Un apel catre Dumnezeu

Psalmul 119: 49-56

Rugaciunea a fost intotdeauna cea mai eficienta „linie” de comunicare pentru credinciosii Domnului si chiar intre credinciosii Domnului. Atunci cand ne rugam unii pentru altii avem parte de o comunicare divina, si cred ca acest mod de a comunica e mai bun decat orice retea telefonica. Exista momente in care orice fel de comunicare este imposibila, dar mai exista o „linie” care intdeauna e disponibila oricarui crestin, si chiar daca e solicitata mereu, de fapt nu e niciodata ocupata. Dumnezeu are timp pentru noi ca si cum numai eu sau numai tu am exista in lumea aceasta. Trebuie sa facem doar un apel, iar El este gata sa ne asculte. Iata apelul pe care psalmistul l-a facut catre El in psalmul cu numarul 119:

I. Un apel catre Dumnezeu
Initiatorul este psalmistul, care se roaga lui Dumnezeu, apeleaza la El, iar interlocutorul este Dumnezeu. Omul lui Dumnezeu apeleaza la credinciosia lui Dumnezeu: „Adu-ti aminte de fagaduinta data robului Tau, in care m-ai facut sa-mi pun nadejdea”. El isi constata conditia de rob, slujitor. Atunci cand venim inaintea lui Dumnezeu, trebuie sa fim constienti de conditia noastra de slujitori, supusi intru totul voii Lui.

II. O ancora sigura
Promisiunea lui Dumnezeu este o ancora pentru credincios. Dumnezeu promite ca El nu ne va lasa niciodata singuri si parasiti, ci va fi mereu alaturi de noi, ca atunci cand Il chemam, El va raspunde. Si „Aceasta este mangaierea mea in necazul meu: ca fagaduinta Ta imi va da iarasi viata”. Dar promisiunea lui Dumnezeu este conditionata de perseverenta: „…eu nu ma abat de la Legea Ta” chiar si atunci cand sunt batjocorit de cei din jur.

III. Un adevar necontestat
Adevarul incontestabil este acela ca Dumnezeu nu Isi paraseste niciodata copiii. El este credincios. Psalmistul evoca experientele trecute cu Dumnezeu, ceea ce el numeste „odinioara”, experiente in care Domnul i-a fost adapost si sprijin, un adevar care mangaie. „Oranduirile” Domnului il determina sa Ii dea lauda Stapanului, caci El este Acela care este drept, si le vine in ajutor celor care Il cheama, ele „sunt prilejul cantarilor mele in casa pribegiei mele”. Iar Numele Lui, este scris in inimile celor preaiubiti de El, pe care nu Ii uita niciodata. „Noaptea imi aduc aminte de Numele Tau”, caci te iubesc.

Asa mi se cuvine, caci pazesc poruncile Tale.”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s