Isus – Cuvantul lui Dumnezeu pentru noi

Ioan 1

 

Timpul marii sarbatori a Nasterii Domnului ne invita sa mergem la momentul de inceput al Creatiunii pentru a intelege mai bine ce a insemnat Nasterea lui Dumnezeu in haina umana, la Betlehem, acum peste doua milenii. 

     Ce a fost la inceput? Unii adopta teoria „Bing-Bang-ului“ (A. Hubert), altii vorbesc despre o evolutie pornita din neant prin „forta intamplarii“ (C. Darwin), exista si alte numeroase teorii si traditii mitologice. Dar noi, crestinii, ce credem ca a fost la inceput? Ne raspunde foarte limpede si clar Sf. Evanghelist Ioan: „La inceput a fost Cuvantul…“, „prin care toate s-au facut si fara de care nimic nu s-a facut din tot ce s-a facut“ (cf Io 1,3). Cuvantul lui Dumnezeu este pentru noi, crestinii, si astazi „… viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie ascutita cu doua taisuri…“ (Evr 4,12).

     Pentru a patrunde in tainele dinaintea Creatiei, in mod necesar trebuie sa ne folosim de Prologul Evangheliei de la Ioan. Sa ne inaltam cugetele spre inalt, primind acest Cuvant inspirat al Evanghelistului Ioan si sa privim cu ochii credintei spre Cuvantul etern al Lui Dumnezeu Tatal si sa incercam sa iesim din axa timpului creat, pentru a surprinde Cuvantul, a doua Persoana divina, in trei momente: inainte de intruparea (intromenirea) Sa, Cuvantul creator, la intruparea Sa „de la Spiritul Sfant si din Maria fecioara“, Cuvantul rascumparator si la intruparea Sa in noi oamenii, Cuvantul sfintitor.  

1. Cuvantul inainte de intrupare – Cuvantul creator

„La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu…“ (cfr Io 1,1)

Sfantul Evanghelist Ioan contempla Cuvantul lui Dumnezeu mai inainte de intrupare, chiar mai inainte de orice „actiune divina“, si patrunde in misterul raportului Sau cu Dumnezeu Tatal, apoi se opreste asupra „primei actiuni“ divine: actul creatiei. 

     Sa recitim impreuna din intaia carte a Sfintei Scripturi acest moment solemn si sacru: „La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul. (…) si a zis Dumnezeu: «Sa fie lumina!» si a fost lumina“ (Gen 1,1.3). Dumnezeu creeaza separand lumina de intuneric si punand totul in ordine. Actul creatiei divine nu se limiteaza doar la o porunca de inceput, ci urmeaza o serie de Cuvinte datatoare de viata, care cheama la lumina astri, plante, pesti, pasari, animale si intr-un mod particular pe omul creat dupa chipul (icoana) si asemanarea lui Dumnezeu (cf Gen 1,26-27). Tuturor le da viata, dar si puterea de supravietuire, continuand astfel opera creatiei in si prin creaturile Sale. 

     Biserica ne invata, prin Sfanta Scriptura, ca Dumnezeu a creat universul in mod liber, cu intelepciune si iubire, alcatuind o lume ordonata si buna. Deci lumea nu este produsul unui destin orb, al intamplarii sau doar al evolutiei materiei (cf CBCc n. 54).

2. Cuvantul intrupat pentru noi – Cuvantul rascumparator

„Si Cuvantul s-a facut trup si s-a salasluit intre noi…“ (cfr Io 1,14).

     La timpul randuit, Cuvantul lui Dumnezeu, luand fire omeneasca, se-ntrupeaza si se salasluieste, printre/in noi. Este momentul culminant al imnului. Cuvantul co-etern cu Tatal, mijlocitor al intregii creatii, izvor de viata si lumina pentru oameni, se „smereste pe Sine, luand chipul slujitorului, facandu-se asemenea oamenilor si la infatisare aflandu-se ca un om,…“ (cf Fil 2,7). Accepta sa fie o creatura supusa tuturor constrangerilor pamantesti. Creatorul patrunde in istoria propriei creatii, unindu-se deplin cu tot ceea ce este specific persoanei umane.  

3. Cuvantul intrupat in noi – Cuvantul sfintitor

„Cuvantul era Lumina cea adevarata“ (Io 1,9), continua Ioan in Prologul sau. Este lumina primordiala creata prin Cuvantul ce exprima Vointa Tatalui-creator, dar este si lumina interioara, lumina adevarului, a intelepciunii, a binelui, a frumosului. Isus va afirma: „Eu sunt Lumina lumii, Cel ce-mi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea Lumina vietii“ (Io 8,12).

     Paradoxal, insa, desi Cuvantul este Cel prin care toate s-au facut si creatia intreaga poarta „amprenta“ Lui, lumea, opera Sa, nu L-a cunoscut.

     Sunt doar doua suflete pline de lumina care ard de iubire si de nerabdare pentru Cel care va sa vina. Mai intai este Maria, tanara fecioara din Nazaretul Galileii, care pastra cu sfintenie in sufletul ei neprihanit bucuria vestii ingeresti. Impreuna cu Maria, se afla dreptul si blandul Iosif, care pastreaza si el secretul revelatiei primite in vis. Doua suflete, Iosif si Maria L-au cunoscut, L-au primit si au crezut in numele Lui.

     Maria si Iosif sunt primii oameni care ne deschid unicul drum ce poate sa ne transforme interior, ne poate conduce la o renastere spirituala ca „fii ai lui Dumnezeu“. Pentru aceasta este nevoie ca, si astazi, sa primim cu suflet deschis Cuvantul lui Dumnezeu, sa credem in Numele Sau si astfel sa-L lasam sa patrunda, sa dea viata, sa lumineze, sa re-creeze prin Lumina cea adevarata si sa se intrupeze in viata noastra. Astfel vom primi puterea si lumina spirituala de a deveni „fii ai lui Dumnezeu“.

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s