Preoți pentru Dumnezeu

(Apocalipsa 1.4-8)

de  Teodor Popescu

    In versetele citite se spune intre altele despre Domnul Isus ca a facut din noi o imparatie si preoti pentru Dumnezeu. Cum a facut? Prin faptul ca ne-a ales inainte de intemeierea lumii.

    N-am lucrat noi la aceasta alegere a noastra, nu e niciun merit din partea noastra. A lucrat El si numai El. Daca este vorba de noi, cercetand infatisarea acelora pe care i-a ales Dumnezeu, avem pricini sa ne smerim inaintea Lui: „Printre voi nu sunt multi intelepti in felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele intelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile de neam de jos ale lumii, pe cele dispretuite si lucrurile care nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt” (1 Corinteni 1.27-28).

    Pe cei fara minte, pe cei de neam de jos, pe acestia i-a ales Dumnezeu? De ce n-a ales pe intelepti, pe oamenii distinsi, nobili? Oricum ar fi, noi dam dreptate Cuvantului lui Dumnezeu. Este adevarat, cata vreme am umblat pe caile noastre, am mers in nebunie, robiti de tot felul de pacate si patimi. Si totusi El ne-a ales, iar la timpul hotarat ne-a chemat cu chemare sfanta, iar noi am primit chemarea Lui, ascultand de glasul Lui. Dar ascultarea aceasta nu ne-a lasat sa dormim mai departe, ci ne-a trezit din somnul pacatului si al nepasarii.

     La inceput nu prea am inteles noi starea inalta in care ne-a asezat Dumnezeu; am inteles insa starea de pierzare in care ne gaseam. Lucrul acesta ne-a costat lacrimi si suspine, lupte si zbucium. Dar tocmai aceasta ne-a facut sa ascultam de chemarea lui Dumnezeu. Asa a biruit harul lui Dumnezeu, care ne-a chemat si ne-a facut in stare sa ascultam aceasta chemare sfanta. „Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi” spune Domnul Hristos.

    Evreii au fost robi in Egipt, dar Dumnezeu i-a eliberat. Pe robii lumii, pe robii pacatelor, pe robii lui Satan i-a chemat Dumnezeu si i-a asezat in stare de neprihanire. Eram departe de Dumnezeu, dar El ne-a apropiat. Eram vrajmasi ai lui Dumnezeu, dar El ne-a impacat, ne-a facut prieteni ai Sai. Eram dispretuiti, dar El ne-a facut mostenitori ai slavei. Toate acestea sunt lucrarea Lui si noi ne minunam tot mai mult de harul lui Dumnezeu, care ne-a dat toate aceste lucruri.

    Nu conteaza ce suntem inaintea oamenilor, conteaza ce suntem inaintea lui Dumnezeu. Oamenii pot sa nu vada in noi lucrarea lui Dumnezeu, oamenii pot sa vada gresit si astfel sa numeasca ratacire lucrarea facuta de Dumnezeu in noi. Slava noastra este ascunsa de ochii oamenilor; dar nu va ramane ascunsa pentru totdeauna. „Cand Se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El, in slava.” Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nici pe Domnul Isus nu L-a cunoscut. Si cata vreme nu cunoaste cineva pe Domnul Hristos, nu avem pretentia sa ne cunoasca pe noi, care am crezut in El.

    Noi am intrat sub o puternica lucrare si intr-o minunata scoala. Diamantele care stralucesc asa de mult sunt puse sub o indelungata lucrare de slefuire, pana ce capata stralucirea cuvenita. Asa este si cu noi. Cate lucruri pune Dumnezeu in miscare, ca sa-Si aduca la indeplinire planul Sau care are in vedere binele nostru!

    Un sculptor lucreaza la o statuie ciocanind toata ziua. Negresit, el urmareste un chip pe care-l are in minte si la realizarea acestui chip lucreaza el fara preget, pana ce reuseste sa-l realizeze intr-adevar. Tot asa este si cu noi: Dumnezeu are un plan cu noi. Planul Lui este sa scoata din noi chipuri asemenea Domnului Isus.

    Se poate? E prea inalt! Noi, niste pacatosi, cum indraznim sa spunem o vorba ca asta? Dar n-o spunem noi, o spune Cuvantul lui Dumnezeu, ca Dumnezeu are ca tinta sa scoata din noi chipuri asemenea Domnului Isus. Noi nu vedem decat inceputul planului acestuia. Dar minunata este lucrarea Lui si nu inceteaza s-o continuie cu noi, pana Isi va infaptui acest plan.

    Cu noi lucreaza mana lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu, cand este vorba sa modeleze, sa cizeleze chipuri asemenea Domnului Isus. Noi nu izbutim sa fim ceea ce trebuie sa fim, dar Duhul lui Dumnezeu Se ingrijeste de noi: ne invata, ne mustra, ne indeamna, ne mangaie, ne sfatuieste, toate lucrurile le intrebuinteaza El ca sa scoata chipuri asemenea Domnului Isus.

    Prin lucrarea minunata a intoarcerii la Dumnezeu, El ne-a luat in mana Sa, ca sa-Si implineasca planurile. El ne-a stramutat din intuneric la lumina si a facut din noi o imparatie. E drept, noua ni se pare mica aceasta imparatie. Dar stim noi oare pe toti aceia care pe fata intregului pamant au primit pe Domnul Isus si traiesc in legatura cu El? Asta numai El o stie. Ceea ce stim noi este ca suntem ai Lui. Cati sunt ai Lui, asta nu e treaba noastra sa stim. Am fost platiti cu un pret mare si pentru acest pret suntem scumpi inaintea Lui; iata ceea ce trebuie sa stim.

    El a facut din noi o imparatie, dar nu o imparatie pamanteasca, ci spirituala. Da, in Cuvant se spune ca Domnul Isus a facut din noi o imparatie „pentru Dumnezeu.” Fiecare trebuie sa-si ia locul in aceasta imparatie, recunoscand pe Domnul Isus si luand cunostinta de legile care guverneaza in aceasta imparatie a lui Dumnezeu. Cuvantul Lui ne sta la indemana ca sa ne arate ce stapaneste in aceasta imparatie a lui Dumnezeu si ce fel sunt oamenii care fac parte din aceasta imparatie.

    Este drept ca multi cred ca au intrat in aceasta imparatie, cand de fapt n-au intrat; starea lor sufleteasca arata ca n-au intrat. Am vrut sa insemnam bine marginile acestei imparatii, sa fim o adunare bob si bob, dar n-am izbutit. Plangem pe acele persoane care n-au trait nasterea din nou. Desi vin mereu la adunare,  unii se pierd pe veci, daca nu s-au nascut din nou. Nu vrem sa ne facem judecatorii altora! Totusi, traim impreuna si vedem apucaturile fiecaruia; daca sunt din Dumnezeu, le recunoastem, daca nu, nu le recunoastem. Deci fiecare sa-si dea seama daca este intr-adevar in aceasta imparatie a Domnului Hristos, daca El este Imparatul si Domnul lui.

    „El a facut din noi o imparatie si preoti pentru Dumnezeu, Tatal nostru.” Noi nu suntem dintre cei ce cred ca unii sunt duhovnicesti si altii firesti, unii sunt cler si altii popor de rand. Aceasta ar fi o mare abatere de la Cuvantul lui Dumnezeu. De aceea noi suntem pentru o preotie generala. Fiecare copil al lui Dumnezeu este preot pentru Dumnezeu, Tatal Sau; fiecare trebuie sa aduca jertfe lui Dumnezeu. In Vechiul Testament se aduceau multe jertfe. „Adu ca jertfe multumiri si implineste-ti juruintele facute Celui Preainalt.”

    Ca si in Vechiul Testament, jertfele aduse lui Dumnezeu trebuie sa fie fara cusur. Nu se aducea ca jertfa o oaie chioara sau schioapa sau cu cine stie ce alt cusur. De aceea si multumirile si laudele noastre trebuie sa fie fara cusur.

    De aceea noua Cuvantul lui Dumnezeu ne spune: „Va indemn, dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu. Aceasta va fi din partea voastra o inchinare inteleapta” (Rom. 12.1). – Cum sa-mi aduc trupul meu jertfa? – Preda-te in totul lui Dumnezeu, ca sa fii curat si fara prihana inaintea Lui.  Daca insa te abati de la cinstea casniciei, mai este curat trupul tau? Te-ai intinat poate pentru totdeauna. Trebuie sa ne tinem in curatie trupurile, sufletele, duhurile, pentru ca sa putem sluji Dumnezeului viu si adevarat. Altfel, intinati, nu putem sluji lui Dumnezeu.

    Cauta sa slujesti in totul lui Dumnezeu inca de acum, sa nu amani predarea ta intreaga pentru mai tarziu. Cine stie? Poate vor veni peste tine zile neplacute: batranetea cu slabiciunile ei, poate o paralizie sau alta boala grea. Atunci ai vrea sa slujesti lui Dumnezeu, dar nu mai poti. Niste carbuni scosi din foc, care au ajuns mai mult cenusa: asta sa dai tu lui Dumnezeu? Daca nu slujesti cu toata inima ta inca de acum, cand L-ai cunoscut, sa nu te amagesti. Intr-adevar, slujirea lui Dumnezeu cere intreaga ta viata, cere o predare deplina in mana Domnului. Sa-I slujim cu ce avem mai bun, cu cei mai buni ani ai vietii noastre!

     Ce bine pentru cei ce au primit chemarea lui Dumnezeu de timpuriu, ca I-au dat lui Dumnezeu cei mai buni ani ai vietii lor! Dar si cei ce au venit la Domnul Isus mai tarziu, sa-I slujeasca si ei cum pot mai bine. La acestia e indreptatit regretul: De ca nu L-am cunoscut pe Domnul mai din timp! Altfel ar fi fost viata mea daca Il cunosteam mai dinainte!

    Preotii lui Dumnezeu aduc jertfe si multumiri. In Vechiul Testament jertfele acestea infatisau rugaciunile care se inalta spre cer. De aceea in Apocalipsa 5 e vorba de niste potire cu tamaie, care sunt rugaciunile sfintilor. Noi putem inalta rugaciuni catre Dumnezeu si chiar trebuie sa facem lucrul acesta. Ma gandesc: ce priveliste placuta este pentru Dumnezeu: colo, colo, unul si altul ingenunchiati isi varsa inimile inaintea Lui, Ii spun durerile si greutatile lor si-I multumesc. Si cand te gandesti, avem privilegiul sa inconjuram cu rugaciunile noastre pe toti oamenii de pe pamant, pe credinciosi si necredinciosi, pe cei mai de aproape si pe cei mai de departe.

    Daca facem lucrul acesta, atunci chivotul lui Dumnezeu e in casa noastra. Intr-o vreme chivotul legii a fost mutat in casa lui Obed-Edom. De cand chivotul a intrat in casa acelui om, de atunci mari binecuvantari a varsat Domnul peste casa aceea. Ce binecuvantari sunt de altfel in toate casele de unde se ridica fumul de tamaie, adica rugaciunile sfintilor! Da, in fiecare casa de credincios este ridicat un altar si pe altarul acesta sta Domnul Isus, care duce rugaciunile noastre inaintea Tatalui din cer.

    Un credincios avea copii necredinciosi. Multa suparare ii faceau. Intr-o zi, credinciosul a murit. Unul din copiii sai spunea dupa aceea: „Rugaciunile tatalui meu ma inconjoara din toate partile ca niste munti.” Asa sa inconjuram si noi pe ai nostri, din toate partile, cu rugaciunile noastre!

    In capitolul 3 din cartea prorocului Zaharia se vorbeste de un mare preot, Iosua, care avea niste haine foarte murdare. Domnul porunceste sa fie dezbracat de hainele lui si sa fie imbracat cu alte haine. Abia de atunci inainte se vorbeste de venirea Domnului Hristos si abia de atunci inainte lucrurile se petrec cu totul altfel, caci Domnul Hristos intra in lucrare in sanul poporului evreu.

    Dar si pentru noi este acest cuvant. Sa umblam neintinati de lume, sa ne ferim de amestecul cu ea, de apucaturile ei, de obiceiurile ei, pentru ca sa ramanem curati si fara prihana inaintea lui Dumnezeu. Numai asa vom putea sa ridicam maini curate inaintea lui Dumnezeu, numai asa vom putea sa inaltam rugaciuni sfinte inaintea scaunului de har al lui Dumnezeu, ca sa capatam indurare la vremea potrivita.

    Aceasta sa fie experienta fiecaruia dintre noi. Este o bucurie pentru noi sa ne gandim ca patru sute de case isi ridica in fiecare dimineata si in fiecare seara, daca nu si peste zi, fumul de tamaie curat inaintea lui Dumnezeu.

    Atata vreme este curata rugaciunea noastra, cata vreme noi insine suntem paziti curati si fara pata inaintea lui Dumnezeu. Atunci, rugaciunea iesita dintr-o inima curatita si pastrata in sfintenie de Cel Preainalt este primita inaintea Lui. Si El Isi va mari lucrarea Lui in noi si prin noi, iar rugaciunile noastre vor dobandi o intindere tot mai mare, pana vor cuprinde intreaga lume.

                                     Teodor Popescu

                                     29 decembrie 1957

 

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s