De la: comori.org

„Duh, suflet și trup“și mărturia Vechiului Testament cu privire la ele.

Un Articol de H. C. Anstey

1. Tesaloniceni 5:23 Evrei 4:12 , etc.

Se poate pune întrebarea: Ce cunoaștem despre originea lor? și este potrivit faptul că ar trebui să căutăm să cunoaștem înțelesul a ceea ce Dumnezeu a găsit potrivit să scrie în Cuvântul Său. Nici intelectul, nici știința nu pot răspunde acestei întrebări. Aceste câteva gânduri din Scriptură, cu privire la acest subiect, l-au ajutat pe autor; ele poate îl vor ajuta și vor prezenta interes pentru cititor, dacă va dori Domnul.

Omul, fiind creația lui Dumnezeu, este alcătuit din aceste trei părți distincte. Precum oamenii, în Scriptură se spune despre animalele inferioare că posedă atât suflet cât și trup, dar nu duh. În cuvântul lui Dumnezeu (Geneza 1 ), singurul loc unde putem citi ceva despre originea acestei creații prezente, Dumnezeu a dorit să ne învețe cu privire la acest aspect. „Să mişune apele de mulţimi de fiinţe vii“ (sau, în ebraică, „nephesh” – suflet); și din nou, în versetul 21: „ … fiecare fiinţă vie care se mişcă …” (sau, „fiecare suflet viu” – același cuvânt). Tot astfel în versetul 24: „Şi Dumnezeu a zis: „Să dea pământul fiinţe vii (sau suflete vii) după felul lor, vite şi târâtoare şi animale ale pământului, după felul lor“. Şi aşa a fost .” Astfel Dumnezeu le-a creat suflete vii (ghahy nephesh) prin cuvântul Său. Iar versetul 30 ne spune că această categorie în care ele se află, sufletul (nephesh), include „orice animal al pământului şi orice păsăre a cerurilor şi oricare târâtoare care se târăşte pe pământ.”

Însă când ajungem la om, citim ceva diferit. Cu privire la toate animalele, Dumnezeu nu a făcut altceva decât să vorbească și le-a dat viață. Ele au apărut la porunca Creatorului lor. Însă acum, El se consultă cu privire la creatura care va stăpâni. Aceasta este omul. Nici pământului, nici văzduhului, nici mării nu le este poruncit să îl producă. El trebuie să fie făcut și, de asemenea, după chiar chipul și asemănarea lui Dumnezeu: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră“. „Şi Domnul Dumnezeu l-a întocmit pe om din ţărâna pământului şi i-a suflat în nări suflarea de viaţă (n’shahmah ghahy*); şi omul a devenit un suflet viu. (ghahy nephesh)” – aceeași expresie pe care o găsim folosită cu privire la animale în Geneza 1:21 . Însă ce diferență importantă! Mai întâi, în ceea ce privește trupul său, omul era întocmit chiar de Dumnezeu din țărâna pământului și nu chemat la viață printr-un cuvânt, cum fuseseră ele. În al doilea rând, atunci când a fost întocmit astfel, omul era cel care primea în nările sale această „n’shahmah” a vieții. Astfel, întocmirea trupului său și suflarea lui, prin care se spune că a devenit un suflet viu (ghahy nephesh), nu sunt în niciun caz mijloace secundare. Ambele sunt de la Dumnezeu; două lucruri despre care nu citim la niciuna dintre creaturile inferioare.


Aceste cuvinte intenționează să reproducă cuvintele evreiești, așa cum se pronunță ele (în limba engleză, n. tr.). Tot astfel și la „rooagh” sau „ruach”, după cum preferă unii.

Însă mai departe, „Este un duh (rooagh) şi acesta este în om; şi suflarea (n’shahmah) Celui Atotputernic le dă pricepere”, așa spune Elihu. David ne spune în Psalmul 32:9  că animalele „n-au pricepere”, folosind pentru „pricepere” același cuvânt. Din nou, el spune „Omul pus în cinste şi fără pricepere (același cuvânt) este asemenea fiarelor care pier” Psalmul 49:20 . Profetul Isaia afirmă de asemenea că ele (animalele) nu au duh (rooagh  Isaia 31:3 ). Așadar, animalele, precum oamenii, au parte atât de suflet cât și de trup, dar nu și de duh. Cu privire la duhul (rooagh) omului, și acesta (după cum și sufletul și trupul sunt) este lucrarea lui Dumnezeu. Primul loc în care citim acest cuvânt „rooagh” în Scriptură, Îi este atribuit lui Dumnezeu (Geneza 1:2 ). Citim că „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul.” Mai târziu, când creația, așa cum există ea în prezent, a fost întocmită, citim: „Duhul (rooagh) lui Dumnezeu Se mişca peste suprafaţa apelor.” De asemenea, Elihu, care folosește acest cuvânt cu privire la duhul din om (Iov 32:8 ), folosește același cuvânt cu privire la Dumnezeu în Iov 33:4 . Acest duh Dumnezeu îl întocmește în om. „Domnul care întinde cerurile şi pune temelia pământului şi întocmeşte duhul omului înăuntrul lui” (Zaharia 12:1 ). Și din nou, cu privire la lucrarea lui Dumnezeu: „iată, Cel care întocmeşte munţii şi creează vântul (duhul – rooagh , în alte traduceri) şi spune omului care este gândul lui” (Amos 4:13 ).

Putem învăța din alte pasaje ale Vechiului Testament, faptul că sufletul și duhul nu se confundau, ci erau cunoscute și între ele se făcea distincție. Ezechia spune că a vorbit în amărăciunea „sufletului” său (nephesh); însă, în continuare adaugă: „În toate acestea este viaţa duhului meu(rooagh)” (Isaia 38:15,16 ). Iov spune: „Voi vorbi în strâmtorarea duhului meu (rooagh), mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu (nephesh – Iov 7:11 ). Iov pune de asemenea în contrast sufletul și duhul, primul aparținând fiecărei făpturi vii, iar al doilea fiind doar în om, atunci când întreabă: „în a cărui mână este sufletul (nephesh) oricărei fiinţe vii, şi duhul (rooagh) oricărei făpturi omeneşti?” (Iov 12:10 ). Iar cu privire la duh, ca fiind o întocmire separată a lui Dumnezeu în fiecare om, și nu doar o simplă influență, citim despre „duhul (rooagh) lui Zorobabel” și „duhul lui Iosua” și „duhul rămășiței” în Hagai 1:14 , despre duhul lui Ilie în 2. Împărați 2:15, despre duhul lui Pul și despre duhul lui Tilgat-Pilneser în 1. Cronici 5:26 , precum și despre duhul lui Cirus în Ezra 1:1 .

Într-un singur loc, în care omul se întreabă cu privire la lucrurile care sunt „sub soare”, „rooagh” este atribuit animalelor, iar aceasta de către unul care își mărturisește propria ignoranță cu privire la ceea ce scrie. El, fiind el însuși înțelept, întreabă despre aceasta fără a primi vreun raspuns: „Cine cunoaşte?” (Eclesiastul 3:19-21 ). „Fiarele pier” (Psalmul 49:20 ), însă cu privire la om, atât sufletul cât și duhul sunt nemuritoare. Acest adevăr, pe care îl găsim pe deplin în Noul Testament, la care încă nu voi face referință, îl găsim de asemenea în Vechiul Testament. Este scris: „Dumnezeu l-a făcut pe om drept” (Eclesiastul 7:29 ).

Am vorbit deja despre această întocmire întreită – „Duh și suflet și trup”. Acum să privim la ceea ce este nemuritor în ea. Iov, de care deja am auzit, care a vorbit despre toate trei: „Duh, suflet și trup” (vezi Iov 10:1,11,12 ), și care probabil a trăit cu mult timp înainte de a fi scrisă cartea Genezei, se cunoștea ca fiind o făptură care va exista după moarte. Vorbind despre acel eveniment și despre timpul când viermele va fi nimicit acest trup vizibil în exterior, el spune: „Totuşi fiind în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu” (Iov 19:26 ). Aceasta înseamnă, eu, omul Iov, lucrarea deplină a lui Dumnezeu, „duh, suflet și trup”, „în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu”. Pentru că ceea ce este distrus de moarte (și în ceea ce privește omul, chiar și aceasta este doar pentru un timp) nu este decât acest înveliș exterior, locuința temporară care conține atât duhul cât și sufletul*.


* Aici îi sugerăm cititorului să mediteze la ceea ce spune Dumnezeu cu privire la veridicitatea celor spuse de robul său Iov despre el, în contrast cu ceea ce au spus cei trei prieteni, așa cum este menționat în Iov 42:8 .

Se poate menționa de asemenea și Daniel: „Dar tu, mergi pe drumul tău până la sfârşit; şi tu te vei odihni şi te vei ridica în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor” (Daniel 12:13 ). Daniel vorbește despre „duhul” (rooagh) lui Nebucadnețar (Daniel 2:1,3 ) și despre propriul său duh (Daniel 7:15 ). Acest duh, împreună cu sufletul și trupul, formau omul Daniel, iar acest om se va ridica în partea lui de moștenire „la sfârșitul zilelor”. Trupul se poate să fi devenit de mult țărână, Daniel încă se odihnește și încă așteaptă să se ridice în partea lui de moștenire la sfârșitul zilelor, un sfârșit care nu a venit încă. Sufletul, la moarte, se desparte de locuința lui. Nu este afectat de moarte. „Când îşi dădea ea sufletul (nephesh) – pentru că murea … ” (Geneza 35:18 ). Și aici cartea Eclesiastul vorbește lămurit cu privire la viitorul duhului, vorbind acum despre om, fără niciun dubiu asupra acestei chestiuni: „ţărâna să se întoarcă în pământ, cum era, şi duhul să se întoarcă la Dumnezeu, care l-a dat.” (Eclesiastul 12:1-7 ).

Diferitele sentimente și trăiri ale omului se manifestă prin intermediul trupului. Unele dintre acestea sunt atribuite în Scriptură duhului, altele sufletului, iar altele atât sufletului cât și duhului.

Astfel, duhul (rooagh) este tulburat (Geneza 41:8 Iov 21:3 Daniel 2:1 ), se poate înviora, sau întări (Geneza 45:27 ), este chinuit (Exod 6:9 Iov 7:11 ), poate fi înzestrat cu înțelepciune (Exod 28:3 Deut 34:9 ), este gelos (Numeri 5:14 ), este nenorocit (1. Samuel 1:15, 1 . Împărați 21:5), este chinuit de remușcări și se smerește (Psalmul 34:18,19 Proverbe 29:23 Isaia 57:15 Isaia 66:2 ), este zdrobit (Psalmul 51:17,19 Proverbe 15:13 ), este copleșit (Psalmul 142:3, 143 :4), este credincios (Proverbe 11:13 ), este iute la mânie (Proverbe 14:29 Ecl 7:8 ), este întristat (Daniel 7:15 Isaia 54:6 ), se rătăcește (Isaia 29:24 Ezechiel 13:3 ). De asemenea învață lecția plină de umilință că nu există sub soare nimic pentru „duhul” omului, în afară de „deșertăciune și goană după vânt” (Ecl 1:14,17 ;2:11,17,26 4:4,16 : 6:9).

Citim despre suflet (nephesh) că se desparte de trup la moarte (Geneza 35:18, 1 . Împărați 17:21,22), așa cum am văzut că face și duhul, în Ecl 12:7 ; că binecuvântează (Geneza 27:4,19,25,31 Psalmul 103:1,2 ), iubește (Geneza 34:3,8 Cântarea Cântărilor 1:7 3:1-4 ), cunoaște suferința (Geneza 42:21 ), poate gusta (Lev 7:18,20 Num 21:5 Deut 12:15,20,21 Iov 6:7 33:20 Psalmul 78:18 ), are pofte sau dorințe (Deut 14:26 1. Samuel 20:4 1 . Împărați 11:37; Psalmul 42:2 Psalmul 84:2 ), urăște (2. Samuel 5:8 ), îi este scârbă (Levitic 26:43 Zaharia 11:8 ), gândește (Estera 4:13 ), suferă (Levitic 26:16 ), este tulburat (2. Împărați 4:27; Iov 19:2 ), este îngenuncheat (Psalmul 57:6 ), este tulburat (Psalmul 88:3 ), se topește (Psalmul 107:5,26 Iona 2:7 ), este ușurat (Plângeri 1:11,16,19), se află în amărăciune (Iov 10:1 Isaia 38:15 ), este obosit (Ieremia 31:25 ), păcătuiește (Mica 6:7 ) și prin urmare are nevoie de ispășire (Exod 30:15,16 Levitic 17:11 Numeri 15:25 ), iar în timp ce aceasta este făcută, trebuie să se mâhnească (Levitic 16:29,31 ), are nevoie de asemenea de răscumpărare (2. Samuel 4:9 Psalmul 34:22 Psalmul 49:8,15 ;Psalmul 71:23 ), mântuire (Psalmul 35:3 ) și înviorare (Psalmul 19:7 ). Aceste enumerări, incomplete, pot ilustra în special ceea ce ține de, sau izvorăște din atât suflet cât și duh.

Pornind de la faptul că Scriptura nu afirmă nicăieri că fiarele au „duh”, de asemenea de la faptul că am citat pasajele care insistă asupra diferenței dintre suflet și duh, precum și de la o comparație atentă între aceste două liste, cred că este clar faptul că „duhul” reprezintă partea partea superioară din om. Omul devine ca fiarele, dacă nu are înțelegere, după cum spune David, și „suflarea (n’shahmah) Celui Atotputernic” (Iov 32:8 ) (nedată animalelor așa cum i-a fost dată omului) este cea care reprezintă taina acestei înțelegeri a omului. Înțelegerea, prin urmare, este în legătură cu „duhul” omului, nu cu „sufletul”.

Observ că acest cuvânt „suflet” (nephesh) este folosit pentru om ca întreg în Geneza 12:5, 14 :21, Exod 1:5 Numeri 15:27,28  și în alte locuri, dar nu am găsit cuvântul „duh” (rooagh) fiind folosit pentru om. Cât de potrivit, prin urmare, este că găsim în Scriptură faptul că păcatul, ispășirea, răscumpărarea, convertirea și mântuirea sunt toate în legătură nu cu „rooagh”, ci cu „nephesh”, sufletul, pentru că omul, duh, suflet și trup, este cel care a păcătuit, iar aceasta cere ca puterea lui Dumnezeu să intervină de partea lui, în har.

Rezumând ce s-a spus în Vechiul Testament atât despre suflet, cât și despre duh, nu este greu să vedem că se poate învăța de aici despre existența eternă a omului, care a fost acceptată cu mult timp mai înainte ca lumina Noului Testament asupra acestor lucruri să strălucească în toată plinătatea ei. Dacă omul este orb, nu o poate vedea și poate merge până-ntracolo încât să o nege (așa cum mulți au făcut-o și o fac). În orbirea lui, el poate învăța pe alții că omul nu dăinuiește pentru totdeauna, însă, cu toate acestea, strălucește adevărul lui Dumnezeu.

În Maleahi 2:16  există un cuvânt solemn, în care citim un ultim îndemn adresat „duhului” (rooagh) care a fost ademenit prin „dorință” (Geneza 3:6 ) și prin afecțiunile sufletului (1. Timotei 2:14 ). „Deci luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie.” „Deşertăciune şi goană după vânt!” trebuie să-l întoarcă pe om înspre Dumnezeu, trebuie să-l conducă să ia seama și să privească dincolo de soare pentru ceea ce nu găsește sub el. Însă a nega nemurirea sufletului sau a duhului și învierea trupului, sau, într-un cuvânt, existența eternă a omului pe care Dumnezeu l-a creat, înseamnă astfel să te porți cu necredincioșie cu tine însuți și cu Dumnezeu și aceasta nu va înlătura „deșertăciunea și goana după vânt”. „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28 ). Binecuvântate cuvinte, cititorule; cuvinte de viață și lumină, venind de la Acela care „l-a făcut pe om drept” (Ecl 7:29 ); cuvinte care răsună în mijlocul lumii acesteia plină de trudă pentru orice sărman păcătos care „ia seama”.

****

O dificultate poate să fie reală, dar nu va fi un obstacol decât pentru necredința inimii, dacă te găsești pe calea voii lui Dumnezeu. Căci credința se bizuie pe Dumnezeu și face ceea ce El dorește, iar dificultățile sunt ca nimic pentru El. Necredința poate găsi întotdeaua pretexte și, de asemenea, pretexte care aparent sunt bine întemeiate. Ele au însă acest defect major: Îl exclud pe Dumnezeu (J.N. Darby).

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s