Ziua când Dumnezeu a plâns

Luca 19:41-44

Intrarea Domnului Isus în Ierusalim este redată de toți cei patru evangheliști. Evenimentul este ,,epocal“, împlinind profeția făcută de Dumnezeu în Zaharia 9:9, unde am fost anunțați că un nou împărat va intra în Ierusalim ca eliberator. Paradoxal, ne-a anunțat profeția, acest împărat va călări nu pe un armăsar înfocat și nărăvaș, ci va veni blând, călare pe mânzul unei măgărițe:

,,Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe.“

El a venit să pună capăt tuturor războaielor și să instaureze Împărăția Păcii pe tot pământul:

,,Voi nimici carele de război din Efraim, şi caii din Ierusalim, şi arcurile de război vor fi nimicite. El va vesti neamurilor pacea, şi va stăpâni de la o mare la cealaltă, şi de la râu până la marginile pământului“ (Zah. 9:10).

După ce a plecat din Betania și Betfaghe, cavalcada însoțitorilor lui Isus a ajuns pe culmea muntelui măslinilor, de unde, dintr-o dată, se vedea panorama frumoasă a Ierusalimului. În acel punct, mulțimea pelerinilor tradiționali, mulțimea celor care se suiau la Praznic, mulțimea obosită de atâta drum, izbucnea dintr-o dată în strigăte de bucurie și în cântări de laudă. Nu însă și Domnul Isus … Spre stupefacția și dezamăgirea tuturor, ,,împăratul“ mesianic izbucnește în lacrimi. Sunt lacrimile unui Dumnezeu care … plânge!

,,Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea, şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată” (Luca 19:41-44)

Profetic și paradoxal, mila s-a întâlnit acolo și atunci cu mânia divină. Același Dumnezeu care a anunțat pedeapsa a venit să verse lacrimi pentru cel pedepsit. ,,El nu vrea moartea păcătosului“, ci ,,dorește ca toți oamenii să vină la pocăință“.

Judecata divină (care este tema principală din Săptămâna Mare) devine astfel o realitate serioasă și solemnă. Inconștienți, cei din cetate se vor bucura și se vor veseli la Praznic, dar Împăratul mesianic se va tulbura, se va lupta, va face curățenie, și, în final va fi prins, judecat, osândit și crucificat. În nopțile acelor zile, Isus n-a dormit de loc în Ierusalim, ci s-a refugiat în afara ei, între prieteni.

Săptămâna Paștelor debutează așadar cu două elemente paradoxale: un împărat atotputernic vine blând și smerit pe mânzul unei măgărițe și un Dumnezeu care vine să pedepsească … plângând.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s