Legamintele cununiei

Matei 19:1-10; Geneza 24:49-58

In fata invataturii Domnului Isus despre indestructibilitatea familiei, reactia ucenicilor din Matei 19:10 („Daca astfel sta lucrul cu barbatul si nevasta lui, nu este de folos sa se insoare”) da pe fata o societate in care divortul era prevalent. Perspectiva de a te trezi in fiecare dimineata in fata aceleiasi femei, sa stai in fiecare zi cu ea la masa, … toata viata … indiferent daca o mai iubesti sau nu … indiferent daca ti-a facut ceva rau … li se pare ucenicilor imposibil de acceptat. Nu uitati, acestia nu erau oamenii cei mai pacatosi ai vremii, ci „alesii”  sa faca parte din grupul evlaviosilor din jurul Domnului Isus!

Se spune ca lumea de astazi se graneste prea repede sa divorteze, ca tinerii nu se prea mai grabesc sa se casatoreasca, dar Solomon avea dreptate: „Ne este nimic nou sub soare!” oamenii de pe vremea Domnului isus erau la fel de pacatosi, la fel de indepartati de planurile si intentiile lui Dumnezeu ca si contemporanii nostri. Isus Christos a venit ca sa „caute si sa salveze” ce era pierdut. Puterea Lui este suficient de mare ca sa-i aduca pe oameni la calea cea buna. Ucenicii Lui de atunci au fost „recuperati” si reasezati pe linia eternitatii. Este randul nostru astazi. Adevarul vrea si poate sa ne faca slobozi.

Parerile noastre au dus la prabusirea noasra si la haosul social contemporan. Voia lui Dumnezeu recupereaza, repara si reaseaza oamenii pe calea hotarata de Creatorul nsotru inca de la inceput: Un barbat, o femeie, o viata intreaga”. Nu este bine ca omul sa fie singur. Am sa-i fac un ajutor potrivit …”

Oricat ar parea de ciudat, la nunta se leaga nu doar un singur legamant, ci mai multe.

I. Legamantul fata de Dumnezeu
„O nevasta buna este un dar de la Domnul” La nunta, fiecare dintre cei doi ACCEPTA darul lui Dumnezeu. Ei declara ca fac „voia lui Dumnezeu cea buna , placuta si desavarsita”. Oricat de rea ar deveni pentru o vreme relatia sau circumstantele dintre cei doi, legamantul farta de Dumnezeu sta in picioare. „Nu te grabi sa faci o juruinta .. nu te pripi!”

Dumnezeu iti spune: „Cred ca tu esti omul potrivit pentru ceea ce vreau Eu sa fac din partenerul tau. Fi instrumentul Meu pentru desavarsirea lui/ei.” Nu obosi, atata vreme cat esti chemat/a sa lucrezi alaturi de Dumnezeu. rasplata ta va fi mare.

Cine ar vrea sa se desparta de un „um al lui Dumnezeu”? Daca ti-ai primit partenerul de la Domnul, fi sigur ca este exact ceea ce iti trebuie tie, fie ca ti se pare sau nu.

II. Legamantul unul fata de celalalt.
In casatorie, dargostea nu este conditionata. ea se daruieste. Mult mai mult decat un sentiment vaporos si evanescent, dragostea este declaratia unei vointe neclintite de a fi si de a face fericit. Daca ti-ai calca legamantul dat celuilalt la nunta, n-ai fi un om demn de incredere nici in celelalte aspecte ale vietii tale.

III. Legamantul fata de familia celuilalt.
In lumea anglo-saxona, ca si in lumea Bibliei, exista o intrebare care se pune in ceremonia nuntii: „Cine da aceasta fata ca sa fie sotie acestui barbat?” Raspunsul vine din partea tatalui care a adus-o la altar: „Mama ei si cu mine”.  Nunta este si o promisiune pe care fiecare dintre cei doi o fac familiei celuilalt. Ei s-au chinuit sa creasca copilul ajuns acum la maturitate. Bineinteles ca nu-l dau usor si nu-l dau oricui! Lor nu le este indiferent ce se va intampla de acum inainte cu copilul lor! Pentru ca o casatorie sa fie „dupa voia Domnului”, ea trebuie sa aibe si acordul parintilor. Dumnezeu ne comunica voia Sa prin intermediul parintilor nostri.

IV. Legamantul dat in fata Bisericii
O nunta nu se face in parc, numai intre cei doi si un popa/preot. Nunta normala se desfasoara in prezenta familiilor si in biserica. Aceasta nu din cauza decorului impunator, ci din cauza ca cei doi crestini fac parte dintr-o comunitate crestina numita Biserica lui Christos. Ce fac cei doi este „legat” de Biserica. O eventuala despartire va fi sanctionata de Biserica cu excluderera celor vinovati.

Cat de stranie este expresia neinteleapta: „Nu se baga nimeni in familia mea!” Nimeni n-ar trebui sa spuna: „E treaba noastra! Numai noi doi suntem afectati si numai noi doi vom hotari ce trebuie sa facem.”

Adevarul este ca nimeni nu traieste pe o insula pustie, ci face parte din marea familie a celor care-l inconjoara. Le uram celor doi sa faca nunta gandindu-se la legamintele pe care le fac astazi: unul cu Dumnezeu, unul cu celalalt, unul cu familia partenerului de viata si unul cu Biserica din care fac parte.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s