Binecuvântările lui Hristos din duminica Tomii

(by ungandbun)

Text: Ioan 20.24-29

Prin Toma devine încă o dată clar, cât de greu le-a fost ucenicilor să creadă în înviere. În cazul învierii lui Isus realitatea trebuie să biruie prejudecata. Toma este descris drept Toma zis Geamănul şi asta o vedem în Ioan 11.16, a fost unul dintre cei 12 ucenici o prezintă şi sinopticii, atunci când prezintă ucenicii, Matei 10.3, Marcu 3.18, Luca 6.15, Fapte 1.13.

În Evanghelia după Ioan, Toma joacă un rol important pentru că este prezentat în mai multe ipostaze: “haide să mergem să murim şi noi cu El” 11.16, “nu ştim unde te duci” 14.5.

Mai târziu se pare că ar fi fost misionar în Persia.

Din Ioan 20.24, se derivă expresia noastră proverbială “Toma necredinciosul”, însă această expresie nu corespunde cu caracterul lui Toma. Toma a fost loial, viteaz, deschis să înveţe.

Versetul 24, ne informează ceva din trecut, “nu era cu ei când a venit Isus”. El a lipsit de la evenimentele din v.19-23, de ce, nu ştim. “Ceilalţi ucenici i-au zis deci: “Am văzut pe Domnul!”, această observaţie ne arată că în ciuda absenţei lui din seara zilei de duminică, Toma a rămas un membru deplin al cercului ucenicilor.

1. Arătarea lui Isus în duminica Tomii, alungă dispreţul ucenicilor faţă de Toma v.25

2. Arătarea lui Isus în duminica Tomii, aduce pace ucenicilor v.26

Nu puteau fi rostite cuvinte mai potrivite decât acestea, deşi acestea erau cuvinte obişnuite în salutul evreilor, acum ele erau mai mult decât un salut. Ex. O tânără pe nume Linda, bolnavă de cancer, medicul îi spune că nu mai are mult de trăit, dar Linda îşi continuă viaţa cu preocupările ei, îngrijeşte de familie, cântă în corul bisericii, dar o dată într-o discuţie ea spune: “eu nu sunt o năpăstuită, năpasta a spus ea este, nu este să ai cancer în trup, năpasta este să trăieşti fără pacea lui Isus.

3. Arătarea lui Isus în duminica Tomii permite o apropiere personală de Hristos v.27

Această experienţă a lăsat o urmă de neşters în memoria lui Ioan, şi fără îndoială el a făcut dese referiri la ea în anii care au urmat. O asemenea referire este redată: “Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii – pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţa care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată – deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.” Ioan 1.1-3

4. Arătarea lui Isus în duminica Tomii dă ocazia de mărturisire personală a credinţei v.28

Atunci când te întâlneşti cu Hristos nu mai este nevoie să-L atingi, să-ţi continui investigaţia, Toma a crezut “Domnul meu şi Dumnezeul meu”. Recunoscându-L Toma pe Domnul ca Domnn el îl identifică pe Isus cu Şema, mărturia de credinţă care era repetată în orice serviciu de la sinagogă. “Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn”

5. Arătările lui Isus în duminica Tomii fericeşte pe cei ce cred v.29

Isus şi-a întors atenţia spre generaţiile viitoare, până în ziua de astăzi, pentru a ne asigura că nu este nevoie ca noi să vedem trupul Său înviat şi să atingem rănile din palmele şi coasta Sa, putem doar să credem. Este atunci credinţa noastră oarbă? Nicidecum. Înviarea Sa a fost un eveniment istoric, şi putem să-l credem datorită dovezilor aduse. Dar noi avem mai mult decât aceste dovezi, noi avem Duhul Sfânt pe care l-a trimis El pentru a ne susţine credinţa noastră.

Moody spunea: “o credinţă mică îţi duce sufletul în cer, dar o credinţă mare îţi va aduce cerul în suflet”.

În 12 feb. 1915, ziarele vremii anunţau moartea lui Fanyy Crosby, ea avea 95 de ani când a murit. La serviciul funebru corul a cântat frumosul imn “Mântuit prin graţia lui Isus” Păstorul care a oficiat înmormântarea s-a referit la primirea regească pe care a avut-o această regină a cântecului atunci când a intrat în gloria cerului. Printre cele peste 6000 de imnuri scrise de Fanyy Crosby, multe vorbesc despre înviere, câtre sfârşitul vieţii ea trebuie să fi simţit într-un mod deosebit atmosfera învierii. Una dintre cele mai frumoase poeme ale ei “O ce simţire!” a schimbat multe vieţi, la refren spune: “În veci cânta-voi că-s fericit/ Acum prin Isus sunt mântuit / În veci aceasta voi cânta eu / Laud pe Isus, căci e al meu.”

Doar învierea lui Isus ne poate da această bucurie care vine din siguranţa vieţii veşnice.

Publicitate