Aproape creștin …
Andrei C.
Text: Romani 1
Sunt multe lucruri necesare dar care nu sunt dovezi ale mântuirii. Problema este că mulți oameni, dintre ei creștini, își justifică mântuirea prin aceste dovezi false. Siguranţa mântuirii este importantă și de dorit dar o siguranţă falsă a mântuirii nu este de nici o valoare!
1. Un om poate avea o sumedenie de cunoştinţe, altfel spus multă lumină. el poate şti multe lucruri despre dumnezeu şi despre voia lui, poate şti multe despre hristos şi căile sale, dar cu toate acestea să fie doar un “aproape creştin”.
a. Apostolul ne spune despre unii care “măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu” (Romani 1:21).
b. Nu orice cunoaştere a lui Dumnezeu şi a Domnului Hristos conduce un suflet în viaţa veşnică. Altfel de ce ar mai pieri demonii? Ei au mai multă cunoaştere a lui Dumnezeu decât orice om de pe faţa pământului.
c. Fariseii erau posesorii unei cunoaşteri superioare: “tu, care te numeşti Iudeu, care te reazemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoşti voia Lui” (Romani 2:17). Totuşi, ei erau o generaţie de ipocriţi.
Dar mai este cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului Hristos care mântuieşte, cunoaştere care include consimţământul minţii dar şi consimţământul voinţei. Dar a şti pentru a practica această ştiinţă – iată care este cerinţa Evangheliei, şi ceea ce face un om să fie un creştin deplin. Oricâtă cunoaştere ar avea un om despre Dumnezeu şi despre Domnul Iisus Hristos, dacă această cunoaştere nu este una mântuitoare (cunoaştere însoţită de afecţiune şi aplicaţie), persoana respectivă este doar un “aproape creştin”.
2. Un om poate avea daruri remarcabile şi măreţe, chiar daruri spirituale, şi cu toate acestea să nu fie decât un “aproape creştin”.
a. Balaam a făcut o rară şi limpede profeţie referitoare la Hristos, şi totuşi el nu a beneficiat de pe urma lucrării lui Hristos.
b. Iuda avusese daruri speciale; el fusese un predicator al Evangheliei. Iar Domnul nostru Iisus Hristos nu l-ar fi pus la lucrare şi nici nu l-ar fi făcut potrivit pentru lucrare.
c. Cărturarii şi Fariseii erau oameni ai darurilor măreţe, şi totuşi despre ei se scrie: “unde este înţeleptul? Unde este cărturarul?” (1 Corinteni 1:20).
d. “Propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării” (1 Corinteni 1:18). Cine sunt cei care pier? Cine este înţeleptul şi învăţatul? Atât grecul cât şi iudeul, pentru că ei sunt numiţi “cei care pier”.
3. Un om poate face o mărturisire de credinţă măreaţă, poate face multe fapte exterioare de evlavie, dar să fie totuşi doar “aproape creştin”
a. “Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 7:21), ceea ce arată că nu oricine face o mărturisire a lui Hristos va fi considerat prin aceasta a fi un adevărat ucenic al lui Hristos.
b. Şi ce mărturisire evlavioasă a avut Iuda! El L-a urmat pe Hristos, a lăsat totul pentru Hristos, a predicat Evanghelia lui Hristos, a scos demoni în Numele lui Hristos, a mâncat şi a băut la masă cu El. Cu toate acestea, Iuda a fost un ipocrit.
c. “Ascultaţi lucrul acesta, casa lui Iacov, voi, care purtaţi numele lui Israel, şi care aţi ieşit din apele lui Iuda; voi, care aţi jurat pe Numele Domnului, şi care chemaţi pe Dumnezeul lui Israel, dar nu în adevăr, nici cu neprihănire!” (Isaia 48:1).
A-L pretinde pe Hristos este echivalent cu a-L avea atunci când nimeni nu se dezice de El, dar a-L mărturisi pe Hristos reprezintă a stărui înaintea Lui şi a suferi pentru El, atunci când ceilalţi I se opun.
4. Mergând mai departe, un om poate ajunge departe în opoziţia sa faţă de păcat, şi totuşi să nu fie decât “aproape creştin” -
a. un om poate fi convins de păcat, şi totuşi să nu fie decât un “aproape” creştin, fiindcă poate fi raţională, poate fi alungată din inima omului, şi poate veni dintr-o conştiinţă naturală.
b. un om poate chiar să jelească pentru păcat, şi totuşi să nu fie decât “aproape creştin”. Astfel a făcut Saul. Astfel a făcut Esau, la pierderea dreptului său de întâi născut.
c. un om poate face o mărturisire generoasă cu privire la păcatele sale, atât înaintea lui Dumnezeu cât şi a oamenilor, şi totuşi el să rămână doar “aproape creştin”. Cât de autentic şi-a mărturisit Saul păcatul său înaintea lui David?
d. un om poate să renunţe la păcat, şi totuşi el să nu fie decât “aproape creştin”.Simon magul, când îl aude pe Filip predicând lucruri legate de Împărăţia lui Dumnezeu, îşi abandonează ocupaţia de vrăjitor, şi crede.
Planul de salvare
Planul de salvare al lui Dumnezeu prezentat in cinci etape din eternitate in eternitate
Hugo Bouter
“Dar ştim că toate lucrurile lucrează impreuna spre bine pentru cei care il iubesc pe Dumnezeu, pentu cei care sunt chemaţi potrivit planului Său”.
“Pentru că pe aceia pe care I-a cunoscut dinainte, I-a şi randuit dinainte să fie asemenea Fiului Său, pentru ca El să fieCel intai născut intre mulţi fraţi.”
“Iar pe cei pe cre I-a randuit dinainte, pe aceştia I-a şi chemat; si pe cei pe care I-a chemat, pe aceştia I-a şi indreptăţit; iar pe cei pe care I-a indreptăţit, pe aceştia I-a şi glorificat. “
Romani 8. 28 – 30
Cuprins:
1. Siguranţa divină.
2. Drumul salvării lui Dumnezeu.
3. Cunoaşterea mai dinainte a lui Dumnezeu.
4. Hotărarea mai dinainte a lui Dumnezeu.
5. Chemarea lui Dumnezeu.
6. Indreptăţirea.
7. Glorificarea.
1. Siguranţa divină.
Dar ştim
Planul lui Dumnezeu de salvare cuprinde toate perioadele de timp, el se intinde de fapt din eternitate in eternitate. El este desfăşurat concis in cateva versete din Biblie in Romani 8 (versetele 28-30 ). Acest plan insă nu cuprinde pe toţi oamenii, ci el se referă la o grupă specială de oameni şi anume la cei ” ce iubesc pe Dumnezeu”. Cine sunt aceştia ? Ei sunt poporul Său, copiii lui Dumnezeu, născuţi din El şi prin Duhul Său. Ei savurează promisiunea divină, siguranţa divină:“Dar ştim că toate lucrurile lucrează impreună spre bine pentru cei care il iubesc pe Dumnezeu, pentru cei care sunt chemaţi potrivit planului Său” (Romani 8,28).
Pavel motivează această siguranţă, despre care vorbeşte, aducand ca argument statornicia (soliditatea) planului etern a lui Dumnezeu pentru salvarea celor ce sunt ai Săi, aşa cum se explică in versetele ce urmează in acest capitol (versetele 29,30). Aceste locuri din text, deosebit de importante fac obiectul studiului nostru in continuare.
Intenţia apostolului scriind aceste cuvinte, a fost ca noi să putem invăţa să vedem totul in lumina planului lui Dumnezeu şi să privim, raportand totul la inalţimea gandurilor şi planurilor Lui eterne. Aceasta este motivaţia siguranţei pline de bucurie:“Dar ştim .” Siguranţa noastră se bazează pe faptul că suntem conştienţi de ceea ce este şi face Dumnezeu pentru noi.. Expresia “ştim” apare foarte des in Noul Testament, atat in Epistolele lui Pavel cat şi in cele ale lui Ioan. Expresia indică perspectiva copiilor lui Dumnezeu – prin ungerea de către Cel Sfant – in lucrurile lui Dumnezeu. (” . si ştiţi toate.” 1.Ioan 2,20)
Aici in Romani 8, cuvintele sunt scrise in versetul 28 in contrast cu “noi nu ştim .” din versetul 26. Această Citeşte mai departe »
If God is for us, who can be against us?’
Romans 8:31 NKJV
Some of the world’s greatest people have faced the world’s greatest challenges, but have overcome them.
Disable a man, and you have Sir Walter Scott. Lock a man in prison, and you have John Bunyan. Raise a man in abject poverty, and you have Abraham Lincoln. Subject a man to bitter religious prejudice, and you have Benjamin Disraeli. Strike a man down with paralysis, and you have Franklin Roosevelt. Have someone born black in a society filled with racial discrimination, and you have Booker T. Washington, Harriet Tubman, Marian Anderson and George Washington Carver. Make a man the first child to survive in an impoverished Italian family of 18, and you have Enrico Caruso. Have a man born to parents who survived a Nazi concentration camp, paralyse him from the waist down when he’s four years old, and you have the incomparable violinist Itzhak Perlman. Call a man a slow learner and mentally challenged, write him off as beyond education, and you have Albert Einstein. Helen Keller was born blind and deaf, yet she graduated from college with highest honours and impacted the world. Margaret Thatcher, England’s first and only woman Prime Minister, lived upstairs over her father’s grocery store. For a while her childhood home had no running water and no indoor plumbing. Golda Meir, Israel’s first and only woman Prime Minister, was a divorced grandmother from Milwaukee.
What do these people teach us? That success doesn’t depend on our circumstances, but on overcoming our circumstances. And with God on our side we can do it! Paul, one of the world’s great overcomers, wrote, ‘If God be for us, who can be against us?’
Zonele „gri“
(Emil Bartoș)
Motive de multumire
In fiecare sarbatoare a Multumirii (Thanksgiving) crestini după Evanghelie din toate parțile Americii converg spre adunarea din Fullerton, California. Ne bucuram si 
noi de prezenta lor si-i invitam sa vina cu Cuvantul si la Bethel.
Seara aceasta de Vineri 26 Noiembrie 2010, ne-au vizitat doi favoriți ai mei: Eugen Nedelcu și Șerban Constantinescu. I-a adus cu mașina familia fratelui ouatu, cu care ne bucurăm să stăm în același oraș.
A fost o seară de har! După ce fratele Nedelcu ne-a îndemnat să mulțumim prin evlavie, ațteptând fericita noastră nădejde, fratele Șerban Constantinescu ne-a invitat la capitolul 8 din Romani.
In treacat insa ne-a aratat ca in Psalmul 136, acolo unde in romaneste este „Laudati“, in limba engleza este „Multumiti“. Termenul se poate traduce si asa si asa, semnaland ca multumirea adevarata este cea mai inalta forma de lauda la adresa lui Dumnezeu.
După ce a glumit puți despre un întreit termen folosit de mine pe Internet: pente-baptisto-crestini după Evanghelie, fratele a spus că expresia merită toată atenția și prețuirea.
Ne-a vorbit apoi despre alte două exprimări întreite din capitolul 8 al epistolei către Romani.
A. Trilogia expresiei „nicio“
„nicio condamnare“ – v.1
„nicio pâră“ – v. 33
„nicio despărțire“ – v.35
B. Trilogia „tuturor lucrurilor“
„toate lucrurile lucrează âmpreună“ – v. 28
„toate lucrurile sunt ale noastre“ – v.32
„toate lucrurile“ ne demonstrează biruința“ – v.37
Doamne, frumos a mai fost!
Sî ști că nu mai ești osândit pentru nimic, că nimeni nu te poate pârî și că nimic nu te poate despărți de Christos! Aleluia!
De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni?
Perspectiva biblica asupra problemei pacatului in lumea noastra
De Robert G. Spinney
Romani 8:28
O fata de treisprezece ani moare de leucemie. O tornada ucide un barbat si sotia acestuia in propria lor casa. Un pastor tanar este omorat de sotia lui. Un tsunami curma vietile a mii de turisti aflati in concediu. Copiii sunt rapiti si abuzati fizic. Lucruri rele se intampla tot timpul. Niciunul dintre noi nu este imun fata de lucrurile rele. Multi intreaba: ‘De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni?’ Probabil ca ar fi mai lesne de inteles de ce se intampla lucruri rele oamenilor rai. Dumnezeu a pus in noi un simt al dreptatii si nu ne revoltam foarte mult atunci cand un violent traficant de droguri moare intr-un schimb de focuri cu politia. Dar cum ramane cu tragediile care lovesc oamenii buni? Sau pe cei care, aparent, sunt oameni nevinovati? Sau pe oamenii care par sa nu merite suferinta? Biblia are raspunsuri satisfacatoare la aceste intrebari. Dar nu sunt raspunsuri simple, pentru ca nici aceste intrebari nu sunt simple. Intr-adevar, aceste intrebari au la baza cateva dintre cele mai profunde probleme din univers: De ce exista raul? Sunt fiintele umane in mod intrinsec bune, inocente si demne de o viata confortabila? De ce ingaduie Dumnezeu suferinta? Care este raspunsul lui Dumnezeu la rau? Articolul de fata se foloseste de intrebarea ‘De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni?’ pentru a da nastere unei expuneri scurte a acestor subiecte critice.
Ce spune Biblia despre oamenii buni?
Raspunsul la intrebarea ‘De ce se intampla lucruri rele oamenilor buni?’ incepe cu intelegerea faptului ca intrebarea are la origini o presupunere falsa. Sunt oamenii cu adevarat buni? Chiar exista oameni buni? Raspunsul pe care il da Biblia la aceste doua intrebari este Nu: nu exista oameni buni. Romani 3:9-19 ne da de inteles ca toti oamenii sunt profund afectati de pacat. Efectul pacatului este atat de raspandit incat versetele 10-11 afirma: “Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar. Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.” Versetul 12 adauga: “Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar.” Aceste doua versete dezvaluie doua lucruri cu privire la evaluarea pe care o face Dumnezeu in privinta faptului daca suntem sau nu suntem buni.
In primul rand, toate fiintele umane sunt in intregime si in mod fatal afectate de pacat. Pacatul ne-a stricat mintile si ne-a pervertit dorintele in asa masura ca nu intelegem adevarul lui Dumnezeu. Nici nu cautam cu sinceritate sa fim reconciliati cu Dumnezeu. Cand citim pentru prima data aceste cuvinte, ni se par extrem de dure! Ne place sa credem ca Il intelegem pe Dumnezeu (cel putin intr-o mica masura) si ca facem eforturi (macar putine) sa cautam sa avem o legatura stransa cu El. Cu toate acestea, Cuvantul lui Dumnezeu este intotdeauna corect. Biblia nu exagereaza: ea consemneaza adevarul lui Dumnezeu si cere ca noi sa ne adaptam gandirea la declaratiile ei. In aceste versete, Biblia ne spune ca pacatul a afectat atat de drastic fiintele umane incat nicio persoana nemantuita nu are o intelegere corecta a lui Dumnezeu si nicio persoana necrestina nu doreste cu sinceritate o relatie apropiata cu Dumnezeu.
In al doilea rand, aceste versete declara ca pacatul face ca, inaintea lui Dumnezeu, toate fiintele umane sa fie vinovate. Cati oameni nemantuiti sunt drepti, neprihaniti inaintea lui Dumnezeu (sau cu alte cuvinte, sunt destul de buni incat sa fie primiti de Dumnezeu)? Niciunul — niciunul macar. Cati necrestini fac binele (daca definim binele asa cum o face Biblia)? Niciunul — niciunul macar. Din acest motiv, pasajul de fata se incheie (in versetul 19) cu urmatoarele cuvinte “pentru ca orice gura sa fie astupata si toata lumea sa fie gasita vinovata inaintea lui Dumnezeu.” Aceasta inseamna ca, atunci cand intelegem problema pacatului si problema noastra cu pacatul, nu mai vociferam inaintea lui Dumnezeu spunand ca suntem buni si ca meritam sa mergem in cer. Ci gurile ne sunt inchise. Ne dam seama ca suntem pacatosi, vinovati inaintea lui Dumnezeu; si incetam sa ne mai sustinem nevinovatia.
Si alte pasaje din Scriptura spun acelasi lucru. “Intocmirile gandurilor din inima omului sunt rele din tineretea lui,” spune Dumnezeu (Genesa 8:21). “Toti au pacatuit.” (Romani 3:23) “Daca zicem ca n-avem pacat, ne inselam singuri si adevarul nu este in noi.”(1Ioan 1:8) Biblia spune, in repetate randuri, ca in ochii lui Dumnezeu niciun om nu este drept (Psalm 143:2). Oameni buni? Dupa criteriul lui Dumnezeu, nu exista oameni buni.
Desigur, multi oameni sunt amabili si prietenosi. Multi sunt cetateni care nu incalca legea, au bune maniere, sunt politicosi si iti vor intinde o Citeşte mai departe »
50 de motive pentru care a murit Domnul nostru
PATIMILE lui ISUS CRISTOS
de JOHN PIPER
50 de motive de ce a murit Domnul nostru
1 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a absorbi mînia Lui Dumnezeu
„Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii,făcându-se blestem pentru noi (căci este scris :Blestemat este oricine care atârnă pe lemn)”(Galateni 3:13)
„pe care Dumnezeu L-a rânduit să fie jertfa de împăcare , prin credinţa în sângele Lui , ca să-Şi arate dreptatea Lui , căci Dumnezeu în îndelunga Sa răbdare trecuse cu vederea peste păcatele făcute mai înainte ”
(Romani 3:25)
„Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu , ci că El ne-a iubit şi a trimis pe Fiul Său ca o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:10)
Dacă Dumnezeu n-ar fi fost drept , nu ar fi fost nevoie ca Fiul Său să sufere şi să moară .Şi dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor , nu ar fi fost doritor ca Fiul Său să sufere şi să moară , de aceea dragostea Lui este gata să împlinească cererile dreptăţii Sale .
Legea Lui Dumnezeu cerea : „iubeşte pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta , cu tot sufletul tău şi cu toată voinţa ta” ( Deuteronom 6:5) , dar cu toţii am iubit alte lucruri mai mult .Iar acesta este păcatul: a-L dezonora pe Dumnezeu preferând alte lucruri în defavoarea Lui şi trăind conform lor .De aceea Biblia spune „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava Lui Dumnezeu ”(Romani 3 : 23 ) .Noi glorificăm ceea ce ne face plăcere , iar acestea nu sunt Dumnezeu, prin urmare păcatul nu este mic pentru că nu păcătuim împotriva unui Suveran mic .Seriozitatea unei insulte creşte odată cu demnitatea celui insultat.Creatorul universului este infinit de vrednic de respect , admiraţie şi loialitate.De aceea eşecul în a-L iubi pe El nu este trivial – este trădare.Îl defăimează pe Dumnezeu şi distruge fericirea umană
De vreme ce Dumnezeu e drept , El nu ascunde aceste “crime “ ale noastre sub presul universului ci mai degraba simte o manie sfinta impotriva lor . Ele merita sa fie pedepsite si a facut acest lucru clar “Fiindca plata păcatului este moartea “ (Romani 6:23 ) “Sufletul care păcătuieşte , acela va muri “ ( Ezechiel 18 :4)
Exista un blestem sfânt atîrnînd asupra tuturor păcatelor, iar nu le pedepsi ar fi nedrept şi natura lui Dumnezeu ar fi ştirbită , o minciună ar domni la temelia realităţii . De aceea Dumnezeu zice :”Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii , ca să le facă “(Galateni 3:10 , Deuteronom 27:26). Dar dragostea Lui Dumnezeu nu poate sta alături de blestemul care atîrna asupra întregii omeniri păcătoase .Dumnezeu nu se bucură sa afişeze mânie,oricât de sfânta ar fi aceasta .
Prin urmare Dumnezeu şi-a trimis singurul Său Fiu pentru a absorbi /anula mânia Sa , şi pentru a purta blestemul în locul celor ce se incred în El . „Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii,făcându-se blestem pentru noi (căci este scris :Blestemat este oricine care atârnă pe lemn)”(Galateni 3:13)
Aceasta este definiţia cuvîntului “ispăşire “ în textul citat mai sus ( Romani 3:25 ) Se referă la indepărtarea mîniei Lui Dumnezeu , prin oferirea unui substitut. Substitutul este oferit de insăşi Dumnezeu , adică Isus Hristos, care nu doar anulează mânia , El o absoarbe şi o direcţionează dinspre noi spre El . Mania Lui Dumnezeu este dreaptă şi ea a fost consumată nu retrasă sau amînată
Haideţi să nu luăm ca un fleac sau să trivializăm dragostea Lui Dumnezeu.Niciodată nu vom sta uimiţi în faţa dragostei Lui Dumnezeu dacă nu vom ţine seama de seriozitatea păcatului nostru şi de dreptatea mâniei Lui împotriva noastră .Dar când prin har conştientizăm propria nevrednicie ,atunci ne vom putea uita la suferinţe şi la moartea Domnului Isus şi spune : „Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu , ci că El ne-a iubit şi a trimis pe Fiul Său ca o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (1Ioan 4:10)
2 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a-şi mulţumi Tatăl Ceresc
„Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă ….. Dar, după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat , va Citeşte mai departe »
Candidaţii pentru botez
(Petrica Antonesei)
Text: Romani 6:1-23
Ca oameni pe pămînt tînjim dupa ,,ceva nou’’. Ne place sa auzim ceva nou , sa vizităm un loc nou , să avem lucruri noi ( o maşină nouă , o casă nouă etc.) Cred că lui Dumnezeu îi plac cel mai mult ,,oamenii noi’’, acei oameni ce au răspuns pozitiv Evangheliei si au experimentat o radicală înoire în viaţa lor.Ce spune Romani 6 despre astfel de oameni ?
1.Oameni ce trăiesc o viaţă nouă : v.3-4
2.Oameni ce slujesc un stăpîn nou : v.16-18, 22
3.Oameni ce au roade de o natură nouă : v.20-21
4.Oameni cu un destin nou : v.22b-23
Cînd aceasta e realitatea despre cei ce vin să fie botezaţi , atunci avem garanţia că cei ce se botează sunt candidaţi autentici şi nu impostori.
De ce este pacatul incompatibil cu viata crestinilor ?
(Petrica Antonesi)
Romani 6:1-23
In aceasta epistola , in primele capitole , Ap.Pavel descrie starea de pacat a omenirii , depravarea morala si spirituala in care a ajuns omul pentruca a intors spatele lui Dumnezeu , la exclus pe El din gindirea lui , faptele lui , planurile lui , viata lui.
Dar Ap.Pavel nu se opreste la aceasta trista constatare , ci prezinta in continuare solutia lui Dumnezeu pentru mantuirea omului.Salvarea noastra se datoreaza Domnului Isus care a murit in locul nostru , este in harul lui Dumnezeu .Ajunsi in capitolul 6 , invatam care trebuie sa fie pozitia noastra fata de pacat , ca raspuns la harul mare a lui Dumnezeu , de ce este acum pacatul incompatibil cu viata noastra.
1. Pentruca adevaratii crestini au murit fata de pacat : Romani 6: 2
2. Pentruca pacatul pune stapanire , inrobeste : Romani 6:16-18 ,Ioan 8: 34
3. Pentruca pacatul produce fapte de rusine : Romani 6: 20-21
4.Pentruca pacatul duce la moarte Romani 6: 23
Abundenta harului lui Dumnezeu , departe de a incuraja pacatul trebuie sa ne motiveze sa traim o viata sfanta.Odata izbaviti din robia pacatului , am devenit robii lui Dumnezeu.Confirmam acest statut in masura in care ne separam de pacat si suntem loiali lui Dumnezeu.Viata vesnica este destinul supusilor Lui .
Choose Encouragement Over Criticism
Scripture: Romans 14:10 says, “Why do you judge your brother? Or why do you look down on your brother? For we will all stand before God’s judgment seat.” Verse 12 says, “Each of us will give an account of himself to God.”
What is God going to say to you and me about us when we face Him on that day He has been planning for us? Are you a loving, non-judgmental coach? It is easy for us to stand on the sideline and criticize individual players who are doing all the work for you and their team. The pressures they face on the field are often overlooked by zealous coaches (we’ve seen them across the pitch and in the mirror). They insist it must be their way or the highway.
You may not think so, but your players are killing themselves for you, and one word of discouragement can cause players to tune out of their role and tune on to thinking some pretty harsh things about you, rather than focusing on the match. If players are serving you and their team members but you’re cutting them apart, you may be interfering with God’s work in their lives. Kind words of encouragement go further than useless words of criticism or poorly ill timed words.
There were times in my coaching, that I was very hard on my players from the sideline in many games. I was encouraging, but demanding as well. I sent mixed signals, causing mixed emotions on and off the field. I wish I had not coached that way and could erase any damages I caused just to win a game when I could have helped save a life! It confused my players too much. I should have left a lot of my verbal demands on the practice field, where we, as coaches, need to better sort out the game plan so they could play creatively on their own. They saw me loving them with the passion of the game and killing their creative abilities because I was too strict and wanted a win.
Imagine a God who would kill your creativity to serve Him! It’s not in His match plans. I believe my teams could have won more games had I not sent mixed signals. When I give my account to the Lord, I hope He takes it easy on me. I’ll just have to be prepared and grit my teeth for the blow. I’m trusting God to be more loving to me than I was to my players.
It’s Satan’s job to try to cause you to get angry and be a complaining and critical coach. Don’t help Satan do his job! Satan is the enemy, not your players. You need to fight him, not join him. Imagine the amount of time we’ve spent in the past criticizing our team in our thinking and actions. That energy, used positively, could have been put to work in unifying them, winning more matches and changing their hearts for Christ and seeing you as a big time person on Christ’s Team. When you make critical judgments about your players, six things immediately happen to you (based on biblical principles):
1. You temporarily lose your fellowship with God.
2. You show your pride against God.
3. You show your insecurity by not trusting God through love.
4. You’re held accountable and judged by God.
5. You harm a bonding process between you and your players.
6. You break God’s heart and the hearts of your players.
What’s your next step when you see your team killing themselves in the match?
Paul Banta
President of GSM International
www.GlobalSoccerMinistries.org
