Cine m-a atins?

(Cine sunt creștinii ortodocși din America? Astăzi vă propun întâlnirea cu unul din cei mai frumoși dintre ei: pr. Anthony M. Coniaris. Uneori uităm că Dumnezeu are copiii deosebiți și dincolo de țarcul demoninației noastre. Nu strică, din când în când, să mai privim și spre frații noștri de acolo. Despre Coniaris puteți citi aici).

Exista un limbaj pe care ar trebui cu totii sa invatam sa il vorbim. Este un limbaj care comunica cu adevarat ceva; un limbaj care exprima efectiv caldura iubirii; un limbaj care poate sa sparga formidabile bariere ale comunicarii. Este limbajul atingerilor. Oamenii redescopera acum acest limbaj uitat. Dar este in fapt un limbaj stravechi. Isus l-a folosit. Cand copiii veneau la El, ii lua in brate si in binecuvanta. Cand dorea sa vindece un lepros sau un orb, ii atingea. Cand dorea sa demonstreze profunzimea iubirii sale, El se folosea din nou de atingere, spaland picioarele discipolilor sai.

Un judecator povestea odata ca nu a vazut niciodata la tribunal un tata care se judeca cu fiul sau sa se atinga reciproc, ca semn de afectiune. Daca tatal ar pune mana pe umarul fiului sau, spunea judecatorul, i-ar transmite ceva. Dar nu o face. Eu, cand vizitez un preot in varsta, ii iau mana in mainile mele in timpul rugaciunii. Atingerile umane facute din iubire au ceva anume. Sunt atingerile lui Cristos insusi.

Dr. Smiley Blanton, un medic psihiatru, obisnuia sa intrebe cuplurile casatorite care aveau probleme: “Spuneti-mi, de cand nu v-ati mai plimbat cu sotia tinand-o de dupa umeri? Din cand in cand va asezati pe covor pentru a va juca cu copiii? Cand spuneti rugaciunea la masa, va tineti de mana?” Acelasi psihiatru se plangea de faptul ca in maternitati, bebelusii sunt izolati de mamele lor imediat dupa nastere. “As prefera sa ii vad pe acesti copiii in bratele mamelor, sau in leagane langa patul lor, chiar si tinuti stangaci de catre tati. Bebelusii care au acest privilegiu de a nu fi despartiti dupa nastere de mama tind sa fie ulterior mai stabili emotional.” Chiar si bebelusii inteleg limbajul magic al atingerii.

“Cine m-a atins?”

Evanghelia de astazi ne prezinta una dintre cele mai remarcabile istorii din Noul Testament. Este povestea unei femei care a fost vindecata atingandu-l pe Isus. Ea era bolnava de doisprezece ani. A incercat tot felul de tratamente si a consultat nenumarati medici, dar nimic nu pare sa o fi ajutat. Suferea de hemoragie, care pe vremea aceea era o boala incurabila. Astazi s-ar apela la histerectomie, dar aceasta procedura chirurgicala nu era cunoscuta pe vremea lui Isus. Astfel, femeia pur si simplu suferea.

Nu era doar disconfortul fizic si durerea motive de mahnire pentru ea; mai era si faptul ca, dupa legea evreiasca, femeia cu hemoragie era considerata necurata. Orice si pe oricine atingea ea, era infectat cu murdarie, credeau evreii. De aceea, o astfel de persoana traia intr-o izolare totala, neputand nici participa la cult, nici sa faca parte din comunitate alaturi de ceilalti. Ea nici nu ar fi trebuit sa se afle atunci in multimea care il inconjura pe Isus. Daca oamenii ar fi recunoscut-o, ar fi strigat la ea sa dispara de acolo, pentru a nu-i murdari. Ea se temea sa nu fie descoperita, asa ca s-a strecurat in spatele lui Isus si l-a atins pe nepusa masa. Cauta disperata sa se atinga de ceva, de orice ar putea-o scapa de viata singuratica si umilitoare ce o avea.

Inainte de a ajunge la Isus, Sf. Marcu ne spune ca femeia ar fi gandit in sinea ei: “De ma voi atinge macar de haina Lui, ma voi vindeca!”. Daca l-as putea atinge, trebuie ca a gandit ea, nu pe cap, caci nu se cade; nu pe mana, caci ar fi prea familiar. Daca as putea sa ii ating macar un ciucure al hainei, si stiu ca as fi vindecata. Invatatorii evrei din timpul lui Isus purtau robe cu ciucuri, pentru a-si aminti de fiecare data cand le imbracau ca sunt oameni ai lui Dumnezeu, angajati sa respecte legile lui Dumnezeu. Astazi ciucurii se mai gasesc in ornatele ortodocsilor din Ierusalim, dar se poarta in interior. In vechime ciucurii se purtau insa in exteriorul robei, si astfel a putut femeia sa atinga. Cand l-a gasit pe Isus, acesta era inconjurat de multime mare, si era dificil sa il atinga. Dar a insistat si in final a reusit. Si cum l-a atins, a simtit o putere vindecatoare ce ii inunda trupul, ca un soc electric: “si indata s-a oprit curgerea sangelui ei”. Ea a stiut ca a fost vindecata.

Cand Isus a intrebat: “Cine este cel ce s-a atins de Mine?”, Petru s-a gandit ca e o intrebare copilareasca, din moment ce sute de oameni erau in jurul lui Isus tot timpul, majoritatea inghiontindu-l. El s-a apucat sa ii explice lui Isus ca a fost atins de o mare de oameni. Dar Isus nu este multumit de raspuns. El stie ca cineva din multime l-a atins in mod special, cu credinta si din disperare. Cineva l-a atins cu adevarat si vital. Cineva a primit puterea vindecatoare. “S-a atins de mine cineva”, spune El, referindu-se nu la multime ci la acel cineva cu credinta. Apostolii credeau ca este absurd ca dintr-o multime de oameni care te ating sa poti sa distingi una anume. Dar El a distins atingerea! Aceasta este iubirea lui Dumnezeu! Aceasta este sensibilitatea Lui la nevoile umane si la atingerea credintei!

“S-a atins de mine cineva.” Sunt cuvinte minunate, pentru noi si pentru femeia care a atins haina lui Isus.

Ele ne spun ca atunci cand ne intindem cu credinta catre Domnul, pentru a primi ajutorul sau, Domnul stie. Asa dupa cum Isus a simtit usoara atingere a ciucurelui de pe haina sa, in mijlocul unei multimi, asa si Dumnezeu stie de rugaciunea fiecaruia dintre noi. Uneori oamenii intreaba: “Cu miliarde de oameni in aceasta lume, cum poate sa stie Dumnezeu de mine si sa vegheze asupra mea?” Isus ne arata in aceasta pericopa ca stie si are grija chiar si de cei mai mici dintre noi. Multimile ar putea sa ne ignore, dar Isus nu. Nici multimea, nici chiar universul cat este de mare, nu il poate bloca de la a simti o atingere de credinta.

Trebuie sa nu uitam de faptul ca atunci cand femeia l-a atins pe Isus, El era intr-o misiune urgenta. Singura fiica a unei persoane importante si respectate, Iair, mai-marele sinagogii, era pe moarte. Isus era in drum spre casa lui Iair. Dar chiar daca era in drum spre o situatie de viata si de moarte, Isus s-a oprit. Nu era atat de ocupat incat sa treaca cu vederea o persoana ce avea nevoie de El. Uitand de multime, El a vazut-o si a tratat-o pe femeie de parca ar fi fost singura persoana din lume. Pentru Isus nimeni nu este pierdut in multime. El i-a acordat atentie femeii. “Cine m-a atins?”, a intrebat El. Cand femeia a recunoscut in public ca l-a atins si ca a fost vindecata imediat, El i-a spus: “Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Mergi in pace.” Oare nu asa face Isus cu fiecare dintre noi atunci cand mergem la El cu credinta si cu umilinta, ca femeia din Evanghelia de astazi?

Putem sa il atingem si astazi

Pericopa de astazi nu ne prezinta doar ceva ce s-a intamplat in Palestina acum mult timp. Cristos care era imbrancit atunci de multimi este in mijlocul nostru si astazi. Inca il putem atinge intinzandu-i inimile noastre atunci cand ard si cand sunt in dificultati. Dar cum il putem atinge astazi pe Isus?

Il putem atinge prin rugaciune. Ce este rugaciunea daca nu atingerea lui Isus, conversatia cu El, invitatia pe care i-o adresam sa intre in vietile noastre? Femeia bolnava l-a atins prin simplu gest al intinderii mainii. Nici astazi nu este mult mia dificil sa il atingem pe Isus. Ajunge sa ne intindem catre El prin rugaciune!

In al doilea rand, pentru ca rugaciunea sa il atinga cu adevarat pe Isus si pentru a stabili un contact cu El, ea nu trebuie sa fie un ritual, o repetare in van a unor cuvinte goale, ci o rugaciune ce vine din inima si care este inradacinata in credinta. In multimea de oameni care il inconjoara pe Isus, multi il ating dar doar unul traieste puterea Sa vindecatoare – acela care l-a atins cu credinta. La fel si astazi multimi largi de oameni i se roaga lui Isus; multimi de credinciosi merg la biserica, dar cei care il ating pe Isus sunt cei care se roaga cu credinta. Evanghelia spune cat se poate de clar – credinta este cea care a provocat contactul cu Isus: “Fiica, credinta ta te-a mantuit. Mergi in pace.”

In al treilea rand, il atingem pe Isus in Biblie si in Sfanta Impartasanie. Cand citim cuvintele Sale in Biblie, il ascultam pe Cristos nu ca si cum ar vorbi cuiva care a trait acum doua mii de ani, ci ca si cum ne-ar vorbi noua. Isus salasluieste in Evanghelii. Cand ascultam cuvintele Sale, ii atingem hainele. Cand primim Sfanta Impartasanie il atingem pe Isus, dar nu doar o parte a Lui, ci pe El intreg. El vine sa isi faca in noi casa. “Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el.”

In fine, Cristos ne atinge astazi prin oameni. Atingerea sa o regasim prin maiestria chirurgului, prin competenta asistentelor medicale, prin sfatul intelept al unui prieten, prin rugaciunile persoanelor pioase. Dumnezeu a ales sa lucreze prin oameni. “Caci noi impreuna-lucratori cu Dumnezeu suntem”, scrie Sf. Pavel. Primii crestini l-au atins pe Isus si apoi au atins lumea cu puterea pe care au primit-o de la El. Au atins murdaria si au transformat-o in puritate. Au atins sclavia, schimband-o in libertate. Au atins slabiciunea, devenita astfel tarie.

Exista atatea feluri in care ii putem atinge astazi pe oameni. Putem sa ii atingem cu inimile noastre. Putem sa ii atingem cu cuvintele noastre. Putem sa ii atingem cu privirea. Putem sa ii atingem cu un zambet. Putem sa ii atingem cu credinta noastra, cu rugaciunea noastra, cu compasiunea noastra, cu iubirea noastra, cu speranta noastra, cu umilinta noastra, cu disponibilitatea noastra de a sluji.

Scopul crestinismului este sa ii faca pe oameni sa il atinga pe Dumnezeu in Cristos. “Daca as putea sa il ating – chiar si doar ciucurii hainei – stiu ca ma voi face bine”, spunea femeia bolnava. Si noi astazi putem sa il atingem asa cum au facut-o si o mai fac nenumarati oameni. Alcoolici, dependenti de droguri, hoti, adulteri, bolnavi, orbi, surzi, leprosi – cu totii l-au atins si au primit o viata noua si puteri noi. Iesiti din multime, zi de zi, pentru a-l atinge pe Cristos. Atingeti-l cu credinta. Atingeti-l pentru a primi iertare, pentru a primi tarie impotriva tentatiilor, impotriva temerilor, impotriva nelinistilor. Atingeti-l. Nu va intreba “Cine m-a atins?” El va sti aceasta.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s