Sfinți vremelnici

Texte diferite:

 

Introducere – La granița dintre Missouri și Arkansas se află o construcție a unei biserici rămase neterminate. Credincioșii din zonă au făcut-o la jumătatea drumului dintre două localități aflate de o parte și de cealalta a graniței. Numele pe care i l-au dat inițial a fost: „The Mid[a] Church” (Biserica de la jumătatea drumului. După o vreme, cineva le-a spus sau și-au dat singuri seama că numele acesta poate fi interpretat și altfel, ceva de genul: „Biserica celor care n-au fost gata să meargă până la capăt” cu credința lor. Nu-i de mirare că au hotărât să-i schimbe numele.

Există însă o biserică „a celor care n-au făcut decât jumătate de cale” și care s-au lăsat apoi de credință. Numărul lor este mare și s-ar putea pe unii să-i cunoașteți și voi. Eu am căutat în Biblie și m-am îngrozit de cât de mulți au fost cei care nu și-au dus credința „până la capăt”!

  1. Nevasta lui Lot – Luca 17:32

Știți că doamna Lot a fost și ea la aceiași biserică cu domnul Lot? Știți că a făcut și ea o „profesiune de credință”? Totuși, ea n-a reușit să meargă până la capăt. A fost mult mai ușor să o scoți pe doamna Lot sin Sodoma, decât să scoți Sodoma din doamna Lot! Ea a privit înapoi și privirea aceasta în urmă a nenorocit-o: s-a prefăcut într-un stâlp de sare. N-o mai căutați! Sarea este topită repede de ploi și din doamna Lot n-a mai rămas nici măcar urma. Domnul Isus ne averitizează: „Aduceți-vă aminte de nevasta lui Lot!”

  1. Esau, fratele lui Iacov.

Știți că toții copiii lui Israel ar fi trebuit să se numească copiii lui Esau? Ar fi putut și chiar ar fi fost normal să fie astfel, dar … n-a fost să fie. Esau a făcut pentru o vreme parte din familia care a primit binecuvântarea. Ca întâi născut a avut dreptul să moștenească această binecuvântare, dar în loc s-o facă, Esau a disprețuit-o; a vândut-o pe un … blid de linte. Nici el n-a mers până la capăt. I-a fost foame! Mai târziu, când a plâns cu amar și când a regretat a fost „prea târziu”. Lacrimile lui n-au fost lacrimi de pocăință sinceră. Ela  regretat doar că a pierdut anumiteb lucruri din viața aceasta. Știți ce scrie în epistola către Evrei despre Esau:

„Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut. ȘȘtiți că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea, n-a fost primit; pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe” (Evrei 12:16-17).

  1. Împăratul Agripa.

Apostolul Pavel știa că împăratul Agripa apucase pe drumul credinței. Lucrurile acestea nu pot fi ținute ascunse și oamenii din jur vorbeau cu simpatie de interesul pe care-l purta Agripa profețiilor din Biblie. Știind aceasta, Pavel i-a vorbit cu îndrăzneală:

„Iată de ce au pus Iudeii mâna pe mine în Templu, și au căutat să mă omoare. Dar, mulțumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viață până în ziua aceasta; și am mărturisit înaintea celor mici și celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus proorocii și Moise că are să se întâmple: și anume, că Hristosul trebuie să pătimească, și că, după ce va fi cel dintâi din învierea morților, va vesti lumină norodului și Neamurilor” (Fapte 26:21-23).

„Pe când vorbea el astfel ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: ÎPavele, ești nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie.”

„Nu sunt nebun, prea alesule FestusÎ, a răspuns Pavel, Îdimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și chibzuite. Împăratul știe aceste lucruri, și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredințat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colț! Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa? Știu că crezi.”

Și Agripa a zis lui Pavel: ÎCurând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!Î

,,Fie curând, fie târziu“, a răspuns Pavel, ,,să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi, să fiți așa cum sunt eu, afară de lanțurile acestea.” Împăratul, dregătorul, Berenice și toți cei ce ședeau împreună cu ei, s-au sculat. – Fapte 2624-30)

Pavel i-a vestit lui Agripa Evanghelia mântuirii, dar Agripa n-a vrut să meargă chiar așa de departe. El a preferat doar puțin amuzament, puțină curiozitate, a cochetat doar pentru o vreme cu creștinismul.

  1. Iuda, unul din cei doisprezece

Iuda este omul care a trădat nădejdea unor părinți care i-au dat un nume bun. În traducere, Iuda înseamnă „laudă”. De la Iuda încoace însă, nimeni nu se mai gândește la „laudă” când rostește numele lui Iuda. Numele lui a ajuns sinomin cu „trădarea” și cu „vânzarea”. Iuda a fost printre cei dintâi care au crezut în Christos și a ajuns chiar să intre în numărul celor doisprezece ucenici ai Domnului.

Iuda n-a mers însă până la capăt. El s-a întors din drum ca să vorbească cu dușmanii lui Isus și să vadă ce poate câștiga de pe urma Nazarineanului.

Mai târziu, atunci când și-a dat seama de greșeala monumentală pe care tocmai o făcuse, când a venit să dea banii înapoi marilor preoți, nici lacrimile lui n-au fost lacrimi de pocăință. Undeva pe acolo, prins și batjocorit, mai era în viață Cel pe care-L vânduse. Dar Iuda nu s-a dus să-l caute, nu și-a cerut iertare de la Cel care ar fi putu să-l ierte. S-a oprit la jumătatea drumlui și aceasta a fost pierzarea lui …

  1. Dima, ucenicul lui Pavel.

Fratele Ioanid, într-una din poeziile lui, îl numește pe Dima „un sfânt vremelnic”. De acolo am luat și eu titlul acestei predici. Dima a mers și el cu apostolul Pavel și a semănat veșnicia în inimile oamenilor. Dar sămânța dată altora n-a prins rădăcini și în inima lui. Dima a mers cu Pavel și cu Domnul doar până într-o bună zi, când a hotărât să se întoarcă din drum. „Dragostea pentru lumea de acum” l-a biruit:

„Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit, și a plecat la Tesalonic” (2 Timotei 4:10).

Greșeala lui Dima a fost că a încercat zadarnic o vreme să le împace pe amândouă: dragostea de Dumnezeu cu dragostea pentru l;umea de acum. Nu se poate să-L ai pe Dumnezeu dacă nun te lepezi de Satan. Nu poți să mergi către cer, decât dacă vrei din toată inima să te îndepărtezi în fiecare zi de viața de pe pământul acesta. Dima era cu trupul în Biserică, dar cu inima și cu mintea era pe afară, în lume, la bucuriile de o clipă ale păcatului”.

Încheiere: Biserica celor de la jumătatea căii este foarte încăpătoare! Mulți oameni din toate timpurile și-au făcut obicei să meargă la ea. Nu cumva ești și tu unul din ei?

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s