Trei invitații din Evanghelia lui Ioan

Ioan a fost un geniu inspirat de Duhul desăvârșirii. Modest ca un strop de rouă și oglindind umil strălucirea soarelui, Ioan a scris o Evanghelie care va rămâne în eternitate o capodoperă cu greu de egalat.

Scrierea lui Ioan are structura unei arhitecturi a Cortului Întâlnirii, are psihologia unor studii de caz, într-o inegalabilă galerie a întâlnirilor tipologice dintre oameni și Dumnezeu, în Christos, are seriozitatea unui proces din justiție care dovedește dumnezeirea Fiului, transcendența Logosului și șansa unică a întâlnirii cu  Salvatorul venit să ne recupereze pentru locașurile din casa Tatălui.

Vreau să vă atrag atenția asupra încă unei particularități unice a Evangheliei lui Ioan, o întreită invitație, o triadă a Celui venit să ne fie nu musafir, ci gazdă primitoare. Iată-le: ,,Veniți de vedeți“, ,,să vină și să bea“ și ,,veniți de prânziți“

  1. În Ioan 1:39, doi doritori de ucenicie Îl numesc, dintre toate titlurile de politețe posibile, ,,Rabi“, cu o exprimare echivalentă cu o cerere de înscriere: ,,Rabi (care tălmăcit înseamnă: ,,Învățătorule“), unde locuiești?“ Fiul lui Dumnezeu le răspunde, criptic, și totuși clar: ,,Veniți de vedeți“.
    Este echivalentul unei aceptăți, al unui ,,Veniți. Nu mă deranjați. Veniți acum. Casa mea este deschisă pentru voi, Am venit să Mă cunoașteți, căci Eu vă cunosc de mult“.
  2. În Ioan 7:37, în ultima zi a sărbătorii corturilor (Num. 2(:12-38), evreii adăugaseră un obicei al lor la cele prescrise în Lege, o ,,scoatere a apei“ ca o invocație pentru ploile aducătoare de viață care urmau în calendarul anual. A opta zi devenise prin aceasta o zi a bucuriei, o   sărbătoare a apei într-o țară a uscăciunii, a prafului, a deșertului, Fiul se ridică și-i invită pe cei însetați să servească: ,,Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea“.
    Apa este condiția indispensabilă a vieții. Dați astronomilor o planetă pe care se găsește apă și vor sări în sus de bucurie! Unde este apă, este viață!
  3. În Ioan 21:12, după ce i-a așteptat pe mal pe ucenicii mustrați printr-o minune a recapitulărilor, Fiul îi invită la totul de-a gata: ,,Veniți de prânziți“. Petru avea nevoie de un foc la care să se încălzească și să-și usuce hainele lepădării. Ceilalți aveau nevoie de un mal în care să-și tragă corabia vieților lor intrate temporar în tragică derivă, după ce rămăseseră fără El în răstignire; aveau nevoie de o gazdă la care să-și ancoreze din nou speranțele, idealurile, destinele.

 

Trei invitații care au rămas deschise până astăzi, pentru mine, pentru tine, pentru toți cei care au nevoie să le audă.

,,În casa Tatălui meu sunt multe locașuri.“
,,Veniți de vedeți“
,,Veniți să beți“
,,Veniți de prânziți“

Stă să înceapă … nunta.

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s