Cincizecimea in Biserica crestina

(Mihai Triscas)

Duhul Sfânt a fost trimis în Numele lui Isus Hristos. Orice abordare a Cincizecimii este incompleta daca nu o asociem cu împlinirea misiunii Mântuitorului nostru pe pamânt. Din punct de vedere istoric, Cincizecimea (Rusaliile) era una din cele trei mari sarbatori ebraice care erau celebrate în Israel (Deuteronom 16.9; Leveticul 23.15) si marcheaza darea Legii pe muntele Sinai; Era dedicarea primelor roade Domnului, care împlica si oferirea pâini facute din grâul de-abia recoltat, prezentata înaintea Lui. Era o zi de
sarbatoare de oferire a darurilor.

Odata cu pogorârea Duhului Sfânt dupa 50 de zile de la Învierea Domnului Isus o cale noua si trainica fusese deschisa. Sfânta Sfintelor fusese facuta accesibila. Jertfa de la Calvar este strâns legata de Rusalii.

Dupa cum nu ar fi existat ulei fara sa zdrobesti masline, apa tâsnitoare fara sa zdrobesti stânca, nu ar fi putut exista Rusalii fara Calvar. Calvarul a fost fântâna Rusaliilor. Daca nu ar fi existat Rusaliile dupa Înaltare, istoria Calvarului si a Învierii ar fi fost de mult uitata.

Coborârea Duhului Sfânt urma sa împlineasca misiunea lui Hristos pe pamânt si sa completeze marea lucrare de mântuire a omului. Hristos le-a promis ucenicilor Sai ca le va trimite Duhul Sfânt. Când Petru s-a
ridicat sa explice straniul fenomen din ziua Cincizecimea în Biserica Lui Hristos de Rusalii (si remarcati ca nici un om nu poate explica Rusaliile fara sa fi avut mai întâi propria sa zi de Rusalii) a spus: (Fapte
2.33)

I. Dumnezeu a ales sarbatoarea Rusaliilor pentru venirea Duhului Sfânt. Fapte 2.1-4
Daca se pune întrebarea: ,,Nu era Duhul Sfânt înainte de Rusalii?” El apare înca de pe prima pagina a Scripturii: ,,Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor” (Genesa 1.26). Mâna Duhului Sfânt
s-a vazut la crearea Omului (Genesa 1.26).

Apoi Iov spune: (Iov 26.13), despre Iosif (Genesa 41.38) Duhul era peste Elisei (2 Regi 2.15) si misca pe Samson (Judecatori 13.25), totusi Ioan spune: ,,Caci Duhul Sfânt înca nu fusese dat, fiindca Isus înca nu
fusese proslavit.’’ (Ioan 7.39) Venirea Duhului era dependenta de proslavirea lui Hristos (Ioan 16.7). Asa dupa cum Hristos a venit în lume în timpul Vechiului Testament ca un Înger al Domnului înainte de întruparea Sa, la fel a venit si Duhul Sfânt dinainte de Rusalii. Desi Hristos a fost în lume de la început, doar în ziua în care s-a nascut la Bethleem a aparut ca Fiulul Omului si Fiul întrupat a lui Dumnezeu. În acelasi fel, Duhul a fost în lume si a fost recunoscut de oamenii lui Dumnezeu în toate timpurile, dar manifestarea Duhului ca
Mângâietor care sa locuiasca în oameni nu a mai fost cunoscuta înainte de Rusalii. Atunci s-a împlinit profetia: Ioel 2:28,29. Asa declara Petru (Fapte 2.16). Duhul sosise si un semn dupa altul s-a împlinit.
Deodata un sunet ca vâjâitul unei vânt puternic se auzi în camera de sus si a umplut casa în care stateau. Urechea marturisea puterea divina. Apoi au aparut limbi ca de foc si ochiul omenesc marturisea de asemenea puterea divina. Nu numai atât ci ceva a început sa se petreaca, si Biblia spune: (Fapte 2.4) Aceasta a fost o noua dimensiune religioasa, a fost o noua experienta de care nu se mai auzise înca.

Aceasta era dovada initiala a botezului cu Duhul Sfânt. Nu a fost o experienta trecatoare a celor 120, ci o mostenire permanenta a Bisericii. Promisiunea Duhului Sfânt nu se refera numai la apostoli, la cei 12, nici la câtiva favoriti din vremurile care vor veni, este un dar pentru toti cei care cred în Hristos, de la cel mai mic pâna la cel mai mare. (Fapte 2.39; Ioan 14.16)

Cronologic, multi crestini nominali sunt partea cea buna, dar, experimental nu au primit binecuvântarea Duhul Sfânt. Îl cunosc pe Isus, Îl iubesc, Îl urmeaza dar nu au cerut niciodata propriile Rusalii. Miracolul
Rusaliilor a pavat drumul pentru mesajul lui Petru, caci nimic nu poate lua locul Cuvântului.

Semnele, minunile diferite ale Duhului Sfânt confirmau Cuvântul: ,,Iar ei au plecat si au predicat pretutindeni.
Domnul lucra împreuna cu ei si întarea Cu v â n t u l p r i n s emn e l e c a r e – i însoteau.’’ (Marcu 16.20)

III. Lucrarea Duhul Sfânt continua si azi:
Cei ce au primit botezul cu putere erau atat de coplesiti de Duh încât batjocoritorii declarau: ,,Sunt plini de must’’ (Fapte 2.13). Eul a fost sters, Duhul controla totul si Hristos era preamarit. Cuvântul lui
Dumnezeu vorbeste de, bucuria în Duhul Sfânt (Romani 14.7). Bucuria este o roada a Duhului. Biserica trebuie sa experimenteze aceasta bucurie a Duhului Sfânt caci daca suntem plini de bucurie si Gloria Duhului, chemarile seducatoare ale placerilor lumesti nu au nici o putere asupra noastra. Urechile întoarse spre muzica Duhului sunt surde la cintecele de sirena a lumii. Nu le auzi întrebând daca e ceva rau în lucrarile îndoielnice (oare?) Aduc cu ele izvoare de bucurie care le poti bea oricând. Nu au nevoie de cisternele sparte ale lumii.

Biserica de Azi are Nevoie de Putere, de Viata. Rusaliile mai produc si putere. Hristos a spus: (Fapte 1:8 )
Scriptura spune ca puterea e a lui Dumnezeu (Ps. 62.11). Dumnezeu îsi transmite puterea prin noi. Devenim
transmitatori spirituali când vine peste noi botezul puterii. Caci Petru spune: ,,Ce am îti dau’’ (Fapte 3.6). Faptul ca Petru s-a ridicat cu ceilalti unsprezece, nu dovedeste în nici un fel ca doar cei doisprezece au avut
aceasta experienta penticostala. Ei erau conducatorii spirituali, alesi de Dumnezeu sa se ridice, sa verifice mesajul si sa-l sustina pe vorbitor. Când vin Rusaliile, urmeaza rezultate supranaturale. Când Duhul vine peste oameni astazi, aceleasi rezultate apar.

Substitutele vor pali si realitatea va triumfa. Biserica trebuie sa treaca prin odaia de sus. Aceasta efuziune penticostala e pentru toti. În cartea lui Ioel spune: ,,Voi turna din Duhul Meu peste orice
faptura’’ (Fapte 2.17). Isaia înregistreaza: 44.3) . ,,Pâna când Duhul se va turna de sus peste noi; atunci pustie se va preface în pamânt roditor, si pamântul roditor va fi privit ca o padure’’ (Isaia 32.15) .

Traim în zilele secetoase ale modernismului, zilele salbatice ale liberalismului, si zilele întunecate ale
rationalismului. Este încurajator sa stii ca într-o astfel de vreme, Dumnezeu isi trimite apele din norii de slava pentru a uda pamânturile uscate si însetate.

În Biserica Duhul Sfânt lucreaza la unitate: actul de nastere al Bisericii este pecetluit tocmai de puterea promisa de la Isus Hristos. Astfel a devenit ,,Biserica celor întâi nascuti care sunt scrisi în ceruri’’ (Evr.
12.23). O biserica unita înmanuncheaza urmatoarele caracteristici bune: are pace, este întarita sufleteste, umbla în frica de Domnul, este plina de Duhul Sfânt, si creste numeric prin Duhul Sfânt (Fapte 9.31).

Biserica va învia datorita Duhului Sfânt (Rom. 8.11) si va fi rapita ca sa-L întâmpine pe Domnul în vazduh (1 Tes. 4.13-18)

Duhul Sfânt calauzeste Biserica (Rom. 8.14) Într-adevar, numai aceea viata ramâne roditoare care isi trage seva din vita. Prin curgerea învioratoare a Duhului Sfânt, o astfel de viata abunda în rugaciune, în predici rostite cu putere, în dragoste molipsitoare, în bucurie si pace care întrece orice pricepere. “Zic dar: umblati cârmuiti de Duhul, si nu împliniti poftele firii pamântesti.” (Galateni 5:16)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s