Cântecul de lebădă

Text: Ioan 17:1-26

Introducere: În schița Evangheliei lui Ioan, rugăciunea aceasta ocupă un loc specific, ea este ultima dinaintea crucificării.  Frumusețea și valoarea acestei rugăciuni sunt unice:

(I.) Un Fiu vorbește cu Tatăl Său.

Este un privilegiu să poți trage cu urechea la ceea ce vorbesc între ei „mai marii lumii acesteia”. De data aceasta însă, avem privilegiul extraordinar să auzim cum vorbesc între ele două persoane ale Sfintei Treimi: Fiul și cu Tatăl. Lucrul acesta este rar chiar și în Evanghelii. Remarcați duioșia situației, dorul Fiului după casa părintească, nerăbdarea de a părăsi lumea păcatului și de a se reîntoarce în atmosfera slavei, etc.

(II.) Un învățător mijlocește pentru ucenicii Săi.

Grija aceasta a Învățătorului nu a încetat să se manifeste. Aceleași lucruri le vrea El și pentru noi astăzi: pază, sfințire, unitate, etc.

(III.) Fiul cel mare mijlocește pentru frații Lui.

La evrei, fiul cel mare moștenea totul, odată cu dreptul de întîi născut. Priviți-L pe Isus cum vrea să împartă cu noi tot ce are de la Tatăl. Extraordinar!

Încheiere: O analiză a unei rugăciuni înseamnăț o incursiune în interiorul unui suflet. Ce mare este Domnul Isus. Ce extraordinar caracter și ce uriașă personalitate! Un așa Mîntuitor ne trebuie!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s