Aproape creștin …

Andrei C.

Text: Romani 1

Sunt multe lucruri necesare dar care nu sunt dovezi ale
mântuirii. Problema este că mulți oameni, dintre ei creștini, își justifică mântuirea prin aceste dovezi false. Siguranţa mântuirii este importantă și de dorit dar o siguranţă falsă a mântuirii nu este de nici o valoare!

1. Un om poate avea o sumedenie de cunoştinţe, altfel spus multă lumină. el poate şti multe lucruri despre dumnezeu şi despre voia lui, poate şti multe despre hristos şi căile sale, dar cu toate acestea să fie doar un “aproape creştin”.

a. Apostolul ne spune despre unii care “măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu” (Romani 1:21).

b. Nu orice cunoaştere a lui Dumnezeu şi a Domnului Hristos conduce un suflet în viaţa veşnică. Altfel de ce ar mai pieri demonii? Ei au mai multă cunoaştere a lui Dumnezeu decât orice om de pe faţa pământului.

c. Fariseii erau posesorii unei cunoaşteri superioare: “tu, care te numeşti Iudeu, care te reazemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, care cunoşti voia Lui” (Romani 2:17). Totuşi, ei erau o generaţie de ipocriţi.

Dar mai este cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului Hristos care mântuieşte, cunoaştere care include consimţământul minţii dar şi consimţământul voinţei. Dar a şti pentru a practica această ştiinţă – iată care este cerinţa Evangheliei, şi ceea ce face un om să fie un creştin deplin. Oricâtă cunoaştere ar avea un om despre Dumnezeu şi despre Domnul Iisus Hristos, dacă această cunoaştere nu este una mântuitoare (cunoaştere însoţită de afecţiune şi aplicaţie), persoana respectivă este doar un “aproape creştin”.

2. Un om poate avea daruri remarcabile şi măreţe, chiar daruri spirituale, şi cu toate acestea să nu fie decât un “aproape creştin”.

a. Balaam a făcut o rară şi limpede profeţie referitoare la Hristos, şi totuşi el nu a beneficiat de pe urma lucrării lui Hristos.

b. Iuda avusese daruri speciale; el fusese un predicator al Evangheliei. Iar Domnul nostru Iisus Hristos nu l-ar fi pus la lucrare şi nici nu l-ar fi făcut potrivit pentru lucrare.

c. Cărturarii şi Fariseii erau oameni ai darurilor măreţe, şi totuşi despre ei se scrie: “unde este înţeleptul? Unde este cărturarul?” (1 Corinteni 1:20).

d. “Propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării” (1 Corinteni 1:18). Cine sunt cei care pier? Cine este înţeleptul şi învăţatul? Atât grecul cât şi iudeul, pentru că ei sunt numiţi “cei care pier”.

3.  Un om poate face o mărturisire de credinţă măreaţă, poate face multe fapte exterioare de evlavie, dar să fie totuşi doar “aproape creştin”

a. “Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 7:21), ceea ce arată că nu oricine face o mărturisire a lui Hristos va fi considerat prin aceasta a fi un adevărat ucenic al lui Hristos.

b.  Şi ce mărturisire evlavioasă a avut Iuda! El L-a urmat pe Hristos, a lăsat totul pentru Hristos, a predicat Evanghelia lui Hristos, a scos demoni în Numele lui Hristos, a mâncat şi a băut la masă cu El. Cu toate acestea, Iuda a fost un ipocrit.

c. “Ascultaţi lucrul acesta, casa lui Iacov, voi, care purtaţi numele lui Israel, şi care aţi ieşit din apele lui Iuda; voi, care aţi jurat pe Numele Domnului, şi care chemaţi pe Dumnezeul lui Israel, dar nu în adevăr, nici cu neprihănire!” (Isaia 48:1).

A-L pretinde pe Hristos este echivalent cu a-L avea atunci când nimeni nu se dezice de El, dar a-L mărturisi pe Hristos reprezintă a stărui înaintea Lui şi a suferi pentru El, atunci când ceilalţi I se opun.

4. Mergând mai departe, un om poate ajunge departe în opoziţia sa faţă de păcat, şi totuşi să nu fie decât “aproape creştin” –

a. un om poate fi convins de păcat, şi totuşi să nu fie decât un “aproape” creştin, fiindcă poate fi raţională, poate fi alungată din inima omului, şi poate veni dintr-o conştiinţă naturală.

b. un om poate chiar să jelească pentru păcat, şi totuşi să nu fie decât “aproape creştin”. Astfel a făcut Saul. Astfel a făcut Esau, la pierderea dreptului său de întâi născut.

c. un om poate face o mărturisire generoasă cu privire la păcatele sale, atât înaintea lui Dumnezeu cât şi a oamenilor, şi totuşi el să rămână doar “aproape creştin”. Cât de autentic şi-a mărturisit Saul păcatul său înaintea lui David?

d. un om poate să renunţe la păcat, şi totuşi el să nu fie decât “aproape creştin”.Simon magul, când îl aude pe Filip predicând lucruri legate de Împărăţia lui Dumnezeu, îşi abandonează ocupaţia de vrăjitor, şi crede.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s