Sunt omul unei singure Carti

(Gianina)
Psalmul 119: 89- 96

Cuvantul
Psalmistul spune in Psalmul 119 urmatorul adevar: Cuvântul Tãu, Doamne, dãinuieste în veci în ceruri. „A dainui” inseamna a continua sa existe, a se pastra, a vietui. El este vesnic si adevarat. Toate trec, chiar cerul si pamantul, dar Cuvantul lui Dumnezeu nu va trece. Nu degeaba spune Biblia ca acest Cuvant al Domnului este „viu si lucrator”; de asemenea este si „taietor”, „mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri”. Ceea ce „dainuieste in veci”, exista prin Sine Insusi.
Biblia este Cuvantul revelat al lui Dumnezeu pentru noi astazi. Standardele dupa care fiecare crestin isi conduce viata sunt gasite pe paginile Cuvantului lui Dumnezeu.
Ex. Fiecare lucru important pe care il cumparam (masina, dispozitive, etc.) este insotit de un manual, care iti explica modul de utilizare si ceea ce trebuie sa faci cu acel lucru, iar daca tu nu vei respecta instructiunile, lucrul respectiv nu va functiona.
Biblia este „manualul Creatorului” pentru viata ta. Dumnezeu ne mantuieste si ne cheama la slujire cu indrumari precise si clare, pe care noi trebuie sa le respectam „ca la carte”.
Dumnezeu este pretutindeni. Totusi, El nu vrea ca tu sa-L gasesti in alte parte, ci doar in Cuvant. Cauta-L si-L vei intelege corect. Altfel il ispitesti pe Dumnezeu si inalti idolatria. De aceea El a stabilit o anumita metoda pentru noi. Aceasta ne invata cum si unde sa-L cautam si sa-L gasim, si anume in Cuvant.

Credinciosia
Ea este asociata cu fidelitatea, cu cinstea. Putem spune asta despre Dumnezeu? Categoric! Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care Isi tine Cuvantul, pentru ca El nu este om, ca sa Isi ia Cuvantul inapoi. El ramane fidel fata de Cuvantul Sau, si astfel merita sa fie cinstit. El este credincios, adica demn de incredere si pe care te poti bizui. Asta se numeste “credinciosie”.
Cuvântul “credincioşie” nu e inventat, se întâlneşte des în textele bisericeşti şi chiar în Biblie. El are de obicei sensul de “fidelitate”, “statornicie în credinţă” – “te voi logodi Mie întru credincioşie, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul” (Osea XXII), dar şi de “credinţă adevărată”. El redă un cuvânt ebraic, אמת, “emet”, care înseamnă “adevăr”, din aceeaşi familie cu אמן,”amin” sau “amen”, care înseamnă “adevărat” sau “aşa să fie”, dar şi “cred” (de fapt “voi crede”, că în ebraică nu există viitor).
Credinciosia Ta tine din neam în neam…

Creatia
Dumnezeu este Creatorul Credincios. El a creat totul prin Cuvant pentru ca “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu” (Ioan 1:1). Creatia Ii este supusa, toate lucrurile Ii sunt supuse: Tu ai întemeiat pãmântul, si el rãmâne tare. Dupã legile Tale stã în picioare totul astãzi, cãci toate lucrurile Îti sunt supuse.

Iar noi, oamenii suntem “coroana creatiunii”, suntem pretuiti in ochii Lui, de aceea ne-a mantuit. De aceea ne-a dat Cuvantul: Dacã n-ar fi fost Legea Ta desfãtarea mea, as fi pierit în ticãlosia mea.
Iti multumim, Doamne ca suntem ai Tai si ca ne cunosti in totalitate, ca in Cartea Ta sunt scrise toate zilele vietii noastre “inainte a a fi vreuna dintre ele” si ca pana si perii din cap ne sunt numarati. Iti multumim ca ne-ai creat in chip asa de minunat, dupa chipul Tau!

Cineva spunea asa de frumos ca “Daca a creat o lume, inseamna ca si Dumnezeu e poet”. N-am nicio indoiala ca “pana” Lui ne-a scris fiecaruia un “scenariu” al unei “opere de arta”, si mai mult de atat- noi, alesii Lui, suntem “opere de arta”. Pentru ca a trai cu Dumnezeu este o arta.

Credinciosul
Credinciosul trebuie sa cunoasca cateva lucruri importante pentru viata lui de credinta. Intai de toate el trebuie sa pretuiasca Cuvantul: Niciodatã nu voi uita poruncile Tale, cãci prin ele mã înviorezi. Credinciosul trebuie de asemenea sa-si recunoasca apartenenta: Al Tãu sunt: mântuieste-mã! Cãci caut poruncile Tale, pentru ca apoi sa poata sa persevereze pe calea credintei: Niste rãi mã asteaptã ca sã mã piardã; dar eu iau aminte la învãtãturile Tale.

Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte altora pentru a păstra pentru el. Vede nevăzutul; aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul.

Concluzie
Vãd cã tot ce este desãvârsit are margini: poruncile Tale însã sunt fãrã margini.
John Wesley spunea: “Sunt omul unei singure Carti”. Asa sa fie pentru fiecare dintre noi!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s