Num.21.4-9
“Si aceste lucruri s-au intamplat ca sa ne slujeasca noua drept pilde, pentru ca sa nu poftim dupa lucruri rele, cum au poftit ei.” 1Cor.10.6
Domnul a dat poporului Israel in pustie mana din cer – cea mi buna hrana din punct de vedere biologic, o hrana adaptata mediului pustiei, ce le intretinea viata pentru a ajunge din robie in mostenirea Canaanului. Aceasta mancare nu satisfacea apetitul placerii de a manca, data de varietatea oalelor cu carne si paine din Egipt.
Domnul urmarea prin disciplina restrictiva a pustiei sa atenueze placerea consumului visceral, pentru a cultiva in poporul Sau placerea relatiei cu Sine, dependenta de El, a sfintirii in vederea preotiei intre neamuri.
Cea mai mare parte a poporului evreu a uitat strigatele jugului de fier a robiei, si a tanjit in permanenta dupa lumea egipteana, ce-i oferea placerea de a consuma hrana simturilor carnale a oalelor cu carne, fiind gata de o alta razvratire. Dar si de data aceasta ca si de alte dati, Domnul a intervenit pedepsind razvratirea prin serpi infocati.
Domnul a eliberat poporul evreu de sub puterea sclaviei faraonice, iar in pustie il elibereaza de lumea egipteana din inima lor, folosind impotriva lor muscatura mortala a serpilor otravitori. Dar in acelas timp, dupa ce poporul recunoaste pacatul, Domnul in iubirea Sa le da sansa vindecarii de muscatura mortala a serpilor, prin privirea spre sarpele de arama spanzurat de o prajina.
Dupa pedeapsa pacatului placerii de consum carnal cu moartea data de muscatura serpilor, dupa recunoasterea pacatului si a vindecarii de muscatura mortala a serpilor, Domnul poate continua drumul cu poporul evreu spre Canaan.
Domnul Isus Hristos face apel la spanzurarea sarpelui de arama pe lemn, pentru a arata ca aceasta intamplare a prefigurat inaltarea Sa pe lemnul blestemat, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. In.3.14,15.
Sa observam similitudinea dintre sarpele de arama si Fiul Omului: Sarpele de arama a reprezentat judecata Lui Dumnezeu pentru pacatul faptuit de poporul evreu, dar si izbavirea de moarte prin privirea credintei spre sarpele inaltat. Atat in Numeri21.4-9, cat si-n similitudinea prezentata de Domnul Hristos din In.3.14-21, vedem judecata dreptatii Lui Dumnezeu ca plata cu moarte pentru pacat, dar si iubirea izbavitoare data de inaltarea sarpelui, respectiv a Fiului Omului. Rom.6.23
Desigur ca ne punem intrebarea:”De ce Hristos Domnul ca Fiu al Omului isi identifica Inaltarea Sa cu a sarpelui din pustie?” Sarpele este autorul ispitei aducatoare de moarte, a blestemului, a mortii. Gen.3.1-6;3.14-19;1Cor.15.26
Inca dinainte de vesnicii Dumnezeu a facut un plan in Fiul Sau prin care Hristos Domnul a fost facut pacat, blestem si moarte, pentru a-si arata Dumnezeu frumusetea sfinteniei dreptatii si iubirii Lui in Hristos Domnul. 1Cor.5.21:Gal.3.14;Evr.2.14;2tim1.10
Inaltarea sarpelui de arama ce prefigureaza inaltarea Fiului Lui Dumnezeu ca Fiu al Omului, ne arata frumusete Maretiei Sfinteniei Lui Dumnezeu, ce si-a asumat resposabilitatea devenirii Sale a Ceea ce este, in opera Creatiei Fiinta, (1) (a Firii) emanata din Sine ca suflare de viata, constienta ca persoana, constientizand responsabilitate vietii si binelui, raului si mortii, constientizand dreptatea si iubirea Dumnezeului Sfant, reclamand mantuirea prin Hristos Domnul, si aducerea in Dumnezeu in derularea vesniciilor ca Creatie Fiinta Indumnezeita, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti. Rom.11.36:Ef.1.10; Col.1.16-20;1Cor.15.28
Aceasta este Frumusetea Maretiei Sfinteniei Lui Dumnezeu, frumusete ce nu a putut fi gandita de vre-o fiinta ingereasca sau umana. O dovada infailibila a unicitatii Dumnezeului revelat.
Dumnezeu sa va binecuvanteze!