„DA, A INVIAT DOMNUL CU ADEVĂRAT”

Cuvintele din acest titlu sunt afirmarea făcută de ucenici, în seara învierii Domnului Isus. Duminică dimineața femeile care au mers la mormânt, au spus ucenicilor, dar ei n-au fost gata să creadă pe niște femei. Petru și Ioan au alergat la mormânt, și au găsit mormântul gol. Atât. Cei doi ucenici ce au mers spre Emaus, știau de spusele femeilor. Se pare că în timpul zilei, Domnul Isus s-a arătat lui Petru, căci seara, când se întorc cei doi de la Emaus, îi găsesc pe ucenici rostind arfirmația aceasta: „Da, a înviat Domnul cu adevărat”, iar cei doi întăresc afirmația, istorisind cum ei L-au văzut și recunoscut pe Domnul.

Un alt cuvânt foarte important aici e cuvântul „DOMNUL”. Până aici el era „învățătorul”. Observați această schimbare și în Evanghelia după Ioan capitolele 20 și 21. Prin înviere El a devenit pentru ei „Domnul”. Iar apostolul Pavel în epistola sa către frații din Filipi, dând motivarea, spune că pentru că a fost gata să-Și dea viața, „De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Isus Hristos este Domnul”(Fil.2:-11). În armată când cineva e ridicat la rangul de general, nimeni nu-i spune „nea Vasile”, ci îi recunoaște rangul. Sunt preoți, prerdicatori și creștni când vorbesc de El, spun: „Isus, Isus”, ca și când s-ar fi jucat cu El în praful drumului. Nu vreau să țină seama de rangul acordat de Dumnezeu Tatăl. Apostolii care au mâncat cu El, au fost intimi cu El, după înviere I-au spus „Domnul”. (vezi Ev. Ioan 20 și 21). La fel îngerul care a anunțat învierea, Îl numește „Domnul” (Ev. Mat.28:6). E mare lucru să ne incadrăm în limbajul biblic.

Dar să revenim la textul cu învierea Domnului. Evanghelistul Matei ne spune:„La sfrârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Și iată că s-a făcut un mare  cutremur de pământ;  căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormântului și a șezut pe ea.  Înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui și au rămas ca niște morți. Dar îngerul a luat cuvântul, și a zis femeilor: „Nu vă temeți căci știu că voi căutați pe Isus,  care a fost răstignit. Nu  este aici;  a înviat după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul.” (Mat. 28: 1-6) 

În jurul Persoanei Domnului Isus  s-a dat una din cele mai înverșunate bătălii. De fapt, așa a proorocit bătrânul Simeon, când mic copilaș a fost dus la Templu: „Iată Copilul acesta va stârni împotrivire” . Unii chiar acum citind acest mesaj evanghelic, se înfurie, deci împlinesc  proorocia. Una din armele folosite de dușmani a fost tăgăduirea. A fost tăgăduită nașterea Lui din Fecioară, a fost tăgăduită Divinitatea Sa, ba unii extremiști I-au tăgăduit chiar istoricitatea Sa. Aceștia și-au arătat  doar ignoranța lor, căci sunt o seamă de dovezi istorice pe care ei nu le pot anula. Chiar și la Paști, când s-a petrecut învierea Domnului, s-a folosit această armă.

 

ȘUBREZENIA TĂGĂDUIRII.

Dușmanii Domnului Isus, Marii preoți și Sanhedrinul care L-au condamnat la moarte pe Domnul Isus, și-au adus aminte că El a spus că va învia, de aceea au pecetluit mormântul și Sâmbăta, în sfânta zi de Paște a evreilor, se spurcă mergând la casa unui goim, a lui Pilat,  și-i cer o gardă să fie pusă la mormânt. Guverantorul Pilat le-a zis: „Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cum știți”. Evreiilor li s-a îngăduit să aibă o strajă a Templului. Părerea mea e că Dumnezeu le-a dat gândul acesta, pentruca Învierea să fie mai glorioasă. Valurile ce izbesc stânca nu o dărâmă , ci o fac mai sclipitoare. Deci, garda de la mormânt nu a fost romană, ci evreiască.  De aceea după învierea Domnului, ei nu merg la Pilat, ci fug îngroziți la marii preoți și au dat de veste despre toate cele întâmplate. Conform versetului  4 din Ev. Matei 28, ei n-au văzut pe Domnul înviat,  ci doar straja cerească, care a venit și a prăvălit piatra, ca să arate gărzii că nu mai au ce păzi, fiindcă  mormântul era gol.  Dar înfățișarea îngerului era ca fulgerul, cum să nu tremure slugoii Marelui Preot. Și când au ajuns la cei ce i-au pus acolo, cu vocea întretăiată de spaima îngerului și de frica de consecințe din partea șefilor, ei au istorisit totul, iar Marele Preot, mai îngrozit ca ei, o  fi zis în sinea lui: „Și totuși, a înviat!”.  Paznicii au fost printre primi martori ai învierii. Iar tatăl minciunii i-a și pus în gând Marelui Preot ce să facă. I-a plătit cu bani ca să spună că ei au adormit și că au venit ucenicii Lui și L-au furat. Pentru străjeri banii au fost mai tari decât Adevărul.

Stau uimit, cum Marele preot, care trebuia să învețe poporul să spună adevărul, ticluiește și plătește pe bieții gardieni să spună minciuna. Și minciuna a fost cusută cu ață albă, ca să atragă atenția celui ce  gândește puțin, că: dacă paznicii au adormit, cum puteau ei să știe cine   L-a furat?  Iar dacă au văzut pe ucenici că voiau să-L fure, de ce nu i-au arestat? De ce niciunul din străjeri nu a fost condamnat? De ce nu s-a făcut nici o anchetă să se găsească trupul mort? De ce? Pentru că știau că nu a fost furat, ci a înviat. Ce forță blestemată e banul. Gardienii știau adevărul, dar spuneau minciuna. Și o, același lucru se petrece și azi cu mulți oameni ai religiei. Pentru bani, minciuna e perpetuată, sau cum spune Sciptura: „au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu”. Oamenii se închină crucii, care a fost făcută de dușmanii Domnului ca obiect de tortură și de moartea cea mai oribilă, în loc să I se închine Mântuitorului  „în duh și adevăr”; ei se închină crucii, iar pe Hristos Domnul Îl bleastemă.

 

REALITATEA INVIERII

Cele patru Evanghelii afirmă că Domnul Isus, care a fost răstignit, a înviat a treia zi și că S-a arătat ucenicilor timp de 40 de zile. Și azi întreb: Este credința creștină fondată pe simple păreri ? Trebuie să acceptăm credulitatea oarbă în învierea lui Hristos ? Sau prezintă învierea  suficient material documentar pentru mintea cercetătoare a secolului 21? Poate un savant de azi, un cercetător științific, care lucrează la calculator cu milioane sau chiar miliarde de operații pe secundă, să creadă că Hristos Domnul a înviat? Rezistă istorisirea Învierii și celor mai minuțioase analize? Cine are adevărul și cine susține minciuna? Cine se înșală pe ei înșiși: credincioșii sau necredincioșii? Căci dacă El n-a înviat, toată credința creștină e zadarnică, iar dacă a înviat, toată necredința apare ca cea mai groaznică auto-’nșelare pentru timp și eternitate. Toți necredincioșii trebuie să știe că tăgăduirea lor nu anulează realitatea. Problema învierii are implicații în viața aceasta și în toată veșnicia.

Trăim într-un veac al necredinței. Necredința lor m-a învățat să nu dau ușor crezare nici când se fac afirmații în numele științei. Mistificările evoluționiștilor savanți, care pe baza unui dinte fosilă au afirmat că e al unui strămoș uman, Hespero Pitecus sau Omul de Nebrasca, care a populat America cu un million de ani în urmă, după spusele profesorului H.H.Ne[man de la Universitatea din Chicago? Nu a susținut Dr. Fairfield Oshburn, cel mai mare paleontolog al Americii, pe data de 27 apr.1927, în fața Societății de Filosofie Americane că Hespero Pitecus stă la baza arborelui Geologic al strămoșilor lor. Privind la dintele acela, au ghicit cum îi arăta fruntea, ochii, nasul, urechile, înfățișarea feței, totul de la un dinte. Și au ajuns de au râs și copiii de ei, căci l-au pus pe piedestal, și după puțin timp, tot acolo în Nebrasca, la locul unde a fost dintele, s-a găsit scheletul întreg al animalului căruia îi aparținea dintele. Era al unui pecariu, porc mistreț, care murise doar cu vreo50 de ani în urmă. Poți să-i crezi pe oameni? Azi trăim într-un veac al apostaziei. Să fim cu mare grijă la tot ce ni se spune. Să verificăm totul prin Cuvântul Adevărului.

A înviat Hristos Domnul ? Prezintă Cuvântul sfânt dovezi suficiente, demne de încredere?

Da,  prezintă. Iată aici unele:

  1. 1. Mărturia proorociei. Domnul Isus a afirmat că El e e Mesia cel proorocit ( Ev. Ioan 4:26), și despre  Mesia s-a spus cu sute de ani înainte, că va învia. Apostolul Petru în predica sa la Rusalii, face referire la acea proorocie (Fapt. Ap. 2:22-31). La fel și cea din Isaia 53 :10. Și proorocia s-a  împlinit.
  2. 2. Mărturia Îngerului care a prăvălit piaătra dela gura mormântului. El a zis femeilor:„Nu vă temeți căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici, a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul”. Îngerul a spus adevărul. El era solul cerului pentru pământeni.
  3. 3. Mărturia demonilor.  Când Domnul era în misiune, și a coborât pe țărmul Gadarei, a întâlnit un om ce era posedat de duhuri rele, care locuia în morminte și era foarte chinuit. Când l-a văzut pe Domnul Isus, a scos un strigăt ascuțit, a căzut jos înaintea Lui și a zis cu glas tare: „Ce am eu cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt:” (Ev.Luca 8:28).Deci, demonii ÎL cunoșteau că e Fiul lui Dumnezeu și au fost gata să-I  asculte porunca, deși erau mulți, o legiune. Acum cugetă: dacă avea putere să poruncească demonilor, oare nu avea putere și să învieze?
  4. 4. Mărturia lucrărilor Sale. În timpul  misiunii Sale, Hristos Domnul a săvârșit multe minuni. A prefăcut apa în vin, a vindecat bolnavi, a dat vedere orbului din naștere, a potolit furtuna și a săvârșit trei învieri: a înviat pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain, care era dus spre groapă și a înviat pe Lazăr, care era în groapă, mort de patru zile. Acum oare nu-ți spune chiar rațiunea ta, că dacă a putut învia pe alții, a putut să Se învieze și pe Sine? Greșală e că mulți consideră moartea ca dispariție, ca anihilare, ori ea e doar o mutare de pe tărâmul vremelniciei pe tărâmul veșniciei.
  5. 5. Mărturia mormântului gol. Femeile au văzut mormântul gol. La fel și Petru și Ioan care au alergat la mormânt. Ioan, care era mai tinerel, a ajuns primul și ne spune că   ,s-a uitat înlăuntru, a văzut fășiile de pânză jos”. În greacă se înțelege că fășiile erau înfășurate, dar că nu mai era trupul Domnului, El ieșise cum iese un fluturaș din coconul în care se afla. Apoi a ajuns și Petru și „a intrat în mormânt, a văzut fășiile de pânză jos, iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fășiile, ci făcut sul și pus într-un alt loc singur.” Totul era în ordine. Nici o sugestie de furt, că hoțul apucă, rupe și pleacă. Și Petru, și Ioan erau convinși că Domnul a înviat.
  6. 6. Mărturia Domnului Isus. El a spus că este Fiul lui Dumnezeu, Prințul vieții. Încă în viață fiind, El a spus ucenicilor: Săi „că El trebuie să moară la Ierusalim, să pătimească multe din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor, și că a treia zi are să învieze” (Mat.16:21, la fel și cap. 20:18, 19; 26:31-32). Iar cu ocazia cuvântării despre „Păstorul cel bun”, El a zis: „Tatăl Mă iubește pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși;  aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu”  (Ev. Ioan 19:17,18). Moartea Lui ca Jertfă de Ispășire pentru păcatele noastre, a fost un act voluntar. În Ghetsemani, El S-a lăsat prins. Acolo, când Petru voia să-L apere cu sabia, El i-a zis: „Puneți sabia în locul ei, căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece mii de îngeri?” (Mat. 26:52,53). El a consimțit să moară și să învieze. El a demonstrase că avea puterea aceasta.
  7. 7. Mărturia Taătălui din Cer. În două rânduri: la botez și la schimbarea la față, Dumnezeu Tatăl a mărturisit : „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea” (Ev.Mat.3: 17). Și Dumnezeu Tatăl L-a înviat dintre cei morți. Nimic nu e imposibil pentru Dumnezeu. El poate totul.
  8. 8. Marturia ucenicilor care L-au văzut înviat. Și mărturia lor mi-ar fi de ajuns. În justiție, adevărul se stabilește pe marturia a doi sau trei martori. Cu privire la învierea Domnului Isus avem sute de mărturii. În prima zi a învierii Domnul S-a arătat femeilor, S-a arătat Mariei Magdalena, S-a arătat lui Petru, S-a arătat celoi doi ucenici în drum spre Emaus și apoi S-a arătat grupului de ucenici, care ziceau “Da, a înviat Domnul și S-a arătat lui Petru”.  La o săptămână S-a arătat ucenicilor fiind și Toma împreună cu ei. Eu presupun că Toma cu necredința lui a devenit o binecuvântare pentru mii de alți necredincioși, căci El pipăit ranele, ca să se convingă că e El, Hristosul crucificat, și strigă „Domnul meu și Dumnezeul meu”.  Deseori  timp de 40 de zile S-a arătat  ca să-i convingă de Învierea Sa. Odată S-a arătat la peste 500 de frați, dintre care cei mai mulți trăiau încă pe vremea lui Pavel (1 Cor. 15: 6). Trecerea ucenicilor din starea de desnădejde la starea de bucurie exuberantă, de la teama cu ușile încuiate la îndrăzneala să înfrunte pe Marele Preot și Soborul, nu poate fi explicată decât prin faptul că L-au văzut pe Domnul înviat. Și ei au mărturisit aceasta pâna la martiraj.
  9. 9. Marturia lui Saul din Tars, mai târziu numit apostolul Pavel. El a fost dușman de moarte al Domnului Isus. A prigonit crunt pe urmașii Domnului. Iată cuvintele lui într-o rugăciune: „Doamne, ei știu că eu băgam în temniță și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine;  și că atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, marturul Tău, eram și eu de față, îmi uneam cu ei încuviințarea mea cu a celorlalți, și păzeam hainele celor ce-l omorau” (Fapt. Ap. 22: 19,20)). Acum gândește-te, tu, care nu crezi în învierea Domnului Isus, cine a putut face transformarea radicală în Saul din Tars? El era înverșunat dușman, dar pe drumul Damascului, când avea scrisorile șefilor din Ierusalim  să prindă, să aresteze pe frațiii din Damasc, a întâlnit pe Hristos Domnul cel înviat, Care l-a întrebat „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?” Iar el, care se prăbușise la pământ, din praful drumului, a întrebat: „Cine ești, Doamne?” Și raspunsul a fost:„Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești”. Acum avea prilejul ca să zică: „Ehei, bine ca Te-am întâlnit”. Cugetă, tu, care dușmănești pe Hristos Domnul meu, ce ai zice în fața Lui? Ai zice că tu nu crezi că El  e viu? Fii sigur că Îl vei întâlni ori pe partea aceasta de lume,  ori pe partea cealaltă de lume. El e Viu!
  10. 10. Marturia lui Ioan Teologul în Insula Patmos.  Apostolul iubirii din pricina credinței a fost arestat și exilat pe insula Patmos, în sudul Greciei. Acolo Domnul i S-a descoperit înviat și glorificat. Iată descrierea făcută de Ioan. „În ziua Domnului eram în duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe, care zicea:„Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte… M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Și când m-am întors, am văzut  șapte sfeșnice de aur. Și în mijlocul celor șapte sfeșnice pe cineva care semăna cu Fiul Omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare, și încins la piept cu un brâu de aur. Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele  Lui erau ca arama aprinsă și arsă în cuptor; și glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. În mâna dreptă ținea șapte stele. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri și fața Lui era ca soarele, când strălucește în toată puterea lui. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El și-a pus  mâna dreaptă peste mine și a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă. Cel viu.  Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților”. Realitatea biruie tăgăduirea

Acum problema nu e că nu poți să crezi, ci vrei să crezi sau nu?

 

O ADĂUGIRE

Făcusem o încheiere la aceste dovezi, mărturii, dar mi s-a spus s-o tai și să adaug mărturia mea. Iată-o.  E viu Domnul meu. Eu știu aceasta că trăiesc cu El de la vârsta de 12 ani și acum sunt în al 95-lea an. Probabil că teoretic nu te-am putut convinge pe tine, prietenul meu sceptic. Tu ai citit  prea multe scrieri și te-ai împietrit tot mai mult. Eu am notat aici zece mărturii, dar pentru tine sunt nule, căci tu nu vrei să crezi. Vrei tot mai multe dovezi. Eu nu le vreau. Pentru soția mea și pentru Angela, fiica noastră cu care zilnic trăiesc, nu mai îmi trebuie nici un fel de dovezi că sunt vii. Părtășia lor mi-e deajuns. Tot așa, părtășia mea cu Hristos Domnul meu, de-a-lungul anilor, îmi e cea mai bună dovadă că El e viu. Să fii conștient că tu nu știi unde să mergi și ce să faci, dar să depinzi de Cel ce știe totul și poate totul, e mare lucru. Să fii slab și să faci o lucrare mare, fără să cazi de oboseală, arată o împuternicire; să fii în mijlocul dușmanilor, fără să poată pune mâna pe mine, e o mare taină;  dușmanii strigau la alții împotriva mea, dar când eu eram  de față, îmi vorbeau blând, frumos, asta pentru că Domnul meu era lângă mine, totul era ceva fantastic. Se merită să devii prieten cu Cel ce este Rege al regilor și Domnul domnilor! Să fii moș, fără dureri, să poți lucra în grădină și la calculator și totuși să aștepți cu bucurie plecarea la odihnă în Casa de Sus a binecuvântatului meu Tată e un har ce nu se poate cumpăra cu tot aurul pământului. Da, se merită să crezi și să trăiești cu Hristosul înviat, căci e ceva minunat, glorios,  e ceva ce nu se poate descrie. Deplâng pe toți acei creștini, care spun că ei cred în învierea Domnului Isus, dar trăiesc o viață spirituală de mizerie. Totuși Domnul așteaptă să se milostivească și de ei (Isaia 30:18). Slavă Domnului, și lor le poate folosi acest mesaj. E fantastic să te ții în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău (Deut.16:13). Timpul s-a scurtat, dar mai e încă har. Încearcă să atârni în totul de El. Doresc să mă întâlnesc în ceruri cu toți  cei ce au citit acest mesaj. Glorie numai Domnului !

În Gloriooasa Lui Slujire

Petru Popovici

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s