Pas(i)unea pastorilor

Pre-ocupari de pre-dicatori

Inaltarea

(de Dumitru Cornilescu - traducere din limba germana: Serban Constantinescu)

Luca 24:50-53

“El S-a dus afara pana spre Betania., Si-a ridicat mainile si i-a binecuvantat; pe cand ii bincuvanta, S-a despartit de ei si a fost inaltat la cer. Dupa ce I s-au inchinat, ei s-au intors la Ierusalim, cu mare bucurie. Si erau tot timpul in templu si-L laudau de Dumnezeu.”.

Iata, in putine cuvinte, descris felul cum S-a inaltat Domnul Isus de pe acest pamant, in cer: I-a dus pe ucenici afara, pana spre Betania si i-a binecuvantat. Apoi El a plecat in cer. Ucenicii s-au intors in Ierusalim cu mare bucurie.

Inaltarea Domnului, un prilej de bucurie
Ucenicii Il vazusear cu ochii lor pe Mantuitorul pentru ultima data, si totusi, ii cuprinsese o mare bucurie; iar bucuria lor este acum si bucuria noastra, caci Acela care S-a inaltat la cer va veni in curand la ai Sai, iar acolo Il vom lauda pentru lucrarea  Lui cea mare.  Ne bucuram de mantuirea Lui deplina si de legatura dintre Dumnezeu si om pe care a innodat-o Mântuitorul pentru totdeauna,  Domnul Isus a spus pe cruce: “S-a sfarsit!”  Aceste cuvinte sunt o puternica temelie pentru noi. Acum, nu mai suntem vrajmasi ai lui Dumnezeu, ci copii ai Lui, impacati cu Dumnezeu: intre El si noi nu mai este nicio separare. Pretul mantuirii noastre este scumpul sange al Mantuitorului nostru. Iar prin Inaltatrea lui Isus la cer, Dumnezeu ne spune ca mantuirea prin Isus a fost deplin primita si de aceea, ne putem odihni pe aceasta temelie de neclintit. Stim bine ca la Cruce biruinta a fost castigata, ca prin Invierea si Inaltarea la cer a Domnului Isus, Dumnezeu a pus pecetia primirii Jertfei Lui, a incuviintarii ei. Pe acest temei, eficacitaea Jertfei de la Golgota ramane  nu pentru un timp limitat ci pentru vesnicie

Omul, in trecut apasat de povara pacatelor si nemantuit, era trist si nelinistit. Acum, cand a capatat mantuirea. El se bucura. El stie ca are un Mantuitor Viu si Inaltat la cer, care a facut totul pentru El

Mantuitorul S-a inaltat la cer ca Biruitor
El a trait ca om pe pamant: a venit la noi ca sa ne mantuiasca. Ce a insemnat aceasta pentru El, prea putin putem intelege noi, doat avem o foarte palida idée.  A trebuit sa infranga tot ce statea in calea lucrarii de mantuire.  A trait printre oameni, aflati sub stapanirea Vrajmasului, robiti de pacate si protivnici fata de tot ce era dumnezeiesc. Ei L-au batjocorit, au rostit hule impotriva Lui si a lui Dumnezeu si n-au incetat sa manifeste ura fata de El. Si, totusi, Isus a fost Cel mai Bun Prieten al pacatosilor. Ei L-au respins, au dispretuit iubirea Lui si n-au avut liniste, pana nu L-au pironit pe cruce.  Murind insa pe cruce, Isus S-a incarcat cu poverile noastre de neomenie, cu pacatele noastre de oameni cazuti si vrednici de pedeapsa lui Dumnezeu.  El S-a incarcat cu toate pacatele noastre. Pe temeiul Jerfei Lui, Dumnezeu poate oferi iertarea in dar fiecaruia. Da. El poate mantui pe orice pacatos, El poate spala orice pata de pe inima, pentru sangele Mantuitorului caci “sangele Lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, curateste orice pacat” (1 Ioan 1:7).  Iata, dar, Domnul Isus Christos s-a inaltat la cer biruitor asupra pacatului, Dumnezeu poate, El vrea sa izbaveasca pe orice om de robia, tirania si vina pacatului. Pacatul nu mai este o piedeca inaintea lui Dumnezeu: pacatul  a fost inlaturat.  Si va veni o vreme pe pamant cand nu va mai fi pe pamant niciun pacat.  Nu este aceasts o biruinta stralucita? Putem oare multumi indeajuns pentru aceasta biruinta mare? Da, ne bucuram mult ca Mantuitorul nostru S-a  inaltat la cer ca biruitor asupra pacatului

El este, de asemenea, biruitor asupra mortii.   Scriptura spune ca moartea este “Imparatul spaimelor”.  Nici chiar pentru credinciosi moartea nu este placuta. Totusi, credinciosii nu se tem de moarte, caci moartea este pentru ei un  drum de biruinta, din lume aceasta  “acasa la, Domnul”.  “Unde iti este boldul, moarte? Unde iti este biriunta, moarte?” (1 Cor. 15). Ce maret triumf.  Biruinta lui Christos asupra mortii  este pricina de glorioasa bucurie!

Domnul Isus S-a dus in cer si ca biruitor asupra lui Satan.
Acest crunt Vrajmas, care a rapit oamenilor bucuria, a fost invins la Cruce: El nu-i mai  poate chinui pe crestnii adevarati, caci Domnul Isus l-a infrant iar omul credincios si-a gasit refugiul la Cruce, unde si-a  lasat povara de pacate, gasind linistea. Ce eliberare!  Cel  ce imi statea impotriva si ma ameninta este acum invins: ultimul cuvant il are Mantuitorul, care a castigat  biruinta pe Cruce.

Totodata, Isus a castigat biruinta asupra lumii.

In aceasta lume se manifesta o impotrivire fatisa contra lui Dumnezeu si contra fiecarui om care Ii apartine Lui. Omul, cu propria lui putere nu i se poate impotrivi lumii. Dar, cand stim ca Dpmnul nostru este Biruitor, stam in picioare cu curaj inaintea intregii lumi, Pot sa ne batjocoreasca, sa ne amemenite, sa ne prigomeasca – noi ramanem credinciosi, caci suntem ai Lui, sastigati de El cu scumpul Lui sange. Noi nu renuntam cu niciun chip la legatura nostra cu El.  Domnul Isus a spus: “In lume, veti avea necazuri, dar indrazniti! Eu am biruit lumea,”.  Iata, dar o pricina de bucurie a credinciosilor: Isus este biruitor asupra lumii.

Hristosul Inaltat la cer a devenit Mijlocitorul si Chezasul nostru
Domnul Isus a biruit in lupta Sa,  pentru ca a fost nu numai Fiul lui Dumnezeu ci si Om. Asa a putut El sa fie Substitutul pacatosilor pe cruce. Dar inseamna mai mult: avem acum un chezas in cer, unde ne asteapta ca sa fim acolo unde este El.  Ce bucurie!  Locul meu este in cer, impreuna cu Domnul Isus. Si chiar acum, fiind pe pamant, prin Duhul, eu traiesc acolo. Dorintele, planurile si interesele Lui sunt si ale mele.  Daca ne inteaba cineva:
-         Unde mergi  cand ti se va consuma ultima suflare aici, pe pamant?
-         Merg la Mantuitorul, caci sunt in intregime al sau a Lui!
Ai si tu aceasta nadejde? Este aceasta si bucuria ta?

Minunea locuirii Duhului Sfant in credinciosi a fost inaugurata la Cinzecime, la scurt timp dupa inaltarea Mantuitorului la cer.  In acest fel Il avem pe Isus, Mijlocitorul nostru in cer si avem cu noi, in viata de fieacre zi pe pamant pe Duhul Sfant, care lupta cu noi, ne imbarbateaza in incercari si ne intareste. Duhul Sfant este Mangaietorul nostru, El ne invata, ne indeamna, ne corecteaza prin Cuvantul Scripturii.  Nu este oare acesta un temei ca sa ne bucuram?

Isus este avocatul nostru in cer
El ne apara de acuzatia vinelor noastre, a inimilor si mintilor noastre  si respinge pârile lui Satan spunand: “Eu M-am jertfit pentru acesti oameni, pacatele lor au fost asupra Mea. Eu am drept asupra acestor oameni, Eu i-am  declarat liberi!”  Cat de sigura si de temeinica este mantuirea! Nimeni n-o poate clatina, caci soarta noastra este in intregime in mana Mijlocitorului nostru din cer.

Hristosul Inaltat are toata puterea in cer si pe pamant.
Noi intelegem putin din ce insemneaza acest lucru, El are putere asupra ingerilor din cer, asupra oamenilor pe pamant. Da, asupra oamenilor cat de pacatosi ar fi ei.  Cat de hotarit poate pasi credinciosul care poate spune: Mantuitorul meu are toata puterea. Pot interveni greutati, piedeci, dar voi merge cu bucurie prin toate si viata mea va fi dreapta, caci El are toata puterea. Eu nu inteleg ce mi-a harazit si nu pricep ce face, dar stiu cu siguranta ca tot ce face El este bine pentru mine.
Cel ce are toata puterea pregateste un loc in casa Tatalui pentru fiecare credincios al Lui,  Vom merge acolo nu ca niste straini ci ca unii care suntem “impreuna cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu”.  Cel ce ne-a mantuit si are toata puterea ne asteapta. Ce pricina de bucurie!
Cand Stefan era improscat cu pietre, el a spus: “Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stand la dreapta lui Dumnezeu.”  Isus era pregatit sa-i primeasca duhul.
Asa se intampla cu orice credincios care are mantuirea prin Isus: duhul lui va fi primit de Mantuitorul. Daca esti credincios cu adevarat, asa va fi si cu sufletul tau cand vei fi stramutat in Imparatia Lui.

Cel Inaltat va veni iarasi
Domnul Isus va veni in curand pe pamant sa intemeieze Imparatia Sa.  Traiesti tu in asteptarea venirii Lui? Esti gata sa exprimi dorinta: Doamne Isuse, de-ai veni chiar azi?  Il astepti tu pregatit/

Iata sensul Inaltarii!  Este acest sens si experienta ta? Te bucuri tu cu mare bucurie ca ai um Mantuitor si in El o mantuirea asa de mare? Daca nu poti raspunde “Da!”, considera o oportunitate ca usa harului lui Dumnezeu este inca deschis: asta inseamna ca putem inca sa primim harul Lui, sa devenim ai Lui.

(tradusa din buletinul “Unter dem Kreuz” (Sub Cruce), buletin publicat de  Dumitru Cornilescu. Mesajul a fost tinut la sanatoriul  elevetian Le Landli, pentru incurajarea si zidirea sufleteascâ a pacientilot din sanatoriu)

iunie 15, 2008 Scris de barzilaiendan | Inaltare | , | No Comments

Secretele crucii

Eu nu am nevoie să vă cunosc ca să vă pot spune ce urmează, acesta este cel mai minunat lucru pentru că ştiu cel mai important lucru despre voi, şi anume că fiecare dintre voi sunteţi nişte păcătoşi nenorociţi. Nu îmi pasă cine eşti pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava Lui Dumnezeu. Nu mă intersează ce formă iau păcatele tale chiar dacă în zilele noastre se pune foarte mare accent pe aceasta.

1. Propovăduirea crucii

Propovăduirea crucii, propovăduirea morţii Domnului Isu Hristos pe acea cruce este tocmai miezul şi nucleului evangheliei creştine.

Propovăduirea crucii a adus întotdeauna persecuţie. Crucea a fost întotdeauna respingătoare, refuzată, nimeni nu a îndragit-o şi creştinii au ajuns martiri din cauza ei.

Care este mesajul Evangheliei Bisericii de astăzi?

Nu este primordial predicarea învăţăturii LuI Isus Hristos, nu trebuie să le predicăm oamenilor cum să trăiască, aceasta nu îi ajută cu nimic ci chiar le agravează starea pentru că nimeni nu va putea trăia aşa. Nici măcar modelul Domnului Isus Hristos şi învăţătura Lui nu au fost primordiale pentru el.

Sunt salvat, calea mântuirii mele. Omul este un păcătos vinovat, Dumnezeu este sfânt, cum pot fi aduse acestea împreună? Prin crucea Lui Hristos

Dumnezeu a luat păcatele tale şi ale mele şi le-a aşezat pe capul Fiului Său , i-ar apoi la lovit, l-a pedepsit, l-a bătut, l-a omorât. Plata păcatului este moartea.

2. Crucea este o ofensă pentru inima şi mintea omului:

mâdria intelectuală. Iudeii credeau ca ştiu cum pot fi salvaţi, ce avea să faca Mesia, noi ştim ce trebuie să facă omul, crucea dezvăluie că noi nu suntem salvaţi de idei.

Nu suntem salvaţi de oameni înţelepţi, când este o problemă imediat căutăm oameni deştepţi care se pricep, dar salvarea noastră nu se poate face prin ceea ce ştim noi, de aceea crucea este o ofensă pentru mintea noastră.

Oamenii spun câ întreaga noţiune despre cruce este imorală pentru că fiecare om trebuie să fie pedepsit pentru păcatele lui, fiecare om îşi poartă propria pedeapsă. Oamenii spun că Dumnezeu nu e drept pentru că îşi pedepseşte propriul Fiu pentru alţii.

Din ce cauză cade omul mereu? Mândria – Adam şi Eva. Toate ne spun să credem în noi înşine, mândria, nu este nimic mai ofensator pentru omul firesc decât crucea.

Nu protestează la partea cu salvarea ci la partea că toţi sunt pierduţi, în sensul că au nevoie să fie salvaţi. Ofensa se naşte pentru că suntem falimentari şi păcătoşi

Crucea spune că suntem toţi în mod egal sortiţi eşecului. În momentele noastre bune spunem că nu suntem chiar perfecţi dar totuşi … Eu spun că orice om care se străduieşte să faca bine, a trăit o viaţă morală, care şi-a spus rugăciunile la timp şi a fost la biserică este sortit iadului, pentru că asta declară crucea Lui Hristos, nu este nici o deosebire!

Suntem cu toţii la fel de neajutoraţi. Noi nu putem face absolut nimic şi neprihănirea noastră nu este decât o zdreanţă murdară. Şi ne transmite celor care credem în noi înşine şi în capacităţile noastre că nu putem face nimic.

Crucea ne transmite, nu-mi pasă de zelul tău, de cât de puternică e dorinţa şi voinţa ta, nu mă interesează hotărârile tale. Fă tot ce vrei şi niciodată nu te vei putea salva.

Dacă nu ai simţit această ofensă a crucii înseamnă că niciodată nu ţi-a vorbit crucea cum ar fi trebuit.

Testul creştinului: creştinul nu este omul care crede în cruce, el este omul care se făleşte cu ea.

3. Crucea – fala creştinului

Lauda: nu este nimic care să întreacă măcar, cât de aproape crucea în valoare, el face orice lucru ca să depindă de ea, el este ceva datorită ei, este totul pentru el, ei îi datorează totul, această cruce este centrul universului în orice privinţă.

Se făleşte cu ea din cauza a ceea ce vede în ea, sau din cauza a ceea ce arată ea.

Nemuritorul moare – cel mai surprinzător spectacol. Domnul slavei, atotputernicul Dumnezeu, care a creat totul, murind într-o completă neajutorare, în aparentă slăbiciune

Dragostea & suferinţa nemaiîntâlnită

Cineva fără păcat, un ascultător desăvârşit, neprihănit, nepătat şi curat. Singurul neprihănit pedepsit.

Preocuparea Lui pentru Gloria Tatălui, lasând propria slavă

Ascultarea Lui până la moarte

O dragoste copleşitoare, în ciuda a ceea ce ai făcut, El moare pentru tine, Neprihănitul Fiu, întemeietorul tuturor lucrurilor, să moară pentru mine un depravat ca să pot deveni fiul Lui.

4. Crucea – cunoaşterea Lui Dumnezeu

  • Harul Lui Dumnezeu: graţia oferită oamenilor care nu merită nici un fel de privilegiu. Dacă crezi că ţi se cuvinte cerul nu eşti creştin. – Efeseni 2:8
  • Dreptatea Lui Dumnezeu. Dumnezeu este veşnica antiteză a păcatului. El detestă păcatul cu toată intensitatea sfintei Sale naturi divine şi perfecte. Dumnezeu nu se poate compromite cu păcatul, prin urmare EL a trebuit să pedepsească păcatul – Romani 1:18.Păcatul este răzvrătire împotriva Lui Dumnezeu, înseamnă să calci în picioare sfinţenia Lui Dumnezeu, o ostilitate faţă de Dumnezeu
  • Înţelepciunea Lui Dumnezeu. La cruce vei vedea soluţia Lui Dumnezeu înainte de a crea lumea pentru problema păcatului. Acolo vezi mintea eternului rezolvând problema veşnică.

De ce se fălea Pavel? Acolo a văzut lucruri pe care nu le-a văzut nicăieri.

  • Imuabilitatea Lui Dumnezeu. Dumnezeul predicat astăzi de cele mai multe ori este un dumnezeu care se schimbă, un dumnezeu pe care îl poţi îmbuna şi păcăli, care trece cu vederea păcatul şi care iartă fără limită şi se schimbă cu fiecare secol după teologiile şi învăţăturile noastre.

Dumnezeu spune că va pedepsi păcatulu şi când Fiul Lui face pe reprezentatul păcătoşilor, Dumnezeu se ţine de cuvânt.

  • Dragostea Lui Dumnezeu – Romani 5:8 – Dumnezeu a hotărât totul, nu noi!

Romani 8:3, Isaia 53:4,10, 2 Cor 5:21

Acesta este miracolul crucii, Dumnezeu pedepsindu-Şi propriul Fiu ca să nu mă sancţioneze pe mine şi pe tine.

5. Crucea eliberează de lume – 1 Ioan 2:16

Lumea este o adunare de oameni care se gândesc la lucruri (concepţia, gândirea şi comportamentul) total separaţi de Dumnezeu şi fără Dumnezeu.

  • Pofta firii: beţia, curvia, trupul, mâncarea şi băutura
  • Pofta ochilor: parada, aspectul, aparenţa (Luca 16:15)
  • Lăudăroşia vieţii: invidia, gelozia, dispreţ, răutate

Cum răstigneşte crucea, lumea faţă de noi?

<! Ne arată cum este în realitate lumea, a pus accent pe ceea ce lumea nu pune: sufletul

  • Soarta pe care o aşteaptă: Ioan 3:16, Apocalipsa 14:8

Lumea este tot ce este împotriva Lui Dumnezeu, tot ce se bazează pe om şi pe puterea acestuia şi toate acestea sunt condamnate la distrugere şi ticăloşie veşnică.

  • Crucea Lui Hristos ne separă de această nenorocire ce este gata să vină peste această lume.
  • El îmi dă o putere mai mare decât a lumii (1 Ioan 4:4, 5:4)

aprilie 30, 2008 Scris de barzilaiendan | inviere | | No Comments

Pe urmele lui Isus

(Sandu Capatana)

Introducere: Sunt patru drumuri pe care trebuie sa le faca toti aceia care-L urmeaza pe Isus Christos.

I. De la Nazaret la Iordan
Din anonimat la botez, spre implinirea voiei lui Dumnezeu

II. De la Iordan in Pustie
“Parasirea lumii” si lepadarea de Satan

III. De la Pustie la Golgota
“Rastignirea Eu-lui” 

IV. De la Golgota la dreapta Tatalui
“Spre proslavirea eterna!” 

aprilie 9, 2008 Scris de barzilaiendan | Inaltare, Paste | | No Comments

Certitudinea crestina

Text: 1 Corinteni 15:1-11

Introducere: Am fost la Corint. Am studiat filosofia si religia grecilor. Totul se baza pe “speculatii” teoretice. Aveau un munte, Olimp, pe care sespunea ca ar locui zeii, dar nimeni nu se ducea sus ca sa se convinga. Preferau sa “speculeze” existenta lor. “Si cedaca mergem si nu-i vedem? Poate ca s-u facut nevazuti pentru noi. Asta nu inseamna ca nu exista!”

In contextul acestei culturi, apostolul Pavel vine sa predice Evanghelia crestina. In capitolul 15, el isi avertizeaza ucenicii: “Nu faceti si din crestinism o “religie speculativa”, ea este o religie a faptelor, a certitudinii. N-o modificati, tineti-o asa cum v-am propovaduit-o eu. In text, Pavel mentioneaza trei confirmari care pot aduce certitudinea faptica despre lucrarea lui Christos. Grecia a “renascut” astazi in societatea speculativa numita “post-modernism”. Tu cauta-ti adevarul tau, el mi-l caut pe al meu … nu exista un adevar general valabil pentru toti, nu exista posibilitatea certitudinii …” Iata de ce mesajul lui Pavel catre corinteni este foarte necesar si astazi.

I. Marturia profetiilor - 1 Cor. 15:3-4
“dupa Scripturi”, aduce in instanta marturia Vechiului Testament. Numai Dumnezeu putea descrie “inainte de fapte”, amanuntele vietii lui Christos. Pana si “trasul la sorti pentru hainele Lui”, si “intrarea calare pe un magarus” si “asezarea trupului mort intr-un mormant care nu era al Lui”, etc. Aceste sunt documente care pot fi studiate de oricine. Sunt “fapte” care aduc certitudinea.

II. Marturia ucenicilor - 1 Cor. 15:4-7
La vremea cand scria Pavel, oricine putea sa mearga in israel si sa discute cu cei care “au vazut, au auzit, au pipait” (1 Ioan 1). Marturia ucenicilor este Noul Testament. Ce impresionanta trebuie sa fi fost intamplarea cu cei 500 adunati la o lalta! Isus s-a aratat timp de 40 de zile. Mai intai ucenicilor. Apoi, ucebnicii au spus la altii si altii au spus la altii … Veneau sa stea ciorchine laolata in speranta ca “va veni” si El … a venit la ei ca sa-i invete lucruri privitoare la “imparatia lui Dumnezeu” (Fapte 1).

III. Marturia intalnirii personale - 1 Cor. 15:8-11
Dupa cele 40 de zile de “aratari”, Domnul Isus s-a inaltat la cer. Ce pacat, puteau zice acum grecii, pentru noi credinta nu se poate baza pe o intalnire personala cu Christos ca atunci. Trebuie sa ramana o chestie “speculativa”. Nu! Se grabeste sa spuna Pavel. Christos continua sa se arate si dupa inaltarea Lui la cver. Mi s-a aratat si mie. Fiecare dintre voi trebuie sa aveti o astfel de intalnire personala cu Christos. Fara ea, nu puteti ajunge la Dumnezeu.

Incheiere: Pentru ce li s-a aratat Christos? Printre altele si pentru a-i transforma in “martori ai invierii Lui” (Fapte 2:32, 36). Suntem noi martori ai acestei certitudinii?

aprilie 7, 2008 Scris de barzilaiendan | Paste, inviere | | No Comments

De ce le-a vorbit Isus ucenicilor despre Imparatie?

Text: Fapte 1

Introducere: In acest veritabil seminar de dupa inviere, in aceasta sesiune de toamna venita dupa ca toti au cazut la examen cu ocazia invierii, o singura tema este abordata: Imparatia lui Dumnezeu.  Oare de ce tocmai acest subiect?

I. Nu ca sa le spuna CAND va veni.
Curiozitatea lor este potolita repede de El (Fapte 1:7)
Singura zi indicata de Scripturi pentru venirea Domnului si comunicata tuturor celor cer studiaza profetiile este “cand nu va asteptati”!

II. Ca sa-i faca sa se simta valoarea!
Parerea lor buna despre ei insisi fusese spulberata de zilele tradarii si parasirii.
Pe de alta parte, Domnul stia ca vor ajunge pana la marginile pamantului, neinsermnati, nebagati in seama, neimportanti in felul lumii, emigranti prigoniti pentru Imparatie.
Nu-i de mirare ca Isus vrea sa le dea adevarata lor valoare, descoperindu-le rolul lor ca “pietre vii” in mareata lucrare pe care o face insusi Dumnezeu.

Se spune ca un trecator privea la cei ce munceau pe un santier din Evul Meidu. L-a intrebat pe unul: Ce faci?” “Car piatra. i s-a raspuns. L-a intrebat pe altul: “Ce faci aici?” El i-a raspuns: “Car lemne”. L-a intrebat pe un al treilea si acela i-a raspuns: “Construiesc o catedrala!” E mare diferenta sa ai viziunea edificiului final! Este mare diferenta sa te sti integrat intr-un proiect al Imparatiei lui Dumnezeu, singura care are dimensiuni eterne!

III.  Ca sa-i faca sa-si  simta responsabilitatea.
Pavel stia ca este “mester zidar” si le-a atras atentia celor din timpul lui sa bine seama cum zidesc deasupra” (1 Cor. 3:10).
Tot ce faceti, cu cuvantul sau cu fapta, sa faceti totul ca pentru Domnul.

IV. Ca sa-i le daruiasca certitudine.
Este mare lucru sa sti ca totul se va sfarsi cu bine. De aceea ne-au fost lasate profetiile! Mai ales Apocalipsa.
Pierdem uneori bataliile, dar Dumnezeu a castigat deja razboiul!

Incheiere:  As fi vrut din toata inima sa fiu si eu la “seminarul acela” si sa pun intrebari la care sa primesc raspunsuri la nedumeririle mele. Chiar daca n-am fost, stiind ca asa ceva s-a petrecut imi intareste extraordinar credinta.

aprilie 3, 2008 Scris de barzilaiendan | Inaltare, Paste | | No Comments

De ce plange Dumnezeu?

Text: Luca 19:41-44

Introducere: Am fost facuti “dupa chipul si asemanarea” divina.  Si plansul il avem de la Dumnezeu. Noi stim de ce plangem. Oare pentru ce plange Dumnezeu? Iata-L la intrarea in Ierusalim.

I.  Plange privind istoria Israelului
Trceut,)”de cate ori am vrut”), prezent (”n-ai cunoscut ziua cercetarii”) si viitor (”iata ca vor veni zile”)

II. Plange pentru ca-L doare
Nu sunt lacrimi de neputinta.
Nu sunt lacrimi d enecaz.
Sunt lacrimile unui parinte care-si disciplineaza din dragoste “copii.”

Incheiere: Si tu ai o “vreme a cercetarii”. Ca sa-L intelegi plansul lui Isus adu-ti aminte cand ai simti-o ultima oara.
Adu-ti aminte cand a fost ultima oara cand ai fost cu daruri si flori la usa cuiva care … nu era acasa. Adu-ti aminte cand te-ai intors acasa, la servici sau la biserica dupra o indelungata absenta anticipand caldura cu care vei fi p[rimit si … nimeni nu te-a bagat in seama. Adu-ti aminte ce ai simtit atunci cand ai sunat pe cineva la telefon si te-a pus  … “on hold”, dupa care a uitat de tine. Intelegi acum de ce plange Dumnezeu?

aprilie 3, 2008 Scris de barzilaiendan | Paste | | No Comments

Pentru cine a fost data piatra la o parte?

Text: Matei 28:1-15

Introd: In nici un caz pentru Isus! El putea acum sa treaca prin ziduri si porti incuiate (Ioan 21:19). Atunci pentru cine a fost necesar ca piatra sa fie data la o parte?

I. Pentru femei ca sa le raspunda ingrijorarii
     - “Confirma” grija Lui pentru ele

II. Pentru Ioan si Petru ca sa se poata convinge
     - Ii “Convige” prin ceea ce vad inauntru

III. Pentru dusmani ca sa se dea invinsi
     - Ei ar trebui sa “Capituleze”, dar vor finanta o minciuna. Necredinta n-are nevoie de dovezi!

IV. Pentru noi ca sa vedem dincolo de moarte
     - Ne ia o “piatra de pe inima” si ne fundamenteaza “Credinta”

martie 23, 2008 Scris de barzilaiendan | Paste, inviere | | 1 comentariu

Mesajul Invierii

Text: Ioan 20, Matei 28

In doar trei cuvinte: “Christos a inviat!” se afla o comoara pentru cei necajiti si impovarati. Vesti bune pentru cei carora le-a murit cineva drag, vesti bune celor fara nadejde in viata, vesti bune pentru cei nemultumiti de ei insisi si de cei din jurul lor.

I. Intai, pentru ca Invierea i-a schimbat pe ucenici

II. Apoi, pentru ca Invierea le-a schimbat parerea despre moarte

III. In sfarsit, Invierea le-a schimbat parera despre Isus

martie 22, 2008 Scris de barzilaiendan | Paste, inviere | , | No Comments

Simon din Cirene - co-purtatorul Crucii Domnului

(Vasile Bonda, TX)

Text: Marcu 15.21

1 Originea : din Cirene, nordul Africii, emigrant, probabil negru
2 Statutul : ,,trecator ” Evr 11.13
3 Ocupatia : agricultor
4 Privilegiul : ,,sa duca crucea Domnului Isus “
5 Rasplata : familia devotata lui Isus Rom 16:13

Toti suntem chemati sa purtam crucea Luca 9:23 ,indiferent de origine,statut si ocupatie si Domnul Isus ne va rasplati pt asta aici si-n vesnicie .

martie 21, 2008 Scris de barzilaiendan | Paste, rastignire, suferinte | | No Comments

Mesajul crucii

(Adrian Sebesteanu)

Text: Ioan 19

Ai avea curajul sa mergi cu mine la Golgota? Este dealul din fata portilor orasului Ierusalim. Pe acest deal nu se mai fac glume. Nu se mai spun vorbe de doua parale. Pe acest deal nici macar filozofii nu mai au nimic de spus. Nici locuitorii din oras nu mai au nici o placere sa mearga acolo, iar esteticienii Il ocolesc. De ce? Pentru ca pe acest deal se moare - se moare crunt.

Dar daca ai avea curajul sa te opresti odata si sa-L privesti pe Cel rastignit - aceasta atit de cumplita suferinta -, atunci ti s-ar transmite de la cruce unul dintre cele mai cutremuratoare mesaje care pot fi auzite In aceasta lume.

Nenorocirea pe care o vezi aici la Golgota este aceea a unei lumi Intregi pe care Dumnezeul cel Viu a pus-o pe umerii Fiului Sau.

Priveste miinile. Miinile care sunt pironite aici, sunt miinile unei lumi Intregi. Imi pare ca si cum, In ceasul acela al Golgotei, Dumnezeul cel Viu ar fi luat miinile murdare ale unei lumi Intregi, Impreuna cu blestemul care statea asupra lor, si ar fi spus: “Fiul Meu, poarta Tu blestemul unei lumi Intregi, ia Tu toate astea In miinile Tale!”

Nu ai nimic care sa te fi minjit miinile si de care ai vrea sa scapi? Doar sti bine cite se pot face cu miinile! Cu ele se Incarca arme, se tinteste si se percuteaza. Cu miinile sunt seduse trupurile si tot cu ele se distruge embrionul din pintecele mamei. Cu miinile sunt scrise scrisori care mai bine n-ar fi fost niciodata scrise. Cu miinile se fac lucruri la care, dupa aceea, n-am vrea sa ne mai gindim niciodata…

Un om temator de Dumnezeu spunea odata: “Miinile, atit ale mele cit si ale dvs.; poarta o taina a fiecaruia.” Imi permiti atunci sa te Intreb: Ce se va alege de miinile murdare ale omenirii?

Ce se va Intimpla cu miinile unei lumi care merge spre ziua judecatii de apoi, daca n-ar fi nimeni care sa ne spele aceste miini?

In ceasul de la Golgota, Dumnezeul cel Viu a transmis asupra miinilor nevinovate ale Fiului Sau blestemul tuturor oamenilor, iar Fiul a purtat blestemul miinilor, murdare din est si din vest, din nord si din sud, ale celor virstnici si ale celor tineri.

I. Atunci miinile fara vina ale Domnului Isus au fost pironite pe lemnul crucii, In locul miinilor vinovate ale unei omeniri pierdute. Dar miinile tale si ale mele nu au fost atinse. Acesta este mesajul de la cruce.

Priveste picioarele Celui rastignit, picioare care au umblat facind numai bine; acum, ele sunt pironite In locul picioarelor vinovate ale unei lumi pierdute. Nu este aici nimic din nelinistea care salasluieste In noi si care ne-a purtat In nopti de care nu mai vrem sa ne amintim vreodata.

Nu ai In urma ta cai la care nici nu vrei sa te mai gindesti? N-ai experimentat si tu ce se Intimpla cu omul care traieste In placeri si astfel, Inca Inainte de a intra bine In viata, a si ruinat-o?

Citi dintre noi nu vor sa se mai gindeasca la anumite cai pe care au mers, fiindca li se cere sa nu se mai gindeasca la ele: ei nici nu vor sa mai recunoasca macar ca au umblat pe niste cai pe care, cel mai bine, n-ar fi umblat niciodata…

Insa Dumnezeul cel Viu, Creatorul universului, a luat nelinistea lumii Intregi, a adunat vina cailor gresite ale Intregii omeniri si le-a pus asupra picioarelor Fiului Sau, lasind ca EI sa poarte blestemul din pricina cailor noastre vinovate.

II. Astfel, picioarele Sale nevinovate au fost pironite pe lemnul crucii, acolo unde era locul picioarelor noastre vinovate. Dar picioarele tale nu au fost lovite. Acesta este mesajul de la cruce.

Si trupul? Priveste trupul acesta biciuit.

Am vazut o emisiune In care erau aratate trupuri ale prizonierilor din lagarele de concentrare, iar la scurt timp dupa aceea; alte imagini cu trupuri mutilate din Vietnam. Este neInchipuit de groaznic ce se poate face cu trupul omului…

Citi oare n-au trait asemenea momente, cind trupurile lor sau ale altora au fost sfisiate si sfirtecate?

Dar iata ca Dumnezeul cel Viu a luat blestemele trupurilor omenesti si le-a trecut asupra Fiului Sau cind a fost rastignit pe cruce; fiindca oamenii nu aveau nici o alta posibilitate de a scapa de blestemele trupurilor lor.

III. Si acest trup al Domnului Isus a fost biciuit crunt. Dar trupul tau nu a fost atins. Asa este mesajul de la cruce.

Si capul? Sediul acesta al ratiunii si inteligentei umane? Nu ti se Intimpla si tie sa fii uneori atit de mindru de gindurile care-ti trec prin minte? Ginduri care mai bine le-am Inabusi, daca am putea…

Ura - are si ea legatura cu gindurile noastre.

Patima - are si ea ceva comun cu gindirea noastra.

Dorinta de a uita, deoarece nu mai putem suporta - are si ea ceva comun cu gindurile noastre. Inainte de a porni la razboi, sunt concepute bombele. Inainte de a corupe pe cineva, gindim ispita. Inainte de a face anumite lucruri precise pentru Inlaturarea cuiva, trebuie Intii pus la cale totul.

Cindva, Dumnezeul cel Viu a luat toate gindurile omenirii, tot blestemul care apasa asupra noastra, tot ceea ce a fost gindit vreodata si se va mai gindi, si a facut sa treaca In Intregime asupra capului Fiului Sau.

IV. Si capul Domnului Isus a fost Incununat cu o coroana de spini. Dar capul tau nu a fost atins. Acesta este mesajul de la cruce.

Cind cineva nu mai poate pricepe ce mai ofera lumea aceasta In privinta dragostei si uneori putem fi Intr-adevar disperati - sau cind cineva spune: “Nu mai stiu daca exista un Dumnezeu care sa se intereseze cu adevarat de mine”, as dori sa merg cu el In clipa aceea la Golgota, sa-l pun In fata Domnului Isus crucificat si sa-i spun:

“Priveste, atit de mult te-a iubit Dumnezeul cel Viu, ca a pus toate nenorocirile tale asupra Fiului Sau, pentru ca tu sa ai un loc unde sa-ti depui toata povara acestor nenorociri.”

Acesta este mesajul de la cruce.

Ai Inteles vreodata ca Domnul Isus a platit pentru vina, pentru pacatul tau? Ca EI a atirnat In locul tau pe crucea de la Golgota? Ca EI a ispasit In Intregime pentru toate greselile tale? Ca aceasta este adetvarata iertare? Ca astfel avind In vedere mintuirea ta vesnica - deja a fost platit si Implinit totul, si nu mai trebuie decit sa accepti cu Incredere pentru tine personal aceasta oferta? Ca, prin propriile tale realizari si fapte nu vei putea ajunge In ceruri? Intr-adevar, ca trebuie sa Incetezi cu aceste stradanii si, In schimb, sa te Incredintezi Domnului Isus Cristos?

Adevarata libertate nu Incepe decit acolo unde domneste iertarea si, prin ea, eliberarea de propriul pacat. Aceasta noua libertate este capabila sa patrunda Intreaga fiinta, Intreaga existenta - si noi ti-o dorim din toata inima.

martie 13, 2008 Scris de barzilaiendan | Paste, suferinte | | No Comments