Pavel și învierea Domnului Isus

1 Corinteni 15.12-24

 

Introducere: Moartea şi învierea Domnului Isus Cristos sunt cei doi piloni de bază ai Creştinismului (Romani 8.34), sunt „două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă“ (Evrei 6.18).

Învierea Domnului Isus Cristos a fost:

1. proorocită de către profeţii Vechiului Testament (Isaia 53.10; Faptele Apostolilor 2.30-31);

2. probată de numeroşi martori oculari (1 Corinteni 15.4-8);

3. proclamată de sfinţii apostoli (Faptele Apostolilor 2.24; 13.30-37; 1 Corinteni 15).

Dar oare chiar

„A  ÎNVIAT  DOMNUL  CU  ADEVĂRAT“? (Luca 24.34)

 

DACĂ  ISUS  CRISTOS  N-A  ÎNVIAT, atunci:

(1) propovăduirea Evangheliei este cea mai mare absurditate (v. 14a);

(2) credinţa creştină este cea mai condamnabilă înşelăciune (v. 14b);

(3) mărturia evangheliştilor este cea mai grosolană minciună (v. 15);

(4) mântuirea păcătoşilor este cea mai jalnică iluzie (v. 17b);

(5) izbăvirea din robia păcatului este cea mai regretabilă imposibilitate;

(6) speranţa creştinilor morţi este cea mai gravă eroare (v. 18);

(7) viaţa de credinţă care se sfârşeşte la mormânt este cea mai cumplită nenorocire (v. 19).

 

Dar, slavă lui Dumnezeu, din fericire pentru întreg neamul omenesc:

CRISTOS  A  ÎNVIAT  CU  ADEVĂRAT! (1 Corinteni 15.20)

Şi în consecinţă:

1. Vestirea Evangheliei este cea mai mare binecuvântare adusă omenirii.

2. Credinţa creştină este cea mai sublimă revelaţie dumnezeiască.

3. Mărturia evangheliştilor este cea mai vie expresie a adevărului.

4. Mântuirea păcătoşilor este cea mai fericită promisiune divină.

5. Izbăvirea de sub puterea păcatului este cea mai reală posibilitate.

6. Speranţa creştinilor adormiţi în Cristos este cea mai solidă nădejde.

7. Trăirea prin credinţă a unei vieţi frumoase, care nu se sfârşeşte la mormânt, este cea mai fericită împlinire a unei fiinţe omeneşti.

Încheiere: După ce am beneficiat de jertfa Domnului Isus Cristos, de moartea Lui ispăşitoare şi de învierea Lui triumfătoare, şi am fost născuţi din nou prin învierea Lui dintre cei morţi (1 Petru 1.3), dorinţa noastră fundamentală trebuie să fie aceea care a mistuit inima celui mai mare apologet al Creştinismului:

„…şi să-L cunosc pe El, şi puterea învierii Lui“ (Filipeni 3.10):

1. El ne poate mântui în chip desăvârşit (Evrei 7.25);

2. El ne poate păzi în deplină siguranţă (Iuda 24-25; Psalmul 121.7-8);

3. El poate transforma trupul nostru muritor într-unul nemuritor şi glorificat (Filipeni 3.21; 1 Corinteni 15.42-44; 1 Ioan 3.2).

Slăvite să fie Numele şi puterea Sa! Amin.

Publicitate