Arborele genealogic al Domnului Isus Hristos

Ioan Pribag

Genealogie. cf.gr.”genos “generatie” + logos  “stiinta”. Insiruire sistematica a inaintasilor unei personae, famili, pentru stabilirea originii.  

 Majoritatea care citesc N.T. trec cu usurinta, sau ocolesc pasajul arborelui genealogic al Domnului isus Hristos, ca fiind nesimificativ. Geanologia Domnului Isus Hristos a fost deosebit de importanta pentru a stabili cine este Isus Hristos pentru poporul evreu si cultura greaca ce a predominat lumea antica.

Arborele genealogic al Hristosului pentru evrei.

Asteptarile poporului evreu pentru ceea ce trebuia sa fie Hristosul erau:

– Sa fie “ Fiul Lui David ” (urmas al semintiei davidice) potrivit promisiunilor facute. 2Sam.7.12-16 Atat de mult era inradacinata aceasta idee in cultura religioasa a poporului evreu, incat o mare parte din cei ce cereau ajutorul Domnului Hristos pentru necazurile, boalelor lor foloseau formula de adresare “(Isuse,) Fiul Lui David ” Mc.10.48;Mat.15.22

– Sa fie izbavitorul lui Israel. Lc.1.68;2.38;24.21

– Sa intemeieze din nou imparatia lui Israel. Fap.1.6

Potrivit acestor asteptari, Isus Hristos a fost o mare dezamagire pentru poporul evreu.

Dupa invierea Lui Hristos Domnul si botezul lumii “cu” Duh Sfant, iar a bisericii ce s-a nascut la Rusalii “ in” Duh Sfant, promisiunile erau vadit implinite pentru cei ce au crezut in Isus Hristos. Fap.13.32,33 El era

In urmatorii ani s-au scris evangheliile in care autorii au clarificat prin arboreale genealogic al Domnului Hristos ca fiind; samanta lui Avraam, Fiul lui David dupa trup, si Fiul Lui Dumnezeu dupa Duh. Astfel adeverinduse dumnezeirea Lui Hristos Domnul, nu numai prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere pe care le-a facut, ci si prin arboreale genealogic. Mat 1.1,2,17;Lc.3.38; Rom.1.3,4;Fap.2.22. El Hristosul a realizat izbavirea mult asteptata de Israel, dar nu de imparatia romana, ci de pouterea imparatiei mortii ce invaluia toate popoarele; realizand imparatia Lui Dumnezeu din inimile oamenilor, la care nu mai avea acces, nici una din puterile imparatiilor lumesti.

Imparatia puterii intunerecului si a mortii este prezenta in inima ficarui om, de aceea trebuia nimicita aceasta imparatie, si asezata in inima oamenilor imparatia vesnica a Lui Dumnezeu. Puterile imparatiilor lumesti (puterea statului) sunt toiagul de fier cu care Hristos Domnul carmuieste popoarele, fiind necesar pentru mentinerea ordinei sociale. Ap.19.15

Prin arboreale genealogic al Domnului Hristos se stabileste implinirea promisiunilor facute lui Avraam “ despre Samanta prin care sunt binecuvantate toate neamurile”; iar lui David “ca fiind Fiul ce va sta pe tronul vesnic.” Fc.22.18; 2Sam.7.16

Arborele genealogic al Hristosului pentru neamuri. 

Dar insemntatea arborelui genealogic al Hristosului trebuia lamurita si  pentru cultura idolatra greaca a lumii antice, ce stapanea popoarele.

Cultura greaca avea religia politeista a panteonului grecesc – in care Zeus, divinitatea suprema, tata a numerosi zei si semizei – el insusi fiind fiu al Geei si Cronos, produsi ai cerului (soarele) si al pamantului. Acesti zei au cazut in dizgratie datorita imoralitatii lor. Grecii prin filozofia lor au intuit Logosul – ratiunea suprema ce guverneaza lumea, ca fiind singura credibilitate existentiala.

Apostolul Ioan in evanghelia sa, (ultima) aratra originea Hristosului identificandu-L cu Logosul. (Cuvantul) Desi Logosul esste un evantai al exprimarii conceptuale prin cuvant. S-a ales expresia Cuvantul  ca fiind cea mai potrivita pentru a desemna Logosul ca exprimare inteligibila a ratiunii.

In primele evanghelii se vorbeste de Hristosul etern nascut prin fecioara Maria. Logosul (cuvantul) din evanghelia lui Ioan, nu se mai naste, deoarecxe El este din Inceput si inainte de orice inceput; El se intrupeza folosind un trup carnal uman prin nastere.In.1.14. Acest lucru este foarte important, artand ca Hristosul, nu si-a diminuat dumnezeirea Sa prin intrupare, El ramanand acelas Dumnezeu.

 Miturile religioase crestine au realizat cea mai frumoasa sarbatoare crestina pe fondalul sarbatorilor pagane de iarna  din lumea romana. Primii crestini nu au avut aceasta sarbatoare “sarbtoarea nasterii lui Hristos ca prunc”. Nici in N.T. nu se vorbestre de o asemenea sarbatoare, deoarece Hristosul in trup de copil era Dumnezeu in toata puterea continutului Sau din totdeuna.

Exresia “iar Pruncul crestea si se intarea; era plin de intelepciune, si harul lui Dumnezeu era peste El.”, ne arata plinatatea Dumnezeirii Lui si ca copil. Lc.2.40

Acum putem intelege de ce, nu este consemnata in N.T. sarbstoarea intruparii prin nastere al Hristosului. Chiar sarbatorind craciunul, “sa-L consideram pe Hristosul in trup de prunc, acelas Dumnezeu nediminuat de trupul de copil. Chiar in acesta sarbatoare paganizata, ne apropiem de Hristos si-l gandim si simtim in toata manifestarea Dumnzeirii Lui, desi trupul ca Fiu al Omului Dumneeu, era de copil.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s