Author Archives: barzilaiendan

Ziua în care albul a fost negru și negrul a fost alb

Ieremia 38:1-13

Introducere: Moise a fost luat la rost de Aaron și Maria pentru că-și luase o nevastă etiopiană. Rasismul a fost dintotdeauna o problemă și continuă să fie și azi. Deosebirile dintre oameni sunt însă doar de suprafață. Toți sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Iată un exemplu binevenit:

I. Ebed-Melec, etiopianul doar ,,a auzit“ de necazul profetului ieremia și imediat a luat la inimă (Ier. 38:7-10). Putea foarte bine să spună că nu este treaba lui, dar reacția lui dă pe față o inimă săritoare și gata să ajute.

II. Ebed-Melec a înfruntat ,,opinia publică“ care l-a încovoiat pe împăratul Zedechia (Ier. 38:1-6).  De unde a avut omul acesta atâta curaj? Pe ce s-a sprijinit el? Un negru, plecat din start cu un handicat extraordinar riscă furia mai marilor împărăției!

III. Ebed-Melec s-a implicat personal în scoaterea lui Ieremia din groapă (Ier. 38:10-12). Urmăriți0l cum verifică trăinicia frânghiilor și cum se preocupă de confortul profetului. Ce inimă bună a avut omul acesta!

IV. Ebed-Melec dispare înapoi în anonimat după întâmplarea aceasta cu Ieremia. Să-i fi venit de hac complotiștii de la palat? Nu știm. Biblia ni-l dă exemplu și … atât.

Încheiere: Oameni albi cu o inimă neagră și un negru cu o inimă albă. Dumnezeu nu se uită la culoarea pielii pentru că a venit să mântuiască inimi, nu piei! Înaintea Lui, toate inimile sunt la fel, negre de păcat. Dorința Lui este să le facă albe, ca inima acestui Ebed-Melec.

În traducere, Ebed-Melec înseamnă ,,slujitorul împăratului“. Fii și tu unul din ei. Dumnezeu te așteaptă!

Reclame

Ce înseamnă o căsătorie bună?

„Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32)

Ideea că o căsnicie poate fi perfectă ne induce în eroare și ne provoacă deziluzii… practic, ne pregătește s-o abandonăm, atunci când fantezia se ciocnește cu realitatea. Lucrul acesta se întâmplă frecvent!

Numai când accepți adevărul că oamenii sunt slabi, nestatornici și dezamăgitori – și că tu faci parte dintre ei – vei putea afla fericirea de lungă durată în căsnicie. Așadar, în câteva ediții la rând, analizăm împreună câteva concepții greșite despre căsnicie. Citește în continuare

Urări de Anul Nou

Ce ne dorim pentru anul viitor?

I. Un an de domnie a lui Christos  – 2 Cor. 10:5

II. Un an de har  – Isaiah 61:2

III. Un an de rodire  – Ioan 15:1-11

Bo-boteaza !

Text: Matei 3:13-4:2

Sărbătoare cu nume bâlbâit, boboteaza este amintirea botezului Domnului Isus în apa Iordanului. Termenul nu are o origine clară, iar ,,DEX“ spune ceva despre o combinație posibilă între ,,dumnezeu“ și ,,botez“ dintr-o limbă slavă (din sl. Bogŭ „Dumnezeu” și botează).

Tradiția și obiceiurile locului au adăugat evenimentului tot felul de practici păgâne. Ce s-a întâmplat însă acum două mii de ani și care a fost atunci semnificația evenimentului?

I. O validare a botezului practicat de Ioan

Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. 14 Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” 15 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Atunci, Ioan L-a lăsat. – Mat. 3:13-15

Venirea lui Isus la Iordan a însemnat că acesta nu era un ,,sălbatic al pustiei cu practici străine de Dumnezeu“, ci un profet ridicat de Dumnezeu care a reluat activitatea profetică după aproximativ 400 de ani de tăcere. Identificarea lui Isus cu Ioan Botezătorul îl aduce pe acesta în primplanul lucrării mesianice. Sigur, cei doi erau verișori. Elisabeta, mama lui Ioan, era rubedenia însărcinată care a venit să-i ureze de bine Mariei (Luca 1:44). Dar legăturile de rudenie pălesc în fața legăturilor din lucrarea lui Dumnezeu. Domnul Isus este foarte atent ca nimeni să nu minimalizeze lucrarea lui Ioan:

,,Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vânt? Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc; 10 căci el este acela despre care s-a scris:

‘Iată , trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta’.

11 Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el. 12 Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea. 13 Căci până la Ioan au prorocit toţiprorocii şi Legea. 14 Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie, care trebuia să vină.15 Cine are urechi de auzit să audă. – Matei 11:7-15

Acel ,,se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit“ rostit de Domnul Isus la botez este o aluzie la profeția din Maleahi :

Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” – Mal. 4:5-6

Misiunea lui Ioan a fost să pregătească calea Domnului:

,,În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii. El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape”. Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice:

„Iată glasul celui ce strigă în pustie:
‘Pregătiţi calea Domnului,
neteziţi-I cărările’.” (Ioan 3:1-3).

Botezul lui Ioan a fost ,,botezul pocăinei“. Deși nu-l mai practicăm astăzi, el reprezintă una din treptele strict necesare la primirea salvării prin Domnul Isus. Numai cine-și dă seama că este pierdut și condamnat sub incidența Legii lui Dumnezeu se pocăiește și este fericit să capete iertarea lui Christos!

Ce tragedie națională că românii au ales după 1989 să se întoarcă la Dumnezeu pe calea tradiției, nu pe calea pocăinței! Tradiții aveau și evreii de atunci, dar botezarea Domnului Isus adeverește că pocăința vestită de Ioan este singura cale pe care poate păși cineva spre iertarea oferită în dar de Dumnezeu.

II. O validare a identității Fiului lui Dumnezeu

De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi, în clipa aceea, cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. 17 Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”. – Ioan 3:16-17

Textul este clar și nu are nevoie de explicații deosebite. Aș vrea doar să subliniez un amănunt publicat de declarația divină. Dumnezeu își găsește TOATĂ plăcerea în Christos. Nimeni și nimic nu mai poate încăpea în această plăcere a Lui. Singura șansă care ne mai rămâne ca să-I fim plăcuți lui Dumnezeu este să fim găsiți ,,în Christos“ atunci când vom sta înaintea Lui.

Ioan Botezătorul face din botezarea lui Isus momentul în care Dumnezeu L-a validat ca Mesia:

,,A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! 30 El este Acela despre care ziceam: ‘După mine vine un om, care este înaintea mea, căci era înainte de mine’. 31 Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.”32 Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El. 33 Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ‘Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt’. 34 Şi eu am văzut lucrul acesta şi am mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu.” – Ioan 1:29-34

III. O validare a Sfintei trinități

Pentru cei care nu cred în Sfânta Trinitate, textul acesta este o piatră de potignire. Fiul este în apă, Duhul Sfânt se pogoară asupra Lui, iar din cer se aude glasul Tatălui. Ce dovadă mai clară vreți? Numai cine preferă să fie orb nu vede ce descrie textul acesta.

IV. O intrare oficială în lupta cu Diavolul

Atunci, Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de Diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de El … – Matei 4:1-3

Papa de la Roma, în obrăznicia lui, a propus anul acesta nici mai mult nici mai puțin decât modificarea rugăciunii Tatăl Nostru. Motivul? Părerea lui că Dumnezeu nu poate ,,duce pe nimeni în ispită“. Serios? Oare nu s-a găsit niciunul din străluciții lui cardinali să-i citească acest text din Matei 4:1 ? Domnul Isus a fost ,,dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de Diavol“, nu S-a dus El însuși.

Ispitirea în pustie a făcut parte din planul lui Dumnezeu pentru lucrarea lui Christos. ,,Ultimul Adam“ a venit să reia lupta pierdută de primul Adam în grădina Eden. Christos a venit să biruiască acolo unde a fost înfrânt Adam. Căderea lui Adam a transformat grădina paradisului într-un pustiu. Christos a fost dus de Duhul în acest pustiu ca să înceapă transformarea lui în grădina inițială. Vor fi ceruri noi și un pământ nou în care va locui neprihănirea.

,,Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca nimicească lucrările diavolului.“ – 1 Ioan 3:8

V. O chemare la pocăință care poate fi refuzată

Studiul acesta ar putea să rămână doar un studiu dacă nu ne-ar determina să trecem la acțiune. Inițiativele lui Dumnezeu cer un răspuns corespunzător din partea noastră. Așa lucrează credința. Din păcate, oamenii folosesc în mod greșit libertatea dată de Dumnezeu și se nenorocesc singuri. Nu toți cei care au trăit pe vremea evenimentului despre care vorbim au luat în serios ceea ce se întâmpla atunci. A fost cea mai mare tragedie cu putință. Iat-o descisă în cuvintele evanghelistului Luca:

,,Şi tot norodul care l-a auzit şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan, 30 dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui“ – Luca 7:29-30

Bo-boteaza înseamnă mult mai mult decât aruncarea crucii în apă sau alte trăznăi din acestea:

În Maramureș, cu acest prilej, au loc ritualuri magice de ursit. Preotul umblă cu crucea și stropește cu agheasmă casele; se afumă gospodăria: „La Bobotează afumăm grajdurile cu tămâie, pân-ce să dee Dumnedzău roade în bucate. Apoi la Bobotează, sara de agiun, doi coconi ai căsî, o bărbatu căsî dacă nu-s coconi, iau colacu’ în mână și cu lumină aprinsă înconjură casa de trei ori șî strâgă: Kir Alexa, Doamne, / Grâu de primăvară / Șî-n pod șî-n cămară” (Papahagi, 1925: 163). Feciorii fură porțile de la casele fetelor; și tot atunci are loc scăldatul ritual la râu: „În noaptea de Bobotează, pă la douăsprezece fix mereu feciori și bărbați și se scăldau în râu în ptélea goală să n-ai bube și boli tăt anu…” (Memoria, 2001: 21-23). Există credința că „apa se preface-n zin”, apele-s sfințite, de aceea nu se spală haine timp de nouă zile din ziua de Bobotează; se încheie ciclul sărbătorilor de 12 zile, ce marchează trecerea dintre ani. (vezi aici: https://dexonline.ro/definitie/bobotează).

Botezul Domnului în Iordan a marcat intrarea într-o epocă a harului în care poți primi salvarea lui Dumnezeu dacă răspunzi lucrării Duhului și te întorci la Dumnzeu cu pocăință și cu credință în Isus Christos.

2018 – Un an de creștere

Mesajele de început de an nu sunt ușoare. Riscăm să cădem în fantezia celor rupți de realitate. În creștinism, urările trebuie să fie aliniate cu dorințele lui Dumnezeu și cu lucrarea pe care urmărește El s-o facă în noi și prin noi. Pentru anul acsta am găsit un verset care enumeră câteva dintre ele:

,,După cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere“ – 2 Cor. 8:7

Le putem identifica împreună:

  1. Creșterea în credință
  2. Creșterea în Cuvânt
  3. Creșterea în cunoștință
  4. Creșterea în râvnă
  5. Creșterea în dragoste
  6. Creșterea în dărnicie

Important și instructiv este că apostolul Pavel așează creșterea în dărnicie DUPĂ toate celelalte, mai ales după creterea în dragoste. Dărnicia ceștină este un semn de maturitate creștină, de angajament alături de Christos, de integrare în circuitul valorilor mișcate de Dumnezeu în lucrarea împărăției Lui.

Așa cum spunea cineva: ,,Poți să dai fără să iubești, dar nu poți să iubești fără să dai“.

Sau, în cuvintele apostolului Pavel:

Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. – 2 Cor. 8:5

 

Ce-ați venit să vedeți la Betleem?

Text: Ioan 18:37
Putem privi Betleemul prin câteva prisme diferite:
  1. Locul de naștere al unui om important.
    Acesta este obiceiul caselor memoriale. Inscripțiile de pe tăblițe menționează: ,Aici s-a născut cutare …“
  2. Prin Crucea de la Golgota
    Acest punct de vedere accentuează tragedia unei vieți chinuite. O naștere nefericită, o moarte în chinuri inimaginabile
  3. Prin Tronul din Cer.
    Este singurul punct de vedere care dă adevărata valoare nașterii din betleem. Paradoxul unei nașteri care nu se potrivește cu Regele slavei.

Întâmplări cu Regele:

Regele Mihai: „Mi-am recăpătat liniştea, înţelegând că istoria se află în mâna lui Dumnezeu, nu în mâna muritorilor”

Regele Mihai: “Ce carte preţuiesc mai mult de oricare? – Biblia, fără doar şi poate.”

Regele Mihai: gazda smerită a lui Richard Wurmbrand. I-am spis fratelui Richard că pe mine nu mă impresionează în nici un fel regele Mihai, pe care tocmai îl văzusem la Los Angeles, în persoană și de aproape. Mi-a răspuns printr-o povestire în care Mihai devenise  ,,Regele meu“. Când l-a vizitat la Versoix, regele Mihai l-a ajutat să se descalțe și i-a pus picioarele pe un taburet, zicând: ,,Lasă că așa se cade ca regele țării să îngrijească rănile pe care ți le-au făcut comuniștii la tortură“.

Dacî doar pentru atâta îl acceptase ca rege, cu cât mai mult ar trebui sî-l acceptăm noi pe Cel ce a fost torturat și răstignit pentru noi?

Advertisements

Cât costă pruncul din Betleem ?

Nu există lucruri cu valoare absolută, intrinsecă. Toate au valoare atribuită, în funcție de utilitatea lor sau de cât vor oamenii să dea pe ele. La urma urmei, o bancnotă este o simplă hârtie colorată cu semnătura unui casier! Pe un cec, o altă foaie de hârtie, poți scrie ce valoare vrei tu. Cu semnătura ta îi schimbi dintr-o dată valoarea.

În America, mai precis în Huntington Beach, hoții au furat niște poșete de lux. În primul jaf au luat poșete de peste $8.000. În cel de al doilea au luat poșete de peste $14.000. Vinerea trecută au furat poșete în valoare de $34.000 de dolari. Există asemenea poșete? Cine este gata să dea așa mulți bani pe ele?

Tot săptămâna trecută s-a pus în vânzare o casă de 50 de milioane de dolari! Cum trebuie să fie o asemenea casă? Cine se lasă păcălit să plătească o asemenea sumă pentru ea?

Un rinichi gătit poate costa în jur de 20 – 40 de dolari în farfuria de la restaurant. Un rinichi pentru un transplant costă însă de câteva mii de ori mai mult. Lucrurile costă cam cât vrei tu să dai pe ele, cât îți trebuiesc ție de mult.

Cât ai da să te scape cineva de la moarte? Cât ai da să te scape cineva de la chinul veșnic al iadului?

Aceasta este problema ta cu Isus Christos. Pentru un pui de om, născut într-un staul din Betleem, nu ești gata să dai mai nimic și … ai dreptate. Nici pentru fiul unui tâmplar care a trudit în prăfuitul Nazaret. Cu atât mai puțin ai cheltui pentru un răzvrătit răstignit de romani în Ierusalim. Nu e treaba ta și nici nu te interesează. Nu este un ,,adevăr existențial“ pentru tine.

Dar dacă Îl privești prin prisma vieții tale, a morții tale și a eternității tale … lucrurile se schimbă dramatic. Valoarea lui Christos crește când îți dai seama că viața este doar un vis trecător și că te așteaptă moartea, iar după ea … veșnicia!

Cât  ești gata să dai ca să trăiești veșnic fericit într-un loc perfect? Cât dai ca să scapi de locul pedepsei din iadul cu foc și pucioasă? Cât dai ca să nu ajungi în groapa de gunoi incediat a universului?

Nașterea lui Isus Christos a pus în mișcare două vești paralele: una bună și una rea.

Vestea bună, numită în limba greacă ,,evanghelion“, este că Dumnezeu a luat inițiativa să salveze oamenii de pe planeta pământ. A coborât El însuși să moară pentru vinovăția înstrăinării lor, a ispășit la cruce pedeapsa pentru ei, iar apoi a plecat înapoi în slavă ca să le pregătească un loc și un destin fericit.

Vestea rea, cea mai rea dintre toate veștile, este că tu poți să ignori total această realitate, preferând să te ocupi cu alte lucruri în viață. Să dai valoare altor lucruri, altor preocupări, altor pasiuni. Tu poți zădărnicii prin indiferență și necredință planurile lui Dumnezeu pentru tine.

No face. Nu te vinde pe fleacuri. Valoarea ta a fost stabilită de Dumnezeu când a venit El personal să te răscumpere din felul tău deșert de viețuire cu prețul imens al jertfei Sale.

25498305_10156945895409377_234975667344235219_n