda: „E treaba ta!“ (Mat. 27:4), iar a doua din gura lui Pilat, care-i avertizează pe Iudei: „E treaba voastră“ (Mat. 27:24). Expresia subliniază responsabilitatea personală, dar o analiză mai atentă scoate la lumină și alte lucruri mai adânci.

I. Este zadarnic să încerci să găsești înțelegere la oameni.
Iuda este omul remușcărilor. El se întoarce la cei care i-au dat bani, încercând prea târziu să-și repare o greșeală. „Am vândut sânge nevinovat“, „Am păcătuit !“

Ce se aâtepta el de la marii preoți ai poporului? Ce ar fi fost normal să i se răspundă? Ce știu să facă preoții pentru unul care își reunoațte cu căință vina? Ce-ar fi făcut un preot „normal“ cu un astfel de om într-o situație „normală“ ?

Iuda nu se află însă într-o situație normală, iar preoții de atunci nu erau nici ei niște preoți „nornali“. Vina era prea mare iar preoții nu se gândeau atunci la o jertfă pentru vină. Și el și ei erau pe cale să săvârșească cea mai abjectă crimă din istoria omenirii. Un păcătos nu poate fi izbăvit de alți păcătoși. Răspunsul cade sec, desmisiv și batjocoritor: „E treaba ta!“ Așa vom păți și noi ori de câte ori vom căuta să găsim înțelegere la oameni. Vom rămâne singuri, refuzați, batjocoriți, împinți spre gesturi disperate.

II. Este zadarnic să încerci să avertizezi o gloată pornită pe rău.
O mulțime este un mnstru cu mai multe capete, dar fără minte!
„Noroadele“ de atunci sunt cea mai bună dovadă că această afirmație este adevărată.

În cazul lui Pilat, încercarea lui de a-i „lămuri“ pe iudei s-a soldat cu un eșec tragic. În gura lui Pilat: „Este treaba voastră“ sună mai puțin ca o avertizare și mai mult ca resemnare. Oricum, gloatele sunt gata să-l asigure , nebune, că nu el va fi vinovat de moartea „răstignitului“: „Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri“ De două mii de ani este! Și iudeii continuă să plătească.

III. Este zadarnic să încerci să scapi de responsabilitate.

Nici Iuda, nici mai marii poporului împreună preoții cei mai de seamă, nici gloata și nici Pilat  n-au scăpat de responsabilitate.
La fel este ți cu noi. Există un sens adânc în care „Treaba voastră“ înseamnă chiar asta: „E treaba noastră!“ Este treaba ta și a mea.
Treaba fiecăruia dintre noi, căci fiecare va sta într-o zi în fața scaunului de judecată a lui Dumnezeu și va trebui să dea socoteală de faptele sale.
Vânzătorul, complotiștii, conducătorii ți călăii de atunci vor da din nou  față cu victima lor de atunci. De data aceasta El le va fi Judecătorul! Ce vor face ei atunci?

Ce vei face atunci tu?

Zadarnice masuri de siguranta

Mt.27:62-66

Invierea Mantuitorului s-a facut in ciuda masurilor de siguranta luate de dusmanii Lui ,dovedind ca Dumnezeu isi face lucrarea indiferent de masurile ce le iau oamenii.

1.Masurile au fost luate de dusmanii lui Isus
v.62

2.Masurile au fost luate pe baza Cuvintelor D-lui Isus.
v.63

3.Masurile au fost luate pt. a preintampina o inselaciune
v.64

4.Masurile au fost luate cu acordul autoritatilor
v.65

5.Masurile au fost complete :pecete +straja
v.66.

Puterea invierii,pe care Pavel dorea mereu s-o cunoasca (Filip.3:10) ,s-a revelat deplin . Masurile luate de oponentii lui Isus s-au dovedit si se vor dovedi inutile de-a lungul veacurilor.Puterea invierii lucreaza,Duhul Sfant nu poate fi ferecat ! Gura crestinilor marturisitori nu poate fi astupata ! Ex. F. Ap.4:18-21; 8:4 ;12:4-11;16: 20-34. Vezi deasemenea perioada bisericii primare pana la 313, apoi sub regimurile totalitare si sub Islam. Doamne ,ajuta-ne sa ne incredem in puterea invierii ce s-a manifestat si se manifesta pana la revenirea glorioasa a Domnului ISUS . Amin.

(Vasile Bonda)

Cel mai nedrept proces din istorie

La 25 decembrie 1989, se consuma cel mai mare proces din istoria contemporana a Romaniei, un proces ce s-a lasat cu democratie. Era procesul lui Nicolae si a Elenei Ceausescu. Inculpatii se aflau in acel moment, asa cum declara judecatorul acestui proces , in fata unui tribunal al poporului ce judeca dupa o noua lege adopata de catre Consiliul Frontului Salvarii Nationale.
Dupa un proces nedrept, dupa parerea raposatului, dupa o sentinta transanta, acestia au fost condusi impreuna spre moarte. La scurt timp dupa executie, pe postul national de televiziune, s-a citit un comunicat in care se aratau capetele de acuzare printre care se numarau genocidul savarsit de ei, peste 60.000 de victime; subminarea puterii de stat; distrugere de bunuri, avarierea unor cladiri, explozii in oras, incercarea de a fugi din tara etc.
Acesta este cel mai mare proces din istoria contemporana a Romaniei.

Cu alt prilej un manunchi de dantologi, eminenti juristi si istorici din Italia, Germania si Franţa – au redeschis, intr-un cadru solemn, in aprilie 1966, procesul lui Dante Aligheri, autorul capodoperei„Divina Comedie”. Acesta este un alt mare proces care a facut valva in epoca, dar care, dupa veacuri, inca crea stupoare.
Doua mii de persoane s-au adunat in 66 pentru a asculta cuvantul autorizat al dantologilor despre faptele pentru care fusese de doua ori condamnat la moarte cel mai de seama poet al Italiei.
Apararea afirma atunci ca n-au recunoscut in omul cu chipul supt si mersul garbocit, din multimea anonima a proscrisilor, pe Surghionitul fara vina, purtator de miraculoase mesaje perene. Dar istoria a validat gandirea sa si visul sau.
L-au condamnat ca rebel; si era un profet.
L-au izgonit din cetate;dar a avut ca patrie lumea.
Asupra capului sau in locul securii infame, a coborat in lumina timpurilor o coroana de glorie.
L-au achitat post-mortem in 1966 pe motiv ca geniul nu traieste numai in epoca sa, ci anticipeaza viitorul.
Acest proces a fost un unul care a rezistat secolelor fiind inca bine inradacinat in mintea multora.

Un alt proces celebru, foarte intiparit in constiinta unora, este procesul capitanului francez Alfred Dreyfus, acuzat de tradare in favoarea Germaniei. Un proces ce a starnit puternice controverse din secolul al 19-lea pana in secolul 20, si a avut un mare ecou, nu numai in Franta ci si in Europa. Acest proces a facut sa curga rauri de cerneala, iar lucrurile au fost lamurite dupa foarte mult timp, cand au fost publicare niste scrieri personale.

Un alt caz, transformat intr-un proces public al mass-mediei romanesti este cel al Elodiei si al lui Cioca.
Dintr-un banal caz de disparitie, s-a transformat intr-un amplu proces public. Un proces public, mediatizat, urmarit de o tara intreaga.

Dar, mai mult decat toate aceste procese care au starnit curiozitatea, care au fascinat si fascineaza minti luminate si mai putin luminate, exista un proces, un proces care nu numai ca a fost atat de dezbatut acum 2000 de ani dar si astazi vieti se topesc incercand sa stoarca cate ceva din ce s-a petrecut acolo. Nu este doar un proces, ci este Procesul Istoriei , un proces care, prin sentinta si executarea sentintei s-a lasat cu impartirea vremii in jumatare, inainte si dupa. Este procesul Istoriei, procesul in care Dumnezeu a fost judecat de om.
Procesul acesta al Istoriei, se caracterizeaza prin injustitia sa, prin Cel ce a fost judecat, prin inculpatul acestui proces, dar si prin impactul acestui proces, un impact care transcede istoria, merge pana dupa istorie.

I – Injustitia acestui proces este unica in istorie.

1) Pentru ca cei ce judecau, trebuiau sa fie judecati.
Cel care avea sa judece natiunile sta sa fie judecat de altii. Cel care este numit viata asteapta sentinta la moarte. Cel ce este numit Cuvantul tace. Israelitii din primul secol erau unii care sa calauzeau dupa litera Legii , dupa Cuvantul scris, dupa pagina Scripturii si aveau proceduri stricte in judecata. Misna inregistreaza cateva din traditiile orale ale evreilor, transmise din generatie in generatie. Diferite legi ale Sanhedrinului, nucleul de preoti, farisei, saduchei, scribi. In cazurile capitale sunt stipulate cate ceva:

*Nici un proces nu trebuia facut noaptea. Si totusi, Isus a fost luat la Ana, apoi Caiafa, apoi inaintea

Numele lui Isus

 

I. ISUS

Numele care îl identifică cu umanitatea noastră. Cel care a venit pentru a mântui poporul Său din păcatele sale.

II. CHRISTOS

Numele care Îl declară ca fiind unsul lui Dumnezeu. Cel trimis din cer să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut.

 III. DOMNUL

Numele care declară autoritatea Sa ca Dumnezeu-om. Cel care este mai presus de toţi, care a venit pentru ca noi să avem viaţă şi s-o avem din abundenţă.

 

Are You Wise?

Matei 2

Introduction: The Wise men from the East are a symbol of men all over the world looking, searching and finding their Saviour and king.

I. Wise men still seek Him.

No journey is complete without finding Jesus!

II. Wise men still give Him gifts.

The gifts are not making them poorer, but richer. What we give to Jesus, God, is an investment!

III. Wise men still listen to God more then to men.

Herod is still dangerous! Listen to the advise of God and … obey it.

 

“Cand  viata i-o calatorie
De unde-am fost spre ce-o sa fie,
Esti intelept cand tu te-ai dus
Si ai trecut pe la Isus”

De-i viata doar o risipire
Un abur scurt, o presimtire
Esti intelept cand din ce-i pus
Tu-i dai ce ai tot lui Isus.

Si cand pe cale ai sa pleci
Pe drumul cel spre veci de veci 
Esti intelept cand tu asculti
Doar de Isus, nu de cei multi

Bunatatea Craciunului – Iosif Ton

Nasterea Domnului Isus este descrisa cel mai bine prin aceste cuvinte ale apostolului Pavel: “Cand s-a aratat bunatatea lui Dumnezeu si dragostea Lui de oameni, El ne-a mantuit…” (Tit 3:4-5)

Cuvantul cheie este “elifane” (de aici “epifanie”), care inseamna s-a aratat, s-a manifestat, s-a facut vizibila prin Fiul Sau care S-a intrupat prin Fecioara Maria. Marea bunatate a lui Dumnezeu si imensa lui iubire s-au manifestat prin umilinta, prin coborarea in locul cel mai de jos ca sa ne ridice – chiar si pe cei mai cazuti – la inaltimea cerului si a vesniciei. 

I. Bunatatea si dragostea s-au induiosat de mizeria noastra si s-au intrupat ca sa ne imbrace in slava cereasca. Ganditi-va la sarbatoarea nasterii Domnului Isus ca la ziua cand au devenit vizibile bunatatea si dragostea lui Dumnezeu.

Dar, mare atentie! Domnul Isus n-a venit numai sa ne scape de pacat si de condamnare.

II. El a venit ca sa ne faca altceva decat ceea ce suntem fara El.
El S-a facut ce suntem noi ca sa ne faca si pe noi ceea ce este El! Adica fii de Dumnezeu! Dar nu numai ce este El, ci si cum este El!  Daca El este bunatatea si dragostea lui Dumnezeu, inseamna ca El a venit sa ne faca si pe noi, efectiv, realmente, oameni buni si plini de dragoste! 

Rautatea si ura (opusele bunatatii si iubirii) produc nefericire (vezi Isaia 57:20-21). Un om plin de rautate si de ura nu poate fi fericit! Fericirea sta in bunatate si in dragoste  Asadar, fericirea noastra depinde de transformarea noastra: daca vrei sa fii fericit trebuie sa fii curat la suflet,  sa fii bun si sa fii plin de iubire!

III. Scopul nasterii Domnului Isus este fericirea noastra. De aceea predica Domnului Isus incepe cu lucrurile care il fac pe om fericit (Matei 5). 
Sarbatoarea nasterii Lui este sarbatoarea fericirii noastre daca El reuseste sa ne faca buni si iubitori. Pavel scrie ca “bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta” (Rom.2:4). Pocainta – metanoia – inseamna schimbarea felului de a gandi si de a fi. 

Cheia actiunii lui Dumnezeu la nasterea Fiului Sau a fost “epifanie.” 
Cheia actiunii noastre la aceasta sarbatoare este “metanoia” – schimbarea dupa chipul Fiului lui Dumnezeu.

Cand vedem bunatatea si dragostea lui Dumnezeu manifestate/aratate/ facute vizibile in ieslea saraca din Betleem, ne lasam coplesiti si umpluti de bunatatea si de dragostea aceasta.
Dar, asa cum Dumnezeu a manifestat, a adus la noi, a facut vizibile bunatatea si dragostea Lui, tot asa trebuie sa facem si noi:

Sa aratam, sa manifestam spre altii bunatate si iubire. Asa deveinim ca Domnul Isus. Asa se implineste in noi si prin noi scopul intruparii Lui! Mesajul colindei romanesti este acesta:

“Acum te las. Fii sanatos
Si vesel de Craciun
Dar nu uita! Cand esti voios
Romane, sa fii bun!”

Lectii de la magi

Matei 2:1-12

Numai oamenii intelepti pot invata de la alti oameni intelepti. Tu ce poti invata de la Magi?

Magii din Rasarit au vazut steaua Imparatului nou-nascut al iudeilor, steaua nadejdii intregii omeniri. Daca mergem pe urmele acestor intelepti orientali putem lua in considerare cateva aspecte importante:

I. – indurarea: numai si numai datorita indurarii Tatalui un om poate ajunge sa aiba o legatura cu Steaua nadejdii, si anume cu Mantuitorul Isus Cristos; 

II. – raspunderea: dupa ce o persoana ajunge sa aiba o relatie personala cu Mantuitorul Sau, ea trebuie sa Il urmeze neincetat si sa se lase calauzita constant de Duhul Sfant; 

III. – marturisirea: atunci cand descoperim Steaua nadejdii si ajungem la credinta vie in Domnul Isus, trebuie sa ramanem langa El si sa Il marturisim pe Domnul nostru; 

IV. – bucuria: doar cand urmam Steaua nadejdii avem parte de o bucurie spirituala profunda, inegalabila; 

V. – daruirea: trebuie sa Ii fim devotati in intregime Imparatului nostru si sa Ii aducem, din perspectiva spirituala, aur, tamaie si smirna.