O familie de la care invatam

Acuilla si Priscilla

Text:  Fapte 18:1-3, 18-26; Rom. 16:3-5; 1 Cor. 16:19; 2 Tim. 4:19.

Introducere:  Numael sotului inseamna „vultur”, iar numele sotiei se poate traduce prin „batranica” , „mica doamna in varsta”. Acuila este un evreu din Pont, purtator de nume roman. Sotia lui este purtatoarea unui nume grecesc, poate o prozelita prin casatoria cu sotul ei crestin. De ce se aminteste peste tot depsre Prscilla, atunci cand este vorba despre Acuila?

Toate pasajele amintesc despre amandoi. Este un lucru semnificativ, intr-o vreme in care NT aminteste de obicei numai barbatul. Faptul acesta nu inseamna ca ceilalti oameni pe care i-a intalnit Pavel n-au fost casatoriti! Dimptriva! Majoritatea au fost. Petru a avut „soacra”, ceea ce ne face sa credem ca trebuie sa fi avut si o nevasta (asa cum scrie de fapt). Unii pun motivatia lepadarii lui Petru in faptul ca Domnul Isus i-a vindecat soacra …

S-ar putea ca NT sa aminteasca de cei doi si ca o contrapondere cu un alt cuplu familial de la care n-avem prea mult de invatat: Anania si Safira. S-ar putea ca Priscilla si Acuila sa ne fie dati ca un exemplu bun in contrast cu exemplul rau pe care l-au dat ceilalti doi!

Oricum, intr-o lume plina de atatea exemple rele despre viata de familie este necesar sa ne uitam mai atent la o familie de la care putem invata ce este bun.

Iata doar cateva lucruri pe care le-am invatat eu de la ei:

I. A fi „al Domnului” nu inseamna  a fi scutit de probleme.
Acuila si Priscila au fost alungati din Roma, apoi ii intalnim in Efes, unde se pare ca si-au pus viata in joc pentru a-l scapa pe apostolul Pavel.

A fi crestin nu inseamna a avea un certificat medical care sa te scuteasca de ceea ce este greu in viata. A fi crestin nu inseamna a fi scutit de militarie sau de razboi.

Problemele sunt o constanta a acestei vieti. Ba, mai mult! Pavel avertizeaza ca cei ce se casatoresc vor avea „necazuri”, si ar fi de preferat ca toti sa ramana necasatoriti ca el! De ce ne mai casatorim atunci?
Raspunsul il cunosc deja toti cei casatoriti: in casatorie, necazurile se injumatatesc, iar bucuriile se dubleaza pentru ca sunt purtate „in doi”!

Este foarte greu sa fi singur la suferinta. Singuratatea accentueaza si mai mult greutatile. Ce bine ca Acuila si Priscila au fost mereu impreuna!

II. A fi femeie casa torita nu inseamna a nu fi „in lucrare”.

Iata inca un mit pe care trebuie sa-l demolam! Este suficient sa citesti despre activitatea acestor doi soti casa-ti dai seama ca Priscila era la fel de implicata in lucrarea ca si sotul ei! Asa trebuie sa fie si in familiile si in biseri¬cile noastre. Slava Domnului pentru toata lucrarea pe care o fac surorile in biserica noastra!

III. A fi casatorit nu inseamna a nu aveea timp pentru lucrarea Domnului!
Iata un alt mit care trebuie spulberat. in biserica tineretii mele, multe fete si multi baieti „dispareau” pur si simplu din lucrarea bisericii dupa nunta! Dirijorul obisnuia sa-i intrebe: „Ce-i cu voi? Ati pus „de closca!”
Oare singura motivatie pe care au avut-o acele fete pentru a spune poezii si pentru a canta pe primul rand din cor a \fost ca sa fie vazute de baieti si sa-si gaseasca un sot?
Auila si Priscila ne arata ca exista posibilitatea ca lucrarea sa nu inceteze dupa nunta, ci chiar sa se inten¬sifice.

IV. A avea „o afacere” nu inseamna a nu mai avea timp pentru lucrarea Domnului!
O, cate scuze nefondate am auzit! Acuila si Priscila erau mesteri in facerea si vanzarea corturilor. O meserie grea . cu multa bataie de cap. Corturile nu se va\indeau usor, ca mancarea sau hainele. Totusi, cei doi sunt in „lucrare” cu toata energia lor.

Poate ca secretul pentru care Acuila si Priscila au fost activi in biserica in cuida faptului ca erau casatoriti si erau si oameni de afaceri a fost ca … biserica se afla in casa lor.  Poate ca si noi ar trebui sa deschidem cate o „filiala” in casele tuturor celor ce lipsesc de la adunare mai mult de doua luni de zile!

V. A cunoaste mai mult nu inseamna a fi ingamfat.
Cei doi stiu mai mult decat Apolo, dar asta nu-i face sa-l priveasca de sus si sa-l dispretuiasca. Dimpotriva! Ei il trimit in AShaia si inca cu o scrisoare de recomandare!

Un principiu pe care trebuie sa-l deprindem din viata acestor oameni smeriti este urmatorul: „Corecteaza si mustra in privat, in public incurajeaza si lauda!”

Oh, cate familii am vazut deformate si distruse pentru ca n-au stiut sa traiasca acest principiu! Barbati care au zis in public: „Lasa draga, nu te baga si tu ca nu sti nimic!” Cati barbati am vazut lasandu-si umerii jos si palind la fata cand femeia lor a zis: „Cine ma ajuta si pe mine, ca barbatul meu nu este in stare de nimic!”

Tragedii asemanatoare s-au intamplat si in familia cea mare a bisericii …

Ce bine ar fi daca am invata de la Acuila si Priscila sa fim smeriti si plini de tact atunci cand este vorba sa corectam si sa-i imbunatatim pe altii!

VI. A fi o familie crestina nu inseamna a trai fara prieteni.
Unele familii sunt ca niste insule pierdute in imensitatea oceanului. Familia lui Acuila nu a fost asa. Casa lor a devenit adunare pentru crestinii din jur.

Blestemata sa fie bogatia care ne desparte in loc sa ne adune.

Casa lui Acuila a fost probabil mai mare pentru ca erau oameni cu afaceri. Asta nu i-a impiedicat sa-i primeasca „la ei” pe cei care erau mai saraci si mai „de jos” decat ei!

Ce frumoasa este o familie crestina “normala”! Ce mult avem nevoie sa invatam de la Acuila si Priscila!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s