Laudati pe Domnul

“Laudati pe Domnul, toate neamurile, laudati-L, toate popoarele! Caci mare este bunatatea Lui fata de noi, si credinciosia Lui tine in veci. Laudati pe domnul!” (Psalmul 117)

Citind acest psalm, am fost indemnat sa astern cateva ganduri din partea Domnului, cu privire la viata noastra de lauda la adresa Creatorului, si fiecare sa ne punem intrebarea…Eu am obiceiul de a-L lauda pe Domnul vietii mele?

As vrea sa ne reamintim ca Tatal nostru este un Dumnezeu care locuieste in mijlocul laudelor…”Tu locuiesti in mijlocul laudelor lui Israel…” (Psalm 22:3), iar noi ca si popor al Sau rascumparat prin jertfa Domnului Isus, suntem chemati sa avem o atitudine de lauda la adresa Creatorului tuturor lucrurilor vazute si nevazute.

Omul lui Dumnezeu, David, si toti cantaretii din casa Domnului strigau catre neamurile din jurul lor, si azi striga la tine si la mine sa laudam pe Domnul Adonai, El-Shadai, cu toata inima…”Laudati pe Domnul!”
Astazi traim vremuri deosebit de dificile, din toate punctele de vedere, si am putea spune ca suntem generatia care va trai cel mai neastepatat eveniment in istoria umanitatii, si anume, rapirea Bisericii.
Spun neasteptat pentru ca lumea nu se asteapta la acest eveniment pe care, insa, copiii lui Dumnezeu tanjesc si asteapta clipa de clipa sosirea Mirelui Ceresc.

Deci, fiindca traim astfel de vremuri la ce ar trebui sa ne raportam noi, ca si copii ai Domnului?
Sa ne uitam la problemele si lipsurile din viata aceasta sau sa ne ridicam privirile spre Cel ce poate sa ne aduca izbavirea, catre Domnul Isus?
De multe ori lipseste lauda la adresa Domnului in viata noastra pentru ca noi privim la muntii care apar in calea vietii noastre si nu privim la Dumnezeul care poate sfarama orice munte.

Va aduceti aminte de Israel care era in calatorie, dar in acelasi timp si in lupta de cucerire a pamantului pe care Dumnezeu li-l fagaduise?
Iosua era comandantul ostirii lui Israel si in calea lor urma sa cucereasca o puternica cetate numita Ierihon (Iosua 6:1).Domnul le fagaduieste ca cetatea este ca si cucerita, dar Israel trebuia doar sa asculte de planul Domnului si sa-l puna in aplicare.

Omeneste, acea cetate era de necucerit, dar la Domnul nici o cetate nu este prea tare care sa nu poate fi cucerita.
Asadar, in fata lor era muntele de neclintit care urma sa se prabuseasca ca si un palat de nisip, dar pentru ca Iosua a ascultat instructiunile lui Dumnezeu au trecut biruitori si au vazut prezenta lui Adonai in mijlocul lor.

Care a fost arma acestui popor calator si lipsit de arme de razboi?
Arma de cucerire, nu se gaseste la popoarele puternice, ci numai la poporul lui Dumnezeu si aceasta arma este lauda la adresa Creatorului.
Preotii care mergeau inaintea poporului sunau din trambita, ei fiind cei care chemau prezenta lui Dumnezeu prin sunetul trambitei.
Noi suntem o preotie sfanta (1 Petru 2:9) si fiecare din noi avem la indemana arma laudei care poate sfarama orice munte care s-ar putea ridica inaintea noastra.

Deci, in primul rand, laudand pe Domnul in moment de incercare, vom experimenta interventia divina si

SALVAREA ESTE LIBERTATE – Warren

Rick Warren

Alt cuvint pentru salvare este libertatea. Biblia spune “In mijlocul strimtorarii am chemat pe Domnul; Dumnezeu m-a ascultat si m-a scos la larg.”
De ce anume ne ofera Isus sa ne elibereze?

I. LIBERI DE VINOVATIILE DIN TRECUT.
Vinovatia este pretul mintal pe care il platim cind violam constiinta pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Noi stim ca daca calcam o lege, urmeaza o pedeapsa. Cind calcam legile morale universale ale Lui Dumnezeu, cineva trebuie sa plateasca plata acelei incalcari de lege. Dar Dumnezeu dintr-o dragoste adinca pentru noi a trimis pe Isus sa rezolve problema “Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata a Lui Dumnezeu, este viata vesnica in Isus Christos, Domnul nostru.”

Cind Isus a murit pe cruce, El a platit pentru absolut toate lucrurile rele pe care le-ai facut tu sau le vei face pe viitor. Cit de minunat este acest lucru? Asta s-a numit “Marele Schimb”’ iar tu si cu mine am primit partea buna a acestui schimb.”Pe cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El.”

Iertarea lui Dumnezeu este mult mai puternica decit toate greselile si pacatele tale, toate puse la gramada, si tu vei fi fara nici o datorie. Asta este libertate. Chiar daca nu ar exista rai si iad (dar exista), este un dar sa nu trebuiasca sa cari povara unei constiinte vinovate in fiecare zi… este o minunatie.

II. LIBER DE AMARACIUNE SI RESENTIMENT.
Fara indoiala, ca ai fost nedreptatit in viata ta de unele lucruri pe care ti le-au facut sau spus vreodata oamenii in trecut. Nu putem controla ce fac altii, dar putem controla felul cum vom raspunde. Resentimentul este cancerul emotiilor noastre. Si daca nu il lasi pe Isus sa te elibereze de el, eventual o sa iti distruga viata, fericirea.

III. ELIBERAT DE ASTEPTARILE, APROBARILE (expectations) ALTORA.
De cite ori ai spus sau ai facut lucruri pe care n-ai vrut sa le faci si le-ai facut doar ca sa ocolesti dezaprobarea altora? Biblia spune,” Frica de

Scopul Nasterii Domnului – Rick Warren

Multumim sorei Rodica Botan pentru traducere

THE PURPOSE OF CHRISTMAS
PARTEA INTII – Rick Warren
SCOPUL CRACIUNULUI

Craciunul este cea mai mare celebrare din lume, in fiecare an. Alte sarbatori au cite o singura zi dar Craciunul este sarbatorit cu o luna inainte…a douasprezecea parte a anului. In timpul sezonului de Craciun bilioane de oameni pun deoparte rutina lor normala ca sa-si decoreze casele, sa trimita felicitari de Craciun, sa cumpere cadouri, merg la partys de Craciun, merg la servicii bisericesti de Craciun, cinta cintece de Craciun, colinzi, se uita pa programe speciale de Craciun si calatoresc distante lungi ca sa-si petreaca aceasta sarbatoare cu familiile lor. Aspecte de Craciun si cintece de Craciun umplu aerul ce-l respiram peste tot in jurul nostru… Sint magazine si chiar unii oameni au profesii dedicate in exclusivitate acestei sarbatori, pentru pregatirea sarbatorii sau celebrarea ei. Cind vine Craciunul, nu o sa fi luat prin surprindere ca el este peste tot in jurul tau…nu poti sa-l eviti.

Daca stai sa te gindesti este absolut de neconceput ca aceasta nastere simpla a unui copil de taran, nascut cu 2000 de ani in urma in Orientul Mijlociu a cauzat atita comotie – nasterea lui inca produce trafic in ziua de astazi in New York sau Tokio sau Rio de Janeiro.

Poate nu ti-ai dat seama ca de cite ori te uiti la un calendar sau iti faci program pentru un lucru pe calendar, il folosesti

Psalmul 119 sau Excelentele Cuvantului lui Dumnezeu

(Serban Constantinescu)

Psalmul 119

Psalmul  118 incheie prima jumatate a Bibliei, in timp ce Psalmul 119 deschide cea de a doua jumatata a Bibliei.  Psalmul 119 este un psalm acrostihi (fioecare verset incepe cu o litera care, luate impreuna in ordinea in care apar) formeaza un cuvant sau un mesaj. In cazul psalmului 119, acrostihul este “alfabetul” limbii ebraice. Aceasta structura i-a inlesnit foarte mult memorarea.

Am putea numi psalmuol 119: “Voia Domnului de la A la Z”!

Sunt grupe de opt versete care incep cu cele 22 litere ale alfabetului ebraic, in ordinea  lui fireasca.

Tema Ps. 119 este EXCELENTELE CUVANTULUI LUI DUMNEZEU.  Fiecare grupa de 8 versete descrie o excelenta specifica.  Sunt opt termeni care desemneaza Cuvantul lui Dumnezeu: Legea, Cuvantul, oranduielile , poruncile , sfaturile , povata, desfatarea, invataturile.

Repetarea de opt ori a literei ebraice la rand, dupa unii autori Il desemneaza pe Domnul Isus ca Infaptuitorul excelentelor Cuvantului lui Dumnezeu.  Numarul “sapte” ìnsemna odihna incheierii primei creatii. Caderea lui Adam a dus la ratarea acestei odihne, si Dumnezeu a hotarìt ca “Ziua a opta” cea a Invierii, sa reprezinte Inaugurarea celei de a doua creatii, care incepe cu Cristosul Inviat si Vesnic Viu.  Psalmul 119 vorbeste despre Cuvantul Scris al lui Dumnezeu  reveleaza Logosul, pe Cristos este Vesnic, ìnaintea oricarui inceput si prin care, excelentele Cuvantului devin experiente personale ale credinciosilor care au viata noua din Dumnezeu

1. Alef         v. 1-8               Binecuvantrea izvorita din Scripturi
2. Beth        v. 9-16             Traire curata prin Cuvant
3. Gimel      v. 17-24            Cuvantul confera discernamant spiritual
4. Daleth     v. 15-32            Inviorare in viata personala prin Cuvant
5. He           v. 33-40            Puterea adusa de Cuvant
6. Waw        v. 41-48            Mamtuirea traita zi de zi prin Cuvant
7. Zayin       v. 49-56            Nadejdea, mangaierea prin Cuvant
8. Heth        v. 27-64            Sfintirea practica adusa de Scripturi
9. Teth         v. 65-72            Pretul imens al Cuvantului trait
10. Yodh      v. 73-80            Intepciune si partasie prin Cuvant
11. Kaph      v. 81-88            Alinare ìn adversitati, prin Cuvant
12. Lamedh  v. 89-96           Cuvantul vesnic al Dumnezeului Infinit
13. Mem      v.  97-104         Intelepciunea si priceperea vin prin Cuvant
14. Nun       v. 105-112        Lumina in umblarea practica prin Cuvant
15. Samekh   113-120          Separarea de rau, lucrata de Cuvant
16.  Ayin     v.  121- 128      Separarea de rau inseamna iubirea Cuvantului
17.  Pe         v.  129-136      Sfintenia, bucuria, partasia prin separare de rau
18.  Tsadhe  v. 137-144      Cuvantul lucreaza ravna pentru Dumnezeu cel Viu
19.  Qoph    v. 145-152       Mantuitii cunosc si traiesc Cuvantul
20.  Resh     v. 153-160       Puterea harului in viata prin cunoasterea Cuvantului
21.  Sin and Shin 161-168   Strans legati de Domnul, separati de rau prin Cuvant.
22.  Taw   v. 169-176          Cuvantul si viata personala: nevoia de Dumnezeu si de har.
(ca o Concluzie)

Serban Constantinescu
http://heisable.wordpress.com/

Sunt omul unei singure Carti

(Gianina)
Psalmul 119: 89- 96

Cuvantul
Psalmistul spune in Psalmul 119 urmatorul adevar: Cuvântul Tãu, Doamne, dãinuieste în veci în ceruri. „A dainui” inseamna a continua sa existe, a se pastra, a vietui. El este vesnic si adevarat. Toate trec, chiar cerul si pamantul, dar Cuvantul lui Dumnezeu nu va trece. Nu degeaba spune Biblia ca acest Cuvant al Domnului este „viu si lucrator”; de asemenea este si „taietor”, „mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri”. Ceea ce „dainuieste in veci”, exista prin Sine Insusi.
Biblia este Cuvantul revelat al lui Dumnezeu pentru noi astazi. Standardele dupa care fiecare crestin isi conduce viata sunt gasite pe paginile Cuvantului lui Dumnezeu.
Ex. Fiecare lucru important pe care il cumparam (masina, dispozitive, etc.) este insotit de un manual, care iti explica modul de utilizare si ceea ce trebuie sa faci cu acel lucru, iar daca tu nu vei respecta instructiunile, lucrul respectiv nu va functiona.
Biblia este „manualul Creatorului” pentru viata ta. Dumnezeu ne mantuieste si ne cheama la slujire cu indrumari precise si clare, pe care noi trebuie sa le respectam „ca la carte”.
Dumnezeu este pretutindeni. Totusi, El nu vrea ca tu sa-L gasesti in alte parte, ci doar in Cuvant. Cauta-L si-L vei intelege corect. Altfel il ispitesti pe Dumnezeu si inalti idolatria. De aceea El a stabilit o anumita metoda pentru noi. Aceasta ne invata cum si unde sa-L cautam si sa-L gasim, si anume in Cuvant.

Credinciosia
Ea este asociata cu fidelitatea, cu cinstea. Putem spune asta despre Dumnezeu? Categoric! Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care Isi tine Cuvantul, pentru ca El nu este om, ca sa Isi ia Cuvantul inapoi. El ramane fidel fata de Cuvantul Sau, si astfel merita sa fie cinstit. El este credincios, adica demn de incredere si pe care te poti bizui. Asta se numeste “credinciosie”.
Cuvântul “credincioşie” nu e inventat, se întâlneşte des în textele bisericeşti şi chiar în Biblie. El are de obicei sensul de “fidelitate”, “statornicie în credinţă” – “te voi logodi Mie întru credincioşie, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul” (Osea XXII), dar şi de “credinţă adevărată”. El redă un cuvânt ebraic, אמת, “emet”, care înseamnă “adevăr”, din aceeaşi familie cu אמן,”amin” sau “amen”, care înseamnă “adevărat” sau “aşa să fie”, dar şi “cred” (de fapt “voi crede”, că în ebraică nu există viitor).
Credinciosia Ta tine din neam în neam…

Creatia
Dumnezeu este Creatorul Credincios. El a creat totul prin Cuvant pentru ca “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu” (Ioan 1:1). Creatia Ii este supusa, toate lucrurile Ii sunt supuse: Tu ai întemeiat pãmântul, si el rãmâne tare. Dupã legile Tale stã în picioare totul astãzi, cãci toate lucrurile Îti sunt supuse.

Iar noi, oamenii suntem “coroana creatiunii”, suntem pretuiti in ochii Lui, de aceea ne-a mantuit. De aceea ne-a dat Cuvantul: Dacã n-ar fi fost Legea Ta desfãtarea mea, as fi pierit în ticãlosia mea.
Iti multumim, Doamne ca suntem ai Tai si ca ne cunosti in totalitate, ca in Cartea Ta sunt scrise toate zilele vietii noastre “inainte a a fi vreuna dintre ele” si ca pana si perii din cap ne sunt numarati. Iti multumim ca ne-ai creat in chip asa de minunat, dupa chipul Tau!

Cineva spunea asa de frumos ca “Daca a creat o lume, inseamna ca si Dumnezeu e poet”. N-am nicio indoiala ca “pana” Lui ne-a scris fiecaruia un “scenariu” al unei “opere de arta”, si mai mult de atat- noi, alesii Lui, suntem “opere de arta”. Pentru ca a trai cu Dumnezeu este o arta.

Credinciosul
Credinciosul trebuie sa cunoasca cateva lucruri importante pentru viata lui de credinta. Intai de toate el trebuie sa pretuiasca Cuvantul: Niciodatã nu voi uita poruncile Tale, cãci prin ele mã înviorezi. Credinciosul trebuie de asemenea sa-si recunoasca apartenenta: Al Tãu sunt: mântuieste-mã! Cãci caut poruncile Tale, pentru ca apoi sa poata sa persevereze pe calea credintei: Niste rãi mã asteaptã ca sã mã piardã; dar eu iau aminte la învãtãturile Tale.

Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte altora pentru a păstra pentru el. Vede nevăzutul; aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul.

Concluzie
Vãd cã tot ce este desãvârsit are margini: poruncile Tale însã sunt fãrã margini.
John Wesley spunea: “Sunt omul unei singure Carti”. Asa sa fie pentru fiecare dintre noi!

O responsabilitate insotita de o promisiune

Pazirea Cuvantului Domnului este o responsabilitate insotita de o promisiune
Psalmi 119: 57-64

Partea mea si promisiunea Domnului
In continuarea psalului 119, versetul 57 spune astfel: „Partea mea,  Doamne, o spun, este sa pazesc cuvintele Tale”. Ce alta cere Domnul de la noi decat sa pazim cuvintele Lui? Spuneam intr-un  mesaj anterior ca partea noastra este sa identificam nevoia principala din viata noastra, adica nevoia de Dumnezeu. Odata ce am facut acest pas, partea noastra este sa pazim cuvintele Lui. Partea unui crestin este sa pazeasca acest Cuvant minunat al Lui Dumnezeu, care poate da viata. Omul lui Dumnezeu subliniaza: “o spun”, acest “o spun” ma trimite cu gandul la faptul ca el trage un semnal de alarma aici- o spune, pentru ca o stie si o stie pentru ca i s-a facut cunoscut acest lucru.
Pazirea Cuvantului Domnului este o responsabilitate insotita de o promisiune. Niciunul dintre noi nu am putea pazi Cuvantul Domnului, daca El nu ar avea mila de noi, si nu ne-ar invrednici ca sa o facem: “Te rog, din toata inima mea, ai mila de mine, dupa fagaduinta Ta”. Promisiunea lui Dumnezeu consta in ajutorul Sau, prin mila si indurare, prin dragoste si bunavointa. Stim bine ca despartiti de El nu putem face nimic, ca nici macar un pas nu suntem in stare sa facem fara El. El ne da si vointa si infaptuirea.

Pozitia mea si pozitia Domnului
Psalmistul isi determina pozitia pe care trebuie sa o aiba fata de Dumnezeu si fata de oameni in lumina Cuvantului lui Dumnezeu. De fapt, Cuvantul ii determina pozitia. Iata constatarile:

Pozitia mea
1. Pozitia fata de Dumnezeu
- omul are datoria sa deosebeasca voia Domnului si sa o implineasca: remarcam cuvintele: “ma gandesc” (la caile mele)  si “imi indrept” (picioarele);
- omul are datoria sa vegheze la caile lui si sa nu ezite sa implineaca voia Domnului: “ma grabesc” (sa pazesc) si “nu preget” (idem);
- omul trebuie sa-L laude pe Dumnezeu, sa-I dea cinste oricand: “ma scol la miezul noptii si Te laud…”.

2. Pozitia fata de ceilalti
- nu se lasa influentat, doborat: cand ceilalti pun piedici, el nu uita Legea Domnului;
- se fereste de insotirile nepotrivite: “Sunt prieten toti cei ce se tem de Tine…”.

Pozitia Domnului
1. Pozitia generala (fata de toti oamenii)
- Dumnezeu este bun:  “Pamantul, Doamne, este plin de bunatatea Ta…”.

2. Pozitia speciala (fata de robii Lui)
- Dumnezeu este Invatator: “invata-ma oranduirile Tale”.

2008-10-07
(Gianina – extras din studiul personal)

Un apel catre Dumnezeu

Psalmul 119: 49-56

Rugaciunea a fost intotdeauna cea mai eficienta „linie” de comunicare pentru credinciosii Domnului si chiar intre credinciosii Domnului. Atunci cand ne rugam unii pentru altii avem parte de o comunicare divina, si cred ca acest mod de a comunica e mai bun decat orice retea telefonica. Exista momente in care orice fel de comunicare este imposibila, dar mai exista o „linie” care intdeauna e disponibila oricarui crestin, si chiar daca e solicitata mereu, de fapt nu e niciodata ocupata. Dumnezeu are timp pentru noi ca si cum numai eu sau numai tu am exista in lumea aceasta. Trebuie sa facem doar un apel, iar El este gata sa ne asculte. Iata apelul pe care psalmistul l-a facut catre El in psalmul cu numarul 119:

I. Un apel catre Dumnezeu
Initiatorul este psalmistul, care se roaga lui Dumnezeu, apeleaza la El, iar interlocutorul este Dumnezeu. Omul lui Dumnezeu apeleaza la credinciosia lui Dumnezeu: „Adu-ti aminte de fagaduinta data robului Tau, in care m-ai facut sa-mi pun nadejdea”. El isi constata conditia de rob, slujitor. Atunci cand venim inaintea lui Dumnezeu, trebuie sa fim constienti de conditia noastra de slujitori, supusi intru totul voii Lui.

II. O ancora sigura
Promisiunea lui Dumnezeu este o ancora pentru credincios. Dumnezeu promite ca El nu ne va lasa niciodata singuri si parasiti, ci va fi mereu alaturi de noi, ca atunci cand Il chemam, El va raspunde. Si „Aceasta este mangaierea mea in necazul meu: ca fagaduinta Ta imi va da iarasi viata”. Dar promisiunea lui Dumnezeu este conditionata de perseverenta: „…eu nu ma abat de la Legea Ta” chiar si atunci cand sunt batjocorit de cei din jur.

III. Un adevar necontestat
Adevarul incontestabil este acela ca Dumnezeu nu Isi paraseste niciodata copiii. El este credincios. Psalmistul evoca experientele trecute cu Dumnezeu, ceea ce el numeste „odinioara”, experiente in care Domnul i-a fost adapost si sprijin, un adevar care mangaie. „Oranduirile” Domnului il determina sa Ii dea lauda Stapanului, caci El este Acela care este drept, si le vine in ajutor celor care Il cheama, ele „sunt prilejul cantarilor mele in casa pribegiei mele”. Iar Numele Lui, este scris in inimile celor preaiubiti de El, pe care nu Ii uita niciodata. „Noaptea imi aduc aminte de Numele Tau”, caci te iubesc.

„Asa mi se cuvine, caci pazesc poruncile Tale.”

Cum poti afla voia Domnului ?

Acum cativa ani am primit vizita unei tinere care dorea sa-mi ceara un sfat. Nu era sigura ca il iubeste pe tanarul cu care se imprietenise. Totusi, intensitatea sentimentelor dintre ei crestea vertiginos. Dupa multa framantare si multa rugaciune, se decisese sa ceara direct de la Dumnezeu intelepciune. Ar fi vrut ca El sa-i vorbeasca printr-un semn clar. Ii spusese Domnului sa-i arate daca este de acord cu aceasta prietenie. Cum era in preajma Craciunului, semnul cerut ca si confirmare a fost ca baiatul sa-i dea drept cadou o pereche de manusi si o esarfa. Bineiinteles ca ea a asteptat apoi cu inima cat un purice venirea Caraciunului. N-a spus nico vorba cuiva despre planul ei. In seara de Craciun a venit acasa si , surpriza, a dat cu ochii de un cadou. Parintii i-au spus ca este chiar de la baiatul cu care se imprietenise. L-a luat repede, afugit cu el in camera ei si l-a deschis. Ce sa vezi? Era chiar o pereche de manusi si o esarfa!

Tanara nu mai putea de bucurie. Vai insa, fericirea ei s-a terminat repede cand ftratele ei i-a spus ca (in gluma) el ii cumparase cadoul si doar o pacalise (sau o mintise?) ca ar fi de la prietenul ei. In prima zi de Craciun a venit si cadoul din partea prietenului ei, dar vai! Nu erau nici manusi si nici urma de esarfa. “Va rog,” a spus tanara, “sa-mi spuneti care este parerea dumneavoastra despre astfel de “semne”. Le putem considera o metoda prin care sa primim calauzirea lui Dumnezeu?”

Cum ne calauzeste Dumnezeu astazi? Cum poate El (care este spirit invizibil si atotputernic) sa-si comunice intentiile omului (care este carne si sange) ? Trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne vorbeasca prin semne, cum a facut tanara de care v-am vorbit? Trebuie sa “dam cu banul” dupa ce ne-am rugat in prealabil ca Dumnezeu sa ne arate voia Sa? Nu cumva este de ajuns sa ne silim sa facem ce credem noi in momentul acela ca este cea mai buna alternativa si sa o declaram pe aceasta drept “voia Domnului” ? In timpuri biblice, Dumnezeu si-a calauzit poporul in multe feluri. Iosif a fost fortat sa-si aleaga drumul in viata sub presiunea circumstantelor potrivnice. Lui Moise, Dumnezeu i-a vorbit din mijlocul tufisului arzand. Israelitii au fost condusi prin pustie de un nor ziua si de un stalp de foc noaptea. Iosua a fost calauzit prin felul in care i-a raspuns Dumnezeu la rugaciune (Iosua 7:7-15). Evanghelistul Filip a fost calauzit printr-un inger, sutasul Corneliu printr-o vedenie. Dumnezeu le-a vorbit oamenilor “cand intr-un fel, cand intr-altul”. Calauzirea divina nu este data deobicei prin semne spectaculoase, printr-un foc din cer, o voce extraterestra, o vedenie de noapte sau o coincidenta extraordinara a circumstantelor. Metodele cele mai folosite de Dumnezeu sunt mult mai putin dramatice. Majoritatea copiilor lui Dumnezeu despre care citim in Biblie au fost calauziti nu prin mijloace extraordinare (voci, vedenii, ingeri), ci prin intermediul lucrurilor naturale. Cei mai multi dintre ei au fost calauziti prin simplul fapt ca au facut ceea ce stiau ca trebuie sa faca: sa-si ingrijeasca turmele, sa-si dreaga navodul sau sa puna mana pe coarnele plugului.

Probabil ca cea mai grea indeletnicire din viata este sa luam decizii. Trebuie sa ne hotaram sa mergem undeva sau sa nu mergem, sa cumparam ceva sau sa nu cumparam, sa acceptam ceva sau sa nu acceptam. Viata este o lunga succesiune de alegeri pe care trebuie sa le facem intre bine si rau, intre adevar si minciuna, intre ceea ce este bun si ceea ce este cel mai bun. Cu siguranta ca Dumnezeu vrea sa ne ajute sa facem decizii intelepte – nu numai in problemele majore, ca insuratoarea sau alegerea unei meserii, ci si in micile detalii ale vietii de fiecare zi.

Aflarea voiei lui Dumnezeu este , intr-un fel, foarte legata de procesul prin care devenim o persoana dupa voia lui Dumnezeu. Cu cat ne vom stradui sa fim asemenea lui Christos in caracter, cu atat vom putea afla mai usor care este voia lui Dumnezeu pentru viata noastra. In Proverbe 3:6 ni se spune: “Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile”. Totusi, chiar si cei mai buni copii ai lui Dumnezeu ne vor spune ca, uneori, nu este chiar atat de simplu sa aflii care este voia Domnului pentru o anumita situatie. Exista cateva reguli practice pentru aflarea voiei lui Dumnezeu. Vrem acum sa ne uitam impreuna la cateva dintre ele.

1. Invatatura Cuvantului
In subiecte despre care putem citi in Biblie, ceea ce este

De vorba cu mine insumi

“Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inlauntrul meu?”

Aceasta intrebare aparent retorica apare de doua ori in psalmul 42 si o data in psalmul 43 cu care este pereche.

Problema pe care o ridica aceasta interogatie este urmatoarea: Ce ne spune ea despre omul care si-o pune?

I. Capacitatea introspectiei, a  cercetarii de sine, a lui “self realisation”, a meditatiei este treapta care separa lumea umana de lumea animala, vegetala si minerala. Nici un animal nu o are. Vaca, desi rumega, nu mediteaza la ceea ce i s-a intamplat peste zi. Boul se duce fara sovaiala drept inainte, “ca boul”, iar vitelul nu se mira decat atunci cand da de “o poarta noua”, la capatul drumului pe care venea deobicei “acasa”.

Poate ca ati auzit pe cineva spunand: “Nu ma mir mai ca nu ma inteleg cu ceilalti, pentru ca nu ma inteleg nici macar cu mine!” Observatia da pe fata, nu neaparat o inima certareata, cat o inteligenta foarte superioara.

Sunt sigur ca ati auzit de titlul “Galceava inteleptului cu lumea”. El subliniaza capacitatea omului de a fi o “personalitate” care nu merge cu valul, nu poate fi stapanit cu spiritul de turma. Fiecare om este o “exceptie” cu o individualitate foarte bine si precis conturata. Ei bine, personalitatea aceasta se poate uita din cand in cand in oglinda si poate sta de vorba … cu ea insasi.

“Pentru ce te mahnesti suflete?”

II. Peformanta psalmistului scoate la iveala conflictul pe care-l avem fiecare dintre noi in launtrul nostru atunci cand suntem trasi in directii contrare.

De exemplu, daca m-ati intreba daca-mi plac fustele mini, ar trebui sa raspund: “Da”, si “Nu”. Creierul meu, pus in miscare de instictele mele primare raspunde imediat: “Da”, dar personalitatea mea, stapanita de hamurile constiintei si indrumata de Duhul lui Dumnezeu spune: “Nu!”.

La fel se intampla si cu tine cand stai in fata unei farfurii cu o felie de tort: “Mai vrei una?” Aprinsa de pornirile papilelor gustative din cavitatea bucala si arsa de secretiile sucului gastric din stomac, gura s-ar grabi sa strige sincera: “Bineinteles!” Personalitatea este insa mai mult decat trupul material cu poftele lui nesatioase. Gandindu-te la ultima oara cand ai strivit cantarul, la privirile ironice ale colegilor, la privirile indiferente ale sotiei si la sfatul intelept al medicului, tu eviti putin si spui apoi: “Nu, multumesc frumos, nu mai vreau”.

In cazul psalmistului, dialogul se desfasoara intre personalitatea lui si sufletul cel mahnit dinlauntru. Din acest dialog putem extrapola intrebarea, transformand-o in: “Care sunt lucrurile carora le dai voie sa te mahneasca”.

La prima vedere, genocidul din Somalia este mai tulburator decat faptul ca ti s-a spart roata de la masina. Totusi, in socotelile noastre, roata sparta te intristeaza mult mai mult decat ceeace se petrece in Somalia.

Daca s-a ars motorul de la masina de spalat te poti supara foarte tare, poti spune ca asa ceva nu trebuia sa se intample tocmai acum si tocmai tie. Ai datorii, n-ai de unde sa iei bani ca sa platesti reparatia, etc. Necazul poate parea disproportionat de mare.

Gandeste-te insa ca ai putea primi aceasta veste in seara aceleiasi zile in care doctorul tocmai te-a informat ca prietenul sau ruda ta moare din cauza unei tumori inoperabile pe creier? Ce valoare mai are atunci stricarea unei masini de spalat rufe?

III. Inteleasa in acest context, intrebarea psalmistului este semnul celei mai superioare intelepciuni duhovnicesti, iar restul psalmului nu face altceva decat sa ne convinga de micimea “problemelor” cu care ne framantam fata de imensa marime a binecuvantarile pe care le avem si care ne asteapta.

Sfatul intelept pe care si-l da psalmistul este si sfatul pe care trebuie sa ni-l dam si noi noua insine:

“Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda; El este mantuirea mea si Dumnezeul meu!”

Cat de mare sa fi fost motivele mahnirii lui? Daca este adevarat ca autorul este david, dincolo de Iordan (v.6), cand fugea de Absalom, atunci am putea spune ca situatia psalmistului se prezenta cama sa:

Fiul sau dorea sa-l omoare, generalul sau dorea sa-l omoare, cel mai bun dintre sfetnicii lui doreau sa-l omoare, semintiile lui Isarel il lepadasera si veneau dupa el sa-l omoare …

Care sunt necazurile tale? Se pot compara cu ale lui? Gandeste-te ca Divid si-a spus: “N-am sa las nimic din toate acestea sa ma tulbure! Dumnezeu este de partea mea! Planul Lui este desavarsit! Cred din toata inima ca la sfarsit va fi bine, chiar si raul de azi se poate transforma intr-un mare bine! Oricate de multi ori fi ei, de partea mea este insusi Dumnezeu!”

El, El, El ! El si numai El este rasplata mea ce afoarte mare!
El este turnul meu de scapare!
El este stanca si mantuitorul meu!
El este Mirele care ma iubeste!
El este Tatal de la care se coboara tot darul bun si desavarsit!
El este Tatl orfanilor, ocrotitorul vaduvelor!

El … si lista argumentelor noastre ar putea continua la infinit, ba chiar va continua … la infinit … in infinit!

Dumnezeul durerilor noastre

Psalm 68:19-20

Text: Psalm 68:19-20

Introduction:
Remedies to the predicament of man.: Protection & Meaning to Life
A. Primitive example:
B. Modern example: exerpt from “Life” magazine:
C. The Christian’s world-view: Psalm 68:19-20 (the chorus to an historical hymn)

I. GOD BEARS OUR DAILY BURDENS: Protection = v.19
A. The Means
1. Spiritual interaction with God Himself
2. Understanding how God has moved in the past
3. Reliance upon His provision: i.e., FAITH!
B. The Results
1. Protection: Prayers are answered
a. for ourselves:
b. for others: Illustrate
2. Faith is strengthened as a member of God’s community

II. GOD SAVES US FROM DEATH: Meaning = v.20
A. Negative Implications (We do/have not….)
1. We are not subject to Nihilism. (grunge music’s characteristic skepticism)
2. We are not  overly influenced by the times.(generation X’s search for self)
B. Positive Implications
1. Meaning
2. Hope

Conclusion:
A. We need to understand our situation. (In this case, ignorance is not bliss!)
B. We need to open up our lives to God through Petition & Praise.
C. We need to tell the world of the truth we have found. (68:32-35)