Ce nu face timpul?

Gen. 42 – 43

Începutul anului 2016 este o ocazie să ne gândim la scurgerea timpului și la efectele lui asupra noastră. Oricum le-am lua, ele sunt multe … Există însă lucruri pe care nu le va putea face niciodată timpul, deși se zice ,,timpul le rezolvă pe toate“. Anumite lucruri sunt responsabilitatea noastră. Noi trebuie să le facem.

I. Timpul nu face ceea ce trebuie să facem noi! – Există o vreme a acțiunii!

,,Când a auzit Iacov că este grâu în Egipt, a zis fiilor săi: „Pentru ce staţi şi vă uitaţi unii la alţii?” Şi a zis: „Iată, aud că este grâu în Egipt; pogorâţi-vă şi cumpăraţi-ne grâu de acolo, ca să trăim şi să nu murim.” (Gen. 42:1-2)

Iacov avea pe atunci cam 130 de ani. Era însă încă un om al acțiunii și nu-i poate privi pe fii lui pasivi și gata să moară de foame! ,,De ce vă stați și vă uitați unii la alții?“

În spatele evenimentelor, Dumnezeu mișca astrele pe cer, norii de deasupra, ploile, apa râurilor, pământul și oameni ca să-i ducă pe cei din familia lui Avraam în Egipt. Seceta care venise era lucrarea Lui personală. Dumnezeu văzuse că prezența lor în Canaanul idolatru este un pericol pentru panul mesianic. Ce se întâmplase cu Dina și Sihem fusese o tragedie. Urmașii lui Avraam aveau să se lupte toată existența lor cu idolatria canaaniților … Până una alta însă, Dumnezeu avea de gând să-i strămute în ținutul Goșen din Egipt, unde, în izolare de egipteni, avea să-i transforme dintr-o familie de 70 de oameni într-un popor de peste un milion de persoane. Uneori, Dumnezeul care mișcă universul, nu ne mișcă pe unii dintre noi. Și ei stăteau și se uitau uni la alții   …

Dumnezeu avea de gând să-i facă ,,a doua familie domnească“ din Egipt. Iosif era ,,ca un tată pentru Faraon“ și numai tronul îl ridica în autoritate pe Faraon deasupra acestui tânăr evreu. Tot ceea ce era mai bun în Egipt era deja regătit pentru Iacov și fii săi. Și ei stăteau și se uitau unii la alții …

Dumnezeu îl trimisese pe Iosif în Egipt înaintea lor ca să le scape viața. Totul era pregătit. Dar defetismul și seceta îi paralizase. Și ei stăteau și se uitau unii la alții …

Există o vreme a acțiuni. Timpul nu rezlvă toate problemele. Uită-te în jur. Nu da vina pe circumstanțele neprielnice. Nu sta cu brațele încrucișate. Evită ceea ce americanii numesc ,,procrastinare“. Fă ceva! Dumnezeu a pregătit totul. Universul este în sprijinul planurilor Sale pentru tine, dar … fă și tu ceva!

II. impul nu rezolvă problema păcatelor noastre ! Există o vreme a pocăinței !

,,Ei au zis atunci unul către altul: „Da, am fost vinovaţi faţă de fratele nostru, căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.” (Gen. 42:21)

Și niciunul dintre ei nu-i  ceilați nu-l întreabă: ,,Despre cine vorbești?“ Ceea ce-i  făcuseră lui Iosif cu mulți ani în urmă apăsa deopotrivă pe conștiința fiecăruia dintre ei. Nici Ruben nu pomenește numele lui Iosif, dar toți știu cine este ,,băiatul“ despre care vorbește el …

,,Ruben a luat cuvântul şi le-a zis: „Nu vă spuneam eu să nu faceţi o astfel de nelegiuire faţă de băiatul acesta? Dar n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui.” (Gen. 42:22)

Iosif i-a ascultat și s-a dus să plângă ,,laoparte“, neștiut de ei. Prințul Egiptului și-a dat seama că frații lui sunt strânși în menghina lui Dumnezeu și plânge de milă … și de dragoste neîmpărtășită.

Dacă ai făcut ceva rău cuiva, nu te minți că timpul va așeza uitarea peste toate. Dacă nu-ți merg lucrurile bine și nu înțelegi de ce? Ascultăți conștiința și îndreaptă-ți greșelile trecutului. Tu trebuie s-o faci, nu timpul. Păcatul tău te va urmări pretutindeni, iar Dumnezeu va avea grijă să nu ai pace.

Frații lui Iosif au știut asta! Ascultă-i ce spun când văd argintul la gura sacilor lor: ,,Atunci li s-a tăiat inima şi au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?” (Gen. 42:28).

Ei n-au refuzat să facă legătura dintre fapta lor din Canaan și ceea ce li se întâmpla acum în Egipt. Dimpotrivă! Tu ce faci?

III. Timpul nu te biruiește, ci Dumnezeu te înfrânge! Există o vreme a acceptării!

,,Dumnezeul Cel Atotputernic să vă facă să căpătaţi trecere înaintea omului aceluia şi să lase să se întoarcă împreună cu voi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin! Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!” (Gen. 43:14).

Iacov, șmecherul de altădată, a murit. Ambițiosul și luptătorul de altădată a capitulat. Acum, la bătrânețe, Iacov este Israel și cedează fără uptă. După ce a protestat o vreme, după ce a refuzat un timp, acceptă să-l lase pe Beniamin să plece cu frații lui în Egipt, Noul ,,Israel“ spune: ,,Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copiii mei, lipsit să fiu!“

Timpul nu este stăpânul tău! Dumnezeu este! După ce ai vrut ,,altfel“, după ce ți-ai dorit ,,altcum“, cedează. Spune și tu ca Domnul Isus în grădina capitulării finale:

„Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” (Mat. 26:42).

Tainic, fără să știi tu acum, acceptarea voii lui Dumnezeu îți va aduce vremea binecuvântărilor și bucuriile nevisate pregătite mai dinainte de planul desăvârșit al lui Dumnezeu pentru tine. Dacă te îndoiești, citește ce l-a așteptat pe Iacov în următorii șaptesprezece ani pe care i-a petrect în Egipt … (Ge. 47:27-28).

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s